Metaloglobus

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Petrolul Ploiești

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

AFC Hermannstadt

Unirea Slobozia

Stadionul 1 Mai

UTA Arad

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FC Universitatea Cluj

FC Rapid București

Universitatea Craiova

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

FK Csikszereda

FCSB

Arena Națională

Oțelul Galați

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

Ana-Maria Popescu

SUPERLIGA INSIDER

Tânărul fotbalist care îmbracă tricoul „câinilor” a fost protagonistul unui schimb neașteptat în această vară între Dinamo și FCSB. El a sosit la clubul alb-roșu, în timp ce fostul căpitan, Dennis Politic, a semnat cu campioana en-titre. Impactul lui Musi a fost unul rapid, făcându-și loc în echipa de bază a lui Kopic, iar ca totul să fie „complet”, a înscris și a dat o pasă de gol chiar în derby-ul cu fosta echipă, încheiat 4-3, cu victoria „câinilor”. Musi a ajuns la patru reușite și trei pase de gol în acest sezon pentru noua echipă, iar în curând se pregătește să devină și tată. În interviul pe care l-am realizat ne povestește parcursul său. Alex, pentru început spune-ne un lucru despre tine care nu se știe. Ce ți-ar plăcea să afle oamenii în premieră? Sunt foarte ofticos. Asta nu prea știe nimeni. Nu-mi place să pierd. Și mă oftic foarte repede. Vreau să te întreb cine este Alexandru Musi, dar nu fotbalistul. Că fotbalistul știm cine este, dar omul? Un băiat liniștit, căruia îi place să se plimbe, să stea cu familia, să petreacă timpul cu nepoții și să se uite și la filme. Cum a fost pentru tine să crești în Spania? A fost o chestie minunată, mai ales că am învățat foarte multe de acolo, mai ales pe plan fotbalistic și pe plan personal. Chiar am avut mult de învățat și acolo chiar să învață pe altă mentalitate și mă bucur că am prins un pic de acolo. Știi spaniolă? La perfecție. Serios? Serios! Ce tare! Deci ești pregătit pentru un transfer în Spania. Doamne ajută! Ce sacrificii ai spune că au făcut părinții tăi pentru cariera ta? În primul rând, sacrificiul foarte mare a fost că au stat fără mine. M-au lăsat singur în țară. Știu că au suferit foarte mult deoarece m-au lăsat la 12 ani aici și au plecat în străinătate, la muncă. Și alt sacrificiu pot să spun că... Dau un exemplu. Când nu aveau bani de motorină sau ceva, băgau ultimul ban ca să poată să mă ducă la antrenament. Dar cum a fost pentru tine să stai singur fără părinții? Sincer, eu eram mai copil, nu prea îmi dădeam seama. Stăteam cu băieții la cămin, nu îmi dădeam seama. Dar după ce au trecut anii, chiar mi-au spus și ei că au suferit foarte mult și doar vreau să le mulțumesc pentru toate sacrificiile pe care au făcut. Ai spus că mama ta te-a dus la fotbal peste tot. Vreau să te întreb ce înseamnă mama ta pentru tine? Păi nu doar mama mea și tatăl meu. Amândoi înseamnă totul pentru mine. Fără ei nu eram unde sunt acum. Și orice jucător, fără părinți, eu zic că nu avea cum să ajungă. Îți mai amintești un moment în care te-au sunat părinții după vreun meci, să te certe? Da. Tata m-a sunat după meciul cu... Eram la Petrolul atunci și ratasem o ocazie foarte mare, cred că cu poarta goală. Nu cu poarta goală, dar șase metri cu toată poarta în față am dat în portar. Și atunci chiar mi-a zis că n-am fost concentrat și se vedea în timpul meciului că nu sunt în meci, nu sunt conectat. Dar ce s-a întâmplat cu tine atunci? Aveai gândurile în altă parte? Nu, pur și simplu un meci mai slab făcut de mine. Ai încercat și alte sporturi atunci când erai mic sau doar fotbalul a existat? Nu, doar fotbalul a existat. N-a fost alt sport. Și dacă, de exemplu, de mâine n-ar mai fi fotbal, ce ar fi Alexandru Musi? Grea întrebare! Cred că la muncă, nu? Că orice om, nu este o rușine să muncești și până la urmă oricine ar trebui să muncească. Comparativ cu ce ai găsit în România, cum erau condițiile din Valencia? Erau condiții foarte bune, dar și în România am găsit niște condiții foarte bune. Chiar la orice echipă de am fost, au fost condiții. De ce nu ai rămas în Spania? A decedat bunicul meu. Rămăsesem o săptămână la cămin, acolo la ei, dar eram foarte mic. Și pur și simplu ai mei s-au întors în țară, au zis că le este mai bine aici, au găsit și muncă aici, în România, în București. Și pur și simplu au decis să se întoarcă tot și eu n-am putut să stau fără ei.

<h2>„Cei de la FCSB m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere”</h2> Cum a fost să crești la FCSB? A fost un lucru bun, am dat de niște oameni foarte buni cu mine, m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere și pe partea asta vreau să le mulțumesc celor de acolo care m-au ajutat să progresez din toate punctele. Perioada de la FCSB a fost cu suișuri și coborâșuri, dar mi-ar plăcea să alegi un singur moment, cel mai bun sau fericit al tău de-acolo? Când m-am întors de la Petrolul și am dat gol cu U Cluj. Cum a fost perioada petrecută la Petrolul? Cum ți s-au părut și fanii de atunci? O perioadă foarte bună pentru mine. Acolo pot să spun că m-am dezvoltat cel mai mult. A fost perioada de adaptare pentru Superliga, mai ales că venisem din Liga 2, de la Iași, și acolo, la Petrolul, am prins experiența pentru Superliga și mi-am făcut viața mai ușoară în meciurile astea tari. Cum se simte să joci împotriva lui Dinamo, iar apoi să îmbraci tricoul lui Dinamo? Se simte extraordinar, mai ales că joci într-un derby cu mulți fani. La fiecare meci cred că a fost stadionul plin și chiar te simți fotbalist, să spun. Cât de greu a fost, la nivel mental și emoțional, să treci de la FCSB la Dinamo, știind rivalitatea dintre cluburi și reacțiile care erau inevitabile ale celor din jur? Sincer, nu am băgat de seamă la reacții. Nu m-a interesat. Eu când am ajuns la Dinamo doar m-am gândit să-mi fac treaba, să ajut echipa să ajungă acolo sus și în continuare să muncesc și să ajungem, de ce nu?, să luăm campionatul. Cum reușești să te menții atât de puternic mental? Pentru vârsta ta ești foarte ancorat... Nu că reușesc, dar mă ajută și familia. Mi-a explicat și tatăl meu să nu bag în seamă ce se vorbește în presă sau ce se scrie. Doar să fiu eu, să mă bucur de fotbal, că asta e cel mai important. Numărul șapte de pe tricou are o semnificație anume? Cristiano Ronaldo, idolul meu.

<h2>„Pe mine mă alimentează să fiu huiduit”</h2> Ce simte un jucător atunci când este huiduit? Te alimentează sau mai mult te demoralizează? Nu știu. Pe mine, de exemplu, mă alimentează. Nu mă demoralizează, deoarece am jucat pe toate stadioanele din România și este și normal să fiu huiduit, nu doar aplaudat. Care este stadionul care ți-a plăcut cel mai mult atmosfera, în afară de cel de aici, din București? Arad, cu UTA Arad. Cât a contat victoria din derby, prima a sezonului, pentru parcursul care a urmat? A contat foarte mult, mai ales că nu treceam printr-o perioadă bună. Nu reușeam să adunăm puncte și victoria ne-a împins de la spate, să spun, și ne-a dat un moral incredibil. Zi-mi dacă exista un lucru pe care îl credeai despre Dinamo din afară și ai descoperit că era diferit în momentul în care ai ajuns la echipă. Nu pot să spun că m-am gândit la ceva. Chiar nu mă gândeam că o să ajung la Dinamo, dar am ajuns. Cum l-ai caracteriza pe Kopic, ca antrenor? Îl simți mai aproape de zona tacticii și a organizării jocului sau mai orientat spre creativitate și încrederea jucătorilor în propriile calități? Cum am spus-o de multe ori, domnul Kopic, pe mine, unul, chiar m-a ajutat foarte mult. M-a dorit foarte mult și asta dă încredere unui jucător. Mai ales că dacă te bag în teren și îți dă minute, îți dă încredere, asta e cel mai important, mai ales la un jucător tânăr, care trebuie să progreseze, să evolueze cât mai mult. Este un antrenor care știe ce are de făcut, știe cum să ne monteze. La meciuri, la fel, știe cum să ne explice tactic și cum să stăm, cum să îi prindem. Ești tânăr, dar vreau să-mi spui care a fost cel mai dificil moment din carieră pe care l-ai trăit până acum? Cel mai dificil? La Petrolul. Aveam meci cu Botoșani și dacă câștigam, ne salvam de la retrogradare. Nu ne mai trebuiau puncte, să spun așa. Salvam. Și dacă îl pierdeam, trebuia să batem neapărat. Mai aveam două meciuri, trebuia să câștigăm. Și pe ultimul meci l-am câștigat, cu Galați, acasă și ne-am salvat. Și cel cu Botoșani l-am pierdut. Cum a fost momentul ăla? Ce ai zis? Moment greu. Mai erau două meciuri. Dacă nu câștigam nici cu Galați acasă, eram la baraj, cred. Care este un sfat pe care l-ai primit și a rămas cu tine până în prezent și de la cine? Să rămân cu picioarele pe pământ. Tatăl meu. Tată la doar 21 de ani. Ești pregătit pentru acest pas? Cu siguranță! Spune-mi ce faci în timpul liber. Cum te deconectezi de fotbal? Îmi place să mă mai joc FIFA, să mă uit la filme și să stau cu nepoții. În încheiere, lasă-ne un mesaj pentru fanii lui Dinamo. Să vină la stadion să ne susțină și să ne bucurăm cu toții.

Alex Musi (21 ani) a reușit să se adapteze rapid la Dinamo, echipă cu care a semnat în vara lui 2025.

Alexandru Musi: „Părinții băgau și ultimul ban să mă poată duce la antrenamente”

Ionuț Tătaru

ANALIZĂ

A fost o etapă în care nu s-a înregistrat nicio remiză. Gazdele au obținut trei victorii, iar oaspeții s-au impus în celelalte cinci partide. Rapid și Dinamo se numără printre echipele care au câștigat în deplasare, succese care le permite să țină ritmul impus de Universitatea Craiova. Tot din postura de vizitatoare a luat toate punctele și CFR Cluj, învingătoare la București contra campioanei FCSB. a cărei prezență în play-off pare tot mai mult o misiune imposibilă.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02vF5M5YGVH6fTgFnXE64itas2PhbwoAXpKhwtgR7KPiosCVff71JrWThLViM4Fpgql 

S-au înscris 20 de goluri în aceasă rundă din Superliga, al cărei golgheter continuă să fie rapidistul Alex Dobre. Căpitanul alb-vișiniilor a înscris și la Arad și are acum 13 reușite stagionale, cu două în plus față de Jovo Lukic. Așadar, cu ce rămânem după etapa a 23-a din Superliga?

<h2>Vom avea primul play-off fără deținătoarea titlului?</h2>

Criza campioanei este evidentă. FCSB a pierdut toate cele trei partide oficiale disputate în 2026 și este în pericol să devină prima deținătoare a titlului care ratează play-off-ul în Superliga. Eșecul drastic suferit în fața lui CFR Cluj, scor 1-4, venit la trei zile după înfrângerea identică de la Zagreb, din Europa League, a confirmat degringolada în care se află formația care a dominat precedentele două sezoane ale Superligii. Nimic nu anunța deznodământul meciului de duminică seară, de pe Arena Națională. Roș-albaștrii au deschis scorul încă din minutul 2, prin David Miculescu. Aproape imediat, putea fi 2-0, dar bara a împiedicat un alt gol, la șutul lui Darius Olaru. Tot în prima repriză, Mihai Toma a ratat o șansă uluitoare, practic cu poarta goală. Și, apoi, parcă de nicăieri, oaspeții au întors jocul în favoarea lor. În doar trei minute, chiar înainte de pauză, au trecut în avantaj, după reușitele lui Alibek Aliev și Meriton Korenica. Imediat după reluare, Andrei Cordea a marcat contra fostei sale echipe și a dus scorul la 3-1, pentru ca Lorenzo Biliboc să stabilească rezultatul final în prelungiri. Prima victorie pentru CFR în duelurile directe după șase meciuri. Al patrulea succes consecutiv pentru elevii lui Daniel Pancu. Un salt până pe locul 9 în clasament, la doar 4 puncte de play-off. Acolo unde FCSB, ajunsă pe 11, la cinci lungimi de Top 6, are șanse tot mai mici să ajungă.

FCSB - CFR_Ianuarie 2026_WEB Preview.jpg

<h2>Liderul a învins și cea mai bună defensivă din Superliga</h2>

Duelul dintre cel mai bun atac și cea mai bună apărare a campionatului a fost câștigat de ofensivă. Universitatea Craiova rămâne lider și după runda 23, în urma victoriei de acasă cu FC Botoșani. Moldovenii au rezistat fără gol primit în Bănie până în minutul 65. Alexandru Cicâldău a deschis scorul, apoi, pe final, Monday Etim a înlăturat orice emoție în privința învingătoarei. Oltenii au obținut a patra victorie consecutivă în Superliga, toate fără gol primit. În schimb, elevii lui Leo Grozavu au pierdut pentru a treia etapă la rând, nu câștigă de cinci runde și încep să aibă emoții pentru play-off, chiar dacă au în continuare cele mai puține goluri primite (18). Au coborât pe locul 5, iar poziția a șaptea e la numai două puncte. Și urmează meciul cu Oțelul, o adversară directă pentru Top 6 și una dintre echipele în formă în acest moment.

<h2>Debutul solid al lui Moruțan la Rapid </h2>

Revenirea lui Olimpiu Moruțan în Superliga, la Rapid, a fost una dintre loviturile perioadei de transferuri din această iarnă. Și internaționalul român a confirmat încă de la debut că hype-ul din jurul său a fost îndreptățit. „Mi-a plăcut Moruțan, a intrat cu atitudine, se vede că are calitate. Sper să se acomodeze foarte repede, pentru că poate să ne ajute foarte mult", a spus Costel Gâlcă, la finalul partidei pe care giuleștenii au câștigat-o la Arad, scor 2-1. Un succes foarte important în lupta pentru titlu și care a pus capăt unei serii de cinci meciuri fără eșec pentru ”Bătrâna Doamnă”. Formația pregătită de Adrian Mihalcea luase 13 puncte în precedentele cinci runde și părea că poate obține prima victorie în fața alb-vișiniilor din 2008 încoace. Arădenii au condus cu 1-0, după ce Coman a deschis scorul, dar oaspeții au egalat prin Alex Dobre, care a marcat din penalty chiar înainte de pauză. În partea a doua, în minutul 62, Moruțan a fost trimis pe teren și din acel moment s-a aflat în prim-planul celor mai importante acțiuni ofensive ale Rapidului. Tot el a executat cornerul în urma căruia o altă rezervă, Bolgado, a înscris golul de 3 puncte. „Îmi doresc să joc mai bine și să ajut echipa, este foarte important. Nu-mi doresc să ies în evidență, vreau să joc pentru echipă. Nu vreau să joc pentru mine”, a spus noul jucător din Giulești. La debut, și-a ajutat echipa ieșind în evidență.

<h2>Prima dublă din cariera lui Raul Opruț</h2>

Cu primul gol pe care l-a marcat pentru Dinamo în acest sezon de Superliga, Raul Opruț a evitat eșecul la Botoșani și le-a adus alb-roșiilor un punct. La Sibiu, a reușit prima dublă din carieră și a fost omul decisiv pentru un succes ce se poate dovedi crucial în lupta pentru titlu. ”Câinii” au învins-o cu 2-1 pe Hermannstadt și și-au consolidat poziția pe podium, la două puncte de liderul Universitatea Craiova, un rezultat care confirmă că formația pregătită de Zeljko Kopic găsește resurse pentru a-și atinge scopul chiar și acolo unde te aștepți mai puțin. Seara carierei pentru fundașul stânga de 28 de ani este cea mai bună dovadă. Opruț a înscris de două ori, pratic la fel, cu șuturi de la marginea careului, în urma unor cornere, execuții poate surprinzătoare. Însă nu pentru toată lumea. „Nu m-au mirat cele două execuţii pe care le-a avut în meciul cu Hermannstadt. Îmi aduc aminte că a mai dat un gol aşa, când îl antrenam eu”, a spus Marius Măldărășanu, cel care i-a fost tehnician la Sibiu.

Opruț, Raul Marian

De căderea Botoșaniului profită FC Argeș. Piteștenii au învins ultima clasată, Metaloglobus, scor 2-0, și au urcat pe locul 4, confirmând sezonul excelent la revenirea în Superliga. Doar primele două clasate, Universitatea Craiova și Rapid, au câștigat mai multe meciuri decât elevii lui Bogdan Andone în această ediție de campionat. Pentru ”Vulturi” urmează un alt test important, partida de acasă cu UTA, care poate fi considerată un duel direct pentru play-off. Mai ales că arădenii au ieșit din Top 6 după eșecul cu Rapid și au nevoie de un rezultat pozitiv la Mioveni.

<h2>Golul lu Pedro Nuno și reacția lui Laszlo Balint</h2>

Oțelul a revenit pe loc de play-off, după ce a câștigat clar acasă cu Csikszereda, scor 3-0. Un meci care se putea termina la fel de bine 0-3, dacă formația de la Dunăre nu ar fi rezolvat în timp util problema nocturnei, care a a picat în repriza a doua. Însă adevărata poveste a partidei a fost primul gol marcat de Pedro Nuno, autorul unei duble împotriva ciucanilor. Despre acest gol e vorba. Nu doar reușita etapei, ci și un candidat serios la titlul de golul sezonului în Superliga.

https://www.youtube.com/watch?v=O4fdSAuAUno

La fel de spectaculoasă a fost și reacția antrenorului său. Laszlo Balint a zâmbit ușor incredul după execuția portughezului și și-a pus mâinile în cap, uimit de ceea ce tocmai reușise elevul său.

Universitatea Cluj rămâne în preajma Top 6, pe poziția a șaptea, după un alt meci încheiat cu un scor de 1-0. De această dată, victorie acasă cu Unirea Slobozia. Este a patra etapă consecutivă în care partida ”Șepcilor roșii” se termină cu acest rezultat ”italian” (trei succese, un eșec). În total, în actuala ediție a Superligii, ardelenii au avut opt întâlniri în care s-a înregistrat scorul de 1-0.

<h2>Farul câștigă din nou după șase etape</h2>

La Ploiești, duelul echipelor în criză a fost câștigat de Farul, care s-a impus cu 1-0 în fața Petrolului. Prima victorie pentru constănțeni din 7 noiembrie încoace. Un rezultat care permite formației antrenate de Ianis Zicu să treacă peste FCSB în clasament și care păstrează mici speranțe la o calificare în play-off. În acest moment, distanța față de locul 6 este de 5 puncte, dar pentru Farul urmează meciul cu liderul Universitatea Craiova.

Avem un Top 3 care se distanțează treptat de restul competitoarelor și o campioană care riscă să rămână în afara play-off-ului

Cu ce rămânem după etapa a 23-a din Superliga

Andreea Cio

FC Argeș (team)

Cătălin Straton a fost alături de FC Argeș în toate etapele drumului spre Superliga. A fost omul care a continuat să vină cu plăcere la antrenamente și care purta mândrie în suflet că joacă pentru acest club. Ne-a recunoscut într-un interviu special că a fost un moment tragic acela al retrogradării. Dar a ales să nu plece, nu a ales varianta cea mai ușoară. Pentru că experiența unui veteran nu stă neapărat în meciurile adunate, ci în sufletul pe care învață să-l pună pe teren. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/straton-catalin-2bcb4fc0">Cătălin</a> spune că nu se regăsește la nivelul altor portari care au apărat buturile lui FC Argeș. Însă, ascultându-l, poți să-ți dai seama că greșește. Pentru că lumea nu va uita niciodată o paradă. La fel de bine cum lumea nu va uita niciodată când nu e părăsită la greu.&nbsp; Vă invităm să citiți și să urmăriți un interviu cu un portar care va rămâne în istoria clubului piteștean. Pentru meciuri. Pentru parada. Pentru suflet.&nbsp;

Vreau să te întreb ce simți la finalul unui meci în care nu ai luat gol? Am trecut de etapa asta, să știi, mă încearcă un sentiment de bucurie, dar dacă echipa nu câștigă, atunci când ajung la stadion, oricât mi-aș face treaba de bine, prefer mai bine să câștige echipa. Înainte când eram mic și eram la început și voiam să demonstrez, eram fericit doar când nu luam gol, adică mă rezumam doar la mine. Odată cu trecerea timpului, exact ca și în familie, nu mai te rezumi doar la tine, te rezumi la un tot unitar, la ceea ce înseamnă echipă și practic a doua familie a ta, cam despre asta este vorba.Familia FC Argeș. Ce înseamnă pentru tine să fii parte din ea?&nbsp; Să știi că asta a fost alegerea mea. Am mai avut oferte de la această echipă, dar nu a fost momentul. Să fiu sincer... că îmi place să fiu un băiat sincer. Principalul motiv pentru care am venit la FC Argeș a fost pentru că mi-am dorit să fiu alături de familia mea. Am două fete, ele stau în Pitești, suntem stabiliți aici și îmi doream să vin alături de ele. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit această șansă să joc la FC Argeș.Sunt convins 100% că am făcut cea mai bună alegere din viața mea, pentru că sunt de trei ani aici, practic în fiecare sezon am jucat undeva la 75-80% din meciuri, și la vârsta mea este foarte important să ai continuitate și să arăți, hai să nu zic de la meci la meci, dar de la lună la lună că încă poți. Întotdeauna vor fi greșeli. Greșelile apar și la vârste fragede și la cel mai experimentat, dar important este să muncești și lucrul acesta mă ține în viață, să spun așa, pentru că atâta timp cât ai plăcere pe terenul de fotbal și ambiția de a te antrena mereu, vei reuși și la meci. Și chiar chestia asta am văzut-o la domnul Hagi, a spus-o într-o conferință de presă, nu mai știu exact în ce context, dar asta a spus, pentru că el s-a lăsat că nu mai venea cu plăcere la antrenament, eu încă vin.

<h2 style="text-align:center;">Mă bucur că am rămas și atunci când a fost greu.</h2>

Ne zici cum a fost momentul când ai pășit pentru prima oară pe stadionul Nicolae Dobrin? În primul rând și primul rând a fost o motivație și este încă o motivație pentru a-mi face familia mândră. Pentru că să știi că și ei atunci când ies pe stradă știu. Este soția lui Straton, sunt fetele lui Straton și îmi doresc din tot sufletul ca lumea să-mi aprecieze familia prin ceea ce fac eu. Doi la mână, să zic așa, au fost foarte multe legende aici și nu e ușor să te impui ca portar și să joci și să o faci bine. Oricât ai face-o de bine, întotdeauna vei fi asimilat cu Dani Coman, cu Vasile Stan, cu domnul Andrei Speriatu. Niciodată nu o să pot să fiu de nivelul lor sau poate deocamdată nu a apărut un portar de nivelul lor, dar încerc să-mi fac treaba cât mai bine și într-un final aș vrea să spun că mă bucur că am rămas și atunci când a fost greu. Deși chiar a fost greu, să știi, după acea retrogradare, dar mă bucur că am dat dovadă de caracter și poate am demonstrat încă o dată la multă lume că sunt un băiat pe care lumea se poate baza.Era mai ușor să pleci și nu ai făcut-o. De ce? Au fost momente dificile, pentru că sunt convins că dacă lucrurile erau mai bine ordonate, nu picam. Aceasta este părerea mea. O echipă are nevoie de un președinte și de un antrenor bun. Oricât de bună ar fi echipa, aici facem o comparație, nu mă refer la Barcelona, Real Madrid când nu ai nevoie de antrenor, mă refer strict la nivelul nostru. Când ai un antrenor bun și un președinte bun care știu să organizeze fiecare lucru, eu sunt convins că sunt foarte multe lucruri care vin de la sine și te bucuri de împliniri.Dacă ar fi să te uiți puțin așa în spate, este acesta cel mai dificil moment pe care l-ai trăit? La FC Argeș? Au fost momente dificile în viața mea, dar referitor la sport, având în vedere istoria pe care o reprezintă FC Argeș, a fost tragic, nu știu dacă e greu să spun, chiar a fost tragic așa pentru că nu mă gândeam niciodată că voi retrograda cu FC Argeș, dar dacă lucrurile nu au fost făcute așa cum au trebuit, am cules ceea ce am semănat. Dar aici vreau să spun că și noi, jucătorii, am fost de vină, cam toată lumea a fost de vină.

<h2 style="text-align:center;">Viorel Hizo m-a văzut și a zis: „Pe el vreau să-l bag în poartă.”</h2>

Câte sezoane ai în campionatul românesc sau câte meciuri? Ai numărat vreodată? Nu știu, în jur de 200 dacă nu mă înșel, dar nu am stat să număr, ca sezoane așa în 2009, parcă am debutat la un meci cu Poli Iași, Rapid - Poli Iași, pe Giulești, parcă în iulie, ceva de genul, știu că am bătut 4-1. Îmi amintesc așa în mare și echipa, era domnul Hizo, dar a fost ceva extraordinar la vârsta aceea, nici nu eram conștient, am avut emoții mari și acum țin minte, pentru că fotbalul de atunci cred că era cu mult mai presus de ceea ce întâlnim acum. Cred că asta e părerea mea, fără să jignesc pe nimeni. Aveai un Adi Iencsi, Marius Constantin, Dani Coman, Pancu, oameni care au însemnat ceva pentru fotbalul românesc și aici mă refer strict la echipa la care am debutat, la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a>.Și așa cum tu te uitai la ei atunci în vestiar, așa se uită acum tinerii la tine în vestiar. Simți că ai această responsabilitate pentru cei tineri? Da, pentru că de aceea m-am și deschis așa față de tine, sau față de voi, pentru că știu cum îi priveam și eu pe alții și dacă mă întrebi acum ce tabieturi avea fiecare jucător atunci când am intrat în vestiarul Rapidului, știu absolut tot și uite au trecut 19, fac 35 de ani, au trecut ceva anișori și știu tot, tot, tot. Și probabil așa vor fi și ei. De aceea am zis că trebuie să fiu foarte atent la aceste lucruri. Și nu numai la fotbal, cât și acasă cu familie, cu copiii.Ai împrumutat ceva din acele tabieturi văzute în vestiar? Da. Mi-a plăcut întotdeauna vestimentația lui Dani, am o relație extraordinară cu el, deși mă ceartă când nu sunt cum trebuie să fiu, avem o relație, să zic, ca tată și fiu. Așa sunt de 30 de ani aproape, de la 16 ani mă știu cu el, sunt atâția ani de prietenie. Totdeauna mi-a plăcut caracterul lui, seriozitatea de care a dat dovadă, mi-a plăcut nebunia lui Marius Constantin. Îmi plăcea așa cum era ca tânăr, cum a ajutat tinerii, să zic, care erau mai mici, de veneau de la juniori. Mi-a plăcut perseveranța și seriozitatea lui Viorel Moldovan când l-am prins și pe dânsul. Au fost foarte mulți fotbaliști și țin să le mulțumesc tuturor care m-au ajutat. În principal aș vrea să-i mulțumesc și antrenorului de la juniori, Florică Drăghici, care este la Rapid, și nu în ultimul rând domnului Viorel Hizo, care el a venit la echipa a doua, m-a văzut și a zis pe el vreau să-l bag în poartă. Adică dacă nu era dânsul, poate drumul meu nu era aici. Așa că și pe această cale le transmit copiilor și juniorilor să aibă încredere în ei și să dovedească zi de zi că sunt buni, pentru că nu știi când vine cineva, te urmărește și chiar e adevărat lucrul ăsta.&nbsp; În viața unui fotbalist lucrurile se pot schimba după o zi pe alta, și în bine și în rău. Trebuie să fii mereu pregătit.&nbsp;Și oarecum pozitiv, pentru că oarecum lumea nu știu dacă este într-o direcție bună să zic așa și decât să faci rău, mai bine faci bine. Nu știu, nu pierzi nimic dacă tu crezi în Dumnezeu. Că unii vor să înțeleagă asta sau unii nu vor să înțeleagă, cred că mai mare satisfacția este de a face bine decât de a face rău.

Cătălin, când ți-ai dat seama că ai devenit un exemplu pentru colegii tăi? Am să mă refer strict la FC Argeș, pentru că au fost momente dificile și în vestiar, am fost și noi neplătiți, am înțeles lucrul ăsta, am mers mai departe. Cam așa s-a format grupul în anul acesta și erau momente când am pierdut și noi, am stat fără bani și ne-am ajutat. Iar cei mici au avut nevoie, îi simțeam după meciuri, mereu îmi scriau cum a fost, cum nu a fost și oarecum îi simțeam că se deschid față de mine. Eu sunt un tip mai glumeț și odată cu trecerea timpului am înțeles că ei au nevoie cumva și de glumele mele, dar și de seriozitatea mea și undeva am ajuns acasă după un meci, chiar vorbeam cu un coleg, am stat până la 2-3 dimineața să încerc să-i explic că greșeala e normală. Și cred că în acea seară, nu mai știu să-ți spun când anume, am înțeles că ei cumva se bazează pe mine. Pentru că chestia asta cred că o puteau vorbi cu părinții sau cu altcineva, de ce să aleagă să-mi scrie mie la ora aia? Și cam așa au început lucrurile, asta e percepția mea. Nu știu dacă o gândesc bine sau nu.Ce-ai vrea să înțeleagă acești jucători tineri mai devreme? Ceva ce poate tu nu ai înțeles la timpul potrivit? În primul rând și în primul rând este foarte important sau sunt foarte importanți cei șapte ani de acasă. A da bună ziua, lucruri elementare, să zici „Poftă bună” la masă, să ai o conduită frumoasă, să ai o vestimentație frumoasă. După care intri în procesul ăsta de odihnă, sală, alimentație. Când ești mic, nu știu, dau un exemplu, nu ai țesut adipos. Arderile, grăsimile sunt mult mai rapide. Dar când ajungi la o vârstă, ca să te menții și să devii mai puternic, este foarte important și dacă mănânci 100 de grame de ceva în plus. Și lucrul acesta îl spune și Ronaldo. Mai ales acum cum sunt site-urile astea de socializare poți să vezi ce mănâncă, ce fac, cum se pregătesc alți fotbaliști. Ei au totul calculat. Măcar să facem și noi, nu știu, 40% din ce fac ei, pentru nivelul României, cred că putem fi bine.Putem să zicem că acesta este secretul longevității tale? Această disciplină și faptul că te-ai menținut echilibrat? Am zis că o să fiu sincer și o să fiu sincer. Nu am cea mai bună disciplină. Dar am o ambiție și tot din comun. Asta am avut-o de mic și indiferent că am făcut o prostie ieri, mâine voi fi 100% la antrenament, dar asta nu se întâmplă mereu. Este normal să te distrezi, este normal să mănânci un fast food, să bei o bere, să bei un par de vin, nu este nimic a ieșit din comun, o cola, dar să nu fie lucruri care se repetă. Până la urmă și corpul, mintea au nevoie de o satisfacție, poate unuia îi place să mănânce un anumit tip de fast food, știi și trebuie să faci și chestii care te fac fericit, dar fără muncă și fără disciplină, consecvență să zic așa, nu ai cum să reușești. Și sunt foarte mulți jucători talentați, care au avut un viitor frumos până la 20-21 de ani, după care s-au tăiat.

Poți să te uiți acum la jucătorii tineri și să zici “ eu cred că el o să reușească, el cred că nu”, din cum se poartă? Practic poți să-ți dai cu părerea sau să ai o idee, dar nu, nu, nu cred. Dar acum vorbim sincer. Tu dacă mănânci numai lucruri greșite, clar corpul tău nu va arăta bine. Tu dacă vei face lucrurile mai corect și vei mânca ce trebuie, clar vei arăta fit. Cam așa e și cu povestea asta a fotbalului. Faci lucrurile corect, vei ajunge fotbalist. Nu faci lucrurile corect, ai șansa de a ajunge fotbalist, dar vei avea un recul, să zic așa, după un anumit timp. Cred că așa e, practic și cu educația de acasă. Îi educi pe copii bine și ei fac bine. Dacă eu mă cert cu soția toată ziua în casă, ce o să vadă? Sau eu folosesc cuvinte care nu sunt la locul lor, ce o să învețe ele de la mine? Cam așa văd lucrurile.Cătălin, ce te-a învățat pe tine fotbalul despre tine ca om? Să știi că nu a fost ușor așa, am avut o copilărie destul de complicată, fiecare le are pe ale lui, dar a fost șansa mea de a reuși, să știi. Pentru că fără fotbal era greu. Undeva la 15 ani nu aveam unde să stau. Stăteam într-o garsonieră cu mama, făceam mâncare la reșou, dacă știți ce e acela reșou, pur și simplu nu făceam la vârsta aceea decât antrenament, biserică și cam atât.Și ce ziceai în momentele alea? Voiam doar să ajung, nu neapărat fotbalist, voiam doar să am și eu banii mei, să mă realizez, să simt și eu că sunt cineva. Practic sportul, și mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce mi-a oferit, mi-a creat un drum mult mai ușor. Pentru că având un talent deja dobândit de la naștere, ți-a fost mai ușor să îl șlefuiești și să ajungi cineva. Pentru că totuși e un drum mai accesibil decât să te duci să devii avocat. Ca să devii avocat trebuie să înveți, trebuie să ai capacitatea de a acumula multe informații, așa ca sportiv într-adevăr trebuie să gândești, să fii puțin inteligent, dar practic depinde foarte mult de talentul care îl ai din naștere. Și cam asta s-a întâmplat și cu mine, am avut un talent, am profitat de el, dar cred că toate lucrurile acestea s-au întâmplat cu voia celui de sus, și cu ambiția mea, bineînțeles, că sunt mulți care au fost mai talentați ca mine și nu au ajuns din prisma faptului că, poate la 10:00 când ar fi trebuit să fie în casă, ei erau la club și tot așa. Sunt lucruri care toate puse cap la cap te ajută să devii cineva în viață.Ai avut un moment în care ți-ai dat seama că ai făcut-o mândră pe mama ta? Cred că acel moment când am făcut-o mândră pe mama mea este când am devenit soț și tată. Și implicit pe tatăl meu. Cred că ar trebui să fie mândri de chestia asta. Referitor la fotbal, au fost foarte multe lucruri benefice în viața mea, dar... astea sunt lucruri trecătoare, să zic așa, dar chiar ar trebui să fie mândri de ce copil au avut, că și eu sunt mândru de ei, indiferent de cum au fost și ce copilărie am avut. Ai avut o copilărie grea? Da, dar a trecut. Simți că fotbalul a fost un fel de ancoră în această copilărie grea? De ancoră poți să te agăți sau să te scufunzi. Cred că a fost, nu știu ce a fost, a fost o minune, colacul de salvare, mai exact. Deși să știi că mama mea e profesoară de matematică și am fost bun și la învățătură, să zic așa. Și întotdeauna eram cu chestia asta să învăț, dar...fotbalul îți oferă beneficii majore. Chiar îți oferă beneficii majore. Cred că puteam și mai mult de atât, dar sunt mulțumit în mare cu ceea ce am realizat și cu ceea ce voi mai realiza pentru că la fotbal este important să ai și un antrenor care să te placă, să te bage, să simți încredere, sunt foarte multe lucruri de care depinzi.

Cătălin ne-a oferit cu sinceritate un manual pentru o viață de fotbalist corectă. Una în care nu trebuie să uiți de corpul și mintea ta, în care e nevoie să înveți ce înseamnă o familie, cât de mult cântăresc momentele grele, de la retrogradări, până la mâncare încălzită la reșou. Cariera poate fi asemănată cu viața, ne-a transmis Straton prin vorbele lui. Iar dacă înveți să respecți casa în care trăiești, vestiarul în care joci, oamenii pe care îi ai în jur și, nu în ultimul rând, sufletul tău, înseamnă că ai câștigat. Concluzia aceasta ar fi. Cătălin Straton e un câștigător.&nbsp;

Cel care a rămas și când a fost greu. Un interviu sincer din vestiarul lui FC Argeș

Cătălin Straton: „Am stat până la 2-3 dimineața să-i explic că greșeala e normală”

JUCĂTORUL ETAPEI

„Este prima dublă, a fost o seară memorabilă la Sibiu. Este locul în care am jucat cel mai mult în România. Ăsta a fost destinul, din fericire pentru mine şi, din păcate, pentru ei. Cel mai important este că am trecut pe primul loc. Am avut şi anul trecut multe ocazii, dar am înscris doar un gol. Anul acesta am marcat trei şi am mai avut o ocazie”, spunea Raul Opruț după golurile care au adus victoria lui Dinamo la Sibiu. Hermannstadt este locul în care Opruț a „apărut” în fotbalul românesc. A semnat cu sibienii în 2019, iar timp de patru ani a evoluat în locul care i-a devenit și „acasă”, până a semnat cu KV Kortrijk din Belgia. A revenit apoi la Sibiu sub formă de împrumut, până în iulie 2024, când avea să semneze cu Dinamo, tot împrumutat. Prestațiile sale l-au dus rapid în primul 11 al lui Zeljko Kopic, astfel că în vara lui 2025, „câinii” l-au transferat definitiv. Un fundaș de bandă cu profil ofensiv, Opruț marcase un singur gol pentru Dinamo în sezonul precedent, în victoria cu 4-1 în fața Buzăului. În actuala stagiune a înscris golul egalizator al remizei cu Botoșani, aducând un punct important, dar prima sa dublă din carieră, și cea mai importantă, a venit în victoria cu Hermannstadt, locul în care încă se simte „acasă”. Și nu a fost orice dublă, ci una de-a dreptul spectaculoasă, cu două execuții de la marginea careului, care i-au asigurat și titlul de „jucătorul etapei”. „Mă bucur că munca mea începe să se vadă şi din acest punct de vedere. Nici în cele mai îndrăzneţe vise nu mă gândeam că va fi aşa. Aşa a vrut Dumnezeu să fie. Îi am pe bunicii mei care, de acolo, de sus, mă ajută şi vor să fiu bine. Cred că i-am făcut fericiţi şi pe ei”.

https://www.youtube.com/watch?v=lGwXX-Fw1gg

Victoria lui Dinamo cu Hermannstadt, scor 2-1, i s-a datorat lui Raul Opruț.

Raul Opruț și „destinul” dublei care l-a făcut jucătorul etapei cu numărul 23 din Superligă

Levente Balint

TRANSFERURI

15 IANUARIE: SĂLCEANU A DEVENIT GIULEȘTEAN!Rapidiștii au dat lovitura și l-au adus pe Robert Sălceanu, fundașul stânga al Petrolului!

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1448715890592830&set=a.701826758615084

Rapid a cedat trei jucători în Superliga, iar Farul a realizat prima mutare majoră din ”mercato” de iarnă. Tabloul complet al transferurilor din această lună, în grupajul de mai jos.

10 IANUARIE: CFR, ACHIZIȚIE DE EUROCUPECFR Cluj a anunțat cooptarea fundașului Ilija Masic, cel care a jucat în toamnă în Conference League, sub culorile clubului bosniac Zrinjki Mostar.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1286241436866477&set=a.622487359908558

Între 13 ianuarie și 9 februarie are loc perioada de transferuri din Superliga. ”Mercato di riparazione”, varianta românească, a început însă deja, o serie de cluburi anunțând mutări ”in” și ”out”. În cele de mai jos, aveți toate venirile și plecările. Este de subliniat că în această rubrică găsiți numai mutările oficiale.9 IANUARIE: ”U” CLUJ, MUTARE DE EFECT!”Șepcile roșii” au realizat prima mutare majoră din această iarnă, aducându-l pe fundașul româno-italian Andrei Coubliș (22 de ani).

UNIVERSITATEA CRAIOVAVeniri: Alexandru Iamandache (CS Afumați, activ din vară)Plecări: Luis Paradela (final împrumut)

RAPID BUCUREȘTIVeniri: Daniel Paraschiv (împrumut, Real Oviedo), Robert Sălceanu (Petrolul Ploiești), Dejan Iliev (UTA)Plecări: Franz Stolz (final împrumut), Luka Gojkovic (împrumut, UTA), Claudiu Micovschi (FC Argeș), Cristian Ignat (împrumut, Petrolul Ploiești)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1449576347173451&set=a.701826758615084

https://www.facebook.com/FCRapidOficial/posts/pfbid0aMG32zUtykXom5LvAz9LpVvPmNtSjiLGbjZQ2t61cuASyfJhPfaMYwbnZuf4BMpkl

FC BOTOȘANIVeniri: -Plecări: -

DINAMO BUCUREȘTIVeniri: Valentin Țicu (Petrolul Ploiești), Ianis Tarbă (Celta Vigo)Plecări: Raul Rotund (împrumut, ASA Tg. Mureș), Luca Bărbulescu (împrumut, Corvinul Hunedoara)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1455654556564020&set=a.150983057031183

FC ARGEȘVeniri: Claudiu Micovschi (Rapid)Plecări: Caio Martins (FC Riga)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1473970638063919&set=a.126929132768083

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1468453011949015&set=a.126929136101416

OȚELUL GALAȚIVeniri: Luan Campos (Sivasspor), Bruno Paz (Zimbru Chișinău)Plecări: Vadik Murria Sorriano (reziliere contract), Paulinho (Wieczysta Cracovia)

UNIVERSITATEA CLUJVeniri: Andrei Coubliș (împrumut, Sampdoria)Plecări: Raji Ayomide (împrumut, CSM Olimpia Satu Mare)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1580936670153736&set=a.219384022975681

UTAVeniri: Ime Ndon (Milsami Orhei), Luka Gojkovic (împrumut, Rapid), Arpad Tordai (Zalgiris Vilnius)Plecări: Dejan Iliev (Rapid București)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1445850010884598&set=a.445929614209981

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1439374734865459&set=a.445929614209981

FCSBVeniri: -Plecări: Adrian Șut (Al Ain Football Club)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1431000285052356&set=a.775113497307708

FARUL CONSTANȚAVeniri: Rareș Fotin (Gimnastic Manresa)Plecări: Răzvan Ducan (reziliere contract)

CFR CLUJVeniri: Alibek Aliev (Osters IF), Ilija Masic (Zrinjski Mostar)Plecări: Lindon Emerllahu (Polissya Zhytomyr), Louis Munteanu (DC United), Marcus Coco (reziliere contract), Kurt Zouma (reziliere contract), Otto Hindrich (Legia Varșovia)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1281815227309098&set=a.622487359908558

UNIREA SLOBOZIAVeniri: Alexandru Albu (Chindia Târgoviște), Teodor Lungu (Petrocub Hîncești), Laurențiu Vlăsceanu (împrumut FCSB via UTA)Plecări: Eduard Florescu (reziliere contract), Jakob Jeno (reziliere contract), Florin Purece (reziliere contract), Christ Afalna (FC Hermannstadt), Raul Rotund (încheiere împrumut, Dinamo București)

PETROLUL PLOIEȘTIVeniri: Diogo Rodrigues (Zimbru Chișinău), Cristian Ignat (împrumut, Rapid București), Anders Dumitrescu (Sigma Olomouc), Rareș Pop (împrumut, Rapid București)Plecări: Iustin Răducan (reziliere contract), Valentin Țicu (reziliere contract), Ioan Tolea (împrumut, FC Voluntari), Denis Radu (împrumut, Eyupspor), Jerome Onguene (împrumut, Eyupspor), Robert Sălceanu (Rapid București)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1198751075699234&set=a.506247504949598

CSIKSZEREDA MIERCUREA CIUCVeniri: Marco Bettini (Primera Nacional), Wilhelm Loeper (Helsingborgs), Gustavo dos Santos Cabral (CS Alagoano), Arian Kabashi (Botev Vratsa), Răzvan Trif (liber de contract)Plecări: David Kelemen (reziliere contract), Mark Karacsony (CSM Olimpia Satu Mare), Alpar Gergely (CSM Olimpia Satu Mare)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1466914078770439&set=a.125598559568671

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1467808702014310&set=a.125598559568671

FC HERMANNSTADTVeniri: Bozhidar Chorbadzhiyski (Botev Vratsa), Eduard Florescu (Unirea Slobozia), Christ Afalna (Unirea Slobozia)Plecări: Vahid Selimovic (reziliere contract), Ianis Mihart (CSC 1599 Șelimbăr), Ciprian Biceanu (reziliere contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1447559754036117&set=a.533884275403674

METALOGLOBUS BUCUREȘTIVeniri: Florin Purece (Unirea Slobozia), Giovani Ghimfuș (împrumut, Sepsi OSK)Plecări: -

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1522885776424401&set=a.529932912386364

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1519454306767548&set=a.529932912386364

Toate transferurile din mercato de iarnă

Ghidul venirilor și plecărilor din Superliga

CRONICĂ

UTA traversează cel mai bun moment al ei de la revenirea în Superligă, iar meciul cu Rapid avea și o importanță de orgoliu. Arădenii nu trecuseră de giuleșteni din 2008 și sperau ca traseul actual să continue. Echipa lui Adrian Mihalcea era la cinci victorii și un egal în ultimele șase „oficiale”. Cu suporterii alături, utiștii aveau argumente multe pentru a ținti o victorie care să-i țină pe loc de play-off. Rapidul voia să revină pe locul 2, dar alb-vișiniii nu prea erau, per total, într-un moment foarte consistent. Veneau după o victorie neconvingătoare, 1-0, acasă cu codașa Metaloglobus și nu învinseseră în afara stadionului lor din 19 octombrie (2-0, la Dinamo).

Costache-Pașcanu a fost unul din cele mai interesante dueluri în partida de luni

O PRIMĂ REPRIZĂ CU DE TOATE Faptul că UTA-Rapid a fost unul din ”headline”-urile rundei a fost confirmat din start, cu ambele formații evoluând cu intensitate ridicată. Deși giuleștenii aveau o posesie superioară, arădenii au fost mai productivi în atac. Deja din minutul 9, Rapidul a avut o problemă când, după o lovitură liberă bine bătută de Alomerovic de pe dreapta, Manea a respins din fața liniei porții. UTA a avut mai multă coerență, oaspeții având un singur moment periculos în prima parte a reprizei, când Pașcanu a tras peste poartă de la 40 de metri. Insistențele arădene s-au concretizat în minutul 19, când găsit de Țuțu la 14 metri, Coman a trimis frumos sub bară, de la 14 metri, spre extazul fanilor locali. Rapidul a replicat greu, doar Petrila (23) fiind aproape de a crea pericol, dar șutul său de la 17 metri a trecut peste bară. UTA a fost aproape de 2-0 în minutul 31, când Roman a trimis de la 17 metri în afara buturilor. A fost ultima șansă serioasă până la pauză în dreptul arădenilor, căci treptat, mai ales prin aparițiile lui Manea în spatele apărării adverse, Rapidul a devenit tot mai contodență. A fost rândul giuleștenilor să fie premiați pentru plusul ofensiv. În minutul 43, Dobre a transformat un penalty dictat pentru un henț al lui Pospelov, certificat de Sebastian Colțescu după o analiză de aproape trei minute la VAR: 1-1. O primă repriză de calitate, cu perioade de control împărțite de combatante.

Coman a ajuns la cinci goluri stagionale, dar nu s-a bucurat și la final

REZERVELE AU ADUS PLUSVALOARE LA RAPID Creșterea în joc a giuleștenilor a continuat după pauză. Iar Gâlcă a fost ajutat și de schimbări. Mai de voie, mai de nevoie. Kramer s-a accidentat, în locul lui intrând Leo Bolgado. Rapidul a preluat dominația în partidă, deși în minutul 51 un scurtcircuit în apărare a provocat o fază la care Mino Sota a fost blocat de Aioani, în poziție bună, la 14 metri. În minutul 62, a intrat Moruțan, acesta influențând esențial soarta partidei. Internaționalul a construit întâi o fază la finele căreia Dobre nu a reușit să reia din apropiere în plasă, iar Gorcea a respins ”capul” lui Hromada, din careul mic. Au intrat și Koljic și Vulturar, volumul ofensiv sporind. Golul a căzut meritat în minutul 75 când Moruțan a executat un corner de pe stânga, apărarea utistă nu a rezolvat situația, iar Leo Bolgado a trimis cu sete în plasă din șase metri: 1-2. Moruțan a fost aproape să-și încununeze intrarea la Rapid și cu un gol, dar în minutul 85 șutul său pe contraatac fiind rezolvat de Gorcea. UTA, FĂRĂ NERV PE FINAL Specialistă în reveniri după pauză, UTA a pățit-o, iată, la rândul ei. Arădenii nu au mai avut energie pe final și nu au mai creat nimic periculos. Rapidiștii au absorbit fără probleme atacurile sterile ale gazdelor. Care au mai rămas și fără Pospelov pe final, eliminat pentru două avertismente.O victorie foarte prețioasă pentru rapidiști, cei care rămân în grupul echipelor care acum se bat, măcar din punct de vedere al poziție actuale, la titlu. Spre bucuria lui Gâlcă, are și tot mai multe soluții de calitate. UTA pierde după două luni, cade pe locul 8, dar este mai departe în cărți pentru play-off. Arădenii au arătat de multe ori în acest campionat ce resurse au.

Intrarea lui Moruțan a fost decisivă pentru victoria bucureștenilor

UTA-Rapid 1-2. Remontada rezervelor

Aflată cu 2-0 în avantaj deja din minutul 9, Oțelul și-a făcut meciul ușor. Astfel, gălățenii au ajuns la trei victorii la rând acasă, întărindu-și poziția solidă din cursa pentru play-off. Formația lui Balint a reacționat repede după ce în runda trecută a cedat la CFR, 0-1, la finele unui joc bun, în ciuda faptului că din minutul 27 a jucat în inferioritate numerică.Dincolo, Csikszereda era impulsionată de victoria din runda trecută, 1-0 acasă cu revelația sezonului, FC Botoșani. Dar, traseul modest ”afară” a fost confirmat și luni seară, harghitenii rămânând cu doar patru puncte scoase în deplasare

PEDRO NUNO, GOL MEMORABIL!Dacă în etapa trecută Eduard Pap a fost eroul Csikszeredei, de data aceasta experimentatul goalkeeper a deschis drumul spre victoria pentru dunăreni. În minutul 5, Pap a degajat în Patrick, din afara careulu, iar atacantul a gestionat bine posesia mingii și a deschis scorul cu un șut din colțul careului mic: 1-0.Paradoxul a făcut ca Pap să fie cel care avea să limiteze proporțiile scorului dintr-o primă parte devastatoare pentru ciucani! În minutul 9, portarul harghitean a parat șutul din întoarcere al lui Lameira. Dar, după câteva zeci de secunde, nu a mai avut ce să facă la șutul formidabil al lui Pedro Nuno, expediat de la aproape 30 de metri, mingea intrând pe sub transversală în plasă: 2-0.Oțelul, care a avut un total de 21 (!) de șuturi către poartă în prima parte, a continuat asediul, iar Patrick (21) și Ciobanu (26) au trimis în afara buturilor, din poziții favorabile. Pap (28) a respins inspirat reluarea cu capul a lui Iacob, iar în minutul 30, Iacob și Joao Paulo au nimerit pe rând bara!Csikszereda a pus în pericol o singură dată poarta lui Dur-Bozoancă, în minutul 45+1, când Bodo a tras de la 16 metri peste transversală.

Patrick a profitat de eroarea lui Pap și a deschis scorul pentru un triumf lejer

PENALTY UȘOR ACORDAT ȘI EMOȚII CU NOCTURNAOțelul a mai scăzut din intensitate, dar a ținut sub control partida, deși harghitenii au încercat să revină în joc prin Paszka (47), reluarea acestuia fiind deviată în afara porții de Iacob. Gălățenii au ținut fără probleme de minge, iar în minutul 57 au fost aproape de 3-0 când Andrezinho (57) a trimis peste bară, din fața careului mic. Orice emoție a fost înlăturată în minutul 68, când Pedro Nuno a transformat un penalty. Lovitura de la 11 metri a fost însă acordată destul de ușor, Sorin Vădana fiind convins, deși a consultat și VAR, că Pap l-a lovit în săritură pe Iacob.Emoții sportive nu au mai fost, ci doar organizatorice. În minutul 81, instalația de nocturnă nu a mai funcționat din cauza unor probleme în zona stadionului, dar jocul s-a reluat după aproape jumătate de oră. În timpul rămas, harghitenii au ratat șansa unui gol de consolare, când, în minutul 90+1, Gustavinho, scăpat singur la 14 metri, a fost deposedat de Joao Paulo.O victorie fără comentarii pentru Oțelul, formație care merită mai multă atenție și mai multe elogii pentru fotbalul solid și constanța arătată. Gălățenii arată&nbsp;mai departe că sunt greu de doborât în cursa de Top 6.&nbsp;

Gălățenii au rezolvat iute problema învingătoarei

Oțelul-Csikszereda 3-0. Pe repede-nainte

Vasile Mogoș nu este un simplu fotbalist, chiar dacă el a început interviul prin a se descrie ca fiind „un băiat foarte simplu”. Adesea neînțeles, datorită modului său de a fi, fundașul de la Craiova poate fi ușor numit personaj tocmai pentru că este o figură greu de ignorat, în special atunci când atenția și microfonul sunt la el. Am mers la Craiova pentru a-l cunoaște pe Vasile, un tip căruia nu-i este ușor să se deschidă și să vorbească despre viața sa, chiar dacă poveștile sale de până acum pot fi adunate cu lejeritate într-o carte. Perceput uneori ca un „bad boy”, Mogoș ne-a purtat, cu lacrimi în ochi, într-un roller-coaster emoționant prin viața sa. Pentru început, vreau să-mi spui tu cine este Vasile Mogoș? O întrebare foarte simplă. Un băiat foarte simplu. Atât. La șase ani a trebuit să te muți în Italia după ce tatăl tău a suferit un accident rutier. Cum a fost pentru tine momentul în care tatăl tău a suferit acel accident rutier? Mai ales pentru că există această conexiune specială, bineînțeles, între tați și băieții lor. Sincer, din cât îmi aduc aminte, nu știam. Mama, cu vrăjeală, ne-a dus pe toți în Italia. Trebuia să fie o vacanță pentru noi. Dar nici mama nu știa că tata a avut un accident. Descoperise după. Tata nu voia să spună nimănui. A făcut toată convalescența, cum să spun, singur. După ce mama a descoperit, ne-a luat pe toți cinci și ne-am dus în Italia. Când am ajuns toți în Italia, tata era bine, sănătos. Nu știam. Am descoperit după mult, mult timp, că a avut accident, că stătea să moară, tot restul. Și cum a fost când ai descoperit? Eu l-am văzut pe tata, era sănătos. S-a descurcat. Tata e un bărbat puternic. Când am descoperit, am spus „Mamă!” Eu cred, nu știu, trebuia să se opereze, trebuia să schimbe ceva. Și de acolo ne-am dat seama, mamă, cine știe cât a suferit. Și, după, mama ne-a povestit că a stat singur, nu voia să vadă pe nimeni, că nu vrea să-l vedem așa. Și, sincer, nu știam de ce. Mă bucur că a trecut tot și e totul ok acum.

<h2>„Am cel mai mare respect pentru toți oamenii care muncesc!” </h2> Tata Pavel și mama Aurica, așa le spui tu părinților tăi, mi-ar trebui să-mi spui ce crezi că ai preluat de la ei, câte un lucru. Ce-ai luat de la tatăl tău și ce-ai luat de la mama ta? Inima de la mama și de la tata cred că am luat caracterul. Pare un om foarte puternic din ce ne-ai spus, nu? Foarte puternic. Ne-a învățat pe toți cinci cu educația lui. Nu a fost un tată care te pupa sau te lua în brațe sau spunea, cum se spune în zile astea, că te vreau bine. Doar cu un singur ochi îți dădeai seama. Nu puteai să sufli în fața lui. După ce am plecat de acasă, mi-am dat seama de ce a făcut așa. Au fost momente când ți-ai dorit că el să fie mai afectuos, să-și arate iubirea? Da. Acum face asta? Acum face mai mult pentru că cu toți nepoții s-o mai înmuiat și el un pic. Dar cu noi cinci, niciodată. Ce înseamnă să crești într-o familie în care sunteți cinci frați? Norocul cel mai mare din lume. Norocul cel mai mare e chiar ăsta, că avem un legământ foarte puternic între noi. Mama și tata ne-au învățat să fim mereu împreună. Și dacă ne certăm câteodată, se întâmplă, dar niciodată nu am gândit să nu mai fim frați. În sensul că... se întâmplă. Văd multe familii unde sunt tot mulți și nu îi pasă de frate-su sau de soră-sa. Și eu nu pot să înțeleg cum se face... Dacă eu mă gândesc la ceva de genul, eu cred că mor. Mi-ar plăcea să îmi spui cum arăta o zi din viața ta din perioada în care mergeai vara să lucrezi la vie. Pentru că ai spus că ai lucrat în tot felul de lucruri. Da. Datorită mamei mele, voiam să fac și eu un bănuț pentru vară, că mi-a fost mereu rușine să cer le bani părinților mei. Am fost vara, m-am dus în vie cu verișorii mei, de dimineața până seara. Latura pozitivă a fost că m-am bronzat și eu. Dar a fost foarte greu. Și, dacă eram mic, a fost foarte greu. Pentru că acolo îți dai seama ce înseamnă chiar să faci sacrificii. Ce înseamnă ce-au făcut părinții mei o viață pentru copiii lor. Să te trezești dimineața la 5, la 6 pentru ca să aduci acasă pâinea. Am cel mai mare respect pentru toți oamenii care muncesc. Și eu mereu le spun tuturor: joc fotbal pentru pasiune. Mă și plătesc, deci e ceva care nu se poate descrie. Mereu am spus că nu e o meserie, e o pasiune, unde Dumnezeu mi-a dat un pic de talent să duc viața mea cu fotbalul. Dar nu o să uit niciodată ce înseamnă să muncești.

<h2>„Doctorul mi-a spus că nu puteam să joc fotbal tot restul vieții”</h2> Ai semnat primul tău contract în fotbal profesionist la 20 de ani. Până atunci te-ai gândit că poate nu vei reuși în fotbal? Da, în fiecare zi. Și după aceea, după secunda aia, făceam invers. Îmi spuneam: Dar de ce nu? De ce nu? Ești un muncitor. Ai ajuns aici fără ajutor, nimeni nu ți-a făcut cadouri. Tot ce am ajuns e pentru că am muncit. Și când? La 20 de ani. Mai înainte să încep, m-am oprit patru luni jumate pentru inimă. Și acolo doctorul mi-a spus că nu puteam să joc fotbal tot restul vieții mele. Și am plâns în spital. Am avut norocul că am avut familia aproape. Și de acolo, sora mea cea mai mare s-a dus în birou la doctor și a spus: Te rog frumos, trebuie să pui copilul ăsta în picioare pentru că asta e viața lui. Și așa a făcut. M-a luat sub aripa lui și după patru luni jumate am reușit să ștergem coșmarul ăsta. Și de acolo a început. O a doua viață fotbalistică. Ce ai fi făcut dacă nu reușeai în fotbal? Bine că am reușit. Nu știu, iubesc foarte mult în primul rând sportul. Și când jucam fotbal, mă duceam în sală cu un prieten să fac kickboxing. Mi-a plăcut foarte mult. Și tata îmi spunea mereu că vrea să mă dea la box dacă nu ieșea cu fotbalul. Dar, la început, numai fotbal, fotbal, fotbal. Și cred, da, gen ceva sportiv oricum... Vreau să te întreb care este orașul tău preferat din Italia? San Damiano d'Asti se cheamă. E un sat unde stau acum părinții mei, prietenii mei, familia mea. Am umblat toată Italia, dar sunt legat acolo, bineînțeles. Și Vaslui... Abia aștept să vină vara să mă duc la Vaslui. Să stau o săptămână, zece zile. Că mai am acolo, mai am verișori, mai am mătuși. Dar cred că San Damiano d'Asti e orașul unde... Eu abia aștept să mă duc acolo. Nu știu, poate toți fotbaliștii când au vacanță se duc prin Dubai, Maldive, eu vacanță mea acolo o fac, la familia mea, în San Damiano d'Asti. Un sat de zece mii de persoane. Poți să-mi îl descrii puțin? Cum arată? Arată frumos. Și dacă veniți acolo, îmi spui: Bă, Vasile, unde m-ai dus? Are dealuri, are vie foarte frumoasă. Eu, vara, așa, când sunt toți la muncă, îmi place să iau fetița și să mă plimb prin sat. Pentru că mi-aduce aminte de copilărie, unde petreceam timpul, unde mă jucam cu băieții. Și câteodată îmi mai scapă o lacrimă... Vreau să-ți citesc ceva. „Când aveam șase ani, m-am dus cu căruța din Vaslui până la Văleni cu bunicul, pentru că mi-a promis că-mi dă ciocolată. Când am ajuns la el acasă, am terminat ciocolata, am văzut o pisică cu ochii strălucitori și m-am speriat. Am început să plâng că vreau acasă la mama și bunicul a trebuit să mă ducă cu autobuzul. Au trecut 22 de ani de atunci - scria acolo, acum sunt 25 -, dar îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri”. Și vreau să te întreb cât de mult a însemnat pentru tine bunicul tău? Când a murit, Dumnezeu să-l ierte, i-am cerut lu' mama dacă puteam să țin verigheta lui. Și de la bunica, la fel. Era mai mult ca un prieten. Nu era un bunic, era un prieten. Mă învăța multe. Când mă duceam la țară, mă pupa mereu. El mă pupa mereu. Poate de asta. Pe celălalt bunic nu l-am cunoscut niciodată. Pe cel din partea lui tata, dar din partea lui mama i-am cunoscut și pe bunica și pe bunicul. Ai primit cumva afecțiunea care îți lipsea și pe care o voiai din partea tatălui? Posibil, posibil. Îmi plăcea. Îmi plăcea de el, că dansam mereu cu el. Mereu dansam. Când făceam grătar acasă, după fiecare sezon mă duceam acasă, făceam un grătar și dansam. Dansam. Juca, era mereu cu zâmbetul pe buze. A trecut și el prin multe. Și m-a bucurat foarte mult când mama l-a dus în Italia. Așa puteam să stau mai mult cu el. Și abia așteptam. Când mă întorceam imediat acasă la San Damiano, mă duceam direct la el. Auzind ce spui despre bunicul tău și văzându-te și pe tine de-a lungul timpului, pare că ai preluat din cine era bunicul tău, pentru că și tu ești genul ăsta de persoană care are o energie pozitivă, care... Nu te-am văzut dansând, dar te-am văzut și la Națională cu muzica, tot timpul pe zona asta pozitivă. Deci pare că moștenirea bunicului tău merge mai departe prin tine în mod clar. O amintire în afară de cea cu ciocolata și cu pisica cu bunicul tău, care îți aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată? Când venea acasă cu căruța, când eram la Vaslui și îmi spunea: Hai, hai cu mine. Și cum îl vedeam acolo, mă făcea cel mai fericit. Și nu cred că îi spunea multe chestii lui mama, cum îi mai cerea... Eu doar să-l văd, na... Doar să-l văd. Dar dacă îl vedeam... îl luam în brațe imediat.

<h2>„Să-l văd pe tata plângând la debut...”</h2> În 2019, când erai la Cremonese și ai primit prima ta convocare la Națională, ai spus că, atunci când te-a chemat în biroul oficialului clubului, ai crezut că ai primit o amendă. Că tu primeai des amenzi. Da. Cum s-a simțit atunci când ai primit acea primă convocare? Ai spus că ai plâns, dar ce simțeai și ce gândeai tu în momentele alea? Ce gândea Vasile, care a semnat la 20 de ani primul lui contract profesionist? Sincer, m-am gândit la tata. Că e el mereu fotbal, fotbal, fotbal... Și la fratele meu. Și i-am dat telefon imediat plângând. Și i-am spus: Tata, vezi că trebuie să mă duci la Bergamo. Păi pentru ce? E, m-a chemat la Națională. Vă dați seama răspunsul lui? „Te duc și la Paris, dacă vrei. E important”. A, și-a zis că a fost mândru. Și cu fratele meu la fel. I-am spus soției... Când am avut meciul cu... când am debutat. Erau și părinții mei aproape. Și era bineînțeles și fratele meu. Și a făcut un video soția mea. Și eu pe tata nu l-am văzut plângând. Puţin, cred, poate de cinci ori. Și să-l văd pe tata plângând, mi se blochează inima, nu știu cum să spun. E, a fost o emoție foarte mare. Un vis împlinit, care... câteodată nici nu-mi dau seama. Încă n-am realizat. La Euro te-ai remarcat cu declarația: „M-aș arunca de pe pod pentru Națională”. Asta arată cât de mult iubești țara și echipa națională. Ce înseamnă pentru tine această dedicare? Și spune-mi dacă ți se pare că mai regăsești asta și în generațiile actuale. Da, e adevărat. Am avut norocul să mă duc în Germania cu un grup fantastic, care greu, greu se găsește, mai ales când te duci la Națională. Te duci acolo, îți faci datoria și stai zece zile și „mă duc acasă”. Poate cineva o gândește așa. Dar acolo eu abia așteptam să stau cu băieții, să vorbim la caterincă, la ping-pong. Și dacă nu știam să joc, mă băgam acolo, că asta îmi plăcea și de asta... Pentru că vedeam chestia asta, vedeam din partea tuturor. Nu era unul să spună asta nu-mi place. Noi eram toți împreună, toți... Un grup foarte puternic. Și de aia am făcut declarația asta. Și pentru țară, să văd toți românii că se bucură. Eu cred că merităm, cred că merităm chestia asta. Eu sper să văd în continuare... Să fie cum a fost la Euro în Germania. Doamne ajută! Chiar acum. Ai imaginea asta cumva de fotbalist rebel... Și aș vrea să te întreb dacă tu te consideri așa? Nu. Eu mă consider o persoană căreia îi place adevărul, căreia îi place dreptatea. Nu îmi plac persoanele care încearcă să facă vrăjeli, mai ales pe la spate. Poate de asta nu le sunt multora pe plac pentru că spun chestiile pe față și fără filtre. Câteodată mă abțin puțin, dar dacă e o chestie – de exemplu, vorbim de echipa mea, de colegii mei – și sunt chestii care nu îmi plac, nu știu, poate pierd eu, dar nu vreau să piardă grupul. Și dacă trebuie să trag pe cineva de ureche, o fac. Pentru că mereu așa m-au învățat mama și tata: să te trezești dimineața și să poți să te uiți în oglindă.

<h2>„Momentul de la 20 de ani m-a omorât!”</h2> Au fost momente în care comentariile din exterior te-au afectat? M-au afectat când nu era ceva adevărat, da. Dacă nu, nu mă interesează. Dacă spuneți… Când eram mai mic, când mă duceam la școală, da, eram rău. Eram foarte rău. Dar, după, crescând, mi-am dat seama că prioritățile sunt altele. Dar dacă vorbești de viața mea privată, personală, acolo mă afectează, pentru că mă cunosc, știu că nu e adevărat și asta mă afectează. Care a fost momentul din viață în care ți-a fost cel mai greu și nu a știut nimeni? Bine, acum cred că știu mai mulți, vorbesc din familie, da. Nu știu… Bună întrebare, nu știu. Trebuie să mă gândesc bine. Păi, dacă n-a știut nimeni... Nu e cazul să afle acum... A fost greu acolo când m-am oprit la 20 de ani. A fost foarte greu. Parcă a fost un coșmar foarte, foarte, foarte mare. Eu abia așteptam să joc primul an la profesioniști. Și să auzi de la doctor: „Mogoș, nu mai poți să joci fotbal restul vieții.” M-a omorât, m-a spart. Cum am spus mai devreme, am avut noroc să am familia aproape. Au venit toți la spital, și prietenii mei. Nu mă așteptam. M-am bucurat enorm.

<h2>Ofertă de la Dinamo refuzată</h2> Cum a fost pentru tine momentul în care ai venit înapoi în România, după atâția ani petrecuți în Italia? Foarte entuziasmant. Abia așteptam, pentru că am jucat o viață în Italia, am crescut acolo. Și fratele meu mereu, cu verii mei, care se uită mai mult la fotbal, se uitau la fotbalul românesc mereu. Eu, la început, nu mă uitam așa mult. Îmi spuneau: „Băi, ți-ar plăcea să te duci în România să joci, să vezi cum e?” Spuneam: „Băi, nu știu.” Eu la început, sincer, spuneam: „Nu, nu, nu.” Și ei: „Dar de ce nu? Ești român. Ai făcut o experiență cam lungă în Italia, ți-ar plăcea și ție să te duci în țara ta, să vezi cum e.” Că eu, până la urmă, crescând în Italia, știu puțin: dacă sunt în Italia, sunt în Italia; dacă vin în țară, stau la Vaslui, nu mă plimb. Și dacă a ieșit cu CFR Clujul... Imediat. Nu m-am gândit de două ori și m-am dus, cu gândul că stau un an și poate mă întorc în Italia. Dar e al treilea an și e foarte frumos. Cum ai ales să semnezi cu Universitatea Craiova? Cum am ales? Ușor. Mi-au dat telefon, m-au sunat și am spus „da”. Nu… Era o situație care nu îmi plăcea la CFR Cluj. Aveam deja de gând să cer clubului, celor din conducere, să plec, pentru că nu mă înțelegeam bine cu anumite persoane. N-am mai apucat eu să le cer, mi-au făcut ei surpriza asta. Și de acolo nu mai conta, nu mă mai interesa. În vacanța de Crăciun de anul trecut am primit telefonul de la directorul sportiv Mario și la început nu știam nimic despre oraș, nu știam nimic, zero zero. Am avut alte oferte, dar i-am dat cuvântul lui Mario și la urmă a venit o ofertă de la Dinamo. Din moment ce am dat cuvântul meu, nu mai conta nimic. Mi-am dat cuvântul să rămân aici și, încet-încet, am descoperit și orașul. E foarte, foarte frumos. Cum a fost experiența ta din Bănie până acum? Eu cred că pozitivă. Fiind băiat pozitiv, mereu mă gândesc la partea asta și cred că suntem pe drumul cel bun. Cum ți se pare publicul de pe „Ion Oblemenco”? Cald. Foarte cald, foarte… De asta cred că un fotbalist are nevoie: de presiune. Eu vorbesc personal, mie îmi dă foarte mare putere. Și dacă lumea te înjură, aia este. Face parte din joc. Dacă nu vrei presiune, poți să te duci să joci biliard.

Vasile Mogoș nu este un simplu fotbalist, chiar dacă el a început interviul prin a se descrie ca fiind „un băiat foarte simplu”.

„Dacă nu vrei presiune, poți să te duci la biliard!” Interviu emoționant cu Vasile Mogoș

Fundașul olandez a semnat cu Rapid în vara lui 2025, din postura de jucător liber de contract, după despărțirea de clubul danez Aalborg, unde a petrecut trei ani. Lars Kramer a fost titular în 19 din cele 20 de meciuri jucate pentru Rapid în acest sezon, excepție fiind chiar meciul de debut, cel cu CFR Cluj, în care a intrat pe final. Să-l cunoaștem, așadar, pe jucătorul care a fost „convins” să semneze de atmsofera făcută de fanii din Giulești. Lars, spune-mi care este prima ta amintire despre fotbal. Tatăl meu a jucat în Țările de Jos. A jucat la un nivel destul de înalt, așa că l-am urmărit întotdeauna. Apoi am crezut că voi fi și eu fotbalist. Ai vrut să-i calci pe urme? Da, dar cred că am devenit puțin mai bun decât el. El m-a învățat tot. Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Tatăl tău, de asemenea? Da și familia mea, verii mei. Provin dintr-o familie de fotbaliști, așa că am început foarte devreme. Și apoi, bineînțeles, cu jucătorii buni. La acea vârstă, când eram mai tânăr, Messi devenea din ce în ce mai bun și era la început în fotbal. Ne poți spune câte ceva despre viața în Zaandam, orașul tău natal? Da, m-am născut în Zaandam, dar am trăit într-un sat aflat la 5 minute de Zaandam. Și există multă apă. Este foarte aglomerat. Suntem la 15-20 minute din Amsterdam, așa că mulți oameni care nu vor să trăiască în oraș se mută la sat. Este un loc liniștit, frumos, cu oameni buni, școli bune, educație bună. Nu pot spune niciun lucru rău despre locul unde am crescut. Ce îți place acolo cel mai mult? Atunci când eram mai tânăr, acum s-a mai schimbat puțin, dar când eram mai tânăr, puteai sta afară fără niciun risc, niciun pericol. Era un loc sigur. După școală, mergeam cu prietenii mei pe bicicletă și jucam fotbal. Eram afară tot timpul.

<h2>Viața la academia lui Ajax Amsterdam</h2> Spuneai că provii dintr-o familie de fotbaliști. Tatăl tău a fost fotbalist, dar spune-mi despre mama ta. Mama mea nu a fost, așa că, din fericire, nu am talentul ei. Dar îi place să se uite și îi place să spună ce puteam face mai bine, chiar dacă nu înțelege atât de mult. Când eram mai mic, i-am spus: „Lasă-ne pe noi, pe mine și pe tata, să jucăm și tu te poți uita”. Acum sunt fericit pentru că m-a văzut peste tot. Cum a început perioada ta de la Ajax? Când am fost foarte mic, la 8-9 ani, am ajuns acolo și viața mi s-a schimbat, pentru că era foarte mare, în acel moment, poate că acum e cea mai mare academie de juniori din lume, cred. Toată viața s-a schimbat. Trebuie să te antrenezi de la o vârstă foarte mică, de când ai 9 sau 10 ani, te antrenezi... Am început cu trei antrenamente pe săptămână. Când aveam 11 ani, trebuia să fiu acolo în fiecare zi. Eram dus cu un taxi, ne ducea la o școală a lui Ajax. Nu este mult timp liber pentru prietenii tăi, la această vârstă, pentru că ești întotdeauna acolo. Dar totul a meritat, pentru că am învățat multe acolo. Când erai atât de tânăr, de mic, spune-mi cum a fost pentru tine să petreci mai mult timp în academia de fotbal decât acasă? Pentru că mulți dintre copiii de vârsta ta sunt acasă și se bucură de viață. Da, câteodată am simțit, nu mult, dar câteodată, aș fi vrut, după școală, să fiu cu prietenii, când ai 10-11-12 ani, apoi să mă antrenez. Dar, de asemenea, am avut mulți prieteni din echipă, de la Ajax. După câțiva ani, i-am avut pe toți la Ajax și am petrecut mult timp acolo. Care este cel mai important lucru cu care ai rămas din academie? Cred că, da, bineînțeles, antrenamentele, ce înveți acolo de la antrenori foarte buni de copii și juniori, dar cred că cel mai mult au contat respectul și disciplina pe care le-am învățat acolo de când eram mic. Și cred că pot folosi aceste lucruri pentru restul vieții mele, nu doar în fotbal, dar și în viața de zi cu zi. La Ajax, se pune accentul pe inteligență și pe construcția jocului. Crezi că aceste lucruri te ajută ca fundaș central? Da, cred că, dacă te uiți la mine ca jucător, sunt mai... Cum să spun? Nu pun accentul pe partea fizică în dueluri. Încerc să analizez, să intuiesc. Și cred că aceasta este calitatea mea. Și am învățat acest lucru probabil din perioada petrecută la Ajax. Și, da, acest lucru m-a ajutat foarte mult în cariera mea. Cum îți menții calmul în timpul jocului? Dacă trebuie să analizezi fazele, ai nevoie să fii calm. Da, cred că, din fire, sunt o persoană foarte calmă. Și, bineînțeles, nu am fost întotdeauna așa în cariera mea. Nu sunt bătrân, dar am 26 ani acum. Am jucat toate meciurile în ultimele 7 sezoane. La fiecare club la care am fost. Dacă ai jucat mai mult de 200 de meciuri, 250 de meciuri, atunci te obișnuiești. E ca un ritm în care ești.

<h2>„Johan Cruyff reprezintă fotbalul”</h2> Spune-mi ce înseamnă Johan Cruyff pentru tine? Pentru mine, reprezintă fotbalul. Lucrurile pe care le-a schimbat în fotbal, nu doar în Țările de Jos, dar cred că pentru toată lumea. Multă lume știe, dar nu suficient, cred, ce a schimbat pentru Barcelona cu formația și stilul de joc. El a făcut acest lucru. Și, chiar dacă nu mai este aici, moștenirea lui înseamnă mult în Țările de Jos pentru tineri, prin cursurile lui și are un institut ca o școală. Face încă multe lucruri. Este moștenirea lui. Da, exact. Ce știi despre românii care au jucat la Ajax? De fapt, știu că nu este un fan al Rapidului, dar Ogăraru, când am fost la tineretul lui Ajax, el antrena acolo, când eram mai tânăr. Și, bineînțeles, a fost Chivu. Dar a fost un pic înainte de perioada în care am jucat eu. Nu l-am văzut pe teren, doar pe Ogăraru, cred. Dar l-am avut antrenor la tineret. Nu-mi amintesc prea multe. Țara ta a avut niște fundași centrali impresionanți. Îl avem pe Van Dijk. Și acum, mă gândesc la Van de Ven. Pentru că e foarte bun. Care e secretul? Ei bine, de fapt, Van de Ven e din satul meu, de unde sunt și eu. Îl cunosc foarte bine. Și fratele meu e bun prieten cu el. Fratele meu mai mic. Dar el e pur și simplu atât de rapid. Van de Ven este rapid, Van Dijk este rapid. Și asta ajută. La acest nivel unde joacă ei, în Premier League, ai nevoie de asta. Și, bineînțeles, sunt fundași foarte buni. Principala lor calitate este viteza, cred. Par, de asemenea, umili, modești. Da. Cred că olandezii sunt foarte... de cele mai multe ori calmi și nu atât de aroganți. Ți-ai dorit să fii fundaș de la începutul carierei tale? Sau ai schimbat pozițiile? Nu, nu, nu. Am schimbat. Am jucat mereu la mijlocul terenului la tineret, la Ajax. Dar când am împlinit 14-15 ani, am început să cresc în înălțime și apoi corpul nu s-a mai mișcat atât de bine. Și încet am trecut în apărare. Îți amintești debutul tău în prima divizie? Da, da. Eram foarte tânăr și am jucat cu Feyenoord în deplasare. Am jucat împotriva lui Robin van Persie atunci. Și avea 50-55 de mii de fani la Feyenoord. Nu uit asta. Cum era atmosfera? Pentru că stadionul lor este... Picioarele îmi tremurau. Era foarte mare. E plăcut să încep așa. Și apoi tot ce vine după ar trebui să fie mai bine. Părinții tăi au fost în tribune? Nu, doar fratele meu și vărul meu au fost acolo. Îți amintești care a fost cel mai frumos mesaj pe care l-ai primit după debut? Cred că doar de la familia mea. Că sunt mândri că am ajuns în fotbalul profesionist. A fost demult. Acum aproape 10 ani, cred. Dar mesajele de la familia ta rămân în memorie, da.

<h2>Perioada petrecută în Danemarca</h2> La 19 ani, te-ai mutat în Danemarca. Da! Ți-a fost greu să te adaptezi într-o altă țară? Da. De fapt, la începutul carierei mele în Danemarca, am jucat cele mai multe meciuri. Dar Danemarca nu este la fel ca Țările de Jos, dar seamănă. E ușor să te adaptezi. Cultura este aproape aceeași. A durat 45-50 de minute un zbor spre casă. Am făcut și eu asta des, și familia mea venea des în vizită. Deci, nu, nu a fost dificil. Ce te-a învățat viața departe de casă despre tine? Să trăiești pe cont propriu și, la o vârstă fragedă, să-ți faci mâncare, să-ți păstrezi disciplina. Chiar dacă ești singur și nimeni nu-ți spune: „Trebuie să cureți asta”. În mod normal, mama făcea asta acasă. Dar când aveam 18 sau 19 ani, nimeni nu mi-a spus asta. Și, da, după câteva luni, descoperi că nu poți trăi așa, trebuie să faci puțină curățenie. Aceste lucruri sunt frumoase, că tu, la o vârstă fragedă, înveți să ai grijă de tine. Ce te-a șocat cel mai mult la Danemarca? Vremea este foarte rea. Iernile sunt foarte lungi. Nopțile sunt lungi. Nu este... Îmi place să stau afară și să fie vreme bună. Și asta a fost dificil uneori, pentru că din octombrie aproape până în mai am avut vreme rea. Dar vara a fost frumoasă. Aceste patru luni pe care le-am avut au fost frumoase. Care au fost cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat în carieră, acolo, în Danemarca? Atunci când am retrogradat cu Aalborg. Nu a fost frumos. Asta e ceva ce nu vrei să experimentezi. Este un club foarte mare în Danemarca și au existat niște probleme în ceea ce privește clubul. Și echipa nu a fost suficient de bună și am retrogradat. Și acesta e un lucru pe care nu vreau să-l mai trăiesc niciodată. Știu că în zona aceea, Danemarca, Norvegia, au obiceiul să ofere premii interesante pentru jucătorul meciului. Uneori primești o cutie de la supermarket. Ai ouă, carne, brânză, mere, asta câștigi dacă ești ales jucătorul meciului. Ce părere ai despre asta? E amuzant într-un fel. Nu e vorba că ar da 1.000 de euro sau altceva în mod normal. Decât să primești o cupă, prefer să iau mâncare de la supermarket. Am văzut odată că au dat ouă. Multe ouă. Am văzut ceva și în Norvegia, unde au primit o pungă mare cu cartofi sau ceva de genul. E o modalitate amuzantă în loc de un mic trofeu.

<h2>„M-am împrietenit cu Rafael van der Vaart când am venit la Rapid”</h2> Ce ai observat în mod special la suporterii Rapidului înainte de a semna? Din moment ce ai spus că atmosfera a fost unul dintre motivele pentru care ai semnat. Când am început discuțiile, am căutat pe internet. Am vorbit cu Tobias Christensen, pentru că este din Norvegia. I-am trimis un mesaj să vorbim despre club. Am vorbit mult. Cum am spus, atmosfera era bună. Nu știam prea multe înainte despre Rapid. Dar după discuția cu Christensen și lucrurile pe care le-am văzut online și discuția cu Sandu și Mauro, m-am simțit bine. Rapid are legătură cu un jucător olandez faimos, Rafael van der Vaart. Ai luat legătura cu el? Da, suntem prieteni acum. Când am venit, astă-vară, mi-a dat un mesaj. Locuiește și el aproape de mine, în zona în care stau, în Herăstrău. Ne vedem de câteva ori pe săptămână la cină. E frumos, e ușor. Și copiii noștri se pot juca împreună. Merg la școală. Și pentru soțiile noastre, Estavana joacă handbal la Rapid, și pentru soția mea e plăcut să se discute cu ea. Din fericire, ei sunt aici și sper că vor mai rămâne câțiva ani. Ți-a dat vreun sfat care a fost util pe teren? Nu, Rafael nu mai este așa. A avut cariera lui și îi place să-și trăiască viața acum. Desigur, el a jucat la un nivel mult mai înalt. Când eram copil, nu pot să spun că era idolul meu, dar este o legendă în Țările de Jos, pentru tot ceea ce a făcut, un jucător foarte important. E frumos că suntem prieteni acum.

<h2>„La Rapid mă simt acasă”</h2> Care a fost momentul tău preferat la Rapid până acum? Au fost multe. Am câștigat multe. Dar cred că meciul cu Dinamo, de pe Arena Națională, a fost frumos să-l câștigăm. Era stadionul plin, atmosfera era cea mai bună. 2-0, cu cartonaș roșu, îmi amintesc. A fost foarte bine! Se spune că Rapid are un farmec aparte în fotbalul românesc. Din experiența ta de până acum, care crezi că este acest farmec? Nu urmăresc prea mult știrile, dar există o presiune diferită pentru alte cluburi față de presiunea de la Rapid. Și asta înseamnă că fanilor le pasă foarte mult de club. Este un lucru important ca oamenii să țină la club și că toată lumea își dorește ce e mai bine pentru club. Ce știai despre România înainte de a ajunge aici și ce te-a surprins? De fapt, nu știam prea multe. Am auzit și am citit mult că Bucureștiul este un oraș foarte frumos. Desigur, despre vechiul președinte pe care l-ați avut acum 30 de ani. Nu e o poveste prea bună, dar este important pentru Europa și pentru întreaga lume ceea ce s-a întâmplat în România. Apoi, desigur, Hagi, un fotbalist foarte important în istorie. Și ce te-a surprins? Ce m-a surprins? Cât de frumos este Bucureștiul ca oraș. Mie și familiei mele ne place atât de mult să locuim aici. Credem că parcurile sunt foarte frumoase. Restaurantele, oamenii. Singurul lucru - traficul este puțin cam rău, dar dacă acesta este cel mai rău lucru, atunci este un oraș uimitor. Văd că orașul crește. Dacă îl compar, de exemplu, cu Copenhaga sau Amsterdam, văd oameni fericiți peste tot. Cum a fost pentru tine să joci prima dată în Giulești? Emoționant, pentru că am intrat împotriva lui CFR la final. Scorul era 1-1, cred. Și tocmai când am intrat, am zis: „Vă rog, să nu primim niciun gol când voi intra”. Din fericire, scorul a rămas 1-1. Cum este atmosfera din Giulești în comparație cu stadioanele mari din Țările de Jos? Cred că, pentru mărimea pe care o are Giuleștiul, sunetul este foarte puternic. Desigur, în Țările de Jos, pe unele stadioane, ai mai mulți oameni, mai multe scaune, dar sunetul din Giulești, nu știu, este la fix. Fanii pe care îi avem și dimensiunea stadionului îl fac special. Ce îți lipsește cel mai mult de acasă? Mama mea. Mama mea, prietenii mei, fratele meu, tatăl meu. Doar familia, de fapt. Nu e un anumit lucru care mi-ar lipsi ceva din țară. E mai mult despre familia mea. Au venit părinții tăi să te viziteze? Da, de multe ori. Ce părere au avut? Le-a plăcut și lor. De fapt, părinții mei și tatăl soției mele m-au convins să încep să vorbesc cu Rapid pentru că am primit oferta din România. Nu știam prea multe și au spus că e foarte drăguț. Au venit aici pentru muncă, acum câțiva ani, și au spus: „București este un oraș uimitor și ar trebui să o faci”. Te-ai adaptat foarte bine la echipa Rapid. Care a fost secretul? Pentru că ai venit și... Am jucat în toate meciurile de când am venit. Nu știu, secretul este că mă antrenez din greu și încerc să joc bine de fiecare dată. Nu contează dacă e împotriva unei echipe rivale, într-un derby, sau a unei echipe mai slab cotate. Sunt aici pentru mine, ca să cresc și progresez în cariera mea. Cred că e important să joc bine. Cărui jucător din echipă i-ai cerut sfaturi? Cel mai mult vorbesc cu Christensen, Hromada și Jambor. Suntem cu toții străini, aici, în România. E normal să creștem puțin împreună și să vorbim despre lucrurile... Avem aceleași dificultăți aici și aceleași beneficii. Ce jucător de la Rapid crezi că s-ar integra bine la Ajax? La Ajax? Dacă mă uit la felul în care joacă Ajax, ar putea fi Christensen, pentru că are un joc ce se bazează mai mult pe pase și posesie. Ajax este poate un nivel puțin ridicat pentru noi, dar cred că el ar putea fi. Ce îți place cel mai mult la tine, ca stil de joc? Calmul. Cred că sunt foarte calm. Par calm. Poate, pe interior, este diferit. Cred că este vorba doar de felul în care joc, cum încerc să vorbesc cu colegii mei, de felul în care încerc să fiu un lider acolo, datorită experienței pe care o am deja. Există vreo greșeală pe care ai făcut-o în timpul unui meci și care încă te urmărește și în ziua de azi? Ei bine, de fapt când am marcat împotriva Craiovei, 2-1, și în ultima secundă, a fost un penalty. Nu am fost chiar eu implicat, dar întotdeauna când primim un gol, încerc să văd ce aș fi putut face și m-am gândit că aș fi vrut să fiu 2 metri mai la stânga și aș fi respins mingea, în locul fazei în care Marian l-a lovit cu pumnul pe atacant. Ce îți place cel mai mult la tine în afara terenului? Ei bine, mă gândesc la cum mă comport cu copiii mei. Cred că sunt foarte drăguț cu ei. Îmi place să fiu tată! Am 2 copii. Văd că fiul meu se bucură mult de București. Îi place să fie aici și asta mă face fericit. Ce te-a învățat despre tine faptul că ești tată? Că viața e despre asta, cu copii. Pentru mine, acesta e cel mai important acum. Asta îți dă energie, te și obosește. 2 copii. Și, în final, de aceea trăim cu toții ca să avem copii și să-i vedem cum cresc fericiți. Dacă ți-ar spune copiii tăi că vor să devină fotbaliști, ce sfat le-ai da prima dată? Cred că cel mai mare copil al meu va fi, cu siguranță, fotbalist. Văd deja că are talent. Lucrul pe care i l-aș spune este că îl așteaptă un drum lung și greu, sper să-i placă, să muncească din greu și să rămână cu picioarele pe pământ. Care este cel mai frumos lucru în meseria de fotbalist și care este cel mai dificil? Cel mai frumos lucru este că ne câștigăm banii cu hobby-ul nostru, cu toții jucăm fotbal pentru că ne place de când eram mici. Să poți să-l transformi într-o meserie e uimitor. Cel mai dificil este faptul că nu poți avea prea multe planuri cu timpul și cu vacanțele. Ești foarte strict cu un program și cu călătoriile și uneori, nu acum, dar poate peste 5 ani, când vei fi mai în vârstă, sau 6 ani, atunci vei vrea să petreci mai mult timp cu familia, până acum, nu e nimic rău. Completează propoziția: „La Rapid, mă simt...”. La Rapid, mă simt acasă.

Crescut la academia lui Ajax Amsterdam, Lars Kramer și-a făcut repede loc în echipa de start a Rapidului, la scurt timp după ce a semnat.

Lars Kramer, olandezul crescut la Ajax care se simte „acasă” la Rapid

Reportaj

Ici c’est Slobozia. La jumătatea distanței dintre București și Constanța. Oraș aflat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, reședința de județ a Ialomiței, cu aproape 42.000 de locuitori.&nbsp;Poți să parcurgi Slobozia dintr-un capăt în altul în 40 de minute de mers pe jos și, din 17 ianuarie, poți să mergi la un meci în Superliga pe noul stadion.&nbsp;4000 de suporteri au venit să-și încurajeze echipa pentru prima oară cu adevărat acasă, dar, până să ajungem la stadion, am făcut câteva opriri, să vedem care e farmecul Sloboziei. De exemplu, parcul Hermes, unde Turnul Eiffel de Slobozia este copia fidelă a turnului din Paris. Are 50 de metri înălțime, în comparație cu monumentul din Franța care măsoară 330 de metri.A fost construit în 1996, din dorința unuia dintre milionarii celebri apăruți în România după revoluție.&nbsp; Își dorea să aducă o bucățică din Texas și Paris pe plaiuri românești. Așa că a deschis parcul de vacanță Hermes, devenit ulterior “Dallas”-ul de Slobozia.&nbsp;De ce Dallas? Pentru că la nici 200 de metri de Turneul Eiffel, ajungi la o copie a vilei din serialul Dallas, unul dintre cele mai vizionate seriale din România.Și ca povestea să fie completă, “J.R. de România”, așa cum îi plăcea milionarului să i se spună, a fost vizitat la Vila Dallas chiar de actorul care îl juca pe JR în serial.În parc găseai trei hoteluri, căsuţe pentru campare, o terasă, herghelie de cai şi ponei, o cafenea construită în vârful turnului Eiffel şi un lac de agrement.&nbsp;Acum, parcul Hermes este abandonat, dar nostalgicii încă își amintesc că în cafeneaua din turn se bea cea mai bună cafea din zonă.Ce mai poți vizita în Slobozia: singurul monument istoric din zonă, Mănăstirea Sfinții Voievozi, care datează din 1600. Iar la 7 km de oraș, te poți relaxa în stațiunea Amara, în jurul lacului cu același nume. Fun fact: întreg lacul are forma literei S, de la Slobozia. Sau de la Superliga?

Odată ajunși la stadion, am găsit suporteri entuziasmați și povești frumoase despre echipa locală. Am aflat cât de mult contează Mihalcea pentru fani și cât de multe speranțe au ei că Andrei Prepeliță și Jean Vlădoiu vor evita retrogradarea.&nbsp;A fost 3-1 pentru UTA pe tabelă. Și chiar dacă rezultatul nu a fost favorabil pentru cei din Slobozia, fanii au sărbătorit cu entuziasm o zi care dovedește că fotbalul are viitor și are inimă în Ialomița. Iar așa cum spune și bannerul pregătit de suporterii de la peluză, Unirea Slobozia a revenit „acasă pentru totdeauna”.

Și cum a fost primit Adi Mihalcea acasă

„Aici e Slobozia!” Cum s-a trăit primul meci din istoria Unirii în Superliga pe noul stadion

Oțelul Galați (team)

Crescând în Galați, Matei Ilie crește acum și fotbalistic alături de Oțelul. Mijlocașul de 19 ani își dorește să își facă un nume independent de fostul mijlocaș Sorin Frunză, tatăl lui, un alt nume din fotbalul românesc care face cinste județului <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> a debutat pentru Oțelul Galați pe 13 iulie 2025, în prima etapă a Superligii. A fost 0-0 cu <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/petrolul-ploiesti">Petrolul Ploiești</a>, iar Matei a jucat 15 minute, un sfert de oră de mândrie pentru el. I-am făcut o vizită după un antrenament și am vorbit despre momentul debutului și drumul lui până în Superliga.

Cum a fost momentul debutului? A fost un moment special, vă dați seama. Simțeam că o să intru, poate nu în meciul acela, dar simțeam că urmează debutul. A fost și un moment special, pentru că, fiind gălățean, și crescând aici, alături de această echipă, a fost o bucurie enormă. Da, chiar voiam să te întreb asta. Ce înseamnă pentru tine acest lucru, tu crescând aici, și la fel și tatăl tău făcând istorie la Galați? Un lucru mare, vă dați seama. Îmi doresc să joc cât mai mult aici, să stau cât mai mult aici, să mă dezvolt și sunt mândru să reprezint această emblemă. Ai primit vreun sfat anume înainte de primul meci? Tata mi-a spus să fiu calm și să-mi văd de joc. Ai crescut în Academie la Rapid, corect? Da, pe finalul junioratului, dar da, pot spune. Și înainte unde ai fost? La Sport Team, tot în București. A fost o perioadă frumoasă la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a>, a fost un prim pas, să zic așa, spre fotbalul adevărat. Am trecut și pe la echipa mare două săptămâni în perioada aceea, m-am antrenat și cu ei, cu Cristi Săpunaru, care e un idol pentru mine și m-a ajutat foarte mult acest pas.

<h2 style="text-align:center;">Când îl aveam pe tata în
casă, era greu să o iau pe alte căi.</h2>

Care crezi că e cea mai prețioasă lecție pe care ai învățat-o acolo?
Păi, doar să stai lângă ei, să te uiți la ei și înveți foarte multe, nu trebuie
neapărat să-ți spună cineva ceva. Doar cât am stat și mă uitam la ei ce fac, ce
mănâncă, cum se antrenează, cred că asta e cea mai importantă lecție.
Cum a fost experiența pentru tine la Unirea Braniștea?
A fost o experiență bună, primul contact cu seniorii. Datorită tatălui meu am
ajuns acolo, altfel nu mi-am dorit să mă întorc acasă de maniera asta, adică la
Liga 3-a. Toată lumea mi-a spus că e un pas în spate, dar pe mine m-a ajutat
experiența. Am dat de niște oameni de nota 10 și cred că a fost o experiență
care m-a călit. 
Ai jucat și în barajul de promovare pentru Liga 2, corect?
Da, două meciuri
de baraj, semifinală și finală.
Și ce s-a întâmplat?
În semifinală am câștigat, cu Miroslava, și am pierdut cu Bacău în Galați, în
finală. Chiar pe stadionul Oțelului s-a jucat.

Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal?
Păi, când îl aveam pe tata în casă, era greu să o iau pe alte căi. M-am uitat
la el la meciuri, la televizor. N-a existat niciodată alt sport sau nu știu...
Fotbal și atât, de mic. Mi-a spus mama că am fost și pe stadion, dar nu mai țin
minte.
Și, în afară de tatăl tău, ce idol aveai când erai micuț?
N-a existat niciodată pentru mine un idol, mai ales pe plan fotbalistic. Pentru
mine a fost tata și nu m-a interesat niciodată altă persoană. Admir mulți
fotbaliști, dar nu am un idol. Idol e un cuvânt greu.
Băieții din generația ta cum sunt? Cum îi vezi?
I-am urmărit la Euro. Da, mi-a plăcut foarte mult ce am văzut. Îi știam pe
majoritatea de la juniori. Sunt copii cu calitate. Trebuie sprijiniți, pentru
că sunt jucători foarte buni.
Ce crezi că ar trebui să se întâmple ca să schimbe ceva în fotbalul
românesc generația ta?
Nu cred că sunt în măsură să vorbesc despre așa ceva. Nu știu. Cred că totul
pleacă de la copii și juniori, de la școala fotbalistică. 
De la muncă, poate?
Muncă, disciplină. Dar cred că și de la mentalitate. Dar eu am avut noroc cu
tata, să zic așa. M-a mai ținut cu picioarele pe pământ, m-a mai ridicat când
era nevoie.
Ai simțit vreodată că ai avut momente în care ziceai că „poate nu e ăsta
drumul meu” și el te-a ridicat?
Să zic că ăsta nu e drumul meu nu. Dar au mai fost momente grele, ca în viața
oricărui sportiv. Există și sunt sigur că vor mai fi și de acum încolo.
Și ce-ți ziceai cel mai des în momentele mai dificile?
Cu ce am rămas de la el: mereu mi-a spus „Să nu păcălești fotbalul”. Dacă
păcălești fotbalul, te păcălește și el, când ți-e lumea mai dragă. Dar ăsta e
sfatul pe care îl am în minte. Când îl văd, îmi vine imediat în minte, să zic
așa.
Ți-a dat vreun exemplu când a păcălit el fotbalul?
Da. Mi-a dat. Și chiar m-a ajutat. Auzi că chiar se întâmplă unele lucruri, dar
când și vezi exemple, te ajută enorm.
Când s-a întâmplat asta? La ce echipă era?
El a debutat târziu și pentru calitățile pe care le avea... Și asta spune și
el, că a debutat târziu, prin simplu faptul că mai păcălea poate un
antrenament. Dar când a realizat și el, s-a pus pe picioare și a fost bine până
la urmă.

Matei, tu cum te descrii pe teren? Ce fel de jucător ești?
Niciodată nu prea mi-a plăcut să vorbesc despre mine, dar sunt un jucător
creativ. Îmi pun bine colegii în valoare în ultima treime, să zic așa, și sper
să o arăt cât mai bine la Oțelul.
Și chiar dacă nu-ți place să vorbești despre tine, o să te întreb totuși
cum ești tu și în afara terenului.
Îmi place foarte mult să socializez cu colegii, cu prietenii, să mai ies pe
afară când am timp. Și, în rest, sunt un băiat liniștit, stau acasă, mă
odihnesc.
Cum arată o zi obișnuită pentru tine?
Păi, mă trezesc dimineață, mai beau cafea din când în când... Merg la
facultate, după care acasă, antrenament și după, dacă mai e timp să mă relaxez
puțin, o fac. Dacă nu, acasă și odihnă.
Și la ce facultate ești?
La sport, la facultatea de sport.
Și când vrei să te odihnești acasă, ce faci?
Mă uit la seriale, mă mai joc cu fratele meu pe calculator, pe Playstation.
Petrec timp, pierd timp să zic așa.
Fratele tău câți ani are?
14 ani.
Și el joacă în fotbal?
Joacă fotbal, tot la Oțelul, da.
Și mama ce zice?
Trebuie să se fi obișnuit până acum, sunt convins. Poate-și dorea și ea o
fată, dar... Nu știu, asta e...
Vă mai dă sfaturi? Despre fotbal?
Nu, la fotbal nu se bagă, doar tata. Ea e cu școala.
Și despre școală ce zice?
Să merg. Adică să merg, asta îmi zice mereu. Și la facultate, la fel, și la
școală, la liceu. Să fiu acolo, să fiu atent.
Crezi că e important pentru un fotbalist să facă și altceva în afară de
fotbal?
100%. Nu-ți garantează nimic sportul ăsta. Azi poți să fii cel mai bun și mâine
să te accidentezi, Doamne ferește!, sau să fii cel mai slab. Trebuie să ai
mereu un plan B.
Și cu partea mentală trebuie întotdeauna să fii puternic mental, nu?
Corect! Crescând cu tata și având numele ăsta, care cred eu că e un nume destul
de greu pentru Galați, pentru zona asta de Superligă, presiunea a fost de mic.
Dar odată ce am crescut, trec mai ușor peste ele.
Simți mai degrabă numele lui ca o greutate?
Poate la început da, dar, odată cu timpul, nu. Consider că e un avantaj foarte
mare pe care-l am, să-l am pe el lângă mine. Mă ajută enorm și sunt
recunoscător că e tatăl meu.

Îți amintești care e primul moment cu voi doi și mingea?
Sincer să fiu, nu. Din ce îmi zicea el, după meciuri, ne mai jucam pe teren,
după antrenamente, mă mai lua. 
Îți amintești de un moment în care ai simțit că ești mândru de tatăl tău?
Mândru sunt în fiecare zi, dar țin minte că juca în Champions League, nu mai
știu exact cu ce echipă, în deplasare, și mă uitam cu mama la televizor. Și
atunci chiar am simțit că tata e fotbalist.
Și el când ți-a zis ultima oară că e mândru de tine?
Nu prea se exteriorizează, dar sunt sigur că e. Probabil când am semnat. Dar
încerc să-l fac mândru în fiecare zi.
Simți că faci ceva diferit față de el?
Da, încerc să mă adaptez la ce-mi spune și el. Chiar dacă s-a schimbat
fotbalul, multe lucruri au rămas la fel. Perspectiva mea e asemănătoare cu a
lui.
Nu vă contraziceți?
Nu, nu prea. E calea lui și atât.
Aveți vreo rutină înainte de meciuri?
Dacă nu sunt în cantonament sau sunt acasă, nu. Pur și simplu vorbim. Nu prea
vorbim de fotbal înainte de meci, doar după.
Iar după meciuri?
Da, analiză totală.
Te bagă în ședință? Da, dar e o ședință constructivă. Când sunt lucruri de îmbunătățit îmi spune,
și când fac lucruri bune, la fel.
Crezi că e ceva ce l-ai învățat și tu pe tatăl tău?
Cred că l-am învățat să devină suporter. Să vezi meciul de sus, fără control, e
greu. Cred că asta a învățat de la mine.
Este pasager.
Da, exact.
Când a fost secund la echipă, la Unirea Braniștea, cum era?
Era și psiholog, mentor pentru toți. Cred că a avut un cuvânt mare de spus
pentru ce am realizat sezonul trecut, pentru Braniștea.
E importantă componenta mentală?
Cred că este cea mai importantă. Asta face diferența între jucători de fotbal
și fotbaliști. El nu a avut pe nimeni să-l ghideze. Ăsta e norocul meu acum.
Ce admiri cel mai mult la el, dincolo de fotbal?
Este un om simplu, comunicativ, foarte pozitiv. Are mulți prieteni și lumea
vorbește frumos despre el.
Te-a pregătit și pentru partea de popularitate?
Da. Mi-a spus și părțile bune, și pe cele rele. Nu prea cred în popularitate.
Dacă ești modest și serios, treci peste.
Pe social media stai mult?
Din păcate, da.
Crezi că te ajută ca fotbalist?
Pentru brand, da. Dar încerc să elimin cât pot. Mai citesc comentarii, dar
trebuie să mă detașez.
Cum ai vrea să fii recunoscut în fotbalul românesc?
Acum sunt băiatul lui Sorin Frunză. Aș vrea să devină tata tatăl meu. Să zică
lumea: „ăsta e tatăl lui Matei”.

<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> ne dovedește că, dincolo de numele pe care îl are pe spate, muncește
pentru independența în fotbalul românesc. Dincolo de iubirea dintre tată și
fiu, Matei știe că are un drum propriu și obiective clare pe care trebuie să le
atingă. La doar 19 ani, mijlocașul Oțelului trăiește alături de <a href="https://www.superliga.ro/articole/paul-iacob-in-momentele-cele-mai-grele-trebuie-sa-stii-pentru-ce-lupti-dc1fc642">colegii săi</a> și
de antrenorul <a href="https://www.superliga.ro/articole/balint-sa-i-fac-sa-constientizeze-ca-trebuie-sa-merite-tricoul-bc163867">Laszlo Balint</a> un sezon în care se bat pentru Play-Off cu șanse foarte
mari de reușită. Pentru <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>, urmează un viitor frumos pe teren. Matei Frunză
va avea grijă de acest lucru.

superliga 2026

Fotbal

vineri 30 ianuarie

sâmbătă 31 ianuarie

duminică 01 februarie

luni 02 februarie