FK Csikszereda

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

FC Botoșani

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

Oțelul Galați

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

FC Universitatea Cluj

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

Metaloglobus

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

Universitatea Craiova

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

UTA Arad

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

FCSB

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

Ionuț Tătaru

SUPER JUCĂTORUL ETAPEI

„Nu am plănuit să dau trei goluri, dar câteodată se întâmplă!”, a spus, cu o sinceritate dezarmantă, Jovo Lukic, la finalul meciului pe care U Cluj l-a câștigat cu 3-0 în fața lui Hermannstadt. Vârful bosniac tocmai reușise primul hat-trick al carierei în Superliga, prin care a a dus echipei sale un succes important în cursa pentru calificarea în play-off. Vârful de 27 de ani a mai spus „cred că au trecut 5 ani de la ultimul meu hat-trick, dar iată că am reușit din nou să o fac”. De fapt, sunt mai mult de 6 ani de când Lukic marcase ultima oară de trei ori într-un meci. S-a întâmplat în octombrie 2019, într-un meci FK Krupa - FK Jedinstvo Brcko 4-0, din campionatul Bosniei. Atunci a reușit toate golurile echipei sale. Anterior, mai avea două hat-trick-uri, pentru Sloga Doboj și Zvijezda Gradacac. În urma prestației excelente contra sibienilor, Lukic l-a egalat pe Alex Dobre în fruntea clasamentului golgheterilor din Superliga, ambii având câte 10 goluri. Niciunul dintre cei doi nu au înscris vreodată din penalty, ceea ce face clasarea lor și mai meritorie. Bosniacul merge chiar mai departe: „Cred că este cel mai bun sezon al meu, din întreaga carieră”.

Lukic, Jovo

O transformare incredibilă pentru fotbalistul care, în sezonul trecut, când juca pentru Universitatea Craiova, a fost una dintre dezamăgirile campionatului. Odată ajuns la Cluj, a devenit un adevărat golgheter și un prădător de careu. Toate reușitele sale au venit din interiorul careului. Explicația? „Mereu dau maximum la antrenamente și cred că această echipă mi se potrivește foarte bine”. Câteodată, e atât de simplu.

Pentru a doua oară în acest sezon, atacantul Universității Cluj este desemnat jucătorul etapei în Superliga

Hat-trick hero. Jovo Lukic este jucătorul etapei a 19-a

Levente Balint

AFC Hermannstadt (team)

Ceea ce se zvonea în ultimele zile s-a oficializat astăzi, 10 decembrie. Dorinel Munteanu este noul antrenor al celor de la AFC Hermannstadt.După eșecul de acasă cu UTA din 30 noiembrie, 1-2, au început discuțiile privind rezilierea angajamentului, după patru ani și jumătate, cu Marius Măldărășanu. Au urmat două meciuri în care echipa a fost condusă interimar de Valentin Negru (3-1 la Botoșani, în Cupă / 0-3 la ”U” Cluj, în Superliga). Iar duminică, ”Neamțul” va conduce primul său meci la Hermannstadt, un duel foarte dificil, acasă, cu Universitatea Craiova.<h2>Munteanu, unul din cei mai reputați tehnicieni români</h2>Ajuns la 57 de ani, Dorinel Munteanu este un nume mare al fotbalului nostru, ca jucător făcând parte din ”Generația de Aur”. Este cel mai selecționat ”tricolor”, cu 134 de prezențe și 16 goluri.S-a apucat de antrenorat foarte bine, activând ca tehnician de două decenii. Cariera lui a însemnat, pe lângă mandate în Rusia și Azerbaidjan, o carte de vizită solidă în Superliga, trecând pe la nume mari precum CFR Cluj, Dinamo, FCSB, FC Argeș sau ”U” Cluj”.La Oțelul a cunoscut cele mai importante satisfacții. A luat titlul și Supercupa României în 2011. În 2023, a readus Galațiul în elită, iar în 2024 a ajuns cu ”oțelarii” în finala Cupei României și în barajul pentru Conference League.Ultima experiență de ”principal” a fost în primăvară, când a stat cinci runde pe banca lui Sepsi.<h2>Hermannstadt, penultima în clasament</h2>Sibienii traversează cel mai critic moment al lor de la revenirea în elită, în 2022. Hermannstadt este pe locul 15, cu 12 puncte și are unul din cele mai slabe atacuri din prima divizie, cu doar 16 goluri marcate.Ultima victorie a sibienilor în Superliga datează din 21 septembrie, 2-1 la Rapid.

Dorinel Munteanu a preluat Hermannstadt, cu misiunea de a-i scoate pe ardeleni din zona periculoasă

Sibienii au ales un ”Neamț”

Ana-Maria Popescu

SUPERLIGA INSIDER

Cele șapte goluri din meciul tur anunțau un nou spectacol pe Arena Națională, în meciul programat sâmbătă seară. Nu am avut goluri, deși au existat câteva ocazii ca tabela să se schimbe, dar am avut spectacol în tribune. Publicul s-a ridicat la nivelul meciului, în ciuda vremii. Nu mai puțin de 28.510 oameni au venit sâmbătă seară, pe o ploaie care nu părea că avea să se oprească vreun pic, la o temperatură de 4 grade, care se resimțeau ca -2, pentru a-și încuraja echipa favorită. Iar la final, fanii dinamoviști au fost răsplătiți pentru efortul și susținerea arătată de către cel care nu părăsește niciodată terenul fără să le întoarcă recunoștința, indiferent de vreme: Cătălin Cîrjan, căpitanul.

Meciul dintre FCSB și Dinamo a fost unul așteptat, însă rezultatul nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor.

Derby în ploaie: ce nu s-a văzut la FCSB - Dinamo

INTERVIU

S-a apucat de fotbal târziu, la 15 ani. Nici măcar nu și-a propus să facă din asta o meserie. Dar s-a întâmplat. Cariera l-a dus din Brazilia natală în Portugalia, iar din 2020, în România, unde a jucat pentru CS Mioveni și petrolul, înainte de a semna cu FC Argeș, revelația actualei ediții de campionat. După toți acești ani, în care a reușit două promovări în Superliga, Garutti spune că cea mai importantă lecție pe care a învățat-o în fotbal este că nu trebuie să renunțe. Voiam să te întreb care e cuvântul tău preferat în limba română, în primul rând? Cred că nu pot să spun care e cuvântul meu preferat, că nu e bine să-l spun. Dar putem să spunem că ”frumos” e cuvântul meu preferat. Cum te-ai simțit prima oară când ai venit în România? Sincer, când am venit, nu știam de mult de România, pentru că în Brazilia nu se vorbește prea mult de Estul Europei, și nu știam multe lucruri despre țară. Însă când am venit aici am descoperit o țară foarte frumoasă. Și ce te-a făcut să rămâi? Că ai primit oferte să pleci Da, mie îmi place foarte mult să stau aici, sincer. Persoanele de aici, mâncarea, orașele în care am fost, toată țara mi-a plăcut foarte mult. Și nu doar mie, ci și familiei mele. Și familiei mele îi face plăcere să stea aici. De asta am rămas aici, în România. Și ce mâncare îți place cel mai mult? Micii. Micii sunt foarte buni. Tu ai mai promovat o dată, cu Mioveni. Ce a fost diferit față de promovarea de acum? La Mioveni a fost diferit că am fost la baraj. Am promovat la baraj, aici am promovat direct și campioni. Sunt două situații diferite, dar am fost bucuros de ambele. Ce a însemnat pentru tine această promovare cu FC Argeș? Pentru mine a fost cel mai fericit moment din cariera mea, că am reușit să fiu campion pe final și nu doar cu promovare, dar cu trofeu. Când ai ajuns aici, la FC Argeș, te-ai gândit că poți repeta ce s-a întâmplat la Mioveni? Adică să promovați? Da. Gândul meu a fost doar la promovare când am venit aici. Am spus și președintelui Dani Coman că mă gândesc doar la promovare. Nu pot să mă gândesc să rămân aici, să rămân la liga a doua cu o echipă, că degeaba am venit dacă nu reușim promovarea. Ce îți place cel mai mult aici, la echipă, la FC Argeș? Cred că unitatea de grup. Noi suntem foarte uniți, ca o familie, cum am spus, toată lumea a înțeles că trebuie să muncim împreună. Nu contează cine joacă, câte minute joacă, trebuie să facem totul împreună, să reușim împreună. În primul rând, când câștigă grupul, se câștigă și individual. Cred că asta e ceea ce face diferența. Cum ți se pare Piteștiul? Foarte frumos. Îmi place foarte mult să stau în Pitești. Ți-au zis colegii despre Nicolae Dobrin? Da. Au zis că a fost cel mai bun fotbalist român din istorie și așa cred și eu.

Garutti, Guilherme

Cum e fotbalul aici, comparativ cu Brazilia? E diferit. E total diferit. Cum să spun, cel mai înalt nivel în Brazilia e alt nivel, nu pot să compar aici cu România, că acolo, în Serie A sau Serie B, e foarte dificil să joci. E un nivel foarte bun, dar aici, în România, nu cred că sunt foarte departe. Avem și calitate, avem și echipe mari, avem și echipe cu istorie. E diferit și stilul de joc și la fel, aici e mai fizic, acolo mai calitativ. Nu știu cum să o spun așa, dar cred că asta face diferența. Este diferența mare. Care este fotbalistul tău brazilian preferat? Neymar. Neymar, de departe. Acum Neymar, dar din istorie, cel pe care l-am văzut a fost Ronaldo, Fenomenul. A fost incredibil de bun. Ce te-a învățat pe tine fotbalul? Să nu renunț niciodată. Cred că ăsta e scopul meu în viață și am fost așa de copil, de la început, și cred că vreau să transmit și copilului meu acest lucru. Să nu renunțe niciodată. Nu contează ce se întâmplă cu tine, să mergi mai departe. Tu ai vrut de când erai mic copil să fii fotbalist? Nu. Eu am început să joc fotbal la 15 ani, puțin târziu, dar de copil așa, am jucat pe stradă, am jucat acolo, dar nu am fost: „Eu vreau să fiu profesionist”. Însă s-a întâmplat. Păi, și ce voiai să fii când erai mic? Nu știu. Nu m-am gândit ce vreau să muncesc. Dar s-a întâmplat să fiu jucător profesionist și asta a fost. Și care a fost cel mai greu moment din cariera ta până acum? Când am început să joc fotbal. În Brazilia e diferit, e altă regulă. Când ești la început, sunt doar 18 jucători în lot, acolo nu ai legea să fii junior, poți să fii în lot să joci, acolo nu are limita de vârstă și trebuie să muncești, dacă vrei să ajungi acolo la seniori, trebuie să muncești mult. Nu spun că este la copii sau ești la juniori, acolo trebuie să muncești, trebuie să prinzi lotul. Până să ajung acolo la seniori a fost cel mai dificil moment. Când s-a întâmplat să ajungi la seniori, cum a fost? Greu și acolo. Nu aveam răbdarea pe care o am acum. A fost mai greu. Ce înseamnă pentru tine acum să joci la FC Argeș? Eu sunt foarte bucuros, foarte fericit, vreau să rămân aici cât mai mult posibil și sper să răspund pe teren încrederii pe care staff-ul o are în mine. Cu cine te-ai înțeles cel mai bine din echipă? Cu Takayuki. Cu Takayuki Seto, japonezul meu. Cum v-ați împrietenit? La Petrolul. Ne-am întâlnit prima oară la Petrolul și am rămas prieteni. Acum suntem colegi de cameră în cantonament și cred că am legat o prietenie foarte frumoasă cu el. Care e cel mai frumos moment pe care l-ai petrecut alături de Takayuki? Cred că promovarea. Acum promovarea a fost foarte frumoasă, cu stadionul plin, cu tot ce s-a întâmplat. Ce obiectiv ai tu? Personal, să fac un campionat regular bun, să fiu bine pe teren, să-mi ajut colegii și staff-ul și clubul, și ca echipă să reușim, în primul rând, să rămânem în Superliga și după vedem ce se întâmplă. Ce le promiți suporterilor FC Argeș? Dorință mare pe teren. Asta promit, că o să dăm tot pe teren și o să încercăm să câștigăm fiecare meci.

A devenit fotbalist fără să-și propună asta, însă fotbalul l-a învățat o lecție importantă. Guilherme Garutti și-a spus povestea pentru superliga.ro

Garutti: „Fotbalul m-a învățat să nu renunț”

ANALIZĂ

Trei remize s-au înregistrat în etapa cu numărul 19 din Superliga și în toate au fost implicate formațiile din fruntea clasamentului. După ploaia de goluri din meciul tur, derby-ul dintre FCSB și Dinamo s-a încheiat la egalitate, fără să se marcheze un gol, rezultat înregistrat și între Botoșani și Rapid. Craiova a remizat acasă cu CFR, dar surpriza a fost produsă de Metaloglobus, care a bifat a doua victorie a sezonului acasă cu Farul, iar UTA a reușit să urce pe șase după o victorie în prelungiri. Așadar, cu ce rămânem după etapa a 19-a din Superliga?

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1300258228803621&set=a.547975264031925

<h2>Spectacol în tribune la derby, mai puțin pe teren</h2> Derby-ul dintre FCSB și Dinamo era unul mai mult decât așteptat, asta și după ce turul s-a încheiat cu victoria „câinilor”, într-un thriller cu șapte goluri, 4-3. Ambele echipe aveau probleme de efectiv înainte de meciul de sâmbătă, campioana en-titre având un lot mai subțire decât formația lui Kopic. A fost spectacol în tribune, făcut de cei 28.510 fani care s-au strâns pe Arena Națională, în ciuda frigului, însă pe teren jocul a lăsat de dorit. Ultimul 0-0 dintre cele două în campionat a avut loc în august 2015. Remiza nu o ajută pe FCSB, care ocupă locul 10 și are trei puncte în minus față de ultimul loc de play-off. Dinamo în schimb, își păstrează poziția în clasament, locul al treilea.

https://www.youtube.com/watch?v=NSuT_CQdMcs

<h2>Etapa ratărilor</h2> Meciul dintre Universitatea Craiova și CFR Cluj s-a încheiat cu un „sec” 1-1, după golurile lui Tudor Băluță și Louis Munteanu. De ce sec? Deoarece raportul șuturilor pe poartă a fost 11 - 2 în favoarea gazdelor, care au ratat din toate pozițiile posibile șansa de a obține trei puncte care s-au dovedit a fi mai mult decât importante în contextul remizei obținute de Rapid la Botoșani. Ca în multe alte meciuri, oltenii au avut golurile pe vârfurile ghetelor, însă un Otto Hindrich într-o zi mare și-a salvat formația. CFR, învinsă la scor de FC Argeș în urmă cu o etapă, a reușit să țină mai bine de scor, însă rezultatul nu ajută formația din Gruia care are abia 20 de puncte și pare că se îndepărtează ușor și agonizant de play-off. La Botoșani, raportul ocaziilor nu a fost la fel de mare precum cel din Bănie, însă Claudiu Petrila a oferit ratarea sezonului în minutul 20, când, singur cu poarta goală în față, a trimis în plasa laterală. Rapid a fost echipa care a dominat, dar formația lui Grozavu a reușit să facă față cu brio presiunii impuse de adversar, avantajată și de propriul teren.

https://www.facebook.com/reel/826474113711092

<h2>Victorii pentru play-off</h2> Argeșul avea o misiune dificilă sâmbătă, când s-a deplasat la Miercurea Ciuc pentru meciul cu Csikszereda, echipă care nu mai pierduse în Superligă acasă din luna august. E drept, fusese învinsă de Oțelul în Cupă la începutul lunii. Echipa lui Bogdan Andone a trecut în avantaj prin autogolul lui Veres, apoi Matos a făcut 2-0. Caio a ratat penalty în minutul 89, dar Argeș a câștigat și a urcat astfel pe poziția a cincea în clasament. „Surpriza” a apărut pe ultima poziție de play-off, chiar în primul meci al zilei de luni. UTA și Petrolul păreau să se îndrepte spre o remiză la Arad, însă soarta meciului s-a schimbat în prelungiri, când Alin Roman, trimis inspirat în teren de Mihalcea în minutul 63, a reușit să marcheze golul victoriei din lovitură liberă. Un gol de trei puncte și un loc de play-off pentru arădeni, care au cu un punct mai mult decât Oțelul și U Cluj, următoarele clasate.

<h2>Lukic a făcut show cu penultima clasată</h2> Jovo Lukic a fost „omul meciului” pentru Universitatea Cluj în meciul cu Hermannstadt, echipă care s-a despărțit de Marius Măldărășanu recent. Fotbalistul transferat de ardeleni de la Craiova a reușit un hat-trick în meciul de duminică și a profitat de ocazie pentru a-și reaminti de perioada mai puțin bună din Bănie. „Cred că au trecut 5 ani de la ultimul meu hat-trick, dar iată că am reușit din nou să o fac! E onoare pentru mine să realizez din nou asta, în special la acest club. Mă simt bine la echipă și vreau să acumulăm cât mai multe puncte, pentru a reuși să intrăm în play-off. Cred că este cel mai bun sezon al meu, din întreaga carieră. Mereu dau maximum la antrenamente și cred că această echipă mi se potrivește foarte bine”, a spus Lukic la finalul meciului.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0Bi6tXeXA35FWzZ5v7Xn9dVVWWpTfBcMhWzLEovV7ta4SvepKec98a68nP7ArSC6al

<h2>A doua victorie pentru Metaloglobus</h2> Prima victorie din istorie a lui Metaloglobus în Superliga României a fost împotriva campioanei FCSB, așadar una despre care se va scrie multă vreme. La aproape două luni de la acest meci, nou-promovata a reușit cea de-a doua sa victorie și nu cu oricine, ci cu campioana de acum trei sezoane, Farul Constanța. Dubla lui Zakir în șapte minute, din prima repriză, a adus victoria echipei lui Mihai Teja cu 2-1. Singurul gol al oaspeților i-a aparținut lui Vojtus, în minutul 65, iar acum distanța dintre Metaloglobus și Hermannstadt, echipele de pe ultimele locuri, este de doar un punct. În primul meci al etapei, Oțelul s-a impus cu 3-0 acasă cu Unirea Slobozia, care a ajuns la opt înfrângeri la rând și pare că Andrei Prepeliță nu reușește să își scoată echipa din criză, deși rezultatele obținute în startul sezonului au adus 18 puncte.

Rapid continuă să ocupe prima poziție în clasamentul Superligii, după ce a remizat pe terenul lui Botoșani în ultimul meci al etapei, dar lupta la vârf se strânge.

Cu ce rămânem după etapa a 19-a din Superliga

CRONICĂ

Nu s-a schimbat nimic în vârf, după un derby ciudat ca derulare. Rapidiștii au fost pe alocuri dominați copios, dar au furnizat cele mai periculoase ocazii. Iar cea a lui Petrila intră în arhive! Ar fi fost incorect să zicem că FC Botoșani-Rapid era neapărat un inedit derby de clasament. Cifrele celor două echipe înaintea disputei arătau că nu au ajuns conjunctural pe primele două poziții. Giuleștenii aveau cel mai bun atac, cu 33 de reușite, în vreme ce gazdele dețineau cea mai bună apărare, cu 14 goluri încasate.Moldovenii erau puțin dezavantajați înaintea confruntării. Dacă Rapid nu avea probleme însemnate, Botoșaniul nu putea conta pe doi jucători din axul central, suspendați (Diaw și Petro). Asta pe lângă accidentările lui Ilaș și Kovtalyuk. Grozavu a apelat la experimentatul Țigănașu ca stoper, iar în atac a mizat pe tânărul de 19 ani Dumitru, în locul lui Dumiter.<h2>BOTOȘANIUL, ASEDIU INFERNAL. DAR RAPIDUL A AVUT ȘANSE INCREDIBILE</h2>Așa cum ne obișnuiește când joacă acasă, Botoșaniul a demarat meciul în trombă, ca un șofer al unei mașini tunate, la semafor. Era secunda 36 când Mitrov a tras din unghi, dar Aioani a respins! De fapt, Mitrov a avut de-a lungul jocului un duel cu Aioani, goalkeeper-ul rapidist mai având parate încă patru șuturi ale botoșăneanului până la pauză.Gazdele au asediat careul bucureștenilor, care au preferat arma contrelor, iar la una dintre aceste situații Rapidul a oferit ratarea toamnei. Dobre a scăpat pe dreapta, l-a servit pe Petrila, iar acesta a trimis în plasa laterală, deși poarta era goală, cu Anestis și fundașii, depășiți!Duelul a decurs paradoxal. Aparent, Botoșaniul a dominat copios, dar marile ocazii au aparținut alb-vișiniilor. Koljic (35) a fost blocat la șase metri de Anestis, apoi Manea a ratat un șut de la numai șapte metri (40)! Iar peste două minute, Petrila a mai bifat o ocazie mare, reluând cu capul peste buturi, de la circa opt metri.4-0 la cornere, mai multe lovituri libere din preajma careului pentru gazde, acestea au mai fost câteva momente periculoase pentru botoșăneni, într-o primă parte plină de energie.<h2>DIALOGUL MITROV-AIOANI A CONTINUAT. IAR DOBRE A RATAT ȘI EL&nbsp;</h2>Partea a doua s-a derulat în mare măsură la fel, dar cu Rapidul scăzând treptat din intensitatea contraatacurilor. Din nou, Aioani a ieșit la rampă, goalkeeper-ul fiind de departe omul serii. El a intervenit la șutul din 16 metri al lui Mitrov (50), a scos șutul lui Bordeianu (55), de la 30 de metri, iar în minutul 78 a scos în corner o lovitură liberă bătută sub bară de... Mitrov, de la 25 de metri.Spuneam că giuleștenii nu au mai fost așa contondenți pe contre, dar au mai irosit, totuși, o situație excelentă. Dobre (84) a pătruns pe dreapta în careu, dar deși era în poziție bună a tras pe lângă poartă. El mai avea și soluția unei pase la Petrila, singur la șase metri, dar nu a fost seara cea mai bună pentru jucătorii ofensivi ai Rapidului...A reieșit în cele din urmă un 0-0 destul de agreabil. A fost un duel paradoxal: Botoșaniul a dominat, pe alocuri a asediat careul liderului, dar ocaziile uriașe le-au aparținut giuleștenilor.&nbsp; În cele din urmă, se păstrează un „status quo” în top, cu moldovenii având însă consolarea că rămân singurii neînvinși acasă în acest campionat.

Portarul a salvat câteva situații critice, iar decarul a oferit ratarea toamnei. Rapid rămâne pe locul 1

Botoșani-Rapid 0-0. Egalul lui Aioani și al lui Petrila

Duelul de la Arad era atractiv, fiindcă ambele echipe erau în formă în Superliga. Dacă trecea de Petrolul, UTA ajungea pe loc de play-off. Excluzând accidentarea lui Tzionis, alb-roșiii puteau alinia un 11 apropiat de formula-standard, cu excepția lui Roman, care a început pe bancă. Impulsionat de prestația bună a lui Țăroi din victoria de Cupă, 3-0 cu FCSB, Adrian Mihalcea l-a titularizat pe acesta poziția de „Under” în locul lui Țuțu, al cărui post de fundaș dreapta a fost preluat de Iacob.Petrolul era fără eșec de la finele lunii septembrie, Eugen Neagoe ducându-i pe ”găzari” spre zona medie. Ca și UTA, petroliștii au avut o abordare destul de ofensivă, iar față de ultimul duel de campionat, 4-1 cu Metaloglobus, doar Mateiu, indisponibil, a absentat, mizându-se pe Dulca, marcator ca rezervă cu ”lanterna roșie”.REPRIZĂ MARCATĂ DE O CONTROVERSĂ VAR ȘI DOUĂ RATĂRI IMPORTANTE PENTRU VIZITATORI

Întâlnindu-se pentru a treia oară în mod oficial în ultimele patru luni, UTA și Petrolul se știu foarte bine, astfel că primul sfert de oră a fost mai degrabă precaut, cu perioada de tatonare destul de lungă. Ambiționat de titularizare, tânărul Țăroi a fost primul la capitolul situații, în minutul 15 șutul său fiind blocat în careul mare. Apoi, a reluat slab cu capul din zece metri, balonul fiind reținut ușor de Krell.Apoi, în minutul 18, arbitrul Istvan Kovacs a taxat un duel între Abdallah și Roche, ultimul împingându-l ușor pe arădean. Inițial, a fost lovitură liberă ușor din afara careului, dar presupusul duel a avut loc în careu. După patru minute de analiză VAR, s-a decis că duelul nu a fost unul atât de clar încât să se arate 11 metri, astfel că s-a dictat, cu polemica inerentă, ”indirectă” pentru Petrolul.Jocul a prins tot mai mult ritm, iar în minutul 28 ”găzarii” au avut o șansă mare când Dulca l-a găsit perfect pe Jyry în careu, dar finlandezul a tras din cinci metri prea puțin periculos ca să-l păcălească pe Gorcea. Cu UTA în posesie superioară, prahovenii au fost aproape de a lovi pe o contră, când în minutul 45+3 V. Gheorghe a șutat din 16 metri, însă Gorcea a fost din nou inspirat.UTA a generat și ea pe final de repriză o situație, pe presiunea asupra careului oaspete, dar Coman nu a reușit să deturneze mingea cu capul, din șase metri, dintr-o poziție ideală!<h2>MECIUL MERGEA SPRE REMIZĂ, DAR A INTRAT ÎN SCENĂ VALOAREA LUI ROMAN</h2>Utiștii au început tot în atac, dar s-au apropiat greu de buturile lui Krell. Șansele lor au ținut doar de șuturile de la distanță, prima situație din partea a doua fiind cea a lui Costache, cel care în minutul 54 a tras de la 30 de metri pe lângă bară. Și V.&nbsp; Gheorghe (59) a încercat pe contraatac atenția lui Gorcea, dar portarul gazdelor a prins ușor.Deși meciul a avut un ritm decent, cele două trupe nu au avut capacitatea de a desface apărărea oponenților. De altfel, faptul că în repriza a doua am avut un raport de 3-2 la cartonașe galbene arată cât de aprige au fost duelurile de la mijlocul terenului.Nu ar fi fost incorect un ”X”, având în vedere cum au decurs ostilitățile. Însă UTA a încercat mai mult pe final, după ce Roman, intrat în minutul 62, a adus mai multă claritate. Petrolul s-a mulțumit, după o oră destul de bună, să se betoneze în propria defensivă, ceea ce i-a fost de data asta fatal.Semnalul a fost dat în minutul 90+1, când Van Durmen a tras de la 16 metri, iar mingea, deviată, a ieșit din bară, în corner. UTA a simțit că poate fi seara ei, iar în minutul 90+6, pus sub presiune, Pap l-a împins pe Abdallah și arădenii au primit lovitură liberă. Suficient pentru ca Roman, cel mai tehnic arădean, să transforme lovitura liberă, în extazul fanilor locali.UTA a fost recompensată pentru plusul de spirit ofensiv și a urcat până-n etapa viitoare pe locul 6. Este o consecință a unui parcurs excelent al alb-roșiilor (cinci victorii în ultimele șase meciuri oficiale). Cât îi privește pe petroliști, a fost o lecție prin care poate au învățat că uneori ești taxat dacă vrei prea puțin.

Roman a furat show-ul prin golul de la ultima fază

UTA-Petrolul 1-0. ”Bătrâna Doamnă”, în rochie de play-off

26 de ani are Marian Aioani, care a jucat la trei echipe până acum. Crescut la juniorii Chindiei, echipă alături de care a promovat în Superliga României, Marian nu și-a început drumul în fotbal între buturi, ci chiar în capătul opus, ca atacant. A fost campion al diviziei secunde alături de Chindia, iar apoi a cunoscut și gustul triumfului în Superliga alături de Farul, în 2023, când a ieșit campion, iar cel mai fericit atunci a fost când s-a terminat meciul și a știut că între mâinile sale nu va mai ține o minge, ci trofeul de campion. În interviul acordat pentru superliga.ro, portarul care în prezent evoluează la Rapid, echipă alături de care visează să cucerească al doilea titlu al carierei, și-a spus povestea. Marian, de ce ai vrut tu să fii portar? Păi, la început, nu am vrut. Mi s-a oferit postul. Și am zis: de ce nu? Că te întreb pentru că, fiind copil, vrei să dai goluri, nu? Da. Păi așa am început. Am început ca atacant și... echipa de la mine, din satul natal, a rămas fără portar și... antrenorul mi-a spus să intru în poartă, am intrat și mi-a plăcut foarte mult. Ai dat vreodată un gol de acolo, din...? Am dat din penalty. Da, am dat două, cred. Când le-ai dat? Când eram la juniori, la Chindia, cred că la Juniorii C. Când erau republicani... acum ceva ani. Și cum ai celebrat, mai ții minte? Cred că am alergat pe tot terenul. Ai tăi ce au spus când le-ai zis: „Gata, vreau să fiu fotbalist profesionist!” La început... nu mai știu sigur dacă au fost chiar de acord în totalitate, dar știu că fratele meu m-a susținut din toate punctele de vedere. Aveai și un alt plan, de rezervă, adică ți-ai mai fi dorit să fii și altceva? Nu neapărat, dar îmi plăcea destul de mult la școală. Probabil că, cine știe, urmam o facultate... ceva avocat, nu știu, habar n-am. Chiar nu pot să-mi imaginez ce aș fi putut deveni dacă n-aș fi ajuns fotbalist. De ce îți place ție fotbalul? Pentru că mă simt liber. Cum ar trebui să fie un fotbalist în poartă ca să fie un portar bun, din perspectiva ta? Să fie liniștit, să citească bine jocul. Să joace bine cu piciorul și să aibă reflexe bune. La tine ce-ți place cel mai mult din stilul de joc? Jocul de picior.

<h2> „Farul a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea”</h2> Șase ani la Chindia, corect? Ce ai învățat cel mai mult de acolo? Cred că să fiu 100% la antrenamente. Pentru că, atunci când ești copil, nu tratezi în totalitate serios tot ce se întâmplă pe teren. Și poate asta am învățat. Ai avut un moment anume în care te-ai convins tu pe tine că fotbalul este un lucru serios și poate până atunci nu îl luaseși așa în serios? Da, am avut o perioadă, pe la vreo 16 ani, când începusem să joc și apoi, dintr-odată, n-am mai jucat și atunci am realizat că trebuie să dai totul în fiecare zi. Perioada de la Farul cum ai descrie-o? Aș putea descrie-o ca cea mai frumoasă perioadă din viața mea, fotbalistic vorbind. Cel mai prețios lucru învățat acolo? Ce poți să zici că a fost? Mentalitatea, în primul rând. Debutul la Rapid? Debutul a fost unul fantastic. Țin minte că lucrurile s-au întâmplat destul de repede în acea perioadă. Am ajuns pe la mijlocul săptămânii și am intrat direct la meci. Am avut vreo două antrenamente cu echipa și țin minte bucuria fanilor când am mers să ne bucurăm cu ei pe Giulești. Ce meci era? Atunci, cu Dinamo, la debut. Cum a fost prima oară ca tu, acolo, în poartă, să auzi suporterii în spatele tău? Fantastic. Ca să pot descrie așa, este ceva foarte unic, pot să spun. Ai o melodie preferată a suporterilor? Da, îmi place foarte mult „De când am venit prima oară pe Giulești”. Și cred că sunt mulți colegi care... Asta-i preferata? Uneori cânți de acolo, din poartă, și tu, în timpul meciului? Da, în unele momente, după ce dăm gol și, când auzi cum cântă și entuziasmul lor, parcă te aprinde și pe tine. Ai o paradă importantă la Rapid? Este o fază anume de care ești cel mai mândru? Cred că cea din meciul cu Farul, când am câștigat 3-1. Pentru că era 1-0 pentru noi și, la un șut al lui Denis... Și atunci eram în lupta pentru intrare în play-off și, dacă nu câștigam, nu eram chiar așa bine.

<h2>„Îmi doresc să ridic un trofeu în acest sezon”</h2> Cum îți păstrezi calmul, de obicei? Pentru un portar este o presiune foarte mare pe umeri. Da. Presiunea este, pentru că întotdeauna noi trebuie să fim fără greșeală. Pentru că, la noi, chiar și cea mai mică neatenție ne costă. Tocmai de aceea, la fiecare fază și la fiecare șut, la fiecare pasă, noi trebuie să luăm decizia corectă și să ne gândim și pe viitor cum se poate dezvolta faza, cum pot veni șuturile... Sunt foarte multe situații pe care noi le gândim și tocmai de aceea este foarte dificil. Poți să-mi spui două lucruri pe care ți le dorești de la tine sezonul acesta? Un lucru ar fi să ridic un trofeu, iar al doilea să mă reîntorc la națională. Apropo de trofeu, ai ridicat o dată un trofeu. Vreau să te întreb ce ai vrea, din tot momentul acela, din toată celebrarea aia, să simți și la Rapid. Dacă e ceva special... Momentul când se termină meciul. Pentru mine, să știi că ai terminat meciul și că munca ta, timp de un an de zile, a fost răsplătită cu un trofeu este un lucru de neimaginat. Care simți că e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru fotbal? Probabil că sunt, în mare parte a timpului, departe de soția mea și de familia mea. Și de fetița mea. Cred că asta, da. Simți că te-a schimbat și în viața profesională ceea ce ți s-a întâmplat în viața personală, că ești tată, că ai o familie? Nu cred, pentru că am rămas același om. Doar că acum am o responsabilitate în plus. Cum ai vrea să fii reținut în istoria Rapidului? Probabil că, dacă o să reușim să câștigăm un trofeu, sunt convins că o să intrăm în istorie.

Aioani, Mihai

Cu o medie de 3.2 parade pe meci și 5 clean sheet-uri în 11 meciuri, Marian Aioani este unul dintre motivele pentru care Rapidul se află în fruntea clasamentului din Superliga României.

Cum a ajuns Marian Aioani din atac în poartă

Chess Coders

L-am cunoscut pe Paul Iacob într-un <a href="https://www.superliga.ro/articole/paul-iacob-in-momentele-cele-mai-grele-trebuie-sa-stii-pentru-ce-lupti-dc1fc642">interviu amplu</a> pe care l-a acordat pentru superliga.ro. Ce mai știm despre el este că s-a remarcat, de-a lungul timpului, cu câteva goluri venite în urma a unor execuții spectaculoase, nu tocmai specifice unui fundaș central. Despre cele mai tari reușite ale sale, dar și golurile cu „victima” preferată, FCSB, în cel mai nou material. Am o curiozitate despre tine. Vreau să te întreb dacă te-ai gândit vreodată să fii atacant sau dacă ai jucat vreodată atacant în cariera ta? Am început fotbalul ca și bandă stângă. Nu știu dacă se pune sau mă pot gândi că am jucat vreodată atacant. Am început fotbalul acolo, ca orice copil. Îmi doream să dau goluri, să înscriu cât mai mult, pentru că până la urmă asta e bucuria fiecărui copil, să dea goluri. Dar ușor, ușor antrenorii, cu timpul m-au tot retras, m-au tot retras. Cred că mai aveau puțin să mă retragă în poartă. Dar nu regret. Îmi place poziția în care joc și cred că mi se potrivește cel mai bine. Întreb pentru că am văzut cu toții această înclinație ofensivă a ta și dacă ne amintim foarte bine acel gol scorpion kick pe care l-ai dat cu Craiova. Repeți genul ăsta de scheme la antrenament sau pur și simplu a fost naturală faza aia? Nu, nu. Dacă aș spune că repet sau cine ar spune că repet așa ceva la antrenamente, ar minți. Nu se poate repeta. Este pur și simplu un feeling de moment, un sentiment în care faci tot posibilul să lovești acea minge. Încerci să dai gol și încerci orice mijloc să atingi acea minge. Mie mi-a ieșit. Mă bucur că am avut acea execuție frumoasă, dar știu bine că am pierdut meciul cu 2-1 și practic nu prea a contat. Rămâne așa în topul… E cea mai frumoasă execuție pe care ai avut-o? Ai mai avut niște goluri de la distanță… Într-adevăr am avut câteva goluri frumoase. Este în top 3, dar nu cea mai frumoasă. Cred că cea mai frumoasă pentru mine personal, poate nu a apărut, dar cea mai frumoasă a fost din corner contra FCSB-ului pentru că a fost cu dreptul. Cine cunoaște elementele de lovire a balonului cred că își dă seama că a fost mai grea acea execuție cu dreptul, mai ales pentru că nu a fost piciorul meu de bază. Ai patru goluri cu FCSB, corect? Corect. Sper să nu rămân doar la patru.

Paul Iacob_Noiembrie2025 - YT Thumbnail.jpg

Paul Iacob (29 ani) este fundaș central la Oțelul Galați. Postul său nu l-a împiedicat însă să își treacă în CV câteva goluri de-a dreptul impresionante.

Paul Iacob, fundașul care știe să înscrie goluri frumoase, și-a ales execuția favorită

Bănățeanul nu a avut probleme să facă saltul din liga a doua și să se adapteze imediat la rigorile Superligii. L-a ajutat, cu siguranță, și faptul că, plecat de acasă de la 11 ani, s-a maturizat mai repede decât alți adolescenți. Următorul pas la care visează e să prindă un contract în străinătate. Știe însă că pentru asta trebuie, în primul rând, să-și ajute actuala echipă să-și îndeplinească obiectivele. Cine este Denis Radu? Un băiat care s-a născut la Caransebeș. Acolo am și început fotbalul, la șapte ani. După care am fost împrumutat pe la Reșița, am venit înapoi la Caransebeș, am plecat la Timișoara, unde am început să mă maturizez sportiv, să zic așa, la Banatul și la Poli Timișoara și după care am venit la Petrol Ploiești. Cum a început fotbalul pentru tine și de la ce vârstă? Cum am spus, de la vârsta de șapte ani. Tata m-a observat mai devreme în curtea școlii că am talent și că am acel ceva. M-a dus la fotbal, stăteam și la câte două antrenamente, stăteam cu mai multe grupe. El a fost modelul meu, să zic așa, care s-a ținut de mine. Au fost întotdeauna de acord părinții cu ideea asta de a deveni fotbalist? Sau poate mama și-a dorit o altă carieră pentru tine? Să știi că, în paralel, eram foarte bun și la școală și mi-a zis că până îmi fac un rost în fotbal să stau cu burta pe carte. Până la urmă, când a văzut că am un viitor în fotbal, m-a lăsat mai ușor și îi mulțumesc pentru asta. Cum te-ar descrie părinții tăi, dacă ar fi să-i întrebăm cum era Denis atunci când era mic? Energic, inteligent, cuminte. Cuminte? De obicei băieții când sunt mici sunt neastâmpărați. Chiar am fost foarte cu minte, am și plecat de la o vârstă fragedă de acasă, de la 11 ani, și m-am maturizat foarte mult. Și acum tot cu minte ești? Da. Vreau să te întreb dacă au făcut părinții tăi sacrificii pentru cariera pe care o ai în fotbal? Da, foarte multe sacrificii. Tata venea cu mine cu trenul până la Reșița, după școală mă lua cu mașina, adică mergeam în gară, mergeam cu trenul la Reșița, făceam antrenamentul, ajungeam seara acasă, la ora șapte mama mă punea la teme și o luam de la capăt a doua zi. După care m-au lăsat de la 11 ani singur prin Timișoara. E un sacrificiu, zic eu. Dar mă bucur că au făcut asta și a fost pentru binele meu. Cum ți-a fost atât de mic fiind să te adaptezi singur într-un oraș nou, într-un loc nou diferit? La început să știi că mi-a fost greu, după care am trecut oarecum printr-o școală a vieții. Încă mai era atunci, pe vremea aceea, era cu botezuri, prin internate, foarte multe chestii. După, m-am maturizat, m-am ferit de anturaje și a fost totul ok. Voiam să întreb dacă ai jucat dintotdeauna pe postul pe care evoluezi acum sau ai încercat și alt post când erai mic? Nu, să știi că sunt un jucător foarte polivalent. Am încercat aproape toate posturile. În afară de portar, cu siguranță, dar le-am jucat pe toate de mic. Și care este un post pe care nu ai jucat niciodată? Portar și atacant, pot spune. Cu spatele la poartă nu prea mă pricep eu. Ai debutat la prima echipă a lui Poli la doar 15 ani. Cum a fost pentru tine să faci pasul la seniori atât de tânăr? Am fost foarte, foarte emoționat. Mă antrenam de la 14 ani cu ei. Am debutat în amicale până la 14 ani, dar într-un meci oficial a fost cu totul altceva. M-am simțit foarte bine, mai ales alături de suporterii Politehnicii, care m-au susținut, și antrenorii. A fost ok, a fost bine. Îți mai amintești meciul de debut? Cum te-ai simțit? Da, țin minte că era cu Energeticianul, parcă așa se chema echipa. Am avut foarte, foarte multe emoții, după care mi-am intrat în joc. Nu au fost foarte multe minute, au fost vreo 5 sau 7 minute, dar chiar am făcut un joc bun atât cât am jucat. Ce lecție ai spune că ai luat de primii tăi ani în fotbal? O lecție importantă. O lecție importantă ar fi să fii întotdeauna disciplinat și să saluți pe oricine, să respecți pe oricine, oricine ar fi. Și dacă e femeia de serviciu, nu contează.

Radu, Denis Răzvan

Cum a fost pentru tine trecerea de la Timișoara la Ploiești? Nu a fost o trecere foarte grea, fiind maturizat și uns cu toate alifiile din perioada în care am plecat singur de acasă. A fost foarte bine, m-am integrat foarte bine în grup, a fost un grup foarte bun și încă este un grup foarte bun. Și am început treaba aici, am debutat în Superliga. Cum e să treci de la liga secundă la Superliga României? Foarte, foarte frumos. Mă bucur că s-a întâmplat asta, oarecum a fost o evoluție a mea foarte bună în liga a doua. Am strâns undeva la 70 de meciuri și era normal să trec acest prag și să joc în Superliga. Ai simțit diferența asta de ritm, de nivel? Da, am simțit o diferență de ritm și de nivel, cu siguranță. La liga a doua este mult mai încâlcit jocul. În Superliga, este mai liber, dar cu mai multă calitate și valoare mai multă. Primul tău gol la Petrolul a fost unul cu totul special, golul victoriei cu CFR Cluj. Povestește-ne tu puțin momentul din perspectiva ta. Da, a fost o lovitură liberă, dacă nu mă înșel, a fost respinsă, a ajuns mingea la Tommi, el a șutat, și înainte să ajungă mingea la Tommi, eu eram în poziție de offside, țin foarte bine minte. Am zis să mă retrag, credeam că va veni mingea la mine și așa a fost. Mă bucur că am făcut chestia asta. Am preluat cu stângul, l-am văzut pe Otto că iese, am plasat mingea. După care am mers să mă bucur la tribuna a doua, dar bucuria mea a fost anulată de către arbitru. Sunt fericit că, până la urmă, m-am bucurat și a doua oară și a fost foarte bine, în special că a fost golul victoriei. Cum a fost momentul în care ai conștientizat ce ai reușit să faci? Să știi că nu a fost o bucurie enormă, așa cum așteptam să fie la primul gol, probabil și din cauza adrenalinei. Dar a fost ceva frumos, a fost ceva frumos să-mi strige stadionul numele, fiindcă îmi doream asta de mic. Ți-ai luat vreo amintire de la acel meci? Da, tricoul. Din punct de vedere al atmosferei, cum se simte să joci cu mii de oameni în tribună? Simți presiune sau simți că te ajută? Cu siguranță este o presiune, dar este o presiune benefică, zic eu. Echipele cu suporteri întotdeauna vor avea aceste beneficii, te susțin oamenii. Cu siguranță este o presiune și în momentul în care nu faci un joc bun, fiindcă suporterii își doresc din ce în ce mai mult de la tine să joci foarte bine, să fie totul bine, să câștige echipa. Dar fără suporteri nu există fotbal, și în pandemie ce a fost, a fost ceva urât. Ești tânăr, abia la început de carieră, dar dacă ar fi să alegi de până acum un moment greu din cariera ta, pe care l-ai alege și de ce? Moment greu din cariera mea a fost accidentarea mea la pubis. Am avut o pubalgie, am stat undeva la trei luni pe margine și a fost foarte greu. Nu îmi dădea nimeni de cap. Am plecat în Germania, m-a trimis Poli în Germania și acolo m-am făcut bine și am revenit cu bine. Dar cel mai fericit moment din fotbal? Cel mai fericit moment din fotbal? Pot spune că este acesta recent, când am marcat cu CFR și am adus victoria. Care sunt obiectivele tale personale în următorii ani? Să joc cât mai multe meciuri, să-mi ajut echipa cât mai mult și să fac pasul în străinătate. Cu ce jucător, oricare de pe această planetă, ai face schimb de tricouri dacă ai putea? Cu Messi, cu siguranță. Ce îți place să faci în timpul liber? Shopping, padel, să mă joc padel îmi place foarte mult, și recuperare. Dacă ar fi să lași un mesaj pentru fanii Petrolului, ce mesaj ai lăsa? Să aibă încredere în continuare în noi. Am ieșit cumva din poziția asta proastă, dar mai trebuie să adunăm puncte și doar împreună putem face asta.

La doar 22 de ani, Denis Radu este deja o piesă importantă pentru Petrolul

Denis Radu - bun și la școală, și la școala vieții: „M-a ajutat că am plecat de acasă la 11 ani”

A crescut admirându-l pe Luis Figo, a fost prezent la o ediție a Cupei Mondiale și acum a ajuns în Bănie, unde l-a înlocuit pe Mirel Rădoi, și promite „că-și va da viața” pentru noua sa echipă. Antrenorul portughez al Universității Craiova se prezintă pentru fanii Superligii, în interviul pe care ni l-a acordat după debutul victorios pe banca alb-albaștrilor, 2-1 cu FC Argeș. Am vrea să te cunoaștem mai bine. Spune-ne, cine este Filipe Coelho? Cred că sunt o persoană normală. M-am născut în Portugalia, în Lisabona, am doi copii. Îmi iubesc familia, desigur. Și iubesc fotbalul, de asemenea. De când mă știu, mă gândesc mereu la fotbal. Și cred că asta este tot. Stau și cu prietenii mei. Mă bucur uneori de viață, ca un om normal. Cum a început călătoria ta în fotbal? Primul pas a fost, cred, când aveam șase ani. Împreună cu tatăl meu am urmărit primele meciuri la clubul numit Estoril Praia, din prima ligă din Portugalia. Și cred că aceasta este una dintre primele amintiri pe care le am pe stadion: cum mă uitam la acel meci special, mulți oameni... Și, desigur, înainte, jucam pe stradă, ca un copil normal, și, după aceea, am început să joc în acest club când aveam nouă ani. Am jucat la diferite cluburi până la 24 de ani. Dar prima amintire importantă a fost cu tatăl meu. Pe stadionul acela. Și a fost uimitor. După aceea, cred că fotbalul este în mine și mereu cu mine. Acesta a fost primul contact, contactul special pe care l-am avut cu fotbalul. Când jucai pe străzi, aveai un jucător preferat pe tricou? Numărul, numele unui jucător special? Îmi amintesc că, atunci când eram mic, aveam niște jucători speciali. Dar poate Luis Figo a fost cel special pentru mine. M-am uitat la multe meciuri ale celor de la Sporting când eram mai tânăr. Și îmi amintesc, de exemplu, de Marius Niculae. E din România, a jucat la Sporting și el. Dar Luis Figo a fost jucătorul meu preferat când eram tânăr. Când ți-ai dat seama prima dată că vrei să devii antrenor? Mi-am început cariera de antrenor când aveam 22 sau 23 de ani, deci acum 22 de ani. Dar cred că la 17-18 ani am început să gândesc ca un antrenor, mai mult decât ca un jucător de fotbal. Pentru că am jucat în liga a doua în Portugalia și știam că nu voi atinge un nivel înalt. Așa că, în acel moment, am început să mă întreb: „De ce m-a întrebat antrenorul asta?”. Cred că la 17-18 ani a fost momentul cel mare. Am spus „Nu, voi rămâne aici, dar gândesc mai mult ca un antrenor”. Și după aceea am făcut facultatea ca profesor de sport, am început să iau UEFA A, UEFA B, licența PRO. Astfel de lucruri. Și asta e tot. Cum te-ai descrie ca antrenor? Aceasta este o întrebare dificilă. Cred că cei în măsură să vorbească despre asta sunt jucătorii. Dar, din punctul meu de vedere, cred că sunt genul de persoană care încearcă să le ofere jucătorilor toate informațiile despre adversari. Încerc să-i ajut pe toți jucătorii. Încerc să fiu corect cu toți. Nu-mi este ușor să vorbesc despre mine ca antrenor, poate că jucătorii te pot ajuta mai bine decât mine. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat în timpul în care ai lucrat cu Paulo Bento? Paulo a fost un tip special în viața mea. Am învățat multe, mai ales ca om, ca lider. Este un tip uimitor. Este ușor să-l urmărești, pentru că este un adevărat lider. Adică, nu are nevoie să țipe sau lucruri de genul acesta. E ușor să-l urmărești, pentru că tot ce face este corect. Este un tip foarte respectuos. Acesta este unul dintre lucrurile care sunt importante pentru mine. Am învățat multe cu el. Aceste lucruri și chiar cum putem gestiona personalitățile, pentru că a lucrat și lucrează, ca jucător și ca antrenor, cu o mulțime de jucători uimitori. Nu este ușor să gestionezi personalitățile și astfel de lucruri într-un vestiar. A făcut astfel de lucruri foarte, foarte bine. În afară de Paulo Bento, există vreun alt antrenor care te-a inspirat de-a lungul carierei tale? Am încercat să văd toți cei mai buni antrenori din acest moment. Desigur, este normal… Îmi plac Guardiola, Klopp. Mulți antrenori foarte buni. Încerc să văd ce fac. Și după aceea, trebuie să înțeleg dacă este posibil să aduc astfel de lucruri pentru echipa mea sau pentru stilul meu sau nu. Pentru că trebuie să mă adaptez. Paulo Bento este unul dintre ei. Paulo Fonseca este un antrenor portughez care îmi place, de asemenea. Încerc să învăț de la toți pentru a fi mai puternic și mai pregătit pentru viitor.

Cum a fost să participi la Campionatul Mondial din Qatar? Pentru că naționala sud-coreeană a făcut o impresie destul de puternică acolo. A fost uimitor! Am fost în Coreea de Sud timp de patru ani și patru luni. A fost uimitor. Am lucrat cu jucători foarte, foarte buni: Kim Min-jae, care este la Bayern München, Son Heung-min, Kang In, care este acum la Paris Saint-Germain, Lee Jae-sung, care este la Mainz și vom juca împotriva lui acum. Aleg acești băieți pentru că sunt foarte concentrați, foarte profesioniști. Cultura coreeană este foarte profesionistă. A fost una dintre cele mai frumoase călătorii din viața mea. Și Cupa Mondială a fost uimitoare. Am jucat împotriva Portugaliei. Pe atunci, era o victorie obligatorie împotriva Portugaliei pentru a ne califica. Nu a fost un joc ușor împotriva țării noastre. Dar, în același timp, a fost unul dintre cele mai bune momente din cariera mea, pentru că atingerea acelui obiectiv cu jucătorii coreeni a fost un sentiment foarte, foarte plăcut în acel moment. Vorbeai despre gestionarea personalităților marilor vedete și ai vorbit despre Son, care este cel mai cunoscut jucător din Coreea de Sud, ca un superstar acolo. Personalitatea lui este cunoscută. Este liniștit și foarte bun. Și este o persoană umilă. Crezi că îl poți folosi ca exemplu pentru jucătorii pe care îi antrenezi? Nu. Nu asta este ideea mea. Toți jucătorii sunt diferiți. Nu-mi place să compar jucătorii, pentru că sunt diferiți. Desigur, a fost unul dintre cei mai buni jucători cu care am lucrat. A fost o plăcere. Dar acum trebuie să mă concentrez pe noii mei jucători. Și, pentru mine, acum, ei sunt cei mai buni. Și voi face tot posibilul să-i ajut să ajungă la cluburi mai bune. Pentru că, până la urmă, nu contează doar ce facem noi în privința rezultatelor. Dacă pot trece la ligi mai bune și pot juca la Cupele Mondiale și lucruri de genul acesta, voi fi mândru datorită lor. Ce știai despre România înainte de a veni aici? Nu știam prea multe despre țară, ca să fiu sincer. Dar despre fotbal, desigur, cunosc niște jucători precum Marius Niculae. Știu niște lucruri despre campionat. Am început să mă uit la mai multe meciuri acum doi ani. Pentru că sunt genul de om căruia îi place să știe mai multe despre diferite campionate, ca să verific și să cunosc diferiți jucători. Înainte, la echipa națională, aveam mai mult timp. Hai să vedem un meci din România. Hai să vedem un meci din Polonia sau din alte țări, ca să aflu. Dar trebuie să fiu sincer, nu știam prea multe despre țară, dar sunt surprins acum, pentru că oamenii, până acum, sunt uimitori. Stadionul, atmosfera, totul a fost foarte, foarte bine și am spus deja, în conferința de presă, mulțumesc fanilor! Trebuie să le mulțumesc din nou și pentru că au susținut echipa din primul minut până la sfârșit. Știu că trebuie și vreau să aflu mai multe despre oraș, despre țară, dar trebuie să am timp liber. Am citit că ai spus că ai urmărit primele meciuri ale Craiovei din acest sezon. Voiam să te întreb care au fost primele tale impresii despre joc și cum a arătat Craiova? Nu aș vrea să vorbesc prea mult despre aspectele tactice. Trebuie să-i arăt tot respectul fostului antrenor. Și îl respect, la fel ca pe toți colegii mei, pentru că eu cred că putem avea idei diferite, dar nu am niciun dubiu că încercăm cu toții să facem tot ce e mai bun. Din ce am văzut, atmosfera de pe stadion este foarte, foarte bună. Oamenilor le place fotbalul. Și acesta este unul dintre lucrurile pe care vreau să le transmit jucătorilor. Ar trebui să jucăm cu ADN-ul nostru, din exterior spre interior. Ar trebui să jucăm cu inima. Desigur, nu putem juca doar cu inima, pentru că trebuie să luăm decizii. Trebuie să ne folosim mintea. În același timp, este important ca fanii și suporterii să ne ajute. Mi-ar plăcea ca ei să fie ca încă un jucător. Știu că suporterii pot fi al 12-lea jucător, dar vreau să fie primul jucător al echipei noastre, însă pentru asta trebuie să jucăm bine. Trebuie să avem prestații bune pentru a-i putea avea alături de echipă. Știu deja asta. Mi-ar plăcea să ne susțină cât mai mult posibil. Te-am văzut în timpul meciului cu FC Argeș. Ai fost foarte calm pe tot parcursul meciului. Cum îți menții calmul? Cred că este sarcina mea. Dacă nu mai sunt calm sau devin emoțional, nu pot observa și nu pot lua cele mai bune decizii. Este ceva important pentru mine. Să rămân calm chiar și atunci când avem momente dificile. Pentru că este normal în fotbal, uneori trebuie să suferi. Cred că este cea mai bună modalitate de a încerca să analizezi ce s-a întâmplat pe teren. Și să încerci să-i ajuți pe jucători. Pentru că partea emoțională a fost bună uneori, dar, pentru mine, nu întotdeauna.

Ricardo Cadú te-a descris ca un antrenor cu mentalitate ofensivă și foarte bine organizat. Așa te vezi? Și cum arată acest stil la antrenamente cu jucătorii Craiovei? Sunt genul de antrenor căruia îi place să aibă mingea. Îmi place ca echipa mea să controleze adversarul cu mingea, dar în zilele noastre este important să ne apărăm bine. Pentru că toate echipele au puncte forte. Și trebuie să combinăm toate acestea și să găsim un echilibru. Desigur, îmi place să am mingea. Să controlăm adversarul cu mingea cât mai mult posibil. Să creăm multe ocazii, dar uneori jocul ne aduce lucruri diferite. Și trebuie să avem capacitatea de a ne apăra bine. Să reacționăm bine. Să facem și alte lucruri. Dacă mă întrebați un moment care îmi place, îmi place procesul ofensiv, dar trebuie să pregătesc echipa pentru toate momentele. La conferința de presă ai spus că nu promiți titlul și preferi să vă concentrați pe fiecare meci pe rând. Cum vei gestiona, pentru jucători, în special, presiunea din partea fanilor, care se așteaptă la rezultate mari? Cred că pentru a obține un rezultat mare trebuie mai întâi să mergem pas cu pas și la final putem obține un rezultat mare. Dar ar fi o greșeală, din punctul meu de vedere, dacă credem că trebuie să fim campioni. Este presiune pentru jucători. Și poate că nu le oferim concentrarea necesară pentru fiecare meci. Desigur, toți oamenii vor să fie campioni. Nu doar la Craiova. Și la alte cluburi, dacă îi întrebi, vor să fie campioni. Pentru mine, ca să fim campioni, sunt o mulțime de detalii pe care trebuie să le avem și să le facem. Întotdeauna. Dacă unim aceste detalii în fiecare zi, poate reușim să fi campioni. Este călătoria, nu destinația. Ce ar trebui să știe fanii români despre tine? Că îmi voi da viața pentru acest club. Cu siguranță! Voi face tot posibilul. Sunt aici să ajut. Sunt aici să fiu încă un om care să ajute clubul. Și îmi voi da viața pentru club. Datorită oamenilor care lucrează cu mine, cu tot respectul, oamenii din bucătărie până la președinte, toți oamenii fac tot ce pot pentru ca eu să am toate condițiile să ajut echipa. Și asta pot promite. Voi face tot ce pot pentru oraș și pentru club. Care este lucrul la care nu faci niciodată compromisuri? Pentru mine, angajamentul. Angajamentul tuturor este cel mai important. Fără angajament, e imposibil să obții vreun rezultat. După cum ai menționat, ți-ai făcut temele, știi deja că aici, în Oltenia, fanii sunt înnebuniți după fotbal. Dar nu întreabă dacă câștigi, ci cum să câștigi. Îți este frică mai mult de rezultat sau de reacția fanilor când jocul nu arată așa cum vrei? Nu mi-e frică de nimic. Sunt motivat, ți-am spus deja. Nu simt nicio presiune, pentru că îi cunosc pe jucători. Am încredere în acești jucători. E normal ca uneori fanii să nu fie fericiți. Și în acele momente aș vrea să le spun să ne ajute. Pentru că în momentele dificile avem nevoie de mai mult ajutor. Desigur, știu că fanii vor să câștige. Nimeni nu vrea să câștige mai mult decât noi. Dar uneori pasăm mingea înapoi și știu că băieții vor să paseze mingea în față. Este normal și respect asta. Vă rugăm să ne susțineți până la sfârșitul meciului. Și împreună vom fi o echipă puternică. Nu am nicio îndoială în privința asta. Care a fost primul mesaj pe care l-ai transmis jucătorilor când ai intrat în vestiar, ca antrenor principal al Craiovei? Nu-mi amintesc cuvintele, dar primul mesaj pe care am încercat să-l transmit a fost că am încredere în ei. Și sunt aici pentru că știu calitatea jucătorilor. Și știu că dacă muncim din greu, putem construi ceva special.

Dacă un copil de 10 ani din Craiova te-ar întreba de ce ar trebui să se îndrăgostească de echipa ta în următorii ani, ce ai răspunde? Pentru că vom face tot posibilul să-i facem fericiți pe toți copiii din acest oraș. Vom încerca să facem totul. Asta pot promite. Cu un nume precum Coelho, oamenii s-ar putea aștepta la povești. Ce fel de poveste vrei să aduci la Craiova? Cum vrei să se intituleze capitolul tău de aici? Ca să fiu sincer cu tine, nu sunt îngrijorat pentru mine. Nu este scopul meu ca oamenii să mă iubească sau să mă placă. Sunt aici să ajut echipa. Eu nu sunt important. Nu sunt important aici. Pentru mine, cei mai importanți sunt jucătorii. Și ceea ce mi-aș dori este să-i văd pe jucători fericiți, să văd familiile fericite și orașul fericit. Cu siguranță nu sunt cel mai important. Cum vrei ca Filipe Coelho să rămână în istoria Craiovei? Un tip simplu, un tip normal, un tip amabil, un tip care respectă pe toată lumea, dar în același timp care muncește mult pentru a realiza ceva special pentru fiecare.

superliga 2025

Fotbal

vineri 12 decembrie

sâmbătă 13 decembrie

duminică 14 decembrie

luni 15 decembrie