Petrolul Ploiești

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Dinamo București

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FC Universitatea Cluj

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

FC Rapid București

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

FC Corvinul Hunedoara

FCSB

Arena Națională

Voluntari

Sepsi OSK

Sepsi Arena

Universitatea Craiova

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Oțelul Galați

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

Andreea Cio

DOCUMENTAR SUPERLIGA

O poveste începută pe terenurile din Rucăr, transformată într-un record al Superligii și apoi într-un documentar, a ajuns acum și pe podiumul unui festival de film. <a href="https://www.youtube.com/watch?v=Ehb-8EeaWAM">„515. Recordul lui Dan Nistor”</a>, producția Superliga și We Love Sport, a câștigat premiul al doilea la Timișoara Football Film Festival (TMFF), în cadrul competiției de scurtmetraje „Football Through Your Eyes”.Este al doilea an consecutiv în care o producție a echipelor Superliga și <a href="https://welovesport.ro/">We Love Sport</a> obține această distincție, după documentarul dedicat lui <a href="https://www.youtube.com/watch?v=AGdYaQwFVOs&amp;t=1s">Ștefan Baiaram</a>, premiat în 2025.

<h2>515 meciuri și o poveste care merită văzută </h2> Documentarul de 23 de minute urmărește parcursul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/nistor-dan-ff6337bd">Dan Nistor</a>, de la copilăria petrecută la Rucăr și nopțile în care lucra ca paznic la un hotel până la recordul de apariții în prima ligă a fotbalului românesc. Prin amintirile familiei, ale apropiaților, ale actualilor și foștilor colegi, filmul reconstruiește drumul unui fotbalist care a ajuns în Superliga fără să urmeze traseul obișnuit al academiilor de fotbal. În august 2026, Dan Nistor a atins borna de 515 meciuri în prima ligă, egalând recordul deținut de <a href="https://www.superliga.ro/articole/ionel-danciulescu-nu-te-apuci-de-fotbal-gandindu-te-ca-bati-recorduri-5f91d9b5">Ionel Dănciulescu</a>. „Sper că cei mici vor învăța ceva din povestea mea”, declara Nistor la momentul egalării recordului, într-un interviu acordat pe Superliga.ro. Povestea sa fusese prezentată și <a href="https://www.superliga.ro/articole/dan-nistor-cat-ma-vor-tine-picioarele-ma-bucur-ca-pot-face-oamenii-fericiti-1b05b129">într-un interviu amplu realizat în martie 2026,</a> în care mijlocașul lui <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-universitatea-cluj">U Cluj</a> a vorbit despre începuturile carierei, familie, sacrificii și bucuria de a continua să joace fotbal.

<h2>Șapte filme din lumi diferite, unite de fotbal</h2> Cea de-a doua ediție a Timișoara Football Film Festival s-a desfășurat între 5 și 8 noiembrie 2026 și a reunit producții cinematografice dedicate fotbalului și comunităților construite în jurul acestuia. În competiția <a href="https://www.facebook.com/TMFootballFilmFest/posts/pfbid02sQ13vtNCNbsg4uUkSugXHezUuaiE9csRdurcWvLRALVjJRetSQTcE91wkceVja1zl?rdid=h4B4LDmLo2jAhLv5">„Football Through Your Eyes”</a> au fost înscrise șapte scurtmetraje, din România și din străinătate, cu povești care au traversat continente și au abordat teme dintre cele mai diverse. De la un copil din Curaçao care încearcă să-și ajute familia prin fotbal, până la un suporter grec pentru care echipa favorită este parte din identitatea sa, filmele au explorat legătura dintre sport și experiențele umane. Printre producțiile participante s-a numărat și „Football in Times of War”, un documentar despre jucătorii cu amputații din Ucraina, care au găsit în fotbal un sprijin pentru recuperare și reconstrucție personală. Juriul a evaluat originalitatea, relevanța pentru tema festivalului, impactul emoțional și calitatea cinematografică a producțiilor.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=122213480468908232&set=a.122117652062908232

<h2>Doi ani, două premii pentru poveștile fotbalului românesc</h2> Distincția obținută de documentarul despre Dan Nistor continuă o serie începută la prima ediție a festivalului, în 2025. Atunci, producția <a href="https://www.youtube.com/watch?v=AGdYaQwFVOs&amp;t=1s">„Povestea emoționantă a lui Ștefan Baiaram”</a> a câștigat premiul al doilea în aceeași competiție. Documentarul a adus în prim-plan copilăria fotbalistului Universității Craiova, relația cu familia care l-a crescut și drumul de la copilul care visa să joace pentru Știința la fotbalistul aplaudat pe stadionul „Ion Oblemenco”. Două povești diferite, două generații de fotbaliști și două premii care confirmă că experiențele oamenilor din Superliga au puterea de a ajunge la public și dincolo de stadion. Timișoara Football Film Festival este primul festival de film dedicat fotbalului din România și Europa de Est. Născut la Timișoara, evenimentul aduce în fața publicului povești despre identitate, rivalitate și comunitate, spuse prin intermediul cinematografiei. Festivalul este organizat de Asociația Suporterilor Timișoreni Druckeria și cofinanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte Timișoara. Pentru Superliga și We Love Sport, cele două premii consecutive reprezintă o recunoaștere a muncii dedicate documentării și promovării poveștilor din fotbalul românesc. Iar pentru <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/nistor-dan-ff6337bd">Dan Nistor</a>, este încă o distincție într-o carieră care continuă să adune momente de referință.

https://www.youtube.com/watch?v=AGdYaQwFVOs&t=1s

Al doilea podium consecutiv pentru Superliga și We Love Sport

„515. Recordul lui Dan Nistor”, premiat la Timișoara Football Film Festival

Mihai Mateaș

Zoran Mitrov si Miguel Angelo Gomes Silva in meciul de fotbal dintre FC Botosani si SC Otelul Galati, contand pentru Superliga Superbet, desfasurat pe Stadionul Municipal din Botosani, luni 9 noiembrie 2026. © FOTO:Ionut Tabultoc/SPORT PICTURES

CRONICĂ

https://www.youtube.com/watch?v=T5aRc3lJvgY

Ultimul meci al turului sezonului regular a adus față în față, într-un derby al Moldovei, două echipe vecine de clasament pe locurile de baraj: FC Botoșani (13) și Oțelul (14), despărțite de doar două puncte, 14 pentru gazdele acestei partide și 12 pentru gălățeni. Presiunea unui meci în care ambele aveau nevoie de victorie și-a pus probabil amprenta asupra jucătorilor, pentru că primul șut la poartă a venit abia prin minutul 12, trimis de Enriko Papa mult pe lângă. Primul șut spre poarta gazdelor trimis de oțelari a venit aproape 10 minute mai târziu, prin Patrick (21), care a înălțat mult prea mult mingea, însă, care s-a dus peste transversală. Prima ocazie cu adevărat notabilă a partidei a venit în minutul 22, când Mitrov a primit o minge în careu, a driblat doi jucători gălățeni și a șutat, cu stângul, puțin pe lângă poartă. Tot el, două minute mai târziu, a trimis o centrare periculoasă în fața porții lui Dur-Bozoancă, dar n-a găsit acolo decât un fundaș al Oțelului.

<h1>Primul cartonaș a venit înaintea primului șut pe poartă</h1> Înaintea primului șut pe poartă a venit primul cartonaș, în minutul 30, văzut de Enriko Papa. În minutul 36, situația la „galbene” s-a echilibrat, după ce Paul Iacob a fost și el avertizat, la doar un minut după ce-și încercase șutul de la distanță, dar a trimis departe de poartă, fără vreun pericol pentru Anestis. Același Zoran Mitrov, cel mai periculos jucător al primei părți, avea să rateze o nouă ocazie în minutul 41, la o lovitură liberă de la circa 30 de metri, trimisă foarte puțin peste transversală. În fine, în prelungirile primei reprize a venit și primul corner al meciului, tot înaintea primului șut pe spațiul porții, pentru botoșăneni, dar nu a ieșit nimic nici din această ultimă fază fixă a primelor 45 de minute.

<h1>După o oră de joc, primul șut pe spațiul porții</h1> Repriza a doua a început cu aceeași apatie din partea ambelor echipe. Primul șut la poartă al părții secunde a venit în minutul 51, când Pedro Nuno a trimis, din lovitură liberă, pe lângă poarta botoșănenilor. Peste zece minute avea să sosească și primul șut pe spațiul porții al partidei. A fost al gălățenilor și a fost mai degrabă o pasă la portar, un „cap” slab, trimis de Bordun. În minutul 69, aproape din senin, a picat golul. O centrare din stânga, o minge aruncată în careu de Andrezinho, Pedro nuno se înalță și trimite cu capul în poartă, cu toată opoziția lui Anestis. Golul încasat ar fi trebuit să-i trezească pe jucătorii gazdelor, dar Botoșaniul, deși a trecut la cârma jocului, a căutat fără prea mare intensitate egalarea. Mingile aruncate spre careul oaspeților se loveau de fiecare dată de zidul fundașilor Oțelului. Gălățenii au continuat să fie ei cei mai periculoși în continuare. O nouă lovitură de cap a lui Pedro Nuno, de această dată servit din dreapta, de Sylla, este prinsă acum de Anestis (75). Un gol egalizator al Botoșaniului în minutul 82 a stârnit o bucurie de scurtă durată, întrucât a fost anulat pentru ofsaid, la semnalizarea tușierului.

<h1>Un egal la ultima fază, la singurul șut „cadrat” al gazdelor</h1> Meciul se îndrepta spre o victorie a oaspeților - ar fi fost prima a Galațiului în deplasare în acest sezon -, mai ales că Botoșaniul a ajuns în prelungiri fără vreun șut pe spațiul porții. În prelungiri, însă, parcă și mai din senin decât golul Oțelului, a picat egalarea. A marcat Idowu, servit de Kostalyuk, la ceea ce avea să fie prima și singura minge trimisă pe poartă de FC Botoșani. S-a terminat egal, 1-1, iar Oțelul, cu 13 puncte, rămâne pe loc de baraj, în timp ce Botoșani a făcut rocada cu FC Argeș, grație golaverajului, urcând până pe poziția a 12-a. Oțelul rămâne fără victorie din 24 august, când a bătut-o acasă cu 1-0 pe FC Argeș. Botoșaniul continuă doar cu un eșec acasă în acest sezon, din șapte partide (3 victorii, 3 egaluri), iar Oțelul rămâne neînvinsă pentru a șaptea deplasare la rând la Botoșani (trei victorii, patru egaluri).

Elevii lui Croitoru au avut un singur șut pe poartă, în ultimele secunde ale prelungirilor, dar a fost suficient pentru un punct în fața Oțelului, care rămâne fără victorie din luna august.

FC Botoșani - Oțelul 1-1. Gazdele salvează un punct în prelungiri

https://www.youtube.com/watch?v=A5Q5ll3Pc34

<a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">CFR Cluj</a> și <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/universitatea-craiova">Universitatea Craiova</a> s-au întâlnit în Gruia, în etapa a 15-a din Superliga, ultima a turului sezonului regular, într-un duel între două echipe aflate în situații diferite în clasament. Ardelenii au început partida de pe locul 9, cu 18 puncte, în timp ce oltenii ocupau poziția secundă, cu 32 de puncte, la unul singur în spatele liderului <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/dinamo-bucuresti">Dinamo</a>. Formația pregătită de Marius Șumudică traversa o perioadă dificilă, fără victorie în ultimele patru meciuri oficiale. Cu toate acestea, CFR Cluj pierduse o singură dată în precedentele 18 partide disputate pe teren propriu în campionat, interval în care înregistrase 12 victorii și cinci remize. De partea cealaltă, Universitatea Craiova venea după șapte victorii consecutive în Superliga și o serie de zece etape fără înfrângere. Echipa antrenată de Filipe Coelho avea cel mai bun atac din campionat, cu 34 de goluri marcate în 14 partide, dar și cea mai bună defensivă, cu numai zece goluri primite. Oltenii ajungeau la Cluj după victoria cu 2-0 împotriva celor de la Egnatia, în Conference League. Istoricul confruntărilor directe arăta un echilibru aproape perfect între cele două formații. În cele 46 de meciuri disputate în Superliga din 2014 încoace, CFR Cluj a obținut 16 victorii, Universitatea Craiova s-a impus de 15 ori, iar alte 15 partide s-au încheiat la egalitate.

<h2>Craiova a dominat, dar Vâlceanu a închis poarta</h2> CFR Cluj a avut prima mare ocazie a partidei, în minutul 6. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/nalic-adi-c789023b">Nalić </a>a reluat puternic cu capul, însă <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/popescu-laurentiu-543767f1">Laurențiu Popescu</a> a intervenit și a împiedicat deschiderea scorului. A fost una dintre puținele situații periculoase create de gazde într-o primă repriză în care Universitatea Craiova a avut mai mult mingea și a ajuns mai des în apropierea porții adverse. Oltenii au început să își creeze ocazii, iar în minutul 18, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/matei-david-05540070">David Matei</a> l-a pus la încercare pe <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/valceanu-octavian-c22db944">Octavian Vâlceanu</a>. La faza imediat următoare, șutul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/cicaldau-alexandru-d3f4fb25">Alexandru Cicâldău </a>a fost blocat de defensiva clujeană. Craiova a continuat să insiste, iar în minutul 22, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/al-hamlawi-assad-b7298bdd">Al-Hamlaw</a>i a trecut de doi adversari, dar a trimis puțin peste transversală. Una dintre cele mai importante ocazii ale primei reprize a fost cu <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/lameira-joao-9b7f9b71">Lameira</a> în rol principal.&nbsp;Acesta a șutat din interiorul careului, însă Vâlceanu a intervenit și a respins mingea, păstrând egalitatea pe tabelă. Mijlocașul portughez a încercat din nou să marcheze la faza următoare, dar execuția sa nu a prins cadrul porții. Diferența dintre cele două echipe s-a văzut și în statistici. La pauză, Universitatea Craiova avea 74% posesie și nouă șuturi, în timp ce CFR Cluj înregistrase doar două încercări spre poartă. Cu toate acestea, superioritatea oaspeților nu s-a concretizat pe tabelă. Înainte de intrarea la vestiare, Romanchuk a reluat cu capul pe lângă poartă, în minutul 40, iar Al-Hamlawi a avut și el o nouă încercare, un minut mai târziu. Prima repriză s-a încheiat fără goluri, după 45 de minute în care Craiova a avut inițiativa, dar nu a găsit soluția pentru a-l învinge pe Vâlceanu.

<h2>Ocazii până în ultimele minute, dar niciun gol în Gruia</h2> Universitatea Craiova a început repriza secundă cu o nouă oportunitate. În minutul 50, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/baluta-tudor-38f18418">Tudor Băluță</a> a preluat mingea în careu și a șutat pe centrul porții, însă Vâlceanu a reținut fără probleme. CFR Cluj a răspuns în minutul 56, când <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pantalon-renato-63c16f01">Pantalon </a>a reluat cu capul pe lângă poartă, după o lovitură de colț. Oltenii au continuat să controleze posesia. În minutul 63, Universitatea Craiova avea aproape 70% din timpul de posesie a mingii, față de aproximativ 30% pentru CFR Cluj. Cu toate acestea, echipa lui Marius Șumudică a reușit să păstreze egalitatea. În minutul 73, Teles a încercat să deblocheze tabela, însă șutul său a fost blocat de defensiva gazdelor.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1597095222453252&set=a.547975264031925

CFR Cluj a încercat să răspundă pe final. În minutul 79, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/cordea-andrei-54ff7f23">Andrei Cordea</a> a fost înlocuit de <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/ziblim-amin-d7821db7">Amin Ziblím</a>, iar două minute mai târziu, nou-intratul a avut o încercare spre poartă, blocată de apărarea oltenilor. Ultimele minute au adus noi oportunități pentru Universitatea Craiova. În minutul 84, Vladimir Screciu a șutat din afara careului, dar Vâlceanu a intervenit. Două minute mai târziu, Tudor Băluță a trimis de la distanță pe lângă poartă, fără să fie necesară intervenția portarului. Carlos Mora a încercat la rândul său să marcheze, însă șutul său puternic a fost respins de un adversar. CFR Cluj a efectuat două schimbări în minutul 89, când Sergiu Buș și Ervin Omić au intrat în locurile lui Ștefan Drazic și Adi Nalić. Nici cele două minute suplimentare nu au adus modificări pe tabelă, iar partida s-a încheiat 0-0.

Remiza din Gruia a dus Universitatea Craiova la 33 de puncte și pe primul loc în clasament, la egalitate cu Dinamo, dar cu un golaveraj superior. De cealaltă parte, CFR Cluj a ajuns la 19 puncte și a rămas în afara locurilor de play-off. Cele două formații au încheiat astfel turul sezonului regular cu a doua remiză albă consecutivă în confruntările directe disputate în Gruia.

Derby-ul ultimei etape a turului sezonului regular s-a încheiat fără goluri, dar cu ocazii la ambele porți

CFR Cluj - Universitatea Craiova 0-0. Oltenii încheie turul pe primul loc după remiza din Gruia

Ionuț Tătaru

https://www.youtube.com/watch?v=S2dHJMx39UM

Un șut frumos al lui Andrej Fabry a făcut diferența într-o partidă în care Corvinul a confirmat momentul bun pe care îl traversează. Execuția slovacului a adus a doua victorie consecutivă fără gol primit pentru hunedoreni, care încheie turul sezonului regular la doar două puncte de play-off. În schimb, entuziasmul care a urmat revenirii lui Laurențiu Reghecampf pe bancă pare să se fi diluat la FCSB. După trei victorii la rând, care au însemnat urcarea în Top 6, au urmat tot atâtea eșecuri (unul în Cupă, două în campionat), iar roș-albaștrii sunt din nou în pragul unei crize. Revenit în primul 11, și responsabilizat de banderola de căpitan, Denis Drăguș a încercat să le facă pe toată în prima jumătate a primei reprize, însă fără mari reușite. A apărut la finalizare în două momente din care FCSB putea probabil să obțină mai mult. În minutul 18, a trimis peste poartă din prima, de la marginea careului. Patru minute mai târziu, a luat o acțiune pe cont propriu, a avansat până în preajma suprafeței de pedeapsă a oaspeților, dar a fost egoist și a preferat să tragă dintr-o poziție departe de a fi periculoasă. A făcut-o slab, fără emoții pentru Frânculescu.

Drăguș, Denis

Până la urmă, cea mai reușită fază a primei reprize pentru gazde a fost cea din minutul 27. Boutoutaou a trimis o pasă interesantă în careu, Korenica a centrat din prima în fața porții, dar Miculescu a ajuns târziu și nu a putut împinge mingea în poartă din apropiere. Corvinul a început curajos meciul, dar, după câteva minute, a preferat prudența și a lăsat adversarei inițiativa și superioritatea teritorială. Fără a-i oferi șanse mari de a marca. Apoi, pe final de repriză, a accelerat și nu fără rezultate. A fost mai întâi avertismentul: un șut de la distanță al lui Yeboah, peste poarta lui Târnovanu. Apoi, în minutul 41, Fabry, complet liber în centru, a marcat cu o execuție de la aproximativ 25 de metri, care l-a surprins pe portarul roș-albaștrilor. Primul șut pe poartă trimis de elevii lui Florin Maxim. Putea fi și mai bine pentru hunedoreni înainte de pauză. Până să se intre la vestiare, Pîrvulescu și Gillard puteau duce scorul la 2-0, dar nu au reușit să profite până la sfârșit de defecțiunile din apărarea lui Reghecampf.

Fabry, Andrej

Inevitabil, la pauză au venit schimbările în tabăra gazdelor. Boutoutaou și Miculescu au fost înlocuiți de Politic și Stoian, dar marile ocazii au apărut tot la poarta lui Târnovanu. După aproape o oră de joc. Pîrvulescu a avut o șansă uriașă de a dubla avantajul Corvinului, dar a fost blocat de portarul roș-albaștrilor. În minutul 62, Gillard a tras puternic de la distanță, șutul său fiind respins cu greu de goalkeeperul de la FCSB. Aproape imediat, la cealaltă poartă, Drăguș a irosit o oportunitate foarte bună de a egala. Politic a lucrat excelent acțiunea ofensivă a gazdelor și i-a pasat ”decarului” roș-albaștru, blocat de intervenția lui Frânculescu. Tot Drăguș a fost în prim-plan și la ultimul moment important al meciului, în minutul 83, când a trimis puțin pe lângă, pentru că roș-albaștrii nu au mai avut resurse nici pentru un asediu de final. Corvinul câștigă cu 1-0 la București, confirmă că este una dintre echipele frumoase ale campionatului și că are forța pentru a rămâne în zona play-off-ului până la final. În schimb, pentru FCSB se anunță un alt sezon complicat, iar misiunea de a prinde primele șase poziții va fi măcar la fel de dificilă ca în stagiunea trecută.

Corvinul a obținut abia a doua victorie în deplasare în acest sezon de Superliga. Dar ce victorie: 1-0 cu FCSB, pe Arena Națională

FCSB - Corvinul 0-1. Execuția lui Fabry aduce o victorie mare pentru hunedoreni

Levente Balint

https://www.youtube.com/watch?v=0Gtusx3Q47k

Aveam toate datele pentru un duel ofertant, între două trupe de play-off. Farul revenea acasă după două victorii legate, în timp ce Rapid și-a tratat traumele eșecului din derby-ul cu FCSB cu un 2-0 de rutină acasă cu Csikszereda. 21 de goluri se marcaseră în precedentele cinci dispute directe, deci aveam încă un element care promitea spectacol.&nbsp; A fost însă interesant și duelul tactic. Asta pentru că Pancu a propus inițial un 3-4-3, cu Dobre rezervă. Practic, o așezare în oglindă, pentru a contracara o formație foarte ofensivă, în care principala amenințare era trio-ul Radaslavescu - Alibec - Tănasă.

GIULEȘTENII, MAI ACTIVI S-a început sub semnul echilibrului, fiind evident cât de bine se cunosc cele două echipe. Am avut mai degrabă situații decât ocazii mari în start. În minutul 7, Stojilkovic a reluat cu capul în afara porții, din opt metri, iar după patru minute, Petrila a tras slab de la 17 metri, tot pe lângă buturi. Fariștii au avut întâia oportunitate semnificativă în minutul 13, când Aioani a intervenit la șutul bun al lui Vînă, din opt metri. Ușor, balanța a înclinat spre rapidiști, mai ofensivi și cu o mai bună cursivitate. Iar în minutul 32, pe fondul insistenței lor, a venit și gol. Mingea furnizată de Pașcanu a ajuns la muntenegreanul Bubanja, iar șutul acestuia din 15 metri, deviat, l-a învins pe Munteanu - 0-1. Dobrogenii au replicat imediat, în minutul 34 Radaslavescu șutând pe lângă bară, din 16 metri. Însă bucureștenii și-au continuat dominația, în minutul 40 având o dublă ocazie. Prima dată, Stojilkovic l-a întins pe Munteanu cu un șut periculos din&nbsp; opt metri, iar Bubanja a trimis pe lângă bară. Cu mai multe încercări, cu o posesie de 60 la sută și mai multe atingeri în careul advers, de 14-7, rapidiștii conduceau justificat la pauză.

Tănasă, Răzvan

RAPID, DE NERECUNOSCUT DUPĂ PAUZĂ Lucrurile s-au schimbat radical din minutul 46. Constănțenii au trecut la cârma jocului, iar giuleștenii au devenit letargici. Numai pe final au mai reușit rapidiștii să forțeze atacul. Prima ocazie mare a localnicilor a venit în minutul 48, când lansat de Ahlinvi, Alibec a reluat din zece metri a tras peste transversală, dintr-o foarte bună poziție. Mult mai avansați, fariștii au reușit să puncteze în minutul 53. Radaslavescu a centrat de pe dreapta, Sinyan a deviat nefericit la Tănasă, iar acesta, după ce și-a potrivit mingea, a trimis din opt metri pentru 1-1. Golul i-a impulsionat pe fariști, în timp ce oaspeții nu au izbutit să reacționeze. Cu Alibec generos ca efort, cu Radaslavescu efervescent, trupa lui Sabău și-a ținut adversara la respect. Nici intrările în minutul 72 ale lui Dobre, Vulturar și Kodor nu au reechilibrat situația. Tot alb-albaștrii au avut cele mai bune situații. Alibec (83) a reluat din apropiere peste poartă, el fiind imitat apoi de Dican (87). Rapidiștii s-au trezit prea târziu pentru a mai pretinde victoria. În al doilea minut adițional, Bubanja a fost blocat de Munteanu, iar imediat Kamara a tras de la 22 de metri peste bară.&nbsp; Cele două trupe și-au împărțit reprizele, Farul, care a avut un raport de 13-6 la șuturi în partea secundă, izbutând să rămână invincibilă acasă, în acest campionat. Rapid a ratat șansa de a egala liderul Dinamo, iar Pancu trebuie să găsească explicația contrastului dintre cele două părți ale jocului.

Giuleștenii au ratat șansa de a o egala pe Dinamo

Farul - Rapid 1-1. Și-au împărțit reprizele

https://www.youtube.com/watch?v=KzD1t9AnLN4

Înainte de meci, distanța dintre cele două echipe era una intimidantă, de 20 de puncte. În plus, U Cluj venea în Harghita după trei victorii oficiale la rând, ultima fiind una cu implicații directe în lupta pentru play-off, 1-0 acasă cu FCSB. Cu șapte goluri marcate în ultimele patru partide competitive, Lukic era pregătit de o nouă victimă, la meciul 300 al lui Cristiano Bergodi în Superliga. Alb-negrii începeau duelul cu Nistor revenit în primul 11, cel care, din motive medicale, nu mai jucase în Superliga din 8 octombrie. Csikszereda miza însă pe revenirea ușoară de la numirea lui Valentin Suciu. Patru din cele cinci puncte erau luate de când a reapărut Suciu ca principal.

ȘANSE MAI MULTE PENTRU HARGHITENI Diferența dintre cele două echipe nu s-a văzut însă în prima parte. Cei care au avut șanse și au părut mai conectați la joc au fost ciucanii. Și caseta tehnică arată asta, doar posesia, de 58 la sută, fiind mai bună în dreptul clujenilor. Titularizat în locul golgeterului Eppel, slovenul Kukovec a avut destul de repede primele ocazii. În minutul 5, a scăpat pe stânga și a șutat neașteptat de slab în brațele lui Lefter. Iar după un minut a fost găsit în opt metri, dar a reluat cu capul peste poartă. Trif, în minutul 12, a trimis un șut prin fața buturilor. Alb-negrii nu au găsit soluții pentru a debloca defensiva gazdelor. Lukic, care a avut la început o reluare cadrată prinsă de Pap, a fost mai mereu blocat, iar Macalou a avut viață grea cu aprigul Trif, pe partea dreaptă. Astfel, tot Csikszereda a punctat la capitolul oportunități. În minutul 26, Lima a fost găsit între stoperi cu o pasă lungă, iar reluarea sa cu capul, din 11 metri, a ocolit poarta lui Lefter. O primă parte care trebuia să-i pună pe gânduri pe clujeni.

Pap, Eduard

CLUJENII, MAI INSISTENȚI, DAR FĂRĂ INSPIRAȚIE Ciucanii au avut primele șanse și după revenirea de la vestiare. Horvarth (51) a trimis cu capul în afara porții, de la circa 11 metri, iar apoi Lima a avut o frumoasă acțiune personală, încheiată cu un șut cu efect, necadrat, din 20 de metri. U a început însă să preseze mai mult, iar în minutul 55 Pap a intervenit cu piciorul la șutul lui Macalou. Bergodi a simțit că echipa are nevoie de viteză suplimentară, iar în minutul 60 au intrat Stanojev și Adams. Clujenii s-au bucurat în minutul 63, când Ștefănescu a înscris după lansarea lui Chipciu, însă golul a fost anulat, la alerta VAR, pentru ofsaid. Ritmul ofensiv al oaspeților a fost tot mai mare, dar Pap a fost iar la post (70) la șutul lui Lukic din cinci metri.&nbsp; Harghitenii au încercat să lovească pe contre, cea mai importantă situație fiind cea al lui Kukovec, din minutul 77, dar atacantul a reluat din zece metri pe lângă bară. Evident, clujenii au asaltat buturile lui Pap pe final. Dar, singura lor șansă relevantă a fost în minutul 90, când Stanojev, bine servit de Lukic, a șutat prea slab pentru a-l păcăli pe portarul Csikszeredei. Pentru cei neutri, este păcat că nu s-au marcat goluri, într-un meci în care ambele trupe au avut momente ofensive interesante. U nu a putut repeta prestațiile bune din ultimele săptămâni și a părut incomodată de curajul ofensiv și buna organizare a gazdelor. Csikszereda s-a prezentat mai mult decât decent și speră tot mai mult că are șanse să iasă din zona critică a tabelei.

Codașa Superligii a furnizat o primă repriză bună, U nereușind să lovească pe final

Csikszereda - U Cluj 0-0. Ținuți în șah

ANALIZĂ

În urmă cu câțiva ani, CFR Cluj și Universitatea Craiova se duelau direct pentru titlu. Acum, alb-vișiniii sunt într-un ușor recul, în vreme ce oltenii au luat toate trofeele interne posibile în 2026.CFR este însă o trupă care mereu găsește resurse de revenire. Va reuși echipa pregătită acum de Marius Șumudică să obțină un triumf de orgoliu, care să o ajute concret și în clasament?Iată cinci lucruri importante de știut înaintea partidei de duminică.

CELE DOUĂ TRUPE AU ȚINTE ACTUALE DIFERITE CFR este pe 9, cu 18 puncte, și pentru a rămâne cu șanse consistente în cursa de play-off, trebuie să scoată un scor pozitiv cu oltenii.&nbsp;Universitatea este pe val, din toate punctele de vedere. Cu șanse mari să ajungă în faza următoare din Conference League, craiovenii sunt pe 2, cu 32 de puncte. După eșecul lui Dinamo de vineri, 1-2 la FC Argeș, formația lui Filipe Coelho va fi lider dacă nu va pierde în Gruia. Rapidul ar trebui să învingă cu un scor astronomic la Farul, pentru a trece peste Dinamo și Craiova la golaveraj, pentru a spera, în această ipoteză, la primul loc.

CFR, FĂRĂ VICTORIE DE PATRU MECIURI. CRAIOVA, DOUĂ TRIUMFURI LEGATE Ardelenii nu au învins în ultimele patru dispute oficiale. Este drept, ei au plecat etapa trecută cu un 1-1 de la Petrolul, revelația acestui campionat. CFR are realizări mai bune acasă, U Cluj fiind singura trupă din afara Clujului care a învins în Gruia în ultimul an, în competițiile interne.2-1 cu Botoșani în Superliga, apoi 2-0 cu Egnatia în UECL, sunt rezultatele obținute de olteni în ultimele două jocuri oficiale. Alb-albaștrii nu au pierdut în Superliga din 9 august, 0-1 acasă cu FC Argeș. Iar în ultimele cinci dispute competitive, Universitatea a înscris de 13 ori.

Elisor, Simon

DRAZIC VERSUS ELISOR ȘI AL HAMLAWI Sârbul Stefan Drazic este cel mai constant jucător al feroviarilor. Atacantul de 34 de ani este marea speranță a gazdelor pentru acest duel. Drazic a înscris și la Ploiești, având astfel șapte goluri în 13 etape. Toate reușitele sale au fost bifate cu execuții din careu.Craiova are o rezervă de lux, în persoana lui Simon Elisor, goleadorul la zi din elită, care a marcat de nouă ori, deși are două intrări ca titular. Iar palestinianul Al Hamlawi se mândrește cu șapte goluri în Superliga 2026/2027, așadar un punct de interes va fi încleștarea goleadorilor.

VA FI CORDEA ARMA SECRETĂ? Extrema clujenilor a lipsit în ultimele două jocuri oficiale. Conform informațiilor apărute în presă, s-a discutat despre o plecare a acestuia în iarnă. Se pare că lucrurile s-au clarificat, nefiind exclus ca Andrei Cordea să apară pe teren contra Craiovei.Pentru CFR și Șumudică, acest jucător este vital la ora actuală. Cordea are șase reușite în acest sezon, toate cu piciorul stâng. De asemenea, implicarea sa este incontestabilă, media notelor sale fiind ridicată, de 7,39.

Cordea, Andrei

ULTIMELE DIRECTE, NEFAVORABILE PENTRU CFRCFR Cluj-Universitatea Craiova este un clasic al Superligii, în ultimul deceniu. Dar, ascensiunea oltenilor a făcut ca balanța să încline recent în favoarea lor.În play-off-ul sezonului trecut, doljenii s-au impus acasă cu 2-0, apoi, în meciul din Gruia, a fost 0-0. În total, CFR se află la șase jocuri la rând, la nivel competitiv, fără triumf în fața actualei campioane.Ultima dată când CFR s-a impus contra Craiovei a fost în 7 aprilie 2025, 2-0 acasă, prin golurile a doi jucători care nu mai sunt azi la CFR, Kamara și Korenica.

Clujenii vor să replice după șase dueluri legate fără succes în fața campioanei en-titre

Cinci lucruri de urmărit înainte de CFR-Craiova

INTERVIU

Dacă ar putea primi înapoi 90 de minute din copilărie, Andrei Dumiter le-ar petrece tot pe terenul de fotbal. Undeva în Timișoara, pe un petic de iarbă mărginit de un drum cu pietriș, alături de prietenul cu care câștiga aproape fiecare meci. Jucau „Victoria”, un joc cu o singură poartă, în care doi copii descoperiseră că se înțeleg atât de bine încât puteau învinge aproape orice adversar. Ani mai târziu,<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/dumiter-andrei-cfd5dff1"> atacantul lui FC Botoșani</a> își amintește de acele meciuri cu nostalgie. Mai ales de prietenul său, despre care spune că avea chiar mai mult talent decât el, dar care nu a urmat o carieră în fotbal.&nbsp;„Avea mult mai mult talent decât mine, era mai înzestrat din punctul ăsta de vedere, dar nu tot timpul e suficient talentul.” Este una dintre primele idei pe care Dumiter le dezvoltă în interviul din această toamnă, de la stadionul lui <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-botosani">FC Botoșani</a>. O discuție care pornește de la fotbalul copilăriei și ajunge la pregătirea mentală, accidentări, încredere și libertatea de a juca fără teama permanentă de a greși.

<h2>Încrederea în propriile calități </h2>La 27 de ani, Andrei Dumiter traversează una dintre cele mai bune perioade ale carierei. Atacantul lui FC Botoșani a înscris șapte goluri în actuala ediție a Superligii și se află pe locul al patrulea în clasamentul marcatorilor, la două reușite de liderul Simon Elisor. Cifrele sunt cu atât mai relevante dacă privim spre sezoanele precedente. După experiențele de la Sepsi, FCSB și FC Voluntari, Dumiter a trecut printr-o perioadă dificilă la UTA Arad, marcată inclusiv de o accidentare. A urmat revenirea la Voluntari, în Liga a II-a, unde golurile au întârziat să apară. În tot acest timp, atacantul încerca să găsească explicații. Lucra la pregătirea fizică, era atent la nutriție și căuta permanent soluții pentru a-și îmbunătăți jocul. Până când, într-o seară, și-a pus o întrebare care avea să schimbe felul în care privea lucrurile.<h3 style="text-align:center;"> „Stăteam înainte de somn și mă gândeam: «Băi, frate, ce poate să-mi lipsească să nu reușesc?» Și a rămas doar lucrul pe partea mentală, singurul pe care nu l-am bifat cu adevărat.” </h3>

Dumiter, Andrei

Andrei a început să lucreze cu un psiholog sportiv, după ce în trecut colaborase și cu un mental coach. Diferența, spune el, a venit din felul în care a început să înțeleagă originea propriilor gânduri și temeri, nu doar să încerce să le controleze. Una dintre cele mai importante schimbări s-a produs chiar în modul în care își gestiona efortul pe teren.&nbsp;„Înainte alergam foarte mult, făceam un pressing care nu era benefic nici pentru mine, nici pentru echipă. Alergam foarte mult de la un jucător la altul, să-i arăt antrenorului că vreau, că merit să joc.” Efortul excesiv îl făcea să ajungă obosit în momentele în care trebuia să fie lucid, iar dorința permanentă de a demonstra se transforma într-o presiune care îi afecta deciziile. Astăzi, perspectiva este diferită. <h3 style="text-align:center;">„Știu că sunt bun, că joc fotbal bine și atunci îmi aștept momentele în care să pot să arăt lucrurile astea. Nu mai alerg eu după ele, pentru că niciodată nu le prindeam. Le aștept să vină la mine, pentru că știu de ce sunt capabil.” </h3>

<h2>Drumul spre fotbalul care îl reprezintă</h2> Schimbările nu s-au limitat la pregătirea mentală. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/dumiter-andrei-cfd5dff1">Dumiter </a>a început să își analizeze în detaliu evoluțiile, lucrând cu <a href="https://www.instagram.com/gglavan/">Gabi Glăvan </a>și folosind baze de date care îi permit să revadă meciurile și mișcările din teren. A descoperit astfel anumite automatisme pe care le putea corecta și a început să joace mai direct, apropiindu-se de stilul care îl caracteriza în copilărie.&nbsp;„Am început să-mi schimb din acele mișcări și se văd îmbunătățirile. Reușesc să înscriu cât mai multe goluri, să fiu mult mai direct.” În opinia sa, odată cu trecerea la fotbalul de seniori, o parte din spontaneitatea pe care o avea în joc fusese limitată de indicații și de preocuparea de a respecta permanent anumite cerințe tactice. Acum încearcă să găsească echilibrul dintre responsabilitățile unui fotbalist profesionist și libertatea de a-și folosi calitățile. Iar rezultatele actuale reflectă mai mulți factori care au început să funcționeze împreună: pregătirea fizică, analiza individuală, munca mentală, continuitatea și încrederea primită la club.

<h2>„Am ajuns să fiu eu însumi și pe teren”</h2> Jucătorul timișorean vorbește deschis și despre accidentările care i-au întrerupt progresul în trecut. Spune că, de când a început terapia, a traversat aproximativ un an și jumătate fără să lipsească de la vreun meci din cauza unei accidentări. Este o schimbare pe care o consideră importantă, mai ales pentru continuitatea de care are nevoie un fotbalist pentru a progresa. Totuși, când este întrebat dacă simte că s-a reconstruit, atacantul nu se grăbește să accepte termenul.<h3 style="text-align:center;"> „Nu e vorba de o reconstruire propriu-zisă. Simt, cumva, că am ajuns să fiu eu însumi și pe teren.”</h3> Explică faptul că, în trecut, fricile și gândurile care îl însoțeau în timpul meciurilor îl împiedicau să joace la capacitatea sa maximă. Iar discuțiile despre asemenea dificultăți ar trebui, în opinia lui, să fie mai firești în lumea fotbalului.&nbsp;„Cred că majoritatea fotbaliștilor se confruntă cu chestia asta și, până la urmă, n-ar fi o rușine să vorbești despre un lucru care poate să te ducă la un nivel mai bun.” Pentru Dumiter, progresul nu înseamnă că toate problemele au dispărut. Înseamnă că a învățat să le recunoască și să lucreze cu ele, fără să își mai măsoare fiecare evoluție exclusiv prin greșelile făcute.

<h2>Încrederea găsită la Botoșani</h2> În această perioadă de schimbare, <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-botosani">FC Botoșani</a> a avut un rol important. Dumiter vorbește cu recunoștință despre oamenii care au avut încredere în el într-un moment în care cariera sa nu traversa cea mai bună etapă. Îl amintește pe președintele clubului și pe Leo Grozavu, antrenorul care l-a ajutat să își recapete condiția fizică și să revină la un ritm constant de joc. Un rol important îl atribuie și lui Marius, așa cum spune că antrenorul le-a cerut jucătorilor să i se adreseze. „Am beneficiat de o încredere și mai mare decât aveam înainte.&nbsp;Din punct de vedere fotbalistic, toate aceste lucruri corelate cu acest drum pe care eram eu în ultimul timp și cu încrederea pe care mi-a dat-o Marius, m-au determinat să ajung la un nivel foarte bun în care să pot să fac diferența cu adevărat în fotbal.” Iar ambițiile sale nu se opresc la cifrele individuale. Dumiter își dorește ca actuala echipă a Botoșaniului să rămână în memoria suporterilor drept una dintre cele mai bune din istoria clubului. Este convins că, în ciuda unui buget redus, formația are suficientă calitate pentru a se lupta de la egal la egal cu orice adversar din România.

<h2>Înapoi la „Victoria”</h2> La finalul interviului, povestea se întoarce acolo de unde a început: la fotbalul jucat de copii, fără tribune, fără statistici, fără presiunea rezultatului. Doar că, între timp, Andrei Dumiter nu mai este copilul care câștiga meciuri alături de cel mai bun prieten. Este tatăl lui Dominic, cu care merge în parc să joace fotbal. Acolo, copiii îl recunosc și îl cheamă în echipele lor. Chiar și după antrenamente dificile, Dumiter găsește timp pentru repriza din parc. „Hai să joci cu noi în echipă, că ești foarte bun”, îi spun copiii. Și Andrei joacă. Pentru că a învățat regulile Victoriei de când ieșea pe terenul de iarbă lângă drumul cu pietriș. După ani în care a încercat să demonstreze că merită să fie pe gazon, atacantul a realizat că soluția era să fie el însuși. Iar asta poate fi cea mai simplă și valoroasă definiție a victoriei.&nbsp;

„Nu mai alerg eu după momente, le aștept să vină la mine”

Andrei Dumiter, de la teama de a greși la libertatea de a marca

Superliga feminină

La 4 ani, Ioana Stancu mergea pentru prima dată pe un stadion. Era 6 septembrie 2011, iar România întâlnea Franța la inaugurarea Arenei Naționale. Nu știa atunci că fotbalul avea să-i ocupe o parte atât de importantă din viață. Îi plăcea să se joace în parc, să încerce sporturi diferite și să petreacă timp alături de părinți. Câțiva ani mai târziu, fotbalul a devenit mai mult decât o activitate de după școală.Astăzi, Ioana are aproape 20 de ani (îi împlinește pe 8 decembrie) și este triplă campioană a României cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/binterviu-la-farul-fotbalul-e-un-joc-pentru-toata-lumea-4d82ff58">Farul Constanța</a>, echipă alături de care a câștigat titlurile în 2024,<a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9"> 2025</a> și <a href="https://www.superliga.ro/articole/titlul-ramane-la-constanta-farul-campioana-pentru-al-treilea-sezon-la-rand-in-superliga-feminina-16137499">2026</a>. A jucat în UEFA Women's Champions League, a ajuns la naționala de senioare și a fost desemnată cea mai bună jucătoare a SuperLigii Feminine în sezonul 2024/2025, după o stagiune în care a înscris 10 goluri, deși evolua pe postul de fundaș dreapta. În sezonul următor, a fost inclusă din nou în echipa ideală a campionatului.Între toate aceste performanțe, au existat și lucruri mai puțin vizibile: plecarea de acasă la 16 ani și jumătate, dorul de familie, examenele de bacalaureat și adaptarea la o viață în care fotbalul a devenit o meserie.

<h2>De la primele ghete de fotbal la plecarea de acasă</h2> Primele amintiri ale Ioanei sunt legate de părinți și de ieșirile în parc. Tatăl ei îi era partener de joacă, iar primele ghete de fotbal au fost probate tot împreună. „Îmi amintesc prima dată când am purtat ghete de fotbal. Încă nu făceam fotbal într-un cadru organizat. Eram încă la nivelul de ieșit în parc cu tata. Și chiar mi-am luat primele ghete de sintetic și am ieșit cu el să le probez.” Când le-a spus părinților că își dorește să devină fotbalistă profesionistă, vestea a venit cu o oarecare surpriză. Tatăl ei știa că iubește fotbalul, dar nu era familiarizat cu posibilitățile unei cariere în fotbalul feminin. Până să aleagă definitiv fotbalul, Ioana a încercat și baletul, patinajul artistic și tenisul, pe care l-a practicat aproximativ trei ani. Niciunul dintre aceste sporturi nu i-a schimbat însă preferința. „Motivul principal e strict pasiunea”, explică ea. Copilăria a rămas perioada în care ar vrea să se întoarcă, măcar pentru o zi. Nu pentru un meci sau o victorie, ci pentru liniștea de atunci. „Cea mai mare grijă a mea era dacă ieșeam seara în parc să mă joc, eram acasă cu părinții și eram 100% relaxată.” La 16 ani și jumătate, Ioana s-a mutat la Constanța pentru a juca la Farul. A fost prima despărțire importantă de familie, iar acomodarea nu a venit imediat. „Cel puțin în primul an dor de casă mi-a fost aproape constant.” Plecarea a schimbat și felul în care privea fotbalul. Jocul care îi umplea după-amiezile din copilărie a devenit o profesie, cu antrenamente, responsabilități și obiective. Pasiunea a rămas, însă contextul era cu totul altul. „Când eram mică vedeam fotbalul strict ca pe un joc. Adică era pur divertisment, timp petrecut cu cei apropiați. Acum evident că-l văd mai mult ca pe o meserie. Chiar dacă pasiunea a rămas aceeași.”

<h2>Patru goluri într-o repriză și o glumă din vestiar</h2> În noiembrie 2024, Ioana Stancu a reușit unul dintre cele mai spectaculoase meciuri ale carierei. În partida cu FC Hermannstadt, a înscris de patru ori în prima repriză, iar Farul conducea cu 4-0 la pauză. Nici ea nu anticipase o asemenea desfășurare. „Cred că prima dată când a intrat golul s-a produs așa o descătușare. Și probabil de asta au intrat una după alta.” La final, colegele au felicitat-o, dar au avut și o rugăminte, făcută în glumă. „Deja îmi spuneau să ies de pe teren ca să nu mai dau gol.” Cele patru reușite au rămas un reper individual într-o perioadă în care Farul domina fotbalul feminin românesc. Echipa din Constanța a câștigat trei campionate consecutive, iar Ioana a făcut parte din generația de jucătoare care a adus clubului primele titluri naționale la feminin. <h2>Champions League, familia în tribună și sentimentul că este fotbalistă</h2> Dacă meciul cu Hermannstadt i-a adus patru goluri într-o singură repriză, participarea în UEFA Women's Champions League a avut o altă semnificație. Într-una dintre partidele disputate la Constanța, o acțiune individuală a Ioanei s-a încheiat cu un autogol al adversarelor. Dincolo de statistica oficială, a fost un moment pe care și-l amintește cu bucurie, mai ales pentru că părinții ei se aflau în tribune.&nbsp;„Sincer, a fost șocant. Adică oricum când a început meciul nu aveam nici cel mai mic gând că o să ajung în fața porții. Și a fost un sentiment foarte frumos, mai ales că eram aici la noi, la Constanța, și aveam și familia în tribună. Și mi-aș dori să se repete.” După meci, părinții au întâmpinat-o cu felicitări și îmbrățișări. Însă cel mai important lucru pe care l-a luat din experiența Champions League a fost contactul cu fotbalul internațional. Pregătirea partidelor, organizarea competiției și întâlnirea cu echipe precum Vålerenga, campioana Norvegiei la acel moment, au făcut-o să privească diferit propria carieră.<h3 style="text-align:center;"> „Atunci într-adevăr m-am simțit fotbalistă și am spus că chiar vreau să fac chestia asta și chiar vreau să ajung și eu să joc la nivelul ăla.”</h3> Experiența europeană i-a oferit un punct de comparație și o direcție pentru viitor. Ioana își dorește să evolueze în străinătate, în campionate precum cele din Germania sau Anglia. Între timp, Farul Constanța a continuat să acumuleze experiență internațională. În sezonul 2026/2027, campioana României a trecut de ZNK Mura, scor 3-1 după prelungiri, și a ajuns în finala mini-turneului preliminar din Champions League, unde a cedat în fața Austriei Viena, scor 0-5. Constănțencele și-au continuat aventura europeană în UEFA Women's Europa Cup, competiție în care au întâlnit Sparta Praga, formație care s-a impus în ambele manșe, cu 4-1 și 4-0.

<h2>La 12 ieșea de la bacalaureat, la 16:00 era la finala Cupei României</h2> În 2025, Ioana a avut de împărțit timpul între fotbalul de performanță și ultimul an de liceu. Antrenamentele, deplasările și meciurile au continuat în paralel cu pregătirea pentru bacalaureat. Într-un episod al podcastului <a href="https://fotbalfemininromania.ro/ioana-stancu-fotbalista-farul/">Fotbal Feminin România</a>, Teodora Căbuț vorbește cu Ioana despre zilele în care cele două lumi s-au întâlnit: „La 12 ieșeam de la Bac și la 4 eram la finala Cupei la Târgoviște”.Programul încărcat a obligat-o să-și organizeze atent timpul. Fotbalul a ajutat-o inclusiv să gestioneze presiunea examenelor. Profesorii i-au înțeles situația, însă asta nu a însemnat că a fost scutită de teste sau că a primit note preferențiale. Între timp, Ioana a devenit studentă la Psihologie. Continuă astfel să îmbine studiile cu fotbalul, după ani în care a învățat să se adapteze unui program diferit de cel al multor tineri de vârsta ei. <h2>Tricoul naționalei și emoția imnului </h2>Pe lista momentelor importante din carieră, Ioana așază câștigarea campionatului, experiențele din Champions League și meciurile disputate pentru România. La nivelul reprezentativelor de junioare, a înscris împotriva Poloniei, Cehiei și Estoniei într-o campanie în care România a ratat la limită calificarea la Campionatul European. În 2025 a venit și debutul la naționala de senioare, după ce anterior purtase și banderola de căpitan la nivel juvenil. Pentru Ioana, reprezentarea României ocupă un loc aparte, indiferent de performanțele obținute la club. „Cred că pentru toți jucătorii, până la urmă, echipa națională este cel mai înalt pas. Indiferent de echipa de club la care ajungi să joci, cred că cel mai frumos sentiment rămâne echipa națională. Să auzi imnul și să-ți reprezinți țara și mai ales din postura de căpitan.”

https://www.instagram.com/p/DZpyez_lyJV/?img_index=3

<h2>Eminem, superstiții și ritualurile dinaintea meciurilor</h2>Dincolo de teren, Ioana se descrie drept o persoană serioasă, dar plăcută în compania celor din jur. Îi place să călătorească, să petreacă timp alături de familie și prieteni și să asculte muzică. Muzica face parte și din pregătirea pentru meciuri. Piesa pe care o ascultă cel mai des înainte să intre pe teren este „Till I Collapse”, de Eminem. Mai are și o serie de ritualuri. Unele încep chiar din ziua precedentă unui meci și țin de lucruri aparent banale: cum își face patul, cum își aranjează perna, ce șosete poartă sau cum își leagă ghetele. Toate aceste obiceiuri o ajută să intre în starea potrivită pentru competiție. Sunt detalii care completează imaginea fotbalistei obișnuite cu presiunea meciurilor importante și cu un program în care fiecare zi trebuie organizată atent. <h2>Lecțiile care rămân dincolo de fotbal </h2>La 19 ani, Ioana Stancu are deja trei titluri de campioană, experiență internațională și un loc câștigat în circuitul echipei naționale. A trecut prin mutarea de acasă, prin emoțiile primelor meciuri europene și prin provocarea de a termina liceul în timp ce juca fotbal la cel mai înalt nivel din România. „Cred că toate experiențele astea te formează. Adică inclusiv mutarea de acasă, indiferent la ce vârstă, să te descurci singur, într-un mediu nou, într-o echipă nouă, într-un oraș nou. Cred că toate astea sunt experiențe care te formează ca om.” De la copilul care aștepta să iasă seara în parc până la fotbalista care își dorește să joace la cel mai înalt nivel, Ioana a descoperit că fiecare etapă vine cu alte responsabilități. Iar fotbalul a crescut odată cu ea.

„Atunci într-adevăr m-am simțit fotbalistă.” Ioana Stancu povestește momentul care i-a schimbat perspectiva

Trei titluri, patru goluri într-o repriză și bacalaureatul între meciuri

Ana-Maria Popescu

Îl cheamă Roberto Sierra Jiménez, dar noi îl știm drept
Rober Sierra, fotbalistul care controlează mijlocul terenului pentru FC Argeș. Însă,
cine este el atunci când nu îmbracă tricoul alb-violet?
„Ei bine, un tip simplu, aș spune. Adică, eu joc fotbal. Îmi
place să joc fotbal, dar în afara acestui sport vreau doar să am o viață
simplă. Nu îmi place să fiu în centrul atenției, îmi place să citesc cărți, să
mă uit la filme. Nu-mi place genul de viață care e asociată în general cu
fotbaliștii. Îmi place doar să fiu calm, să găsesc pace în lucrurile pe care le
fac. Cred că asta e cea mai bună modalitate de a mă defini, un tip simplu”.

<h2>Inspirat de la
Captain America, deschis către noi provocări </h2>
Modul în care s-a definit se reflectă și în alegerile sale,
ținând cont că filmul său preferat este Interstellar, asta datorită lui
Christopher Nolan, care este și producătorul său preferat. Iar supereroul său
preferat este Captain America: „M-am conectat mult cu el. Filmul meu preferat
este Winter Soldier. El nu are puteri, dar este mai puternic decât oamenii
obișnuiți. Însă e vorba despre valorile sale și disciplina pe care o arată,
faptul că e dispus să facă tot ce e nevoie pentru a salva oamenii”.
Pentru el fotbalul a început pe când avea 12 ani, în orașul
în care s-a născut, Xàtiva, oraș situat în sudul provinciei Valencia, care are
aproximativ 30.000 de locuitori. Doi ani mai târziu a ajuns la Levante, iar
apoi a trecut pe la nume cunoscute din Spania precum Girona, Oviedo sau
Mallorca, la echipele secunde. În iulie 2022 a decis să facă o schimbare
radicală. 
„Pentru că în Spania e foarte, foarte greu să ajungi
la nivelul următor. Sunt mulți jucători și devine cam frustrant. Așa că
am decis să mă dezvolt personal, mergând în Finlanda. Pentru că nu știam
engleza, am vrut să învăț și am vrut să ies din zona mea de confort. De aceea
am mers în Finlanda, apoi în Bulgaria, apoi în România”.
Dintre cele trei țări în care a jucat, însă, cea care l-a
făcut să se simtă cel mai mult „acasă” a fost „România, da! Mâncarea, limba e
asemănătoare. Sunt mulți oameni de aici care știu spaniolă, mă simt cumva în
țara mea”.

<h2 style="text-align:center;">„Trecem printr-un
moment prost, dar e normal în fotbal!”</h2>
Prima dată când a făcut cunoștință cu FC Argeș a fost din
postura de adversar, în a doua divizie, și încă de atunci a știut și i s-a spus
că e un club care trebuie să se afle pe prima scenă a fotbalului. Acest lucru i
s-a confirmat și odată cu transferul său în „Trivale”.

„De când am jucat împotriva lor știam că încearcă să construiască
un proiect, acum construiesc un stadion nou. Președintele clubului e un tip
foarte bun, care se gândește la viitor, fac o treabă bună. Sezonul trecut,
primul de la promovare, am jucat în play-off, deci asta spune multe.
Bineînțeles, uneori, cum e și acum, trecem printr-un moment prost, însă e normal
în fotbal. Vom avea suișuri sau coborâșuri, dar, într-un final, cred că cei din
club vor realiza ceea ce și-au propus. 

Am văzut mereu Argeșul ca pe o echipă mare, un club istoric,
care voia să facă lucrurile bine. Acest lucru mi l-au spus și alți oameni, dar
l-am și văzut eu”. 

Sezonul trecut, primul său în tricoul alb-violet, a fost
unul special, dar totodată solicitant pentru mijlocașul spaniol, care a fost
singurul jucător din Superliga care a jucat în toate meciurile disputate de
echipa sa, 40 la număr. O provocare pentru Sierra, care și-a dat o provocare și
pentru acest sezon, în cazul în care echipa sa va reuși să cucerească un
trofeu: „Mi-aș tăia barba dacă am reuși asta”. 

„Nu avem același obiectiv ca în sezonul trecut, pentru că
atunci am ajuns în play-off, însă cred că obiectivul este să încercăm să fim la
sfârșitul sezonului cât mai aproape de acest play-off și, în ultimul moment,
dacă putem da totul și să încercăm să ajungem din nou în play-off ar fi uimitor”.


Dacă sezonul trecut nu a ratat niciun meci, sezonul acesta
lucrurile nu au mai fost la fel de roz pentru fotbalistul adus de la Steaua.
S-a accidentat pe 24 august, la meciul cu Oțelul, fiind schimbat la pauză și
încă nu a revenit pe teren: „Urăsc asta! Nu sunt obișnuit cu accidentările și
când ești în afara terenului și vezi că echipa ta se chinuie, chiar vrei să-i
ajuți. Când vezi lucrurile din afară, totul pare mult mai ușor, îți vine să te
duci acolo, să le spui ce să facă, pentru că ai cumva imaginea de ansamblu. Așa
că, devin nervos, mă frustrez pentru că nu pot face nimic. De aceea nici nu îmi
prea place să mă uit la meciuri din exterior”.&nbsp;
Pentru Sierra, însă, așteptarea pare să se termine curând.
Spaniolul a revenit în lotul lui Bogdan Andone pentru meciul cu UTA Arad, pierdut
de Argeș. Nu a jucat, însă prezența sa pe banca de rezerve anunță o revenire
mult așteptată. Ca toate revenirile după accidentări, însă, aceasta trebuie
făcută treptat și cu răbdare, cuvântul care pare a fi cheie în momentele
decisive.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1464284592400983&set=a.547975264031925

<h2>Răbdarea, „secretul”
supremației Spaniei </h2>
Spania este țara momentului în fotbal. Are unele dintre cele
mai bune naționale de tineret din lume, câștigând trofee după trofee, dar
domină fotbalul la cel mai înalt nivel atât la feminin, cât și la masculin.
„Cred că e vorba de metodologie. Pentru că oamenii cred că
doar pentru că ne-am născut în Spania, suntem jucători buni. Nu, devii un
jucător bun. Și avem, cred, academii și antrenori uimitori. Sunt atât de
profesioniști, chiar și fizioterapeuții, antrenorii personali, au patru sau
cinci masterate și cursuri. Și se joacă diferit în funcție de echipă, de club.
Dar, în cele din urmă, vor să joace. Vor să păstreze mingea. 
Ei știu că pot eșua, pot face greșeli, iar acele erori se
pot transforma în goluri. Dar, pe termen lung, cred că o echipă sau un club
spaniol crede că, dacă păstrezi mingea sau joci în acest stil, în final,
fotbalul îți va oferi mai mult decât îți va lua. Și cred că aceasta este cheia.
Să fii calm, să ai răbdare și, chiar dacă eșuezi sau treci printr-un moment
prost, să rămâi loial acestei metodologii. Și, până la urmă, cred că înveți mai
mult din fotbal”.&nbsp;
L-am provocat pe Sierra să analizeze puțin fotbalul românesc,
în comparație cu cel spaniol și să ne spună ce lipsește: „Le spun tuturor că
acesta este cuvântul potrivit: răbdare. Pentru că trebuie să spun că nu există
prea multă răbdare în România. Nu e un lucru bun. Încearcă ceva și nu văd
rezultate imediat: ‚Hai să schimbăm!’. Trebuie să ai răbdare. Trebuie să ai
răbdare și trebuie să înveți din fiecare greșeală și să încerci să devii mai
bun de fiecare dată. Dar trebuie să știi că atunci când încerci să construiești
ceva, te vei confrunta cu momente în care te vei gândi: ok, asta nu
funcționează. Și cel mai ușor lucru este să renunți. 

Nu, trebuie să continui și să încerci să găsești noi căi,
dar trebuie să ai răbdare. Și la tineret, da, văd că nu multe cluburi au academii
de calitate. Poate că Farul are una bună. Cred că asta îmi lipsește cel mai
mult în România. Pentru că se așteaptă ca jucătorii să devină jucători buni de
nicăieri. Adică, într-un an trebuie să fii un jucător bun. În Spania, treci
prin multe faze, multe perioade. Și când devii profesionist, știi deja multe.
Ai o mulțime de cunoștințe și informații. Cred că în România trebuie construită
mai multă educație academică, poate”.

<h2>Calmul munților și
inspirația de la Rodri </h2>
Încă de când îl auzi vorbind îți poți da seama că Sierra este
genul de jucător calm, iar acest lucru vine și de la una dintre pasiunile sale,
locul în care îi place să se piardă, așa cum a spus chiar el: munții.
„Îmi place să merg la munte, să mă pierd printre munți,
metaforic. Când sunt în vacanță merg cu prietenii mei la munte, pur și simplu
eliminăm orice distragere, cum ar fi telefoanele, totul. Cred că este cel mai
bun loc să știi cine ești atunci când elimini tot ce te înconjoară. Și mai ales
pentru noi, pentru că suntem fotbaliști, suntem de obicei în centrul atenției, apreciez
foarte mult când merg în aceste locuri cu prietenii mei, pentru că pur și
simplu râdem, ne deconectăm și lăsăm totul deoparte”. 

Ca oricare alt jucător are fotbaliști de la care se inspiră
și cum Spania nu duce lipsă de talente în fotbal, mai ales în compartimentul
mijlocașilor, nu e surprinzător că cei pe care Rober îi admiră sunt chiar Pedri
și Rodri, doi dintre cei mai buni mijlocași din lume. Și dacă ar putea prelua o
calitate de la Balonul de Aur din 2024 aceea ar fi: „Pasele lungi. Rodri este
unul dintre cei mai compleți jucători din lume, el domină aproape fiecare aspect
al fotbalului și ceva ce văd că face foarte bine, dar pe care eu nu îl fac de
obicei, sunt aceste pase lungi. Încerc mereu să joc scurt și pentru că așa m-am
învățat să joc și uneori văd aceste pase lungi, dar pur și simplu nu îndrăznesc
să le dau pentru că nu sunt obișnuit. Așa că văd că Rodri are acest echilibru
perfect între pasele lungi și cele scurte. Deci da, este ceva ce aș vrea să
îmbunătățesc sau să preiau de la el”.
Pasele lungi și curajul de a trage la poarta sunt lucrurile
care îi lipsesc lui Sierra. Chiar el a recunoscut asta: „Uneori sunt aproape de
poartă și vreau să trag. Nu știu de ce nu o fac.
Pentru că, de obicei, văd o pasă ușoară sau prefer ca
altcineva să marcheze. Pur și simplu nu am încredere în propriul meu șut atunci
când cred că am unul bun. Și apoi, după aceea, când mă gândesc la asta sau revăd
momentul, cred că aș fi putut șuta. Dar în acel moment, pur și simplu nu...
Nu-mi vine în minte. Nu știu. Nu am această ambiție sau nu știu cum să o numesc”.

<h2>Mesaj pentru fani: „Ne
vom întoarce!”</h2>
L-am provocat pe Sierra să încerce să descrie fotbalul pe
care ar vrea să îl vadă la FC Argeș în trei cuvinte: „Răbdare, control și
goluri”.
„Vulturii” nu traversează cel mai bun moment în Superligă,
unde se află pe locul 13 în clasament după primele 13 etape, cu trei victorii, trei
remize și șapte înfrângeri. Un moment mai dificil pentru o echipă care a
demonstrat că știe să se lupte, iar „a nu renunța” este în ADN-ul său. Istoria
o obligă. Și chiar dacă rezultatele sunt departe de cele așteptate de fani,
jucătorii lui Bogdan Andone sunt încrezători că le pot readuce zâmbetele pe
buze, așa cum au făcut-o de multe ori în sezonul trecut.
Acesta este și mesajul fotbalistului pe care l-au urmărit
de-a lungul tuturor celor 40 de meciuri din sezonul trecut, unul de-a dreptul
special pentru Argeș, pentru ei: „Vreau să le spun că știu că acum sunt puțin,
ei bine, poate dezamăgiți pentru că sezonul trecut am făcut un sezon aproape perfect
și acum rezultatele nu sunt tocmai bune, ne ajută și știu că vor să le oferim o
victorie cât mai curând posibil. Vreau doar să le spun să aibă răbdare pentru
că suntem aceeași echipă, avem aceiași jucători și ne vom întoarce. Dar uneori
cred că asta e bine în fotbal, să treci printr-un moment prost pentru că de
acolo construiești ceva și mai puternic. Așa că aveți răbdare, pentru că ne vom
întoarce la locul pe care îl merităm. Ne vom întoarce!”. &nbsp;&nbsp;

Rober Sierra a dat căldura din Spania pe frigul din Finlanda, dintr-un motiv greu de ghicit, înainte să joace în sud-estul Europei. Din Bulgaria a trecut în România, la Steaua, iar acum a povestit cum s-a adaptat la FC Argeș.

Interviu exclusiv cu Rober Sierra: „Răbdarea e cheia succesului în fotbal”

Uneori, pentru a ajunge acolo unde îți dorești, trebuie să faci câțiva pași înapoi. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">Marius Coman</a> a trecut prin <a href="https://www.superliga.ro/articole/a-trecut-prin-toate-ligile-ca-sa-ajunga-superstar-povestea-lui-marius-coman-6900b71d">toate cele patru ligi ale fotbalului românesc</a>, a cunoscut terenurile modeste din eșaloanele inferioare, a stat departe de gazon din cauza unei accidentări grave și a ales să coboare în Liga a III-a într-un moment în care tocmai făcuse parte dintr-o echipă care promovase în Superliga. Astăzi, atacantul celor de la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA Arad</a> privește în urmă fără regrete. Într-un interviu acordat pentru Superliga.ro, Marius Coman a povestit despre copilăria petrecută în Țara Bascilor, întâmplările greu de imaginat din ligile inferioare, decizia care i-a schimbat cariera și rolul pe care încrederea l-a avut în parcursul său.

<h2>Din Vișeu în Țara Bascilor. Copilăria care i-a schimbat perspectiva</h2> Marius Coman avea opt ani când a plecat din Vișeu în Spania, alături de familie. S-a întors în România la 15 ani, dar, întrebat unde simte că a copilărit cu adevărat, răspunsul este Gernika, localitatea din Țara Bascilor în care a petrecut șapte ani. Acolo, sportul nu însemna doar fotbal. Participa la orice activitate sportivă, inclusiv la competiții de șah. Mai important însă, anii petrecuți în Spania i-au influențat felul în care privește lumea. „Cred că o altă perspectivă în care să privesc nu numai sportul, ci și viața. Adică mă consider o persoană deschisă la tot felul, la orice”, spune atacantul. A învățat și limba bască, euskera, pe care încă o vorbește, deși nu la fel de bine ca în copilărie. Recunoaște, amuzat, că nu are un cuvânt preferat, pentru că limba i se pare foarte grea. Întoarcerea în România a venit însă și cu un șoc. Obișnuit cu condițiile de pregătire din Spania, Coman a descoperit o realitate diferită în fotbalul de acasă. „Cel mai mare șoc a fost că eu plăteam pentru sintetic, să mă antrenez pe sintetic. Nu știam, acolo aveam toate posibilitățile și sinteticul nu trebuia să îl plătesc. Când am venit în țară, îmi cereau ăia 5 lei de fiecare. Prima dată am crezut că mă fac de bani.”

<h2>Fotbalul din ligile inferioare, performanță din pasiune</h2> După o perioadă la juniorii CFR-ului, Marius Coman și-a continuat drumul prin eșaloanele inferioare. A jucat la Baia Mare, a ajuns la Pojorâta și a cunoscut un fotbal foarte diferit de cel pe care îl urmărim astăzi în Superliga. Din fiecare divizie a rămas cu amintiri pe care spune că nu le va uita niciodată. Unele par desprinse dintr-un film. „De exemplu, la Liga a IV-a se băteau ăia după meciuri cu topoare. Pe la Sighet, pe acolo, îmi amintesc. Erau galerii cumva și se băteau pe bune, cu topoare, cu tot ce aveau prin mașini.” La Liga a III-a lucrurile deveniseră ceva mai profesioniste. Iar din Liga a II-a își amintește o imagine de la Recea: un coleg care tundea gazonul cu tractorul, în timp ce vacile se aflau în apropiere. Tot la Recea, Coman a devenit golgheter. Și tocmai acolo, într-un mediu în care condițiile financiare erau departe de cele ideale, a reușit să performeze. „Cumva mă simțeam bine în largul meu. Nu eram plătiți. Cumva și ca grup eram foarte apropiați. Iar pe teren performam, dar pe de altă parte nu primeam nimic. Și cred că foamea asta de performanță, de a ajunge la echipă mult mai bună, cred că ăsta e motivul.” Era fotbal jucat din pasiune, dar și cu speranța că următorul pas îl va duce mai aproape de visul său.

Coman, Marius

<h2>De la promovarea cu Petrolul, înapoi în Liga a III-a</h2> Odată cu transferul la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/petrolul-ploiesti">Petrolul</a>, cariera lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">Marius Coman</a> părea să intre într-o nouă etapă. Numai că, la două săptămâni după sosirea la Ploiești, atacantul a suferit o accidentare gravă. A petrecut o lună la pat și a avut nevoie de aproximativ patru luni și jumătate pentru a reveni la antrenamentele alături de echipă. „Când eram la pat? Nimic. Mă uitam la seriale, mă mai jucam, mai citeam, mă mai certam cu mama”, își amintește acum, cu umor, perioada de recuperare. Între timp, Petrolul traversa un moment bun și avea să promoveze în prima ligă. Pentru Coman, revenirea în primul unsprezece devenise însă dificilă. A urmat o alegere pe care nu mulți fotbaliști ar fi fost dispuși să o facă.&nbsp;Să lase în urmă o echipă proaspăt promovată în Superliga și să se întoarcă în Liga a III-a, la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/corvinul-hunedoara">Corvinul Hunedoara</a>. „Prima dată trebuia să mă conving pe mine. A fost o decizie dificilă, pentru că promovasem în prima ligă, cumva jucător al Petrolului, și trebuia să mă duc la Liga a III-a. N-a fost o decizie ușoară, dar a fost una foarte bună. Cred că cea mai bună decizie pe care am luat-o în viața asta.” La Hunedoara l-a întâlnit pe <a href="https://www.youtube.com/watch?v=s86ndjv-wcQ">Florin Maxim</a>, antrenorul care a văzut dincolo de problemele fizice cu care sosise și care i-a oferit șansa să își pună din nou calitățile în valoare. „El a văzut calitățile pe care le aveam și cumva m-a ajutat să le pun în practică. Chiar dacă era Liga a III-a.” Restul avea să devină una dintre cele mai frumoase p<a href="https://www.youtube.com/watch?v=IST1XRbicN0&amp;t=840s">ovești recente ale fotbalului românesc</a>, cu ascensiunea Corvinului și câștigarea Cupei României în 2024.

<h2>„Pentru mine, cel mai important lucru este încrederea”</h2> Dincolo de goluri, promovări sau trofee, există un cuvânt care revine constant în povestea lui Marius Coman: încrederea. A vorbit despre ea când și-a amintit perioada de la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/corvinul-hunedoara">Corvinul</a>, dar și atunci când a explicat cât de importante au fost pentru el golurile marcate împotriva <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fcsb">FCSB</a>, în tricoul celor de la <a href="https://www.youtube.com/watch?v=MONzhyhOpy4&amp;t=37s">UTA</a>. Întrebat cât de bun poate fi atunci când are încredere în propriile forțe, răspunde fără să stea pe gânduri: „Foarte bun. Foarte bun. Pentru mine, cel mai important lucru este încrederea. Un antrenor să-ți dea încredere, să-ți ofere continuitate. Pentru antrenorul care face asta o să dau tot timpul 100%.” De altfel, în ciuda momentelor dificile prin care a trecut, atacantul spune că nu s-a gândit niciodată să renunțe la fotbal. „În sinea mea eu știam că se poate. Adică chiar se poate. Nu contează vârsta, să fii ambițios, să muncești și să crezi. Pentru că asta, mai ales să crezi și să visezi, nu poate să-ți ia nimeni lucrul ăsta.”

<h2>La UTA, Coman a găsit ceea ce îi lipsea</h2> Ajuns la <a href="https://www.youtube.com/watch?v=MONzhyhOpy4&amp;t=37s">Arad</a>, Marius Coman spune că s-a simțit bine încă de la început. Nu doar datorită echipei, ci și atmosferei din jurul clubului, pe care o remarcase inclusiv atunci când venise pe stadionul din Arad ca adversar. „ Și când veneam ca adversar aici simțeam emulația care se creează în jurul orașului și în jurul stadionului. Ceva pozitiv. Simți ceva pozitiv, pur și simplu. Asta îmi oferă Aradul și lumea de lângă echipă și de lângă stadion.” În actualul sezon de Superliga, atacantul a disputat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">12 partide</a>, dintre care 10 ca titular, și a înscris patru goluri, două dintre ele <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-fcsb-uta">în partida împotriva FCSB</a>. După un drum care l-a purtat prin toate eșaloanele fotbalului românesc, Coman are acum un obiectiv clar alături de UTA: calificarea în play-off. „În primul rând să fiu sănătos și îmi doresc să ne îndeplinim obiectivul anul acesta, să fim în primele șase.” Drumul lui Marius Coman spre Superliga a avut urcușuri, coborâșuri, pauze și momente în care a trebuit să o ia de la capăt. Ce este de apreciat la el și de urmat de cei care vor să audă tribunele strigându-le numele după un gol: indiferent de liga în care joci, să rămâi convins că poți ajunge acolo unde îți dorești.&nbsp; Avem multe de învățat din cea mai importantă lecție a poveștii lui Marius.&nbsp;Uneori, un pas înapoi poate fi începutul celui mai spectaculos drum înainte.

Loc		Club	MJ	DG	P

superliga 2026

Fotbal

vineri 06 noiembrie

sâmbătă 07 noiembrie

duminică 08 noiembrie

luni 09 noiembrie