FC Botoșani

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

FC Argeș

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

Dinamo București

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

Unirea Slobozia

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FC Farul Constanța

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

CFR Cluj

FCSB

Arena Națională

FK Csikszereda

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

FC Rapid București

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Andu Kedei

UCJ - SLO (match, Superliga 25/26, regular)

Universitatea Cluj intra în meci cu presiunea acelui loc 6 care părea foarte aproape, dar totuși încă la două puncte distanță, iar începutul slab de an cântărea greu în mințile jucătorilor. Înfrângerea cu Dinamo îi lovise exact când aveau mai mare nevoie de stabilitate, mai ales că precedentul eșec fusese suferit în 1 noiembrie, cu multe meciuri solide între cele două momente. Echipa lui Bergodi părea conștientă că nu-și mai putea permite pași greșiți și că fiecare fază trebuia tratată cu o luciditate totală, într-un stadion care așteaptă de foarte mult timp ca echipa lor să fie un nume care să lupte pentru trofeul suprem din fotbalul românesc. Unirea Slobozia venea însă cu propria neliniște, una și mai apăsătoare și poate la fel de motivantă, pentru că poziția lor, la doar un punct deasupra zonei retrogradării, transforma orice greșeală într-o posibilă prăbușire. Fiecare ezitare putea cântări enorm într-un campionat unde ritmul echipelor aflate în subsol este imprevizibil și fiecare rezultat final a dat clasamentul peste cap în ultimele luni. Oaspeții căutau cu disperare liniștea, de mai multe etape, dar liniștea nu se găsea deloc ușor într-un astfel de meci, iar modul în care au început partida arătase exact tensiunea unei formații conștiente că lupta pentru supraviețuire nu ierta pe nimeni. Macalou a arătat rapid intențiile echipei sale, când a șutat puternic de la distanță, în minutul 3, dar mingea a fost boxată de portarul oaspeților. Universitatea Cluj a întors rapid terenul spre poarta adversă, iar Unirea s-a sufocat încă din primele minute, care au arătat o superioritate copleșitoare a ardelenilor. Diferența dintre cele două echipe s-a făcut rapid simțită și pe tabela de marcaj, pentru că Macalou a pătruns hotărât în banda dreaptă, iar Gheorghiță (5) a șutat simplu din careu, după ce Trică a sărit inteligent peste minte, pentru un 1-0 care a arătat clar intențiile gazdelor și ardoarea cu care își dorea toate cele trei puncte. Totuși, deschiderea scorului și trecerea primelor zece minute au scos în evidență o situația ciudată. Deși toată lumea se aștepta la un galop de sănătate, Unirea Slobozia a reușit să echilibreze jocul și s-a așezat în repetate rânduri în jumătatea adversă, dar nu a reușit să trimită nici măcar o singură dată mingea pe spațiul porții adverse în primele 45 de minute. Chiar și așa, oaspeții au avut o ocazie foarte importantă, în minutul 19, când Albu s-a trezit cu mingea pe frunte în centrul careului, dar reluarea sa a fost mult prea slabă pentru a spera la o egalare. Bergodi a încercat să joace foarte prudent după deschiderea scorului, a închis toate spațiile, dar echipa a făcut o mare risipă de energie și și-a pierdut prospețimea arătată în ofensivă în primele minute ale meciului. Simion a încercat să închidă meciul încă din prima parte a partidei, dar șutul său din poziție bună, din minutul 39, a fost dezamăgitor, mingea trecând mult pe lângă poartă. Unirea Slobozia a început actualul campionat cu multă energie, fiind una dintre perfomerele debutului de sezon, dar apoi s-a prăbușit inexplicabil sub comanda aceluiași antrenor. Andrei Prepeliță a tras demult semnalul de alarmă, atrăgând atenția că atitudinea jucătorilor nu este una care va duce echipa pe un drum pozitiv, situația din clasament fiind una aproape critică. În afara de victoria cu Metaloglobus, lanterna roșie a campionatului, Unirea venea la duelul cu Universitatea cu un palmares aproape incredibil, care însuma zece înfrângeri în ultimele unsprezece partide disputate. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult nici în partea a doua meciului, când clujenii au încercat să gestioneze la fel de prudent avantajul minim. Slobozia a mai avut o tresărire importantă, în minutul 61, când Șerbănică a centrat foarte bine din banda stângă a terenului, Albu a reluat periculos, dar Gertmonas a reușit să îndepărteze pericolul. Treptat, gazdele au pierdut tot mai mult din posesie, poate și voit, dar Unirea nu a avut forța pentru a reveni pe tabela de marcaj. Pe final, Macalou (82) a fost foarte aproape de golul de 2-0, cu un șut spectaculos din colțul careului. Rusu a răspuns însă prezent și a reușit să respingă în corner. A fost ultimul moment important al meciului. Universitatea Cluj a jucat economicos, dar suficient pentru a obține o victorie extrem de importantă, cu ajutorul căreia a urcat pentru moment pe locul 6, în timp ce Unirea Slobozia așteaptă cu mari emoții rezultatele contracandidatelor pentru a vedea dacă va încheia această etapă pe loc neretrogradabil. Elevii lui Prepeliță vor juca împotriva echipelor aflate pe loc de baraj înaintea acestei etape chiar în următoarele două meciuri.

Șepcile roșii s-au impus în duelul cu Unirea Slobozia și au urcat pentru moment pe loc de play-off.

U. Cluj - Unirea Slobozia 1-0 | Victorie scurtă

Ana-Maria Popescu

CRONICĂ

Aerul s-a schimbat la Sibiu în ultimele săptămâni, după venirea lui Dorinel Munteanu, antrenor care nu pierduse niciun meci de la mijlocul lunii decembrie. Dar formația gazdă era în continuare în căutarea unei noi identități și a unei atitudini care să o îndepărteze, în sfârșit, de zona fierbinte a clasamentului. Noul antrenor al celor de la Hermannstadt a avut parte de semne pozitive încă din cantonamentul echipei, dar momentul adevărului a venit repede pentru “Neamțul”, care și pe plan personal încearcă să șteargă cât mai repede cu buretele experiența incredibilă pe care a trăit-o la Sepsi Sfântu Gheorghe. De partea cealaltă, Dinamo arăta o nouă față, pe care suporterii păreau că au uitat-o demult, având în vedere anii de coșmar prin care a trecut formația bucureșteană în ultimul deceniu. Câinii roșii au învins pe bandă rulantă în ultima perioadă, chiar și în cantonamentul de pregătire, o sincopă importantă fiind totuși înfrângerea cu UTA de la finalul anului trecut, care a fost ca un duș rece pentru Kopic și compania. Ziua meciului cu Sibiul a fost una în care dinamoviștii au avut și o întâlnire importantă cu istoria, fiind momentul în care a început demolarea stadionului din Ștefan cel Mare, un prim pas pentru realizarea unei dorințe arzătoare a fanilor câinilor roșii. Oaspeții au intrat în teren cu o atitudine și o încredere care părea demult uitată, iar la finalul primelor 45 de minute conducea cu cifre incredibile la capitolul posesie. Elevii lui Dorinel Munteanu au reușit să țină de minge doar în 21% din timpul de joc. Doar că, jocul Sibiului seamănă foarte mult cu ceea ce făcea Munti pe vremea când era jucător. Sacrificiu, muncă și risipă de efort, toate acestea făcând ca Dinamo să nu expedieze niciun șut pe poartă pe parcursul primei reprize. Totuși, oaspeții au fost echipa mult mai activă, care și-a impus rapid dorința de a obține victoria, iar Karamoko a fost dirijorul din atac. Atacantul a avut și prima ocazie importantă a meciului, în minutul 13, când a șutat însă pe lângă, din banda dreaptă a terenului. A fost doar un preambul, pentru că atacantul francez a pasat ideal și pentru cea mai mare ocazie a meciului, în minutul 20. Acesta a sprintat în banda stângă de această dată și i-a pasat perfect lui Cîrjan, care s-a trezit cu mingea la picior, singur în fața porții. Căpitanul dinamoviștilor a încercat o execuție de efect, un lob cu ristul peste portarul sibienilor, dar mingea a trecut și de această dată pe lângă poartă. Jucătorii celor de la Hermannstadt s-au concentrat aproape în totalitate pe defensivă, dar în finalul primei părți a apărut în prim plan și Epassy, portarul camerunez revenit titular după meciurile jucate la Cupa Africii. După o fază confuză în interiorul careului, mingea a ajuns la Dragoș Albu (37), care din poziție foarte bună, din apropierea punctului cu var, a șutat mult prea slab și central pentru a-i pune cu adevărat probleme lui Epassy. A fost un moment important, Dorinel Munteanu fiind surprins extrem de dezamăgit de modul în care jucătorul său a ales să finalizeze, antrenorul gazdelor fiind conștient de faptul că echipa sa ar fi trebuit să profite din plin și să înscrie și din jumătate de ocazie dacă și-ar fi dorit mai multe de la această partidă. Partea a doua a meciului a început cu un moment înfricoșător, pentru că Afalna s-a lovit de reclamele de la marginea terenului, rămânând intens secunde bune, spre panica tușierului Alexandru Vișan, care s-a temut de ce era mai rău. Din fericire, jucătorul și-a revenit după intervenția echipei medicale. Dacă oaspeții se așteptau ca Sibiul să se prăbușească repede în a doua repriză, aceștia au avut o surpriză pentru că gazdele s-au ținut tari pe picioare, până în finalul meciului. A fost nevoie ca Munteanu să îl piardă pe fundașul central Căpușă, pentru ca Dinamo să deschidă scorul. Tabela s-a deblocat după o fază fixă, la finalul căreia Opruț (71) a șutat spectaculos de la 17 metri, mingea oprindu-se în plasa porții lui Căbuz. A fost momentul care a trezit-o și la viață pe Hermannstadt. Trimis în teren cu doar câteva minute mai devreme, în locul lui Afalna, Gjorgjievski a profitat din plin de încrederea primită de la antrenorul său și după o fază prelungită de atac a reușit să egaleze, prinzându-l pe picior greșit pe Empassy, cu un șut plasat, din interiorul careului. Dinamo nu s-a pierdut însă cu firea, iar omul cheie al partidei a fost fundașul Raul Opruț. Acesta a mai stat o dată pe respingere, în finalul meciului, la un corner al echipei sale. Defensiva sibiană a bâlbâit o minge, care a ajuns din nou în poziție ideală pentru jucătorul dinamovist, acesta sutând cu sete pentru golul de 1-2, care a dus-o pe Dinamo pe prima poziție a clasamentului pentru că Hermannstadt nu a mai avut puterea să revină din nou pe tabelă. Zeljko Kopic a demonstrat încă o dată că și echipa sa știe să joace cartea suferinței și a persistenței. Dinamo nu și-a pierdut răbdarea și a profitat din plin de puținele ocazii pe care le-a avut într-un meci complicat. Iar fanii dinamoviști pot spera în continuare.

Opruț a reușit să înscrie de două ori într-un meci pe care nu îl va uita prea curând, Dinamo ajungând cel puțin pentru moment în poziția de lider.

Hermannstadt - Dinamo 1-2 | Dublă pentru poziția de lider

Alexandru Rad

Nu se făcuse încă mileniul 3 și eram doar un puști care bătea mingea de dimineața până seara în spatele blocului. Regulile erau clasice: porți făcute din mormane de pietre, doi căpitani care aleg echipele (în funcție de prietenii), iar jocul se termina când se făcea beznă și nu mai vedeam… sau când băiatul cu mingea era chemat acasă.&nbsp;Eram o adunătură de puști care visau departe. Toți aveam idoli. Mulți aveau tricouri scrise cu markerul pe spate: 10 - Hagi. Eu voiam să fiu diferit, iar când m-au întrebat: „Tu cine ești?”, am răspuns dintr-o bucată: Adi Ilie.&nbsp;Și asta nu neapărat datorită golului de poveste contra Columbiei sau boltelor de legendă. Eu voiam&nbsp;să fiu pe felie cu Adi Ilie.&nbsp;Așa auzisem în reclama de la Campofrio și eram fascinat să-l văd mereu la TV sau pe ambalaje. Câțiva ani mai târziu, Campofrio s-a apropiat din nou de fanii fotbalului românesc și a creat o pasiune care e vie și astăzi. Am spart pușculița și am fugit la chioșc. Aveam albumul de stickere și eram cel mai fericit. Era un fel de almanah al fotbalului românesc: echipe, jucători, etape. Am rămas fascinat, deși nu am reușit niciodată să-l termin. Dar emoția mi-a rămas până în prezent. Astăzi, mulți ani mai târziu, colecția de stickere Superliga a reapărut și a creat din nou legătura dintre fani și jucători. Bîrligea, Dobre sau Cîrjan nu mai sunt doar niște nume pe un ecran sau niște fețe văzute o dată pe săptămână la televizor. Sunt acolo, pe pagini, în mână, aproape. Îi cauți, îi recunoști, îi înveți. Și, fără să-ți dai seama, te implici mai mult. Fotbalul devine iar personal. E adevărat, sub o altă formă decât înainte: mult mai modernă, mai atractivă grafic și mai accesibilă. Și chiar dacă s-au schimbat unele lucruri, altele au rămas la fel. Eu am fugit cu același entuziasm să cumpăr albumul, am avut aceeași emoție când deschideam plicurile și analizam la fel de atent dublurile, să nu cumva să le pun deoparte în loc să le lipesc. M-a transpus instant la vârsta de 9 ani și bucuria se vedea clar în ochii mei. Nu mai ieșim însă în spatele blocului să facem schimburi ca odinioară. Acum vorbim pe grupuri dedicate colecționarilor, avem aplicații care ne sortează dublurile și ne trimitem stickerele prin EasyBox. Oameni mari, cu muncă de birou și fără timp să mai viseze că vor ajunge Adi Ilie. Dar cu aceeași pasiune rămasă pentru stickere.

Un plic de stickere, puțină nostalgie și un trend din nou la modă: albumele de stickere cu Superliga

Febra stickerelor Panini

Lucian Lipovan

ANALIZĂ

Începe asaltul
final pentru locurile de playoff. Mai sunt opt etape din sezonul regular, iar
șapte echipe se luptă pentru trei locuri rămase. Sigur, nici primele trei
clasate nu sunt încă matematic în playoff, dar e greu de crezut că Universitatea
Craiova (43 de puncte), Rapid (42) și Dinamo (41) se mai pot împiedica atât de
mult încât să rateze clasarea între primele șase.
Celelalte trei
echipe aflate acum pe locuri de playoff sunt, în ordine, FC Botoșani (38), FC Argeș
(37) și UTA (35). Le urmează cu speranțe, tot în ordine, Oțelul (33), U Cluj
(33), FCSB (31), CFR (29) și Farul (28). 
Am consultat mai
întâi o platformă de specialitate să vedem cum evaluează șansele pentru playoff:
Football Meets Data. Așa cum ne așteptam, primele trei clasate au peste 96%
șanse. Urmează Botoșani cu 77%, FC Argeș cu 65% și FCSB, la limită, cu 43%. Sub
linie vin UTA, U Cluj, Oțelul, cu șanse între 30 și 40%, iar CFR Cluj (12%) și
Farul (3%) au șansele cele mai mici. 
<h1>Am analizat și
noi în detaliu calculele și evaluarea este similară.</h1>
<ul><li>Cel mai greu
program îl au UTA și U Cluj, care întâlnesc, fiecare, cinci echipe aflate în luptă
directă cu ele pentru playoff. Arădenii au însă două puncte în plus și trei
dintre acele meciuri direct acasă, în timp ce clujenii joacă trei în deplasare.
</li><li>U Cluj și UTA au
programe aproape identice, diferența fiind că echipele cu care clujenii joacă
acasă, arădenii le întâlnesc în deplasare, iar în loc de Slobozia (pe care o
întâlnește Clujul), UTA joacă în ultima etapă cu Metaloglobus.</li><li>FCSB are un
program teoretic la fel de dificil, cu cinci meciuri directe pentru playoff,
dar are cinci dintre ultimele opt etape acasă, inclusiv trei dintre meciurile directe.</li><li>Șapte candidate
pentru cele trei locuri au un meci cu o echipă care este practic deja
calificată în playoff (Craiova, Rapid sau Dinamo). Doar UTA și CFR Cluj joaca
acasă acel meci. În plus, Farul, care are și cele mai puține puncte acum,
are&nbsp; meciuri cu două echipe din frunte.
Craiova și Rapid, dar ambele acasă.</li><li>Deși mai sunt multe
meciuri directe (16), doar unul dintre ele se joacă în următoarea etapă, dar s-ar
putea dovedi decisiv: este FCSB – CFR Cluj; cel mai probabil învinsa părăsește
lupta; în caz de egalitate, ambele vor avea probleme, dar mai ales CFR, care
are deja două puncte mai puțin. Tot pe axa București – Cluj își va juca FCSB
probabil și meciul final decisiv, cu U, acasă, în ultima etapă.</li></ul>




<h1>Câte puncte sunt necesare</h1>Calculele arată
că în acest sezon sunt șanse ca baremul de calificare în playoff să fie cel mai
mare din istoria campionatului de când are acest sistem și 16 echipe, adică în
jur de 50 de puncte vor fi necesare! 
Iată echipele
care s-au calificat ultimele în playoff (și cu câte puncte), respectiv prima
care nu a prins playoff-ul (și punctele ei) în sezoanele cu 16 echipe. Până
acum, maximul de puncte cu care s-a ratat playoff-ul a fost 46, în sezonul 2021-22
<ul><li>2024-25: Rapid (46)
/ Sepsi (41)</li><li>2023-24: Sepsi
(43) / U Cluj (42)</li><li>2022-23: Sepsi
(42) / U Craiova 1948 (40)</li><li>2021-22: FC
Voluntari (47) / FC Botoșani (46)</li><li>2020-21: Botoșani
(42) / FC Argeș (40)</li></ul>





&nbsp;

<h1>FC Botoșani – 38 de
puncte
</h1><ul><li>4 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: Oțelul (acasă), FCSB (deplasare), UTA (deplasare), U Cluj (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Craiova (d),
Oțelul (a), FCSB (d), Metaloglobus (a), UTA (d), U Cluj (a), Hermannstadt (d),
Petrolul (a)</li></ul>


<h1>FC Argeș – 37 de
puncte</h1>
<ul><li>3 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: UTA (acasă), U Cluj (deplasare), Farul (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Dinamo (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Metaloglobus
(d), UTA (a), U Cluj (d), Hermannstadt (a), Petrolul (d), Farul (a), Dinamo
(d), Slobozia (a)</li></ul>


<h1>UTA – 35 de puncte</h1>
<ul><li>5 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: FC Argeș (deplasare), CFR Cluj (acasă), Botoșani (acasă), Oțelul (deplasare),
FCSB (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Rapid (acasă)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Rapid (a), FC
Argeș (d), CFR Cluj (a), Csikszereda (d), Botoșani (a), Oțelul (d), FCSB (a), Metaloglobus
(d)</li></ul>


<h1>U Cluj – 33 de
puncte</h1>
<ul><li>5 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: FC Argeș (acasă), CFR Cluj (deplasare), Botoșani (deplasare), Oțelul
(acasă), FCSB (deplasare)</li><li>Meci cu echipe de top: Rapid (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Slobozia (a),
Rapid (d), FC Argeș (a), CFR Cluj (d), Csikszereda (a), Botoșani (d), Oțelul (a),
FCSB (d)</li></ul>


<h1>Oțelul – 33 de
puncte</h1>
<ul><li>4 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: Botoșani (deplasare), FCSB (acasă), UTA (acasă), U Cluj (deplasare)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Csikszereda
(a), Botoșani (d), Craiova (d), FCSB (a), Metaloglobus (d), UTA (a), U Cluj
(d), Hermannstadt (a)</li></ul>


<h1>FCSB – 31 de puncte</h1>
<ul><li>5 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: CFR Cluj (acasă), Botoșani (acasă), Oțelul (deplasare), UTA (deplasare),
U Cluj (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: CFR Cluj (a),
Csikszereda (a), Botoșani (a), Oțelul (d), Craiova (d), Metaloglobus (a), UTA (d),
U Cluj (a)</li></ul>


<h1>CFR Cluj – 29 de
puncte</h1>
<ul><li>4 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: FCSB (deplasare), UTA (deplasare), U Cluj (acasă), Farul (deplasare)</li><li>Meci cu echipe de top: Dinamo (acasă)</li><li>Toate adversarele, în ordine: FCSB (d),
Metaloglobus (a), UTA (d), U Cluj (a), Hermannstadt (d), Petrolul (a), Farul
(d), Dinamo (a)</li></ul>


<h1>Farul – 28 de
puncte</h1>
<ul><li>3 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: Oțelul (acasă), FC Argeș (deplasare), CFR Cluj (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (acasă),
Rapid (acasă)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Petrolul
(d), Craiova (a), Oțelul (a), Slobozia (d), Rapid (a), FC Argeș (d), CFR Cluj (a),
Csikszereda (d)</li></ul>

Am făcut calculele pentru cele opt echipe care candidează pe trei locuri. FCSB este la limită!

Toate calculele pentru playoff! Cine are cele mai mari șanse și de ce

Metaloglobus venea și în această etapă cu aceeași povară apăsătoare care îi urmărea de luni bune, povară ce se simțise și mai greu după cele doar 11 puncte adunate în 22 de etape. Echipa lui Mihai Teja intrase pe teren cu teama firească a ultimei clasate, dar și cu o urmă de speranță, alimentată de gândul că mai rămăseseră doar opt etape în care să încerce să reducă ecartul față de Hermannstadt și să rămână în cărțile salvării. Tehnicianul bucureștenilor și-a păstrat constant discursul, chiar dacă uneori contestatarii au ridicat din sprâncene : “Ne dorim la fiecare meci victoria”. De cealaltă parte, FC Argeș sosea cu moralul ridicat după victoria muncită cu FCSB, un1-0 care îi redase încrederea și liniștea după primul meci al anului. Echipa aflată pe locul 5 era din nou în fața unui nou punct al confirmării, iar intrarea lor pe teren transmitea încă din primele minute că echipa înțelegea încă de la început că favoritul trebuie să își demonstreze statutul prin atitudine. Ritmul argeșenilor, felul în care au încercat să impună controlul în primele minute au arătat clar diferența de obiective dintre cele două cluburi. Doar că a controla ritmul partidei nu mai este suficient în Superliga, pentru că deși pare incredibil dacă privești clasamentul, Metaloglobus este o nucă destul de grea de spart, echipa pierzând o grămadă de meciuri în ultimul sfert de oră, când formația bucureșteană pare că cedează fizic. Meciul din prima parte a fost unul sărac în ocazii jucându-se minute bune fără ca vreo echipă să expedieze vreun șut spre spațiu porții, chiar dacă Metaloglobus a oferit primele emoții, când Irimia a pătruns în banda dreaptă și a centrat foarte periculos în careu, dar Garutti a reușit să respingă in extremis, în corner. Argeșul a încercat să răspundă imediat, chiar după trecerea primului sfert de oră, când Bettaieb a reluat spectaculos din centrul careului, dar mingea nu a prins cadrul porții, într-un moment care ar fi putut să facă diferența. Oaspeții au părut echipa mai proaspătă, s-au apropiat de poarta bucureștenilor, dar au suferit mult în ultima treime a terenului și nu au reușit să pună cu adevărat în pericol poarta adversă. Nici măcar Micovschi (29) nu a reușit să trimită primul șut pe spațiul porții, chiar dacă execuția sa din lovitură liberă, de la marginea careului, a fost una spectaculoasă, dar mingea a mers puțin peste transversala lui Gavrilaș. Pauza a fost una de bun augur pentru ambele formații, pentru că jocul s-a animat serios după reluare și momentele importante au început să apară în joc. Bettaieb a ieșit din nou în evidență, în minutul 50, când a avut cea mai mare ocazie a meciului, după ce a lovit bara, dintr-o poziție foarte bună. A fost doar începutul unei reprize foarte agitate, în care Metaloglobus a reușit chiar să înscrie, în minutul 51, dar reușita elevilor lui Mihai Teja a fost anulată pentru un fault evident în atac. Și dacă situația extrem de complicată din clasament nu era suficientă, gazdele și-au complicat și mai mult existența când Dumitru (59), fundașul dreapta, a intervenit imprudent asupra lui Bettaieb. A fost un moment după care a primit al doilea avertisment, lăsându-și echipa în doar 10 jucători. Și pentru că un rău nu vine niciodată singur, după doar 5 minute FC Argeș a reușit să deschiderea scorului. Robert Moldoveanu (64) a șutat spectaculos, din lovitură liberă din marginea careului, un corner mai scurt, reușind un gol care se vede rar pe stadioane, după ce a trimis mingea direct în plasă. Au fost două momente după care gazdele nu și-au mai putut reveni, iar ceea a urmat nu poate decât să întristeze și mai mult fanii ultimei clasate. FC Argeș și-a dublat avantajul după o fază foarte norocoasă, când Oancea a șutat cu latul din interiorul careului, dar mingea a fost respinsă de portarul gazdelor direct în piciorul lui Micovschi, care a devenit astfel al doilea marcator al meciului. FC Argeș reușește o nouă victorie extrem de importantă în economia clasamentului, în timp ce Metaloglobus speră că toate planurile contracandidatelor vor fi date peste cap odată cu finalul sezonului regular, când punctele se vor înjumătăți și orice meci până la finalul campionatului va face diferența.

FC Argeș s-a impus pe terenul celor de la Metaloglobus, care par că nici măcar nu mai văd luminița de la capătul tunelului.

Metaloglobus - FC Argeș 0-2 | Și bătuți și ghinioniști

SUPERLIGA INSIDER

Fundașul olandez a semnat cu Rapid în vara lui 2025, din postura de jucător liber de contract, după despărțirea de clubul danez Aalborg, unde a petrecut trei ani. Lars Kramer a fost titular în 19 din cele 20 de meciuri jucate pentru Rapid în acest sezon, excepție fiind chiar meciul de debut, cel cu CFR Cluj, în care a intrat pe final. Să-l cunoaștem, așadar, pe jucătorul care a fost „convins” să semneze de atmsofera făcută de fanii din Giulești. Lars, spune-mi care este prima ta amintire despre fotbal. Tatăl meu a jucat în Țările de Jos. A jucat la un nivel destul de înalt, așa că l-am urmărit întotdeauna. Apoi am crezut că voi fi și eu fotbalist. Ai vrut să-i calci pe urme? Da, dar cred că am devenit puțin mai bun decât el. El m-a învățat tot. Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Tatăl tău, de asemenea? Da și familia mea, verii mei. Provin dintr-o familie de fotbaliști, așa că am început foarte devreme. Și apoi, bineînțeles, cu jucătorii buni. La acea vârstă, când eram mai tânăr, Messi devenea din ce în ce mai bun și era la început în fotbal. Ne poți spune câte ceva despre viața în Zaandam, orașul tău natal? Da, m-am născut în Zaandam, dar am trăit într-un sat aflat la 5 minute de Zaandam. Și există multă apă. Este foarte aglomerat. Suntem la 15-20 minute din Amsterdam, așa că mulți oameni care nu vor să trăiască în oraș se mută la sat. Este un loc liniștit, frumos, cu oameni buni, școli bune, educație bună. Nu pot spune niciun lucru rău despre locul unde am crescut. Ce îți place acolo cel mai mult? Atunci când eram mai tânăr, acum s-a mai schimbat puțin, dar când eram mai tânăr, puteai sta afară fără niciun risc, niciun pericol. Era un loc sigur. După școală, mergeam cu prietenii mei pe bicicletă și jucam fotbal. Eram afară tot timpul.

<h2>Viața la academia lui Ajax Amsterdam</h2> Spuneai că provii dintr-o familie de fotbaliști. Tatăl tău a fost fotbalist, dar spune-mi despre mama ta. Mama mea nu a fost, așa că, din fericire, nu am talentul ei. Dar îi place să se uite și îi place să spună ce puteam face mai bine, chiar dacă nu înțelege atât de mult. Când eram mai mic, i-am spus: „Lasă-ne pe noi, pe mine și pe tata, să jucăm și tu te poți uita”. Acum sunt fericit pentru că m-a văzut peste tot. Cum a început perioada ta de la Ajax? Când am fost foarte mic, la 8-9 ani, am ajuns acolo și viața mi s-a schimbat, pentru că era foarte mare, în acel moment, poate că acum e cea mai mare academie de juniori din lume, cred. Toată viața s-a schimbat. Trebuie să te antrenezi de la o vârstă foarte mică, de când ai 9 sau 10 ani, te antrenezi... Am început cu trei antrenamente pe săptămână. Când aveam 11 ani, trebuia să fiu acolo în fiecare zi. Eram dus cu un taxi, ne ducea la o școală a lui Ajax. Nu este mult timp liber pentru prietenii tăi, la această vârstă, pentru că ești întotdeauna acolo. Dar totul a meritat, pentru că am învățat multe acolo. Când erai atât de tânăr, de mic, spune-mi cum a fost pentru tine să petreci mai mult timp în academia de fotbal decât acasă? Pentru că mulți dintre copiii de vârsta ta sunt acasă și se bucură de viață. Da, câteodată am simțit, nu mult, dar câteodată, aș fi vrut, după școală, să fiu cu prietenii, când ai 10-11-12 ani, apoi să mă antrenez. Dar, de asemenea, am avut mulți prieteni din echipă, de la Ajax. După câțiva ani, i-am avut pe toți la Ajax și am petrecut mult timp acolo. Care este cel mai important lucru cu care ai rămas din academie? Cred că, da, bineînțeles, antrenamentele, ce înveți acolo de la antrenori foarte buni de copii și juniori, dar cred că cel mai mult au contat respectul și disciplina pe care le-am învățat acolo de când eram mic. Și cred că pot folosi aceste lucruri pentru restul vieții mele, nu doar în fotbal, dar și în viața de zi cu zi. La Ajax, se pune accentul pe inteligență și pe construcția jocului. Crezi că aceste lucruri te ajută ca fundaș central? Da, cred că, dacă te uiți la mine ca jucător, sunt mai... Cum să spun? Nu pun accentul pe partea fizică în dueluri. Încerc să analizez, să intuiesc. Și cred că aceasta este calitatea mea. Și am învățat acest lucru probabil din perioada petrecută la Ajax. Și, da, acest lucru m-a ajutat foarte mult în cariera mea. Cum îți menții calmul în timpul jocului? Dacă trebuie să analizezi fazele, ai nevoie să fii calm. Da, cred că, din fire, sunt o persoană foarte calmă. Și, bineînțeles, nu am fost întotdeauna așa în cariera mea. Nu sunt bătrân, dar am 26 ani acum. Am jucat toate meciurile în ultimele 7 sezoane. La fiecare club la care am fost. Dacă ai jucat mai mult de 200 de meciuri, 250 de meciuri, atunci te obișnuiești. E ca un ritm în care ești.

<h2>„Johan Cruyff reprezintă fotbalul”</h2> Spune-mi ce înseamnă Johan Cruyff pentru tine? Pentru mine, reprezintă fotbalul. Lucrurile pe care le-a schimbat în fotbal, nu doar în Țările de Jos, dar cred că pentru toată lumea. Multă lume știe, dar nu suficient, cred, ce a schimbat pentru Barcelona cu formația și stilul de joc. El a făcut acest lucru. Și, chiar dacă nu mai este aici, moștenirea lui înseamnă mult în Țările de Jos pentru tineri, prin cursurile lui și are un institut ca o școală. Face încă multe lucruri. Este moștenirea lui. Da, exact. Ce știi despre românii care au jucat la Ajax? De fapt, știu că nu este un fan al Rapidului, dar Ogăraru, când am fost la tineretul lui Ajax, el antrena acolo, când eram mai tânăr. Și, bineînțeles, a fost Chivu. Dar a fost un pic înainte de perioada în care am jucat eu. Nu l-am văzut pe teren, doar pe Ogăraru, cred. Dar l-am avut antrenor la tineret. Nu-mi amintesc prea multe. Țara ta a avut niște fundași centrali impresionanți. Îl avem pe Van Dijk. Și acum, mă gândesc la Van de Ven. Pentru că e foarte bun. Care e secretul? Ei bine, de fapt, Van de Ven e din satul meu, de unde sunt și eu. Îl cunosc foarte bine. Și fratele meu e bun prieten cu el. Fratele meu mai mic. Dar el e pur și simplu atât de rapid. Van de Ven este rapid, Van Dijk este rapid. Și asta ajută. La acest nivel unde joacă ei, în Premier League, ai nevoie de asta. Și, bineînțeles, sunt fundași foarte buni. Principala lor calitate este viteza, cred. Par, de asemenea, umili, modești. Da. Cred că olandezii sunt foarte... de cele mai multe ori calmi și nu atât de aroganți. Ți-ai dorit să fii fundaș de la începutul carierei tale? Sau ai schimbat pozițiile? Nu, nu, nu. Am schimbat. Am jucat mereu la mijlocul terenului la tineret, la Ajax. Dar când am împlinit 14-15 ani, am început să cresc în înălțime și apoi corpul nu s-a mai mișcat atât de bine. Și încet am trecut în apărare. Îți amintești debutul tău în prima divizie? Da, da. Eram foarte tânăr și am jucat cu Feyenoord în deplasare. Am jucat împotriva lui Robin van Persie atunci. Și avea 50-55 de mii de fani la Feyenoord. Nu uit asta. Cum era atmosfera? Pentru că stadionul lor este... Picioarele îmi tremurau. Era foarte mare. E plăcut să încep așa. Și apoi tot ce vine după ar trebui să fie mai bine. Părinții tăi au fost în tribune? Nu, doar fratele meu și vărul meu au fost acolo. Îți amintești care a fost cel mai frumos mesaj pe care l-ai primit după debut? Cred că doar de la familia mea. Că sunt mândri că am ajuns în fotbalul profesionist. A fost demult. Acum aproape 10 ani, cred. Dar mesajele de la familia ta rămân în memorie, da.

<h2>Perioada petrecută în Danemarca</h2> La 19 ani, te-ai mutat în Danemarca. Da! Ți-a fost greu să te adaptezi într-o altă țară? Da. De fapt, la începutul carierei mele în Danemarca, am jucat cele mai multe meciuri. Dar Danemarca nu este la fel ca Țările de Jos, dar seamănă. E ușor să te adaptezi. Cultura este aproape aceeași. A durat 45-50 de minute un zbor spre casă. Am făcut și eu asta des, și familia mea venea des în vizită. Deci, nu, nu a fost dificil. Ce te-a învățat viața departe de casă despre tine? Să trăiești pe cont propriu și, la o vârstă fragedă, să-ți faci mâncare, să-ți păstrezi disciplina. Chiar dacă ești singur și nimeni nu-ți spune: „Trebuie să cureți asta”. În mod normal, mama făcea asta acasă. Dar când aveam 18 sau 19 ani, nimeni nu mi-a spus asta. Și, da, după câteva luni, descoperi că nu poți trăi așa, trebuie să faci puțină curățenie. Aceste lucruri sunt frumoase, că tu, la o vârstă fragedă, înveți să ai grijă de tine. Ce te-a șocat cel mai mult la Danemarca? Vremea este foarte rea. Iernile sunt foarte lungi. Nopțile sunt lungi. Nu este... Îmi place să stau afară și să fie vreme bună. Și asta a fost dificil uneori, pentru că din octombrie aproape până în mai am avut vreme rea. Dar vara a fost frumoasă. Aceste patru luni pe care le-am avut au fost frumoase. Care au fost cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat în carieră, acolo, în Danemarca? Atunci când am retrogradat cu Aalborg. Nu a fost frumos. Asta e ceva ce nu vrei să experimentezi. Este un club foarte mare în Danemarca și au existat niște probleme în ceea ce privește clubul. Și echipa nu a fost suficient de bună și am retrogradat. Și acesta e un lucru pe care nu vreau să-l mai trăiesc niciodată. Știu că în zona aceea, Danemarca, Norvegia, au obiceiul să ofere premii interesante pentru jucătorul meciului. Uneori primești o cutie de la supermarket. Ai ouă, carne, brânză, mere, asta câștigi dacă ești ales jucătorul meciului. Ce părere ai despre asta? E amuzant într-un fel. Nu e vorba că ar da 1.000 de euro sau altceva în mod normal. Decât să primești o cupă, prefer să iau mâncare de la supermarket. Am văzut odată că au dat ouă. Multe ouă. Am văzut ceva și în Norvegia, unde au primit o pungă mare cu cartofi sau ceva de genul. E o modalitate amuzantă în loc de un mic trofeu.

<h2>„M-am împrietenit cu Rafael van der Vaart când am venit la Rapid”</h2> Ce ai observat în mod special la suporterii Rapidului înainte de a semna? Din moment ce ai spus că atmosfera a fost unul dintre motivele pentru care ai semnat. Când am început discuțiile, am căutat pe internet. Am vorbit cu Tobias Christensen, pentru că este din Norvegia. I-am trimis un mesaj să vorbim despre club. Am vorbit mult. Cum am spus, atmosfera era bună. Nu știam prea multe înainte despre Rapid. Dar după discuția cu Christensen și lucrurile pe care le-am văzut online și discuția cu Sandu și Mauro, m-am simțit bine. Rapid are legătură cu un jucător olandez faimos, Rafael van der Vaart. Ai luat legătura cu el? Da, suntem prieteni acum. Când am venit, astă-vară, mi-a dat un mesaj. Locuiește și el aproape de mine, în zona în care stau, în Herăstrău. Ne vedem de câteva ori pe săptămână la cină. E frumos, e ușor. Și copiii noștri se pot juca împreună. Merg la școală. Și pentru soțiile noastre, Estavana joacă handbal la Rapid, și pentru soția mea e plăcut să se discute cu ea. Din fericire, ei sunt aici și sper că vor mai rămâne câțiva ani. Ți-a dat vreun sfat care a fost util pe teren? Nu, Rafael nu mai este așa. A avut cariera lui și îi place să-și trăiască viața acum. Desigur, el a jucat la un nivel mult mai înalt. Când eram copil, nu pot să spun că era idolul meu, dar este o legendă în Țările de Jos, pentru tot ceea ce a făcut, un jucător foarte important. E frumos că suntem prieteni acum.

<h2>„La Rapid mă simt acasă”</h2> Care a fost momentul tău preferat la Rapid până acum? Au fost multe. Am câștigat multe. Dar cred că meciul cu Dinamo, de pe Arena Națională, a fost frumos să-l câștigăm. Era stadionul plin, atmosfera era cea mai bună. 2-0, cu cartonaș roșu, îmi amintesc. A fost foarte bine! Se spune că Rapid are un farmec aparte în fotbalul românesc. Din experiența ta de până acum, care crezi că este acest farmec? Nu urmăresc prea mult știrile, dar există o presiune diferită pentru alte cluburi față de presiunea de la Rapid. Și asta înseamnă că fanilor le pasă foarte mult de club. Este un lucru important ca oamenii să țină la club și că toată lumea își dorește ce e mai bine pentru club. Ce știai despre România înainte de a ajunge aici și ce te-a surprins? De fapt, nu știam prea multe. Am auzit și am citit mult că Bucureștiul este un oraș foarte frumos. Desigur, despre vechiul președinte pe care l-ați avut acum 30 de ani. Nu e o poveste prea bună, dar este important pentru Europa și pentru întreaga lume ceea ce s-a întâmplat în România. Apoi, desigur, Hagi, un fotbalist foarte important în istorie. Și ce te-a surprins? Ce m-a surprins? Cât de frumos este Bucureștiul ca oraș. Mie și familiei mele ne place atât de mult să locuim aici. Credem că parcurile sunt foarte frumoase. Restaurantele, oamenii. Singurul lucru - traficul este puțin cam rău, dar dacă acesta este cel mai rău lucru, atunci este un oraș uimitor. Văd că orașul crește. Dacă îl compar, de exemplu, cu Copenhaga sau Amsterdam, văd oameni fericiți peste tot. Cum a fost pentru tine să joci prima dată în Giulești? Emoționant, pentru că am intrat împotriva lui CFR la final. Scorul era 1-1, cred. Și tocmai când am intrat, am zis: „Vă rog, să nu primim niciun gol când voi intra”. Din fericire, scorul a rămas 1-1. Cum este atmosfera din Giulești în comparație cu stadioanele mari din Țările de Jos? Cred că, pentru mărimea pe care o are Giuleștiul, sunetul este foarte puternic. Desigur, în Țările de Jos, pe unele stadioane, ai mai mulți oameni, mai multe scaune, dar sunetul din Giulești, nu știu, este la fix. Fanii pe care îi avem și dimensiunea stadionului îl fac special. Ce îți lipsește cel mai mult de acasă? Mama mea. Mama mea, prietenii mei, fratele meu, tatăl meu. Doar familia, de fapt. Nu e un anumit lucru care mi-ar lipsi ceva din țară. E mai mult despre familia mea. Au venit părinții tăi să te viziteze? Da, de multe ori. Ce părere au avut? Le-a plăcut și lor. De fapt, părinții mei și tatăl soției mele m-au convins să încep să vorbesc cu Rapid pentru că am primit oferta din România. Nu știam prea multe și au spus că e foarte drăguț. Au venit aici pentru muncă, acum câțiva ani, și au spus: „București este un oraș uimitor și ar trebui să o faci”. Te-ai adaptat foarte bine la echipa Rapid. Care a fost secretul? Pentru că ai venit și... Am jucat în toate meciurile de când am venit. Nu știu, secretul este că mă antrenez din greu și încerc să joc bine de fiecare dată. Nu contează dacă e împotriva unei echipe rivale, într-un derby, sau a unei echipe mai slab cotate. Sunt aici pentru mine, ca să cresc și progresez în cariera mea. Cred că e important să joc bine. Cărui jucător din echipă i-ai cerut sfaturi? Cel mai mult vorbesc cu Christensen, Hromada și Jambor. Suntem cu toții străini, aici, în România. E normal să creștem puțin împreună și să vorbim despre lucrurile... Avem aceleași dificultăți aici și aceleași beneficii. Ce jucător de la Rapid crezi că s-ar integra bine la Ajax? La Ajax? Dacă mă uit la felul în care joacă Ajax, ar putea fi Christensen, pentru că are un joc ce se bazează mai mult pe pase și posesie. Ajax este poate un nivel puțin ridicat pentru noi, dar cred că el ar putea fi. Ce îți place cel mai mult la tine, ca stil de joc? Calmul. Cred că sunt foarte calm. Par calm. Poate, pe interior, este diferit. Cred că este vorba doar de felul în care joc, cum încerc să vorbesc cu colegii mei, de felul în care încerc să fiu un lider acolo, datorită experienței pe care o am deja. Există vreo greșeală pe care ai făcut-o în timpul unui meci și care încă te urmărește și în ziua de azi? Ei bine, de fapt când am marcat împotriva Craiovei, 2-1, și în ultima secundă, a fost un penalty. Nu am fost chiar eu implicat, dar întotdeauna când primim un gol, încerc să văd ce aș fi putut face și m-am gândit că aș fi vrut să fiu 2 metri mai la stânga și aș fi respins mingea, în locul fazei în care Marian l-a lovit cu pumnul pe atacant. Ce îți place cel mai mult la tine în afara terenului? Ei bine, mă gândesc la cum mă comport cu copiii mei. Cred că sunt foarte drăguț cu ei. Îmi place să fiu tată! Am 2 copii. Văd că fiul meu se bucură mult de București. Îi place să fie aici și asta mă face fericit. Ce te-a învățat despre tine faptul că ești tată? Că viața e despre asta, cu copii. Pentru mine, acesta e cel mai important acum. Asta îți dă energie, te și obosește. 2 copii. Și, în final, de aceea trăim cu toții ca să avem copii și să-i vedem cum cresc fericiți. Dacă ți-ar spune copiii tăi că vor să devină fotbaliști, ce sfat le-ai da prima dată? Cred că cel mai mare copil al meu va fi, cu siguranță, fotbalist. Văd deja că are talent. Lucrul pe care i l-aș spune este că îl așteaptă un drum lung și greu, sper să-i placă, să muncească din greu și să rămână cu picioarele pe pământ. Care este cel mai frumos lucru în meseria de fotbalist și care este cel mai dificil? Cel mai frumos lucru este că ne câștigăm banii cu hobby-ul nostru, cu toții jucăm fotbal pentru că ne place de când eram mici. Să poți să-l transformi într-o meserie e uimitor. Cel mai dificil este faptul că nu poți avea prea multe planuri cu timpul și cu vacanțele. Ești foarte strict cu un program și cu călătoriile și uneori, nu acum, dar poate peste 5 ani, când vei fi mai în vârstă, sau 6 ani, atunci vei vrea să petreci mai mult timp cu familia, până acum, nu e nimic rău. Completează propoziția: „La Rapid, mă simt...”. La Rapid, mă simt acasă.

Crescut la academia lui Ajax Amsterdam, Lars Kramer și-a făcut repede loc în echipa de start a Rapidului, la scurt timp după ce a semnat.

Lars Kramer, olandezul crescut la Ajax care se simte „acasă” la Rapid

Ionuț Tătaru

AVANCRONICĂ

Deși cele două rivale sunt departe de nivelul lor obișnuit, meciul dintre FCSB și CFR Cluj este cel mai așteptat în etapa a 23-a din Superliga. Fie și pentru că ar putea decide cine iese din lupta pentru play-off. Dueluri tari se anunță și la Craiova, Arad sau Sibiu, apropierea finalului într-un sezon regular foarte strâns făcând ca orice punct să fie crucial. Așadar, pe ce ar trebui să stăm cu ochii în această rundă?

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid024BWBqoHsgQtivSAuQNHciThWidjVdtcYFtsADuT9Wxx2rKdP5JsFzmwuxKV5vjuvl

<h2>Duelul dintre cel mai bun atac și cea mai bună apărare</h2>

Liderul Universitatea Craiova a impresionat din punct de vedere ofensiv și în prima etapă din 2026. Oltenii s-au impus cu 4-0 la Ploiești, în fața Petrolului, și sunt singurii care au trecut de borna celor 40 de goluri marcate în actuala ediție a Superligii. Cel mai bun atac al campionatului așteaptă vizita celei mai bune defensive, pentru a-și confirma statutul. FC Botoșani a primit doar 16 goluri, dar elevii lui Leo Grozavu nu traversează un moment fericit. Moldovenii au pierdut în runda trecută în fața celor de la Csikszereda (0-1), a doua înfrângere consecutivă și al patrulea meci la rând fără victorie în Superliga. Un alt pas greșit și chiar și prezența în play-off este pusă în pericol.

Vasile Mogos - Ianuarie 2026 - YT Thumbnail.jpg

<h2>FCSB - CFR, derby-ul ambițiilor redimensionate </h2>

Duelul pentru supremația în Superliga din ultimii ani este acum doar un meci cu implicații în lupta pentru play-off. De fapt, poate nici măcar atât. Pentru că lucrurile sunt simple în privința partidei de pe Arena Națională: cine câștigă va putea să spere în continuare la play-off, cine pierde poate începe să pregătească play-out-ul, iar egalul nu ajută pe nimeni. Este cea mai bună imagine pentru sezonul dificil pe care îl au cele două rivale. Se poate spune că formația din Gruia stă ceva mai bine decât actuala campioană înaintea confruntării din acest weekend, chiar dacă în clasament este la două puncte în spate. Elevii lui Daniel Pancu au trei victorii la rând, în timp de deținătoarea titlului vine după eșecul de la Mioveni, cu FC Argeș (0-1), și cel din Europa League, cu Dinamo Zagreb (1-4), care a pus capăt speranțelor de calificare în faza următoare a competiției.

<h2>Profită UTA de momentul bun pentru a câștiga în sfârșit cu Rapid?</h2>

Universitatea Craiova a luat ochii cu ultimele două victorii, 5-0 și 4-0, însă, din punct de vedere statistic, UTA este cea mai în formă echipă din Superliga. Arădenii sunt pe primul loc într-un clasament al ultimelor cinci etape, interval în care au obținut 13 puncte din 15 posibile. Un parcurs care i-a dus pe băieții lui Adrian Mihalcea pe locul 6. Luni seară, în meciul care închide runda 23, pe Stadionul Francisc Neuman este așteptat Rapidul lui Costel Gâlcă. Ocupanta locului 2 și una dintre favoritele la titlu. Giuleștenii au început 2026 cu un succes chinuit în fața ultimei clasate, Metaloglobus (1-0), și nu vor avea deloc o misiune ușoară la Arad. ”Bătrâna Doamnă” nu s-a mai impus în duelurile directe din 2008 și probabil niciodată în această perioadă nu a fost într-o situație mai bună pentru a pune capăt acestei serii negative.

<h2>O altă deplasare fără victorie pentru Dinamo?</h2>

Alb-roșiii au cinci victorii consecutive pe teren propriu, însă sunt o altă echipă în deplasare. Dinamo nu câștigă din postura de oaspete de patru meciuri, înregistrând trei remize și un eșec. Mai mult decât atât, ”câinii” nu au înscris în cele mai recente două deplasări din Superliga. În această etapă, formația pregătită de Zeljko Kopic merge la Sibiu, pentru duelul cu Hermannstadt. Elevii lui Dorinel Munteanu au ratat pe final victoria la Ovidiu, contra Farului, și au ajuns la 12 partide fără succes în campionat. Sibienii sunt penultimii, la 5 puncte de baraj, și un rezultat pozitiv este obligatoriu, chiar dacă în față vor avea una dintre forțele Superligii.

<h2>Dueluri la distanță play-off vs retrogradare</h2>

Sunt trei meciuri între echipe aflate în lupta pentru play-off și echipe de la retrogradare în această etapă a 23-a. Primul este chiar cel care deschide runda. Ultima clasată, Metaloglobus, este gazdă pentru FC Argeș, învingătoarea campioanei FCSB și formație decisă să câștige pentru a profita de un eventual pas greșit al lui FC Botoșani. Dacă vor câștiga la Clinceni, iar FC Botoșani nu se impune la Craiova, piteștenii urcă pe locul 4 și ar face un pas mare spre clasarea în Top 6 la finalul sezonului regular. Sâmbătă, U Cluj, al cărei elan și entuziasm au fost puțin tăiate de eșecul cu Dinamo (0-1), joacă acasă împotriva Unirii Slobozia, care rămâne într-o situație delicată, chiar dacă este deasupra liniei de baraj. În fine, luni, o altă echipă care luptă pentru play-off și a fost învinsă în etapa trecută, Oțelul, o întâlnește la Galați pe Csikszereda, care vine după meciul câștigat cu FC Botoșani (1-0), un rezultat pe care vrea să-l confirme la Dunăre.

SloboziaAcasa_Ianuarie2026 - YT Thumbnail.jpg

Cine iese din ”depresie”: Petrolul sau Farul? Ambele echipe traversează perioade dificile și sunt departe de ceea ce sperau. Ploieștenii n-au obținut decât un punct în precedentele patru runde, au cel mai slab atac din Superliga (16 goluri marcate) și ocupă loc de baraj. De cealaltă parte, constănțenii n-au mai câștigat în campionat de la începutul lui noiembrie, iar posibilitatea de a prinde play-off-ul e mai curând teoretică. Deși mai corect ar fi să spunem că e nevoie de un miracol. Farul stă mai bine în duelurile directe recente (patru victorii și un egal în ultimele cinci), un avantaj de care speră să profite și duminică la Ploiești.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0w1JdQfdsW7SQwWB4FDunRKppGvP2sh9gDTrcSNmYmUZZbSqyZh2i7uS8Fm7yH6drl

Află pe ce merită să stai cu ochii într-o rundă al cărei cap de afiș este meciul dintre FCSB și CFR Cluj

Lucruri de urmărit în etapa a 23-a din Superliga

Andreea Cio

Reportaj

Ici c’est Slobozia. La jumătatea distanței dintre București și Constanța. Oraș aflat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, reședința de județ a Ialomiței, cu aproape 42.000 de locuitori.&nbsp;Poți să parcurgi Slobozia dintr-un capăt în altul în 40 de minute de mers pe jos și, din 17 ianuarie, poți să mergi la un meci în Superliga pe noul stadion.&nbsp;4000 de suporteri au venit să-și încurajeze echipa pentru prima oară cu adevărat acasă, dar, până să ajungem la stadion, am făcut câteva opriri, să vedem care e farmecul Sloboziei. De exemplu, parcul Hermes, unde Turnul Eiffel de Slobozia este copia fidelă a turnului din Paris. Are 50 de metri înălțime, în comparație cu monumentul din Franța care măsoară 330 de metri.A fost construit în 1996, din dorința unuia dintre milionarii celebri apăruți în România după revoluție.&nbsp; Își dorea să aducă o bucățică din Texas și Paris pe plaiuri românești. Așa că a deschis parcul de vacanță Hermes, devenit ulterior “Dallas”-ul de Slobozia.&nbsp;De ce Dallas? Pentru că la nici 200 de metri de Turneul Eiffel, ajungi la o copie a vilei din serialul Dallas, unul dintre cele mai vizionate seriale din România.Și ca povestea să fie completă, “J.R. de România”, așa cum îi plăcea milionarului să i se spună, a fost vizitat la Vila Dallas chiar de actorul care îl juca pe JR în serial.În parc găseai trei hoteluri, căsuţe pentru campare, o terasă, herghelie de cai şi ponei, o cafenea construită în vârful turnului Eiffel şi un lac de agrement.&nbsp;Acum, parcul Hermes este abandonat, dar nostalgicii încă își amintesc că în cafeneaua din turn se bea cea mai bună cafea din zonă.Ce mai poți vizita în Slobozia: singurul monument istoric din zonă, Mănăstirea Sfinții Voievozi, care datează din 1600. Iar la 7 km de oraș, te poți relaxa în stațiunea Amara, în jurul lacului cu același nume. Fun fact: întreg lacul are forma literei S, de la Slobozia. Sau de la Superliga?

Odată ajunși la stadion, am găsit suporteri entuziasmați și povești frumoase despre echipa locală. Am aflat cât de mult contează Mihalcea pentru fani și cât de multe speranțe au ei că Andrei Prepeliță și Jean Vlădoiu vor evita retrogradarea.&nbsp;A fost 3-1 pentru UTA pe tabelă. Și chiar dacă rezultatul nu a fost favorabil pentru cei din Slobozia, fanii au sărbătorit cu entuziasm o zi care dovedește că fotbalul are viitor și are inimă în Ialomița. Iar așa cum spune și bannerul pregătit de suporterii de la peluză, Unirea Slobozia a revenit „acasă pentru totdeauna”.

Și cum a fost primit Adi Mihalcea acasă

„Aici e Slobozia!” Cum s-a trăit primul meci din istoria Unirii în Superliga pe noul stadion

Oțelul Galați (team)

Crescând în Galați, Matei Ilie crește acum și fotbalistic alături de Oțelul. Mijlocașul de 19 ani își dorește să își facă un nume independent de fostul mijlocaș Sorin Frunză, tatăl lui, un alt nume din fotbalul românesc care face cinste județului <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> a debutat pentru Oțelul Galați pe 13 iulie 2025, în prima etapă a Superligii. A fost 0-0 cu <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/petrolul-ploiesti">Petrolul Ploiești</a>, iar Matei a jucat 15 minute, un sfert de oră de mândrie pentru el. I-am făcut o vizită după un antrenament și am vorbit despre momentul debutului și drumul lui până în Superliga.

Cum a fost momentul debutului? A fost un moment special, vă dați seama. Simțeam că o să intru, poate nu în meciul acela, dar simțeam că urmează debutul. A fost și un moment special, pentru că, fiind gălățean, și crescând aici, alături de această echipă, a fost o bucurie enormă. Da, chiar voiam să te întreb asta. Ce înseamnă pentru tine acest lucru, tu crescând aici, și la fel și tatăl tău făcând istorie la Galați? Un lucru mare, vă dați seama. Îmi doresc să joc cât mai mult aici, să stau cât mai mult aici, să mă dezvolt și sunt mândru să reprezint această emblemă. Ai primit vreun sfat anume înainte de primul meci? Tata mi-a spus să fiu calm și să-mi văd de joc. Ai crescut în Academie la Rapid, corect? Da, pe finalul junioratului, dar da, pot spune. Și înainte unde ai fost? La Sport Team, tot în București. A fost o perioadă frumoasă la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a>, a fost un prim pas, să zic așa, spre fotbalul adevărat. Am trecut și pe la echipa mare două săptămâni în perioada aceea, m-am antrenat și cu ei, cu Cristi Săpunaru, care e un idol pentru mine și m-a ajutat foarte mult acest pas.

<h2 style="text-align:center;">Când îl aveam pe tata în
casă, era greu să o iau pe alte căi.</h2>

Care crezi că e cea mai prețioasă lecție pe care ai învățat-o acolo?
Păi, doar să stai lângă ei, să te uiți la ei și înveți foarte multe, nu trebuie
neapărat să-ți spună cineva ceva. Doar cât am stat și mă uitam la ei ce fac, ce
mănâncă, cum se antrenează, cred că asta e cea mai importantă lecție.
Cum a fost experiența pentru tine la Unirea Braniștea?
A fost o experiență bună, primul contact cu seniorii. Datorită tatălui meu am
ajuns acolo, altfel nu mi-am dorit să mă întorc acasă de maniera asta, adică la
Liga 3-a. Toată lumea mi-a spus că e un pas în spate, dar pe mine m-a ajutat
experiența. Am dat de niște oameni de nota 10 și cred că a fost o experiență
care m-a călit. 
Ai jucat și în barajul de promovare pentru Liga 2, corect?
Da, două meciuri
de baraj, semifinală și finală.
Și ce s-a întâmplat?
În semifinală am câștigat, cu Miroslava, și am pierdut cu Bacău în Galați, în
finală. Chiar pe stadionul Oțelului s-a jucat.

Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal?
Păi, când îl aveam pe tata în casă, era greu să o iau pe alte căi. M-am uitat
la el la meciuri, la televizor. N-a existat niciodată alt sport sau nu știu...
Fotbal și atât, de mic. Mi-a spus mama că am fost și pe stadion, dar nu mai țin
minte.
Și, în afară de tatăl tău, ce idol aveai când erai micuț?
N-a existat niciodată pentru mine un idol, mai ales pe plan fotbalistic. Pentru
mine a fost tata și nu m-a interesat niciodată altă persoană. Admir mulți
fotbaliști, dar nu am un idol. Idol e un cuvânt greu.
Băieții din generația ta cum sunt? Cum îi vezi?
I-am urmărit la Euro. Da, mi-a plăcut foarte mult ce am văzut. Îi știam pe
majoritatea de la juniori. Sunt copii cu calitate. Trebuie sprijiniți, pentru
că sunt jucători foarte buni.
Ce crezi că ar trebui să se întâmple ca să schimbe ceva în fotbalul
românesc generația ta?
Nu cred că sunt în măsură să vorbesc despre așa ceva. Nu știu. Cred că totul
pleacă de la copii și juniori, de la școala fotbalistică. 
De la muncă, poate?
Muncă, disciplină. Dar cred că și de la mentalitate. Dar eu am avut noroc cu
tata, să zic așa. M-a mai ținut cu picioarele pe pământ, m-a mai ridicat când
era nevoie.
Ai simțit vreodată că ai avut momente în care ziceai că „poate nu e ăsta
drumul meu” și el te-a ridicat?
Să zic că ăsta nu e drumul meu nu. Dar au mai fost momente grele, ca în viața
oricărui sportiv. Există și sunt sigur că vor mai fi și de acum încolo.
Și ce-ți ziceai cel mai des în momentele mai dificile?
Cu ce am rămas de la el: mereu mi-a spus „Să nu păcălești fotbalul”. Dacă
păcălești fotbalul, te păcălește și el, când ți-e lumea mai dragă. Dar ăsta e
sfatul pe care îl am în minte. Când îl văd, îmi vine imediat în minte, să zic
așa.
Ți-a dat vreun exemplu când a păcălit el fotbalul?
Da. Mi-a dat. Și chiar m-a ajutat. Auzi că chiar se întâmplă unele lucruri, dar
când și vezi exemple, te ajută enorm.
Când s-a întâmplat asta? La ce echipă era?
El a debutat târziu și pentru calitățile pe care le avea... Și asta spune și
el, că a debutat târziu, prin simplu faptul că mai păcălea poate un
antrenament. Dar când a realizat și el, s-a pus pe picioare și a fost bine până
la urmă.

Matei, tu cum te descrii pe teren? Ce fel de jucător ești?
Niciodată nu prea mi-a plăcut să vorbesc despre mine, dar sunt un jucător
creativ. Îmi pun bine colegii în valoare în ultima treime, să zic așa, și sper
să o arăt cât mai bine la Oțelul.
Și chiar dacă nu-ți place să vorbești despre tine, o să te întreb totuși
cum ești tu și în afara terenului.
Îmi place foarte mult să socializez cu colegii, cu prietenii, să mai ies pe
afară când am timp. Și, în rest, sunt un băiat liniștit, stau acasă, mă
odihnesc.
Cum arată o zi obișnuită pentru tine?
Păi, mă trezesc dimineață, mai beau cafea din când în când... Merg la
facultate, după care acasă, antrenament și după, dacă mai e timp să mă relaxez
puțin, o fac. Dacă nu, acasă și odihnă.
Și la ce facultate ești?
La sport, la facultatea de sport.
Și când vrei să te odihnești acasă, ce faci?
Mă uit la seriale, mă mai joc cu fratele meu pe calculator, pe Playstation.
Petrec timp, pierd timp să zic așa.
Fratele tău câți ani are?
14 ani.
Și el joacă în fotbal?
Joacă fotbal, tot la Oțelul, da.
Și mama ce zice?
Trebuie să se fi obișnuit până acum, sunt convins. Poate-și dorea și ea o
fată, dar... Nu știu, asta e...
Vă mai dă sfaturi? Despre fotbal?
Nu, la fotbal nu se bagă, doar tata. Ea e cu școala.
Și despre școală ce zice?
Să merg. Adică să merg, asta îmi zice mereu. Și la facultate, la fel, și la
școală, la liceu. Să fiu acolo, să fiu atent.
Crezi că e important pentru un fotbalist să facă și altceva în afară de
fotbal?
100%. Nu-ți garantează nimic sportul ăsta. Azi poți să fii cel mai bun și mâine
să te accidentezi, Doamne ferește!, sau să fii cel mai slab. Trebuie să ai
mereu un plan B.
Și cu partea mentală trebuie întotdeauna să fii puternic mental, nu?
Corect! Crescând cu tata și având numele ăsta, care cred eu că e un nume destul
de greu pentru Galați, pentru zona asta de Superligă, presiunea a fost de mic.
Dar odată ce am crescut, trec mai ușor peste ele.
Simți mai degrabă numele lui ca o greutate?
Poate la început da, dar, odată cu timpul, nu. Consider că e un avantaj foarte
mare pe care-l am, să-l am pe el lângă mine. Mă ajută enorm și sunt
recunoscător că e tatăl meu.

Îți amintești care e primul moment cu voi doi și mingea?
Sincer să fiu, nu. Din ce îmi zicea el, după meciuri, ne mai jucam pe teren,
după antrenamente, mă mai lua. 
Îți amintești de un moment în care ai simțit că ești mândru de tatăl tău?
Mândru sunt în fiecare zi, dar țin minte că juca în Champions League, nu mai
știu exact cu ce echipă, în deplasare, și mă uitam cu mama la televizor. Și
atunci chiar am simțit că tata e fotbalist.
Și el când ți-a zis ultima oară că e mândru de tine?
Nu prea se exteriorizează, dar sunt sigur că e. Probabil când am semnat. Dar
încerc să-l fac mândru în fiecare zi.
Simți că faci ceva diferit față de el?
Da, încerc să mă adaptez la ce-mi spune și el. Chiar dacă s-a schimbat
fotbalul, multe lucruri au rămas la fel. Perspectiva mea e asemănătoare cu a
lui.
Nu vă contraziceți?
Nu, nu prea. E calea lui și atât.
Aveți vreo rutină înainte de meciuri?
Dacă nu sunt în cantonament sau sunt acasă, nu. Pur și simplu vorbim. Nu prea
vorbim de fotbal înainte de meci, doar după.
Iar după meciuri?
Da, analiză totală.
Te bagă în ședință? Da, dar e o ședință constructivă. Când sunt lucruri de îmbunătățit îmi spune,
și când fac lucruri bune, la fel.
Crezi că e ceva ce l-ai învățat și tu pe tatăl tău?
Cred că l-am învățat să devină suporter. Să vezi meciul de sus, fără control, e
greu. Cred că asta a învățat de la mine.
Este pasager.
Da, exact.
Când a fost secund la echipă, la Unirea Braniștea, cum era?
Era și psiholog, mentor pentru toți. Cred că a avut un cuvânt mare de spus
pentru ce am realizat sezonul trecut, pentru Braniștea.
E importantă componenta mentală?
Cred că este cea mai importantă. Asta face diferența între jucători de fotbal
și fotbaliști. El nu a avut pe nimeni să-l ghideze. Ăsta e norocul meu acum.
Ce admiri cel mai mult la el, dincolo de fotbal?
Este un om simplu, comunicativ, foarte pozitiv. Are mulți prieteni și lumea
vorbește frumos despre el.
Te-a pregătit și pentru partea de popularitate?
Da. Mi-a spus și părțile bune, și pe cele rele. Nu prea cred în popularitate.
Dacă ești modest și serios, treci peste.
Pe social media stai mult?
Din păcate, da.
Crezi că te ajută ca fotbalist?
Pentru brand, da. Dar încerc să elimin cât pot. Mai citesc comentarii, dar
trebuie să mă detașez.
Cum ai vrea să fii recunoscut în fotbalul românesc?
Acum sunt băiatul lui Sorin Frunză. Aș vrea să devină tata tatăl meu. Să zică
lumea: „ăsta e tatăl lui Matei”.

<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> ne dovedește că, dincolo de numele pe care îl are pe spate, muncește
pentru independența în fotbalul românesc. Dincolo de iubirea dintre tată și
fiu, Matei știe că are un drum propriu și obiective clare pe care trebuie să le
atingă. La doar 19 ani, mijlocașul Oțelului trăiește alături de <a href="https://www.superliga.ro/articole/paul-iacob-in-momentele-cele-mai-grele-trebuie-sa-stii-pentru-ce-lupti-dc1fc642">colegii săi</a> și
de antrenorul <a href="https://www.superliga.ro/articole/balint-sa-i-fac-sa-constientizeze-ca-trebuie-sa-merite-tricoul-bc163867">Laszlo Balint</a> un sezon în care se bat pentru Play-Off cu șanse foarte
mari de reușită. Pentru <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>, urmează un viitor frumos pe teren. Matei Frunză
va avea grijă de acest lucru.

„Acum sunt băiatul lui Sorin Frunză. Aș vrea să ajungă să zică lumea: el e tatăl lui Matei”

Matei Frunză: „L-am învățat pe tata să fie suporter”

INTERVIU

Tânărul fundaș central și FC Argeș au un sezon excelent. Nou-promovata începe 2026 de pe locul 5 în Superliga, iar prestațiile lui Tudose au atras atenția numelor importante din campionat. Apărătorul care va împlini 21 de ani peste câteva zile spune că nu simte o presiune suplimentară din acest motiv, deși admite că obiectivul său este să facă pasul următor, la momentul potrivit. Până atunci, important este să trăiască clipa și să-și ajute echipa să prindă un loc de play-off. Mario, mi-ar plăcea să te descrii în trei cuvinte, dar vreau ca aceste cuvinte să nu aibă legătură cu fotbalul. Liniștit, răbdător și amuzant. Cum ai ajuns tu să joci fotbal și la ce vârstă? Păi, am început să joc fotbal la vârsta de șase ani jumătate, la Academia ”Dănuț Coman”, a domnului Coman, care acum e și președinte la noi. La el am început fotbalul. Ai încercat și alte sporturi? Da, am încercat înotul, când eram mai mic, dar nu mi-a plăcut și cred că și baschet la un moment dat, dar nu am fost decât la câteva antrenamente și atât. Dacă ar fi să-i întrebăm pe părinții tăi cum era Mario atunci când era mic, ce ne-ar spune? Probabil ar spune că eram neascultător și chiar eram, pentru că făceam multe prostii, dar după aia crescând m-am cizelat, să zic așa. Care crezi tu că e cea mai mare prostie pe care ai făcut-o? Să știi că n-am fost un copil așa problematic până acum, dar nu știu, cred că să sparg probabil niște lustre și când zic lustre, vreo două în casă, în aceeași zi. Cu mingea de fotbal? Da. Ce îți aduce aminte de copilărie cel mai tare? Păi, îmi plăcea foarte mult să merg la bunici. Când era mic, stăteam mai mult la ei. Și îmi plăcea mult să merg la ei la țară, să joc fotbal acolo, pentru că erau mulți copii. Și îmi plăcea mult să merg la ei. Ce-ți lipsește din perioada copilăriei? Îmi lipsesc momentele alea de care te bucurai fără să-ți dai seama. Acum totul e foarte serios, trebuie să fii mult mai disciplinat. Înainte era totul așa, cum să zic?, venea de la sine. Acum nu mai e chiar așa. Cum au fost părinții tăi cu decizia ta de a deveni fotbalist? Au fost de acord din prima sau voiau să te vadă făcând altceva? Da, părinții mei voiau să mă vadă jucând fotbal. Tatăl meu e mare fan fotbal, fan FC Argeș și de mic m-a trimis la fotbal. Îți mai amintești la ce meci ai mers pentru prima dată pe stadion? Sincer nu-mi amintesc, dar aici la Pitești, pe vechiul stadion ”Nicolae Dobrin”. Juca FC Argeș, tot așa, un meci în Superliga, dar nu știu cu ce echipă. Chiar nu mai țin minte.

Tudose, Mario

Cum a fost momentul în care ai aflat că Benfica Lisabona dorește să se transfere? Ai conștientizat cam cât de important era acel club? Prima oară, să fiu sincer, nu am fost foarte deschis. Pentru că eram destul de mic, abia împlinisem 16 ani în momentul ăla și mi-era greu să plec de lângă familie. Eu, stând acasă, mereu la Pitești, cu mama, cu tata, să plec singur, vă dați seama, ei nu puteau să vină cu mine, aveau serviciul lor. Și mi-a fost un pic frică de chestia asta, să plec de acasă. Dar cred că m-a ajutat și, până la urmă, oricum, odată și odată, tot ajungeam să plec de acasă. Cum a fost când ai plecat de acasă și ai ajuns singur într-o țară diferită și nouă? Greu. Cred că la asta te așteptai. Da, a fost greu prima oară, la început, pentru că nu știam foarte bine nici limba engleză. Tot așa, cam în două luni, am început să învăț mai bine, să mă descurc. Prima oară mi-a fost puțin greu, dar după două-trei luni, să zic așa, am început ușor-ușor să mă acomodez cu viața aia nouă de acolo. Și dacă ar fi să faci un rezumat al perioadei tale din Portugalia, cum a fost pentru tine acea perioadă, per total? Păi, prima oară am spus că a fost o perioadă destul de dificilă, pentru că stăteam în academie, acolo nu aveam așa multă libertate. Prin prisma faptului că eram minor, nu puteam să ies când voiam. Dacă voiam să merg afară, până la magazin, trebuia să sun tutorele, tutorele să dea un mesaj la niște persoane care se ocupau de noi acolo și să spun în ce interval orar ies și vin. Oarecum, înțeleg chestiile astea, pentru că nu cred că este vreun club care să-și permită să aducă un jucător din altă țară, să plătească și bani, cum a plătit pe mine, și să îl lase să facă ce vrea. Și minor fiind la vremea aceea. În câteva cuvinte, eu zic că a fost o experiență bună pentru mine, cred că mi-a prins bine, dar n-a fost deloc ușor, chiar a fost greu. Ce te-a șocat cel mai tare atunci când ai ajuns în Portugalia? Condițiile lor, pentru tot ceea ce înseamnă fotbal, pentru că au, într-adevăr, alte condiții față de ce sunt la noi în România. Cred că și juniorii lor, under15, under16, under17, cred că au condiții mai bune decât multe echipe de Superliga, și de antrenament, și de orice, mâncare, vitaminizare. Asta m-a șocat cel mai mult. Ai învățat portugheza? Am învățat, dar vă dați seama, sunt de doi ani jumate înapoi în țară, nevorbind am cam început să uit. Dar mai știu ceva. Ai un cuvânt preferat în portugheză? Nu neapărat, dar ”obrigado” e cel mai usual. Cum ai decis să te întorci la FC Argeș? Am decis să mă întorc înapoi la FC Argeș la 18 ani și jumătate, pentru că voiam să fac pasul la nivel de seniori, mai ales că era și regula under. Era primul meu an de under la liga a doua și cred că, până la urmă, s-a dovedit a fi o decizie inspirată, pentru că acolo era foarte greu să ajungi să joci la nivel de seniori, la prima echipă, chiar și echipa a doua. Era mulți fotbaliști buni acolo, fotbaliști de valoare, câteva zeci, chiar sute care puteau să joace oricând și la echipa a doua și la prima echipă era destul de greu de ajuns. Doar câțiva mergeau la antrenamente și, vă dați seama, aveau și obiectivele lor să se califice în Champions League, nu puteau să promoveze foarte, foarte mulți tineri.

<h2>Cu banderola pe braț la 20 de ani!&nbsp;</h2>

Ai primit banderola de căpitan la doar 20 ani. Cum a fost pentru tine acel moment? Cine ți-a propus să porți banderola de căpitan? Păi, a fost un moment frumos, vă dați seama. Clubul la care am stat cel mai mult în cariera mea de până acum, să fiu căpitan la FC Argeș a însemnat mult pentru mine, sper din suflet să port banderola și în continuare, chiar îmi doresc. Iar cel care mi-a dat banderola e clar că a fost Mister, pentru că nu ia nimeni deciziile la echipa asta decât el. Ce fel de căpitan ai spune că ești? Ești un căpitan dur sau ești un căpitan care reușește să se facă auzit de colegi fără să fie dur? Nu, nu sunt un căpitan dur. Chiar nu îmi stă în fire să fiu genul ăla de căpitan foarte dur, să stau, să țip pe teren la arbitri, că acum doar cu căpitanii vorbesc. În general, încerc să mă concentrez mai mult pe jocul meu și fiind și căpitan, să încerc să ajut și ceilalți colegi, nu să le dau sfaturi pentru că fiecare dintre noi știe ce are de făcut, dar încerc să îi mențin în priză pe toată durata meciului. Așa cum ai spus și tu, te-ai format la școala lui Dani Coman, acum lucrați împreună la club. Cât de importantă este prezența lui? Cred că clubul nostru s-a schimbat în bine de când a venit domnul Dani Coman, cu el am reușit și să promovăm. Venisem după un an destul de greu în liga a doua, unde jucasem în play-out, iar cu dânsul am reușit să promovăm. Chiar mai mult, am reușit să câștigăm și liga a doua și acum în Superliga cred că ocupăm un loc onorabil până în momentul de față. Noi sperăm să prindem primele șase, ne dorim și facem tot posibil pentru asta. Spune-mi, te rog, ce te enervează pe tine cel mai tare pe terenul de fotbal? Nu știu, probabil atunci când nu ne iese jocul. Cred că oricărui fotbalist îi displace chestia asta, să nu-i iasă și jocul lui personal, dar și jocul echipei. Când pregătim ceva la antrenament și adversarii o să ne pună în dificultate și să nu mai putem să practicăm ceea ce am pregătit, e destul de enervant, chiar frustrant uneori. La tine ce te enervează cel mai tare? Să știi că în general sunt un tip calm, mă enervez destul de greu. Nu cred că am ceva care să mă enerveze așa de tare încât să nu știu să nu mă controlez. Nu prea pun la suflet chestii, deloc. Dar ai avut un moment în care te-ai enervat foarte tare și de care să-ți amintești? Nu, chiar nu. Probabil am avut, dar acum pe moment nu pot să-mi dau seama. Spune-mi, te rog, dacă ai vreo superstiție. Nu, nu am nicio superstiție, nu cred, nu prea cred în chestiile astea. Doar să mă închin când intru pe teren, cam atât. În rest, nu. Dar asta nu e o superstiție. Asculți muzică înainte de meci? Da, până să ajungem la stadion, când mergem și jucăm acasă sau chiar și în deplasare, de la Pitești până la Mioveni sau în deplasare, cât durează ascult în autocar. Ce fel de muzică te motivează cel mai tare? În general, înainte de meciuri ascult trap și rap. Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce carieră crezi că ai fi urmat? Bună întrebare. Nu știu, probabil sunt și foarte bun la ping-pong. Dar nu știu dacă aș fi făcut o carieră din asta. Dar mi-ar fi plăcut să joc ping-pong, dacă nu jucam fotbal. Primești multă atenție în ultima perioadă. Voiam să te întreb cum s-au simțit pentru tine ultimele luni. Cum te-ai simțit tu și nu neapărat fotbalistul, tu, omul? Da, atenția asta vine mai mult și datorită presei, care scrie destul de multe lucruri, multe dintre ele cred că sunt și neadevărate, dar m-am obișnuit. Nu pun la suflet și de obicei nici nu prea le iau în seama. Adică nu e o schimbare radicală sau să simt mai multă presiune sau chestii de genul față de cum eram înainte. Dar atenția vine și din faptul că joci extrem de bine. Ești conștient de asta, nu? Da, mă bucur că sunt apreciat și că mai multe echipe și-au arătat interesul pentru mine. Mă bucur că sunt apreciat. Cred că orice fotbalist își dorește să joace cât mai bine, să-și ajute echipa la care joacă și de ce nu, la un moment dat, să facă pasul chiar și mai sus. Ce ți se pare că este mai important? Pasul următor sau momentul potrivit? Cred că cel mai important lucru e clipa de față, momentul propriu-zis, ce se întâmplă astăzi. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine. Cred că cel mai important e să trăiești clipa din fiecare zi. Aveai vreun jucător anume pe care îl admirai atunci când erai mic și pe care, să zicem, îl imitai? Da, îmi plăcea mult Cristiano Ronaldo, chiar dacă nu jucăm același post. Îmi plăcea mult de el ca fotbalist. Ce faci în timpul tău liber? Dacă e cald afară, merg la pescuit. Îmi place mult să pescuiesc. Și când e mai răcoare sau chiar și atunci când e cald și să zicem că nu am chef să mă trezesc de dimineață, ies în oraș cu prietenii la o terasă. Cam atât, nimic special. Ai răbdare să stai să pescuiești? Da, chiar am răbdare. Doar la asta cred că am răbdare așa mult. Adică pot să stau și câteva ore fără să prind nimic, doar să mă uit la apă. Și ai echipament de pescuit? Ai totul? Da, chiar am. Chiar sunt foarte pregătit când merg. De obicei, nu prea am loc să car tot în mașină și iau doar câteva. Mai merg cu fratele meu uneori. Pot să te întreb cât ai investit până acum în echipamentul de pescuit? Să zic cam în jur de 2.000 de euro, cam așa, cu totul. Și care e cea mai mare captură a ta? Un crap de 18,5 kg. O, hai că a fost ceva! Da, chiar era mare.

https://www.facebook.com/reel/1367625690895608

Și am ajuns și la ultima întrebare. Vreau să îmi spui, te rog, ce înălțime are Vârful Moldoveanu? 2.544. Muntele. Vârful nostru de la echipă, ”Moldo”, nu știu cât are, să fiu sincer. Nu știu, un metru 80 și puțin. Ai fost viral. Da, dar nu a fost ceva intenționat. Adică eu chiar credeam că la asta se referă. Pentru că m-a întrebat prima oară pe mine cât am înălțime și m-a întrebat și Vârful Moldoveanu cât are. Adică a fost un răspuns așa dat pe moment. Mai ales că eu oricum nu știu cât are ”Moldo”, Robert. Nu știu cât are înălțimea. Dar știi cât are Vârful Moldoveanu... Da, 2.544. Știi și alte vârfuri? Da, mai știu Negoiu, că e al doilea, 2.535. Ești pasionat de geografie? Da, a fost singura materie din școală care chiar mi-a plăcut. Adică mă duceam de drag la ore. În încheiere, un mesaj pentru fanii lui FC Argeș. Le cer să vină număr cât mai mare la toate meciurile pe care o să le jucăm acasă în noul an. Și să fie lângă noi chiar și când echipa nu trece neapărat printr-o perioadă mai bună sau, Doamne ferește!, pierdem un meci. Să aibă încredere în noi, în staff, pentru că noi mereu ne dorim să câștigăm și să fim cei mai buni. Dar, vă dați seama, sunt și momente mai grele în fotbal și le cer să fie mereu lângă noi, să ne susțină.

Mario Tudose își trăiește visul. Născut în Pitești, a ajuns cel mai tânăr căpitan din Superliga în acest sezon, la doar 20 de ani

Căpitan la 20 de ani. Mario Tudose: „Cel mai important lucru e să trăiești clipa”

Universitatea Craiova (team)

Deși s-a scris despre o posibilă rivalitate între Assad Al Hamlawi și Steven Nsimba, două dintre transferurile realizate de olteni în această vară, cei doi au reușit să arate cât de apropiați sunt în cadrul unei „provocări” lansate în Antalya. Assad a luat rolul reporterului și i-a pus câteva întrebări prietenului său. Atacantul francez nu a rezistat și a glumit și pe seama zvonurilor apărute în această vară, legate de un posibil transfer al său în China. Zâmbitori, relaxați și glumeți. Așa s-au arătat cei doi într-un material diferit, cu ajutorul căruia am descoperit o nouă latură a lor și a conexiunii pe care o au.

superliga 2026

Fotbal

vineri 23 ianuarie

sâmbătă 24 ianuarie

duminică 25 ianuarie

luni 26 ianuarie