Petrolul Ploiești

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FC Universitatea Cluj

FC Corvinul Hunedoara

Stadionul Francisc Neuman

Voluntari

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

UTA Arad

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FC Rapid București

FCSB

Arena Națională

Oțelul Galați

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

Dinamo București

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Universitatea Craiova

Sepsi OSK

Sepsi Arena

Andreea Cio

INTERVIU

Uneori, pentru a ajunge acolo unde îți dorești, trebuie să faci câțiva pași înapoi. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">Marius Coman</a> a trecut prin <a href="https://www.superliga.ro/articole/a-trecut-prin-toate-ligile-ca-sa-ajunga-superstar-povestea-lui-marius-coman-6900b71d">toate cele patru ligi ale fotbalului românesc</a>, a cunoscut terenurile modeste din eșaloanele inferioare, a stat departe de gazon din cauza unei accidentări grave și a ales să coboare în Liga a III-a într-un moment în care tocmai făcuse parte dintr-o echipă care promovase în Superliga. Astăzi, atacantul celor de la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA Arad</a> privește în urmă fără regrete. Într-un interviu acordat pentru Superliga.ro, Marius Coman a povestit despre copilăria petrecută în Țara Bascilor, întâmplările greu de imaginat din ligile inferioare, decizia care i-a schimbat cariera și rolul pe care încrederea l-a avut în parcursul său.

<h2>Din Vișeu în Țara Bascilor. Copilăria care i-a schimbat perspectiva</h2> Marius Coman avea opt ani când a plecat din Vișeu în Spania, alături de familie. S-a întors în România la 15 ani, dar, întrebat unde simte că a copilărit cu adevărat, răspunsul este Gernika, localitatea din Țara Bascilor în care a petrecut șapte ani. Acolo, sportul nu însemna doar fotbal. Participa la orice activitate sportivă, inclusiv la competiții de șah. Mai important însă, anii petrecuți în Spania i-au influențat felul în care privește lumea. „Cred că o altă perspectivă în care să privesc nu numai sportul, ci și viața. Adică mă consider o persoană deschisă la tot felul, la orice”, spune atacantul. A învățat și limba bască, euskera, pe care încă o vorbește, deși nu la fel de bine ca în copilărie. Recunoaște, amuzat, că nu are un cuvânt preferat, pentru că limba i se pare foarte grea. Întoarcerea în România a venit însă și cu un șoc. Obișnuit cu condițiile de pregătire din Spania, Coman a descoperit o realitate diferită în fotbalul de acasă. „Cel mai mare șoc a fost că eu plăteam pentru sintetic, să mă antrenez pe sintetic. Nu știam, acolo aveam toate posibilitățile și sinteticul nu trebuia să îl plătesc. Când am venit în țară, îmi cereau ăia 5 lei de fiecare. Prima dată am crezut că mă fac de bani.”

<h2>Fotbalul din ligile inferioare, performanță din pasiune</h2> După o perioadă la juniorii CFR-ului, Marius Coman și-a continuat drumul prin eșaloanele inferioare. A jucat la Baia Mare, a ajuns la Pojorâta și a cunoscut un fotbal foarte diferit de cel pe care îl urmărim astăzi în Superliga. Din fiecare divizie a rămas cu amintiri pe care spune că nu le va uita niciodată. Unele par desprinse dintr-un film. „De exemplu, la Liga a IV-a se băteau ăia după meciuri cu topoare. Pe la Sighet, pe acolo, îmi amintesc. Erau galerii cumva și se băteau pe bune, cu topoare, cu tot ce aveau prin mașini.” La Liga a III-a lucrurile deveniseră ceva mai profesioniste. Iar din Liga a II-a își amintește o imagine de la Recea: un coleg care tundea gazonul cu tractorul, în timp ce vacile se aflau în apropiere. Tot la Recea, Coman a devenit golgheter. Și tocmai acolo, într-un mediu în care condițiile financiare erau departe de cele ideale, a reușit să performeze. „Cumva mă simțeam bine în largul meu. Nu eram plătiți. Cumva și ca grup eram foarte apropiați. Iar pe teren performam, dar pe de altă parte nu primeam nimic. Și cred că foamea asta de performanță, de a ajunge la echipă mult mai bună, cred că ăsta e motivul.” Era fotbal jucat din pasiune, dar și cu speranța că următorul pas îl va duce mai aproape de visul său.

Coman, Marius

<h2>De la promovarea cu Petrolul, înapoi în Liga a III-a</h2> Odată cu transferul la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/petrolul-ploiesti">Petrolul</a>, cariera lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">Marius Coman</a> părea să intre într-o nouă etapă. Numai că, la două săptămâni după sosirea la Ploiești, atacantul a suferit o accidentare gravă. A petrecut o lună la pat și a avut nevoie de aproximativ patru luni și jumătate pentru a reveni la antrenamentele alături de echipă. „Când eram la pat? Nimic. Mă uitam la seriale, mă mai jucam, mai citeam, mă mai certam cu mama”, își amintește acum, cu umor, perioada de recuperare. Între timp, Petrolul traversa un moment bun și avea să promoveze în prima ligă. Pentru Coman, revenirea în primul unsprezece devenise însă dificilă. A urmat o alegere pe care nu mulți fotbaliști ar fi fost dispuși să o facă.&nbsp;Să lase în urmă o echipă proaspăt promovată în Superliga și să se întoarcă în Liga a III-a, la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/corvinul-hunedoara">Corvinul Hunedoara</a>. „Prima dată trebuia să mă conving pe mine. A fost o decizie dificilă, pentru că promovasem în prima ligă, cumva jucător al Petrolului, și trebuia să mă duc la Liga a III-a. N-a fost o decizie ușoară, dar a fost una foarte bună. Cred că cea mai bună decizie pe care am luat-o în viața asta.” La Hunedoara l-a întâlnit pe <a href="https://www.youtube.com/watch?v=s86ndjv-wcQ">Florin Maxim</a>, antrenorul care a văzut dincolo de problemele fizice cu care sosise și care i-a oferit șansa să își pună din nou calitățile în valoare. „El a văzut calitățile pe care le aveam și cumva m-a ajutat să le pun în practică. Chiar dacă era Liga a III-a.” Restul avea să devină una dintre cele mai frumoase p<a href="https://www.youtube.com/watch?v=IST1XRbicN0&amp;t=840s">ovești recente ale fotbalului românesc</a>, cu ascensiunea Corvinului și câștigarea Cupei României în 2024.

<h2>„Pentru mine, cel mai important lucru este încrederea”</h2> Dincolo de goluri, promovări sau trofee, există un cuvânt care revine constant în povestea lui Marius Coman: încrederea. A vorbit despre ea când și-a amintit perioada de la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/corvinul-hunedoara">Corvinul</a>, dar și atunci când a explicat cât de importante au fost pentru el golurile marcate împotriva <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fcsb">FCSB</a>, în tricoul celor de la <a href="https://www.youtube.com/watch?v=MONzhyhOpy4&amp;t=37s">UTA</a>. Întrebat cât de bun poate fi atunci când are încredere în propriile forțe, răspunde fără să stea pe gânduri: „Foarte bun. Foarte bun. Pentru mine, cel mai important lucru este încrederea. Un antrenor să-ți dea încredere, să-ți ofere continuitate. Pentru antrenorul care face asta o să dau tot timpul 100%.” De altfel, în ciuda momentelor dificile prin care a trecut, atacantul spune că nu s-a gândit niciodată să renunțe la fotbal. „În sinea mea eu știam că se poate. Adică chiar se poate. Nu contează vârsta, să fii ambițios, să muncești și să crezi. Pentru că asta, mai ales să crezi și să visezi, nu poate să-ți ia nimeni lucrul ăsta.”

<h2>La UTA, Coman a găsit ceea ce îi lipsea</h2> Ajuns la <a href="https://www.youtube.com/watch?v=MONzhyhOpy4&amp;t=37s">Arad</a>, Marius Coman spune că s-a simțit bine încă de la început. Nu doar datorită echipei, ci și atmosferei din jurul clubului, pe care o remarcase inclusiv atunci când venise pe stadionul din Arad ca adversar. „ Și când veneam ca adversar aici simțeam emulația care se creează în jurul orașului și în jurul stadionului. Ceva pozitiv. Simți ceva pozitiv, pur și simplu. Asta îmi oferă Aradul și lumea de lângă echipă și de lângă stadion.” În actualul sezon de Superliga, atacantul a disputat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">12 partide</a>, dintre care 10 ca titular, și a înscris patru goluri, două dintre ele <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-fcsb-uta">în partida împotriva FCSB</a>. După un drum care l-a purtat prin toate eșaloanele fotbalului românesc, Coman are acum un obiectiv clar alături de UTA: calificarea în play-off. „În primul rând să fiu sănătos și îmi doresc să ne îndeplinim obiectivul anul acesta, să fim în primele șase.” Drumul lui Marius Coman spre Superliga a avut urcușuri, coborâșuri, pauze și momente în care a trebuit să o ia de la capăt. Ce este de apreciat la el și de urmat de cei care vor să audă tribunele strigându-le numele după un gol: indiferent de liga în care joci, să rămâi convins că poți ajunge acolo unde îți dorești.&nbsp; Avem multe de învățat din cea mai importantă lecție a poveștii lui Marius.&nbsp;Uneori, un pas înapoi poate fi începutul celui mai spectaculos drum înainte.

Drumul înapoi spre Superliga, de la accidentări și alegeri dificile la regăsirea încrederii

Marius Coman: „Să crezi și să visezi. Asta nu-ți poate lua nimeni”

Ana-Maria Popescu

CRONICĂ

O etapă în care s-au înregistrat trei remize și niciuna
dintre ele fără gol marcat. Singura formație din postura de oaspete care a
reușit să se impună în acest weekend a fost FCSB la Voluntari, motiv pentru
care a și urcat pe loc de play-off. Interesant este că în această etapă nicio
echipă nu a reușit să depășească pragul de două goluri marcate pe meci, iar în
patru dintre partidele disputate formațiile oaspete nu au reușit să înscrie.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1575537121275729&set=a.547975264031925

Să vedem, așadar, cu ce rămânem după etapa a 12-a din Superliga.

<h2>Răbdarea a premiat-o
pe Dinamo </h2>
Liderul campionatului a căpătat suficientă încredere încât
să nu intre în panică atunci când golul se lasă așteptat. Răbdarea e o virtute
în cele mai multe cazuri, iar alb-roșiii au primit confirmarea în partida cu FC
Botoșani. Chiar dacă pe final, în urma a două lovituri de la 11 metri, victoria
a venit în cele din urmă. 2-0 și al cincilea succes consecutiv, la capătul unei
alte prestații solide. „Mi-a plăcut foarte mult prima repriză, chiar dacă nu am
marcat. În a doua repriză, modul în care am crezut că vom marca, asta mi-am
dorit. Am crezut în ce facem, am simțit că echipa știe ce trebuie să facă tot
timpul”, a spus antrenorul ”câinilor” Nuno Campos, la sfârșitul meciului.

<h2>Dobre a marcat din
nou după aproape două luni și a decis meciul pentru Rapid </h2>
Pentru un jucător ca Alex Dobre, o perioadă de aproape două
luni fără gol marcat e neobișnuită. „Eu prefer să am meciuri bune, să am
ocazii, să-mi ajut colegii, la un moment dat tot voi marca”, a spus fotbalistul
giuleștenilor, la finalul partidei pe care Rapid a câștigat-o cu 2-0 în fața
Corvinului. Un rezultat decis chiar de primele goluri ale jucătorului de 28 de
ani din 21 august încoace. A doua dublă stagională pentru el, într-un meci în
care alb-vișiniii nu au convins în prima repriză. Situația s-a schimbat după
pauză, când băieții lui Daniel Pancu au fost evident mai buni, o superioritate
confirmată de reușitele lui Dobre.

<h2>Elisor a marcat în
premieră ca titular și e golgheterul Superligii </h2>
Pentru prima oară în actuala ediție de campionat, Simon Elisor
a marcat din postura de titular. Atacantul francez a deschis scorul în victoria
Universității Craiova cu Farul (2-0), cu a șaptea sa reușită stagională.
Astfel, vârful transferat în această vară a rămas singur pe primul loc în topul
marcatorilor din Superliga. Lider în clasamentul eficacității era deja. Are un
gol la fiecare 41 de minute jucate, o medie de invidiat pentru oricine.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1574756574687117&set=a.547975264031925

<h2>Eduard Pap, la
superlativ </h2>

Ultima clasată, Csikszereda, a obținut abia al doilea punct
în acest sezon, la capătul unui meci cu accente dramatice pe final. La Galați,
ciucanii au rezistat cu doi oameni mai puțin din minutul 77 și au remizat cu
Oțelul (1-1). A fost o prestație eroică a oaspeților, mai ales în ultimele
minute, însă, înainte de orice, rezultatul i se datorează lui Eduard Pap.
Portarul de 32 de ani a avut câteva parade senzaționale, în special în
prelungiri, și a evitat un alt eșec pentru ciucani. Egalul nu îi ajută foarte
mult pe elevii lui Valentin Suciu din punct de vedere al clasamentului, dar cu
siguranță face bine la moral.

https://www.facebook.com/reel/1470258925005845

<h2>UTA și o victorie
așteptată 20 de ani </h2>
Din 2006 aștepta UTA o victorie pe teren propriu în
duelurile cu CFR Cluj. Acesta era momentul ideal pentru ca lunga așteptare să
ia sfârșit. Formația pregătită de Adrian Mihalcea nu mai are constanța din
sezonul trecut, când a câștigat play-out-ul, însă rămâne un adversar redutabil
acasă, unde <a href="https://www.superliga.ro/articole/iarba-verde-de-acasa-152f8cd2">nu pierde de la începutul lunii martie</a>. Arădenii au
profitat de acest atu important și au oprit seria negativă din confruntările cu
alb-vișiniii din Gruia. Omar El Sawy a marcat al doilea său gol stagional și a
adus ”Bătrânei Doamne” succesul cu 1-0. După 20 de ani, fanii din Arad au
sărbătorit din nou la capătul unui meci cu CFR.

<h2>Stoian l-a salvat din
nou pe Reghecampf </h2>

Alexandru Stoian i-a adus prima victorie lui Laurențiu
Reghecampf la revenirea la FCSB, 1-0 cu Oțelul. La meciul cu Voluntari,
salvarea a venit tot de la el, după ce Garita a deschis scorul, iar Guțea a reușit
să egaleze cu o execuție frumoasă, confirmând încă o dată că este una dintre perlele
„de privit” din acest sezon. Intrat în minutul 78, Stoian nu a avut nevoie decât
de șapte minute pentru a fi decisiv și a aduce victoria din centrarea celuilalt
tânăr de perspectivă, Pădurariu. A doua victorie pentru FCSB, care a urcat pe loc
de play-off înainte de derby-ul cu Rapid.

<h2>Ploaie și puține
goluri la Ploiești </h2>
Petrolul s-a încurcat într-un singur meci de acasă în acest
sezon, 0-2 cu Rapidul. În rest, a reușit doar victorii, dar acest lucru nu s-a
întâmplat și sâmbătă seară, când pe o ploaie mocănească, deloc benefică unui
gazon deja problematic, a remizat cu Sepsi, 1-1, echipă ce are o singură
victorie în deplasare. Cert este că „lupii galbeni” rămân pe locul al patrulea
în clasament, poziție asigurată momentan de startul bun de sezon sub comanda
lui Sousa.

<h2>U Cluj și Argeș au
dat-o la pace </h2>
Meciul de pe Cluj Arena a avut de toate. Goluri anulate, un
autogol, un penalty, dar și accidentări în ambele tabere. Lukic a reușit însă
să înscrie după cinci etape la rând fără gol, o reușită de care avea serios
nevoie, lucru pe care îl putem spune și despre Matos, care prin penalty-ul
marcat a bifat prima sa reușită a sezonului. Continuă criza la Argeș, care nu a
mai câștigat de la începutul lui august, când o învingea pe campioana Craiova
cu 1-0, în timp ce Clujul lui Bergodi continuă să-și arate limitele.

Podiumul rămâne neschimbat, după ce primele trei clasate au obținut victorii cu același scor (2-0)

Cu ce rămânem după etapa a 12-a din Superliga

SUPERSTARUL ETAPEI

Era minutul 77 în meciul dintre <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-ote-fkcs?sectiune=formatii">Oțelul Galați și FK Csikszereda</a>, în etapa 12 a Superligii. <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fk-csikszereda">Echipa lui Valentin Suciu</a> tocmai rămăsese în nouă oameni, după eliminările lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/vukovic-dusan-90f08870">Dušan Vuković</a> și <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/kukovec-nino-3dd5bffd">Niko Kukovec</a>. Scorul era 1-1, iar <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Oțelul </a>avea mai bine de un sfert de oră pentru a profita de superioritatea numerică. Gazdele atacau, căutau golul victoriei, dar în poarta oaspeților se afla un om hotărât să nu mai primească niciun gol.În minutul 89, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pap-eduard-d60400f6">Eduard Pap</a> respinge o lovitură de cap a lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/iacob-paul-4095f091">Paul Iacob</a>, de sub bara transversală. În prelungiri, deviază în transversală mingea trimisă de <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/joao-paulino-1504018b">João Paulino</a>, îl blochează pe <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/fernandes-patrick-39932321">Patrick Fernandes</a>, apoi intervine din nou la șutul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/silva-miguel-f8c8c43b">Miguel Silva</a>. Fluierul final consfințește remiza, iar portarul de 32 de ani, omul care a ținut piept atacurilor gălățene, este Superstarul Etapei.Pentru Csikszereda, este primul punct obținut în deplasare în acest sezon. Pentru Pap, încă un meci în care experiența și determinarea fac diferența. Și încă un capitol într-o carieră în care a învățat de mai multe ori să o ia de la capăt.

<h2>De la Jimbolia la Borussia Dortmund</h2> Eduard Pap a crescut la Jimbolia, în județul Timiș, unde fotbalul a început ca o joacă în fața blocului. Bătea mingea de dimineața până seara, până când, la 11 ani, a ajuns la Școala de Fotbal Marcel Băban. Acolo a început să descopere ce înseamnă antrenamentele organizate și disciplina unui viitor fotbalist profesionist. În acea perioadă a avut parte și de o experiență pe care nu avea să o uite niciodată. Prin intermediul fostului internațional Marcel Răducanu, a ajuns în Germania și s-a antrenat timp de o săptămână cu Borussia Dortmund.Pe banca echipei se afla Jürgen Klopp, iar în lot erau fotbaliști precum Robert Lewandowski și Mario Götze. Pentru tânărul portar din Jimbolia, a fost ocazia de a vedea de aproape fotbalul la cel mai înalt nivel. Drumul său a continuat la ACS Poli Timișoara, unde a debutat în prima ligă la numai 17 ani. Dar începutul promițător nu a fost urmat de o ascensiune fără obstacole.

<h2>Curajul de a o lua de la capăt </h2>La aproximativ 20 de ani, după ce evoluase în prima ligă, Pap a luat o decizie pe care mulți nu au înțeles-o. A plecat la Oradea, în Liga 3, pentru a avea șansa să joace și să-și continue dezvoltarea. A promovat în Liga 2 cu Luceafărul, iar după alte șase luni a revenit în primul eșalon, la ASA Târgu Mureș. Alegerea care păruse un pas înapoi îl ajutase, de fapt, să meargă înainte. A urmat perioada de la FC Botoșani, club la care a petrecut șase sezoane consecutive și la care avea să revină ulterior. Între cele două experiențe din Moldova, a evoluat în Ungaria, la Győri ETO, și la Oțelul Galați. Cu gălățenii a ajuns până în finala Cupei României din 2024, pierdută în fața Corvinului Hunedoara. A fost un episod important al carierei sale, dar și unul rămas cu regretul unui trofeu ratat. În februarie 2025, după despărțirea de Botoșani, Pap a trecut printr-un alt moment dificil. S-a întors acasă și a început să se antreneze cu CSC Dumbrăvița, echipă din Liga 2, pentru care a acceptat ulterior să și joace. Nu era prima dată când cobora din primul eșalon pentru a-și continua cariera. Dar, de fiecare dată, a găsit resursele necesare pentru a merge mai departe. Într-un interviu acordat Superliga.ro în vara anului 2025, Eduard Pap a vorbit deschis despre momentele care i-au marcat cariera, despre alegerile dificile și despre puterea de a o lua mereu de la capăt. O poveste care explică, poate, și determinarea cu care își apără astăzi poarta.

https://www.youtube.com/watch?v=5Zxnkt1PF6o

<h2>Un nou început la Csikszereda</h2> În vara anului 2025, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pap-eduard-d60400f6">Eduard Pap</a> a acceptat provocarea de a apăra poarta nou-promovatei Csikszereda, aflată la primul sezon din istorie în Superliga. Experiența sa era importantă pentru o echipă care descoperea dificultățile primului eșalon. Iar primul an petrecut la Miercurea Ciuc a confirmat că portarul avea încă un rol important de jucat. Noul sezon a adus însă alte provocări. Csikszereda a început greu campionatul, iar punctele au venit cu dificultate. În primele zece meciuri ale stagiunii 2026/2027, Pap a fost de fiecare dată titular și a adunat 46 de parade, potrivit statisticilor disponibile pe Superliga.ro. La Galați, într-o partidă în care Oțelul a expediat 29 de șuturi și a avut 63% posesie, portarul ciucanilor a primit nota 8,6, cea mai mare a meciului. După fluierul final, Pap s-a bucurat de punctul câștigat, dar nu și-a ascuns regretul că echipa sa nu a putut încheia partida în efectiv complet. „Mă bucur că am reuşit să luăm un punct în această situaţie, dar am un regret: îmi pare rău că nu am rămas 11 la 11.”

https://www.youtube.com/watch?v=_gEi0wvelRQ

<h2>Din nou, în fața unei provocări</h2> La 32 de ani, Eduard Pap știe că un sezon dificil nu se schimbă într-o singură seară. Csikszereda are în continuare mult de muncă pentru a-și îndeplini obiectivul, dar remiza de la Galați poate reprezenta un punct de plecare. „Suntem o echipă care va lupta şi anul acesta şi vom fi o nucă tare”, a declarat portarul după meci. Cu doi ani în urmă, Pap apăra poarta Oțelului într-o finală de Cupă a României. Acum s-a întors la Galați ca adversar și a fost omul care i-a împiedicat pe gălățeni să câștige. De la copilul care bătea mingea în fața blocului din Jimbolia până la portarul care a trecut prin toate cele trei eșaloane ale fotbalului românesc, Eduard Pap a învățat că o carieră nu este definită doar de victorii, ci și de felul în care răspunzi dificultăților. La Galați, Csikszereda a rămas în nouă oameni. Dar în poartă l-a avut pe Eduard Pap. Și a fost suficient pentru un punct.

Portarul ciucanilor a fost decisiv în remiza de la Galați, după un final de meci în care oaspeții au evoluat în nouă oameni

Eduard Pap, omul care a ținut Csikszereda în joc

Levente Balint

https://www.youtube.com/watch?v=y5R6NfhxRP0

El Sawy a avut o prestație bună din startul jocului și și-a încununat prestația cu unicul gol al meciului. Este încă o declarație de forță pentru jucătorul împrumutat de la Rapid. După Sepsi și U Cluj, extrema de 22 de ani este într-un etern rodaj. Duminică, a arătat că merită mult mai mult credit.

ARAD, TERITORIU COMPLICAT "CFR, în momentul de față, trebuie să redreseze corabia. Redresând corabia, pentru mine înseamnă o clasare cât mai bună, nu neapărat play-off". Șumudică a încercat, probabil, prin declarația dată înainte de meciul cu UTA, să mai ușureze din presiunea existentă în jurul clubului alb-vișiniu. Încărcată de problemele economice, echipa din Gruia are totuși un traseu decent în această toamnă. O eventuală victoria o lăsa cel puțin pe locul 7 la finele rundei. Așadar, măcar sportiv vorbind, CFR nu trăia cel mai dramatic scenariu. Jocul de la Arad era însă complicat. UTA voia să iasă din zona fierbinte, iar alb-roșiii nu pierduseră acasă din 1 martie înainte de vizita clujenilor.

Coman, mereu în coasta apărării clujene

PROBLEME MULTIPLE LA UTA, DAR ȘI LA CFR UTA este probabil la ora actuală formația de Superliga cu cel mai multe probleme medicale. Mai ales în zona defensivă. Adrian Mihalcea a improvizat în zonele laterale ale apărării, cu Ouaneh, respectiv Ivanov. Dar, a livrat o formulă de start curajoasă, cu Roman și Papeau titulari. CFR a început să-și contureze un 11 de start constant, dar l-a pierdut înainte de joc pe unul din cei mai solizi fotbaliști ai ei, polivalentul fundaș Simao Rocha. "FEROVIARII", REZISTENȚĂ GREA ÎN FAȚA DOMINĂRII UTISTE Galvanizați de atmosfera frumoasă din tribună, asistența fiind una din cele mai ridicate de la UTA din acest sezon, alb-roșiii au stăpânit prima parte. Dominarea lor a fost evidentă din start, deja din minutul 7 El Sawy șutând în afara buturilor, după o frumoasă acțiune pe partea dreaptă. Apoi, după două minute, l-a servit pe Coman cu o așezare în șapte metri, dar atacantul nu a nimerit cadrul porții. CFR s-a simțit incomod, la abordarea ofensivă a amfitrionilor adăugându-se și un presing agresiv, cu Mino Sota în prim-plan.&nbsp;&nbsp; După El Sawy, a venit rândul lui Roman să se evidențieze, optarul arădean începând "dialogul" său cu portarul feroviarilor. Vâlceanu a respins în minutul 12 șutul expediat de Roman de la 25 de metri, apoi mijlocașul ofensiv al gazdelor a tras peste transversală, de la 17 metri. În minutul 16, Ouaneh a reluat cu capul pe lângă bară.&nbsp; În minutul 18, la una din puținele situații periculoase ale clujenilor, Biliboc a fost blocat în fața careului mic. A fost un moment pasager, căci după ce CFR a mai atenuat din asediul arădenilor, a venit un șir de șanse mari. Întâi, Pantalon &nbsp;(33) a scos din fața porții un lob al lui Papeau, scăpat față-n față cu Vâlceanu. Acesta din urmă a mai scos de lângă bară lovitura liberă din 18 metri a lui Roman, scoasă de El Sawy, după zece minute.&nbsp; Alb-vișiniii au intrat în vertij pe final de repriză, dar au rămas în picioare după ce Vâlceanu (45) a scos un alt șut al lui Roman, iar Braun a fost aproape chiar de un autogol. UTA s-a putut considera nedreptățită de scorul de pe tabelă. Cu 65 la sută posesie, cu un raport de 13-2 la șuturi către buturi și cu 18-4 la atingeri în careul advers, echipa lui Adrian Mihalcea putea regreta că nu a fost mai eficientă.

El Sawy, Omar

ARĂDENII, RECOMPENSAȚI PENTRU SPIRITUL OFENSIV Jocul a continuat în același ritm spectaculos și după întoarcerea de la cabine. Papeau a trimis pe lângă bară din 17 metri, în minutul 47. Apoi, CFR a avut cea mai mare șansă a ei, când Biliboc (48) a nimerit transversala. Dar UTA parcă mai mult a fost întărâtată de acest moment. Benga (53) a reluat cu capul pe lângă, din careul mare, anunțând deschiderea scorului. El Sawy a combinat în minutul 55 cu Coman și, scăpat în careul mare, a șutat pentru 1-0 pe lângă Vâlceanu. Șumudică a reacționat, apelând la Sfaiț, Omic și Buș. Dar deși CFR a ripostat, tot UTA a avut marile ocazii. Vâlceanu (67) a prins reluarea cu capul a lui Pospelov, iar după un minut Papeau a trecut pe lângă 2-0 ratând incredibil după ce a tras pe lângă bară, din poziție unu la unu cu Vâlceanu. Arădenii puteau să aibă un final calm, dar Coman a irosit la fel de neverosimil o șansă în minutul 85, când a fost blocat, tot unu la unu, de același Vâlceanu. Care ar merita un premiu de consolare de Man Of The Match, varianta argint, pentru prestația de la Arad!&nbsp; UTA și-a produs singură emoții pe final, neucigând partida în timp util, deși a avut posibilitatea. Dar CFR a fost sterilă, fără idei. Victorie absolut justă pentru gazde, cei care au demonstrat iarăși că la Arad este greu pentru oricine.

El Sawy a făcut diferența într-un joc dominat de arădeni

UTA-CFR 1-0. Momentul lui Omar

Ionuț Tătaru

https://www.youtube.com/watch?v=VtpI-HKVAaw

Jocul de la Cluj se anunța ca unul de 1 sau 2, din punct de vedere statistic. Universitatea era singura formație care nu consemnase niciun egal în primele 11 runde din acest campionat. Alb-negrii erau favoriți cerți, mai ales că doreau să se revanșeze în fața fanilor după acel dramatic 3-4 acasă cu Rapid, de lunea trecută. Bergodi l-a preferat pe Capradossi ca stoper, în locul lui Cristea. În rest, cu Codrea suspendat, italianul a mizat pe tot ce avea mai bun, un eventual triumf urcând-o pe locul 4 la finele etapei. FC Argeș era în criză. Nu mai câștigase din 9 august în Superliga, iar Andone avea o serie de probleme de lot, lipsindu-i mai mulți titulari de drept. I-a revenit Sadriu în apărare, după suspendarea din etapa anterioară. Dar, cu trei rezerve mai puține decât ardelenii, piteștenii aveau o serie de improvizații în așezare. Cel puțin așa anunțau, că, de pildă, Micovschi începea ca atacant, iar Oancea era închizător.

REPRIZĂ CU POLEMICI, GOLURI ȘI PARADE ALE PORTARILOR Jocul a început abrupt, fără timp de respiro. Era minutul 3 când arbitrul George Roman a oferit prima controversă a meciului. Micovschi a deschis scorul, după ce a trecut printre stoperii clujeni, dar oficialul a anulat mai degrabă neașteptat golul, deoarece mingea îl lovise în dezvoltarea fazei. Au urmat schimburi de replici prin execuții din afara careului. Matos (7) l-a încercat pe Lefter de la 20 de metri, iar Chipciu (8) și Bic (25) au tras și ei de la distanță, Nikic evidențiindu-se. Iar în minutul 17, am mai avut un gol anulat, când Roman a judecat ca henț preluarea lui Lukic, bosniacul marcând după ce a scăpat singur. În minutul 23 însă, lucrurile au fost ceva mai clare. Matos a tras din careu, mingea l-a lovit pe Mikanovic în mână. Penalty-ul a fost transformat de Matos, pentru 0-1, dar avantajul a ținut puțin. În vervă mare, Lukic a egalat în minutul 27 cu un șut din șase metri, după o lovitură bine bătută de Macalou de pe stânga. Jocul a continuat într-un ritm intens, iar finalul primei părți a livrat suspans. Întâi, în minutul 44, s-a făcut 2-1 când Borța a deviat nefericit o minge în proprie poartă, balonul fiind săltat ușor peste portarul Nikic de către Lukic. Iar în minutele adiționale, Lefter a parat spectaculos reluările lui Matos și Borța!&nbsp;&nbsp;Și ca să completăm fișa evenimentelor, este de adăugat că U Cluj a fost nevoită să-i schimbe pe Capradossi și Drammeh, accidentați…

Pîrvu, Yanis

JOCUL CURAJOS AL OASPEȚILOR, PREMIAT La pauză, Andone a impulsionat atacul prin introducerea lui Luvambo și Dulcea. Jocul deschis al argeșenilor a continuat. Întâi, Pîrvu a nimerit bara în minutul 54. U Cluj a fost aproape de 3-1 după un minut, atunci când Bic a bătut înșelător o lovitură liberă, dar Nikic a scos de sub bară. Alb-violeții au presat continuu, iar insistența lor a fost recompensată. Dulcea l-a deschis pe Pîrvu în zonă centrală, tânărul mijlocaș ofensiv marcând din șase metri, după o cursă irezistibilă, pentru 2-2. Argeșenii și-au menținut ritmul, U simțindu-se inconfortabil minute-n șir. Ambii tehnicieni au forțat atacul. Aliev și Stanojev, respectiv Balaure, au intrat în minutul 71. Iar cea mai mare ocazie a venit în minutul 84, când Lukic a reluat incredibil pe lângă poartă, din numai șase metri. În cele din urmă, scorul final a fost unul just. U a avut același volum ofensiv arătat mereu, dar mai departe are lacune defensive greu de explicat. Dincolo, chiar dacă au scos numai un punct, elevii lui Andone pot fi mulțumiți, ei oferind și unul din cele mai calitative jocuri ale lor din 2026/2027. Semn că ieșirea din criză este foarte posibilă în scurt timp.

Un nou meci ofertant al Universității. Goluri frumoase, parade ale portarilor și ritm foarte bun

"U"-FC Argeș 2-2. Spectacol a la Cluj

Ultimul meci al etapei o găsea pe FCSB în situația de a trece pe loc de play-off, 6, dacă trecea de Voluntari. Roș-albaștrii voiau să confirme victoria cu Oțelul de la revenirea lui Reghecampf, antrenorul nefăcând decât o singură schimbare. Radunovic, reapărut la FCSB pentru prima dată din 23 august încoace, i-a luat locul lui Arad. Voluntariul pornea ca outsider, dar ilfovenii aveau ca atu factorul terenului propriu. Cele opt puncte agonisite până luni au fost toate luate de acasă, deci elevii lui Pîrvu erau încurajați de acest aspect. Voluntariul a ieșit în formula la care se aștepta toată lumea, Pîrvu neavând oricum un lot prea ofertant.

MECI ALERT DIN PRIMELE MINUTE FCSB a început jocul ofensiv, având o ocazie deja din minutul 2, atunci când Jurhar a parat șutul lui Radunovic. Dawa (6) a reluat cu capul peste bară din șapte metri, pentru ca după câteva zeci de secunde mai târziu Voluntariul să aibă prima ocazie mare. Schieb a lobat modest peste Târnovanu, de la 16 metri, goalkeeper-ul oaspeților ieșind cam riscant, execuția ilfoveanului putând fi mult mai calitativă. Ambii portari s-au evidențiat apoi, după ce, în minutul 7, Haruț a respins din fața buturilor șutul lui Miculescu. Jurhar (14) a intervenit la încercarea lui Muhar, în timp ce Târnovanu (18) a scos de la colțul scurt șutul periculos al lui Merloi. Garita (22) a tras pe lângă bară din colțul careului, apoi Jurhar a respins șutul său, dar acestea au fost semnalele pentru 1-0. Căci în minutul 25, camerunezul a scăpat dintre Cestic și Dumbravanu și a punctat cu capul din șase metri, după mingea venită din lovitura bătută de pe dreapta de Radunovic. FCSB a gestionat restul reprizei, chiar dacă ilfovenii au mai avut câteva șarje prin Merloi și Guțea. În minutul 40, Gheorghe a prins un șut promițător, dar… Merloi a deviat mingea în aut de poartă. Cu 24-11 atingeri de minge în careul advers, FCSB a fost stăpâna primei reprize, dar trebuie să se mai întrebuințeze pentru a nu-și compromite avantajul.

Remus Guțea a marcat superb pentru a cincea sa reușită stagională

TINERII AU ÎNFRUMUSEȚAT REPRIZA A DOUA Reghecampf i-a introdus după pauză pe Arad și Joao Paulo, pentru controlul median. Dar, jocul a devenit letargic, fără sclipiri din partea vizitatorilor. Ilfovenii au simțit că pot scoate mai mult și că FCSB nu este nicidecum un "balaur" de nerăpus.&nbsp; Ușor, voluntarenii au început să preseze și au dat lovitura în minutul 59. Atunci, tânărul Guțea a prins o "rachetă sol-aer" de la 17 metri, învingându-l pe Târnovanu, pentru 1-1. A venit o perioadă confuză pentru FCSB, care a scăpat cu fața curată, cu multă șansă, în minutele 70 și 71. Întâi, lansat pe dreapta în careu, Babic a nimerit bara, iar apoi a trimis pe lângă, din careul mic.

Stoian, Alexandru

Reghecampf a plusat cu Boutoutaou și Politic, iar primul nu a profitat de luftul lui Onișa și a tras peste poartă, din numai opt metri, în minutul 78. Până la urmă, cu șansă, FCSB a avt ultimul cuvânt. Era minutul 85 când Pădurariu a centrat în fața careului mic, iar Stoian, intrat de șase minute în locul lui Garita, a împins mingea cu noroc în plasă, profitând de ezitarea lui Șuteu. S-a făcut 1-2, iar Boutoutaou a nimerit bara în minutul doi din timpul adițional. Voluntarenii nu au mai avut puterea să creeze pericol. FCSB a avut din nou nevoie de Stoian, ca și cu Oțelul, pentru a bifa a doua victorie din două cu Reghecampf. Cu asta rămân roș-albaștrii, fiindcă deocamdată jocul nu extaziază. În runda viitoare, urmează un test real, cu Rapidul, derby-ul urmând să indice ce "upgrade" a reușit Reghe. Voluntariul a fost aproape de un scor pozitiv, dar a plătit, iarăși, din cauza naivităților defensive.

Din nou, intrat ca rezervă, Stoian a decis victoria pentru roș-albaștri

Voluntari-FCSB 1-2. Golden Boy

UTA Arad (team)

Era 1 martie, iar UTA și FCSB jucau în etapa a 29-a a Superligii 2025/2026. Meciul putea însemna una din ultimele șanse la play-off pentru cele două trupe, dar victoria Argeșului la Dinamo, chiar înaintea începutului de meci de la Arad, a certificat prezența piteștenilor în Top6. În cele din urmă, duelul dintre UTA și FCSB a contat doar pentru statistică. Bucureștenii au învins cu 4-2, dar meciul în cauză este important pentru alb-roșii. Este ultimul joc cedat acasă în Superliga de&nbsp;"Bătrâna Doamnă".

11 MECIURI FĂRĂ ÎNFRÂNGERE PE TEREN PROPRIUDuminică, era minutul 55 când El Sawy a receptat mingea după o fază prelungită de atac și a plasat balonul pe lângă Vâlceanu, cel care și-a salvat echipa de la un eșec mai clar. S-a încheiat UTA-CFR 1-0, astfel că alb-roșiii au rămas în grupul formațiilor care încă nu au pierdut acasă în acest campionat, alături de Dinamo, Farul și FC Botoșani.Sunt 11 meciuri la rând în arena&nbsp;"Francisc Neuman" în care UTA nu pierde, serie în care formația de pe malurile Mureșului a înregistrat șapte victorii și patru remize.În acest campionat, utiștii au început cu trei egaluri consecutive acasă, urmate de trei victorii legate.&nbsp;

https://www.facebook.com/reel/2156522441636885

VICTORIA VOINȚEI CU CFRTriumful cu clujenii merită evidențiat special fiindcă Adrian Mihalcea a avut o apărare improvizată în zonele laterale. Dorobanțu și Guelette, respectiv Alomerovic și Padula au fost indisponibili din punct de vedere medical, astfel că tehnicianul alb-roșiilor i-a folosit pe dreapta pe stoperul Ouaneh, iar pe stânga pe închizătorul Ivanov. Asta, pe lângă faptul că Oaidă sau Odada, alți jucători de profil defensiv sunt și ei pe lista indisponibililor.S-a arătat încă o dată capacitatea utiștilor de a lupta. Ultimele două victorii, 1-0 cu Sepsi și CFR, au venit după reușite bifate în partea a doua. Iar în primul meci de acasă, 2-2, UTA a revenit după ce a fost condusă cu 2-0.

CONEXIUNEA SPECIALĂ CU PUBLICUL

Aradul este unul din cele mai vibrante locuri din Superliga. Contribuția publicului la traseul de acasă este incontestabilă. Media rotunjită a asistenței în acest sezon este de 6.300/meci la disputele de pe teren propriu. Iar contribuția numerică este însoțită și de energia specială venită din tribune.Mihalcea a admis la finele duelului cu CFR că publicul este argumentul numărul 1: "Aportul publicului este foarte important. Culmea este că avem alt vibe acasă. Acest lucru nu ți-l poate da decât stadionul, publicul, cei care vin alături de echipă. În deplasare suntem aceeași echipă, dar ne lipsește ceva. Plusul de acasă vine din exteriorul echipei și te face să te simți mai puternic. Totul este pozitiv din exterior: publicul, ultrașii, ziariștii".Autorul golului, El Sawy, a vorbit și el despre contribuția fanilor. "Este vorba despre sprijinul fanilor și atmosfera pe care o creează ei la fiecare meci. Cred că au suporterii un efect enorm asupra prestațiilor noastre”.Următoarele meciuri de acasă din Superliga ale utiștilor vor fi în noiembrie, cu Petrolul și Craiova. Două echipe care acum sunt în play-off, dar pe care le așteaptă o viață foarte grea la Arad.&nbsp;

UTA, dominantă la Arad. "Bătrâna Doamnă" nu a mai cedat în propriul teren din 1 martie

Iarba verde de acasă

Undeva, într-un loc prin casa lui Andrei, se află o șapcă a CFR-ului, cu semnătura lui Cadu. Andrei Cordea a primit-o în copilărie, într-o zi în care a mers să-i vadă la antrenament pe fotbaliștii echipei din Gruia. Nu știa atunci că, peste ani, avea să îmbrace și el tricoul vișiniu. „Ei făceau antrenament lângă Iulius Mall. Aveau acolo un teren și m-am dus la antrenament, dar era spre final. Țin foarte bine minte și chiar i-am zis lui Cadu că am primit cadou o șapcă cu CFR și mi-a semnat-o.” Cordea avea zece ani când a plecat de lângă familie și prieteni pentru a-și continua drumul în fotbal, la Cluj. A locuit la cămin, fără televizor, dar înconjurat de alți copii cu care împărțea aproape fiecare moment al zilei. Când vorbește despre perioada aceea, nu-și amintește în primul rând sacrificiile, ci prieteniile. „Să știi că am avut o copilărie foarte frumoasă. Atunci nu existau telefoane ca acum. Eram noi, băieții, eram foarte buni prieteni, stăteam toată ziua împreună. Cred că am mai prins generația aia foarte frumoasă în care chiar poveștile noastre nu se terminau. Aveam acea rutină în care eram și la școală împreună. Parcă poveștile noastre nu se terminau. Atât de frumos era!” Dacă s-ar putea întoarce în timp, la copilul care privea antrenamentul CFR-ului, nu i-ar dezvălui ce echipe va reprezenta sau câte goluri va marca. I-ar spune&nbsp;„să fie liniștit, că o să fie bine”.

<h2>Lecția răbdării, în Italia</h2> La 18 ani, Cordea a plecat în Italia, la Novara. A fost o experiență în care a învățat să aștepte, deși era convins că merită să joace. A câștigat campionatul Primavera, s-a antrenat alături de prima echipă, unde l-a avut coleg și pe George Pușcaș, însă oportunitățile la seniori nu au venit așa cum își dorea. „Nu a fost o perioadă grea, pentru că știu cât de serios eram. Îmi doream foarte mult să joc și familia mea știe foarte bine. Meritam să joc și atunci. Din păcate, eram singurul străin. Ăsta este adevărul! Chiar meritam să joc, dar nu voiau să mă bage. Nu știu de ce!” Cordea insistă că nu a avut conflicte cu antrenorii și că și-a respectat întotdeauna obligațiile. În primul sezon, echipa mare a retrogradat din Serie B în Serie C. În următorul, la 19 ani, a rămas la Novara, dar fără să primească minutele pe care le aștepta. „Sunt conștient că unii o să zică: «Dacă erai bun, te băga», dar chiar nu s-a întâmplat nimic. Niciodată n-am avut niciun conflict cu niciun antrenor. Am jucat bine, am fost disciplinat, am muncit. Pur și simplu, hai să zic că nu am fost văzut.” Frustrarea exista, dar nu l-a făcut să renunțe. Dimpotrivă, Cordea consideră că experiența italiană l-a ajutat atunci când a revenit în România. „În capul meu nu era decât că merit să joc, că trebuie să joc, trebuie să fac tot posibilul să joc. Și m-am antrenat. De asta, când am avut posibilitatea să vin în Liga 1, mi-a fost mai ușor decât altor jucători care n-au plecat în altă țară.”

Cordea, Andrei

<h2>Nimic în viața lui nu a fost întâmplător</h2> Pentru Cordea, perioadele dificile au căpătat, în timp, o semnificație aparte. Vorbește des despre Dumnezeu și despre familie, iar tatuajele pe care le poartă sunt legate de aceste două repere. „La mine, toate tatuajele pe care le am au o semnificație aparte. Toate sunt despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos, despre familie. Cred că la mine în carieră și în viață nimic n-a fost întâmplător. Toate au avut un rost.” În felul în care privește astăzi fotbalul se regăsește și o lecție primită de la părinți, pe care spune că nu a uitat-o niciodată. „Trebuie să dai și de o perioadă în care suferi ca să ai parte și de succes și să fie bine. Nu poate să fie bine de la început. Asta este o vorbă de la părinții mei, pe care nu am cum să o uit. Și orice greutăți aș avea în viață, merg pe premisa asta că trebuie să fie greu ca să ajungi la succes.”

<h2>„Primul meu schimb de tricouri a fost cu Rice, când juca la West Ham”</h2> Cariera l-a dus și în Arabia Saudită, însă distanța nu i-a slăbit legăturile cu oamenii de acasă. Când revenea în România, Cordea mergea la familie, în Alba Iulia, dar își făcea timp și pentru Cluj, orașul în care crescuse și își legase numeroase prietenii. „Sunt o persoană atașată de familie și îmi place să petrec timpul cu ei. Când veneam acasă, veneam și la Cluj. Îmi plac oamenii de aici, am stat și șapte ani, am foarte, foarte mulți prieteni și foști colegi, și alți prieteni care nu sunt fotbaliști. Am ținut legătura și chiar de atunci am rămas prieteni buni.” Din anii petrecuți pe terenurile de fotbal a adunat și o colecție de tricouri. Printre ele se află unul al lui Cristiano Ronaldo, păstrat acasă, la părinți. Obiceiul schimburilor de tricouri a început însă cu Declan Rice, după un meci disputat împotriva lui West Ham, pe vremea când evolua la FCSB. „Primul pe care l-am schimbat a fost cu Rice, când eram la Steaua (FCSB) și am jucat cu West Ham. De atunci am început să mai schimb tricouri, că până atunci nu îmi plăcea oarecum să cer tricouri sau să schimb. Dar după mi-am dat seama că poate să fie o amintire de care îți aduci aminte când trece timpul.” La CFR, relațiile dintre colegi au depășit, la rândul lor, granițele vestiarului. Cordea povestește zâmbind despre apelativul „nepoate”, pe care a început să-l folosească atunci când a ajuns la echipă și care a rămas între el și colegii săi, inclusiv Alin Fică. „Mereu când veneam le ziceam «Salut, nepoate!» și a rămas asta cu «nepotul meu, nepoate».” Cu Fică păstrează legătura prin mesaje, fotografii și apeluri video, chiar și atunci când nu sunt împreună. „Vorbim nu chiar zilnic, dar la două-trei zile. Poze ne trimitem zilnic. Am creat un grup foarte frumos. Poate se vede, pe zâmbetul meu, asta. Nu pot să-ți explic, pentru că dacă nu ești acolo cu noi să vezi, nu pot să-ți explic foarte bine.”

<h2>Cum va fi ținut minte în istoria CFR-ului</h2> La 27 de ani, Cordea spune că este un alt jucător decât cel care primea primele convocări la echipa națională. Experiențele acumulate l-au ajutat să privească diferit anumite situații de joc. „Da, mult mai pregătit! Adică m-am maturizat, mă simt matur total. Știu să gestionez unele faze mai bine, știu că trebuie să fiu mai pragmatic, mai liniștit cu mine.”Cu ani în urmă, un copil venit la Cluj pentru fotbal pleca de la un antrenament al CFR-ului cu o șapcă semnată de Cadu. Astăzi, Andrei Cordea este cel care îmbracă tricoul echipei pe care o privea atunci de la marginea terenului. L-am întrebat cum și-ar dori să fie ținut minte în istoria CFR-ului.&nbsp;„Un jucător care a dat totul pentru club și cred că am și dovedit asta”, a răspuns cu calm.&nbsp; Totul a început de la o șapcă semnată de Cadu. A continuat cu muncă și cu convingerea că merită să joace. Și-a știut locul. Atât pe teren, cât și pe hartă. La Cluj, Andrei Cordea trăiește un ritm al fotbalului și al vieții care îl face fericit. Și nu-s doar cuvinte. Se vede asta și în zâmbetul lui.

Copilul Andrei „să fie liniștit, că o să fie bine”

De la șapca semnată de Cadu la tricoul CFR-ului

Lângă Piața Crângași din București, drumul coboară spre căminele de studenți. Pe stânga, după ce treci de terenurile de tenis, se vede tribuna oficială a unui stadion bătrân, dar cu atâtea povești cu și despre oameni tineri. Tu știi cine a fost Gașca Nebună și cum suporterii se îndreptau la prânz spre meci? Într-un loc care nu a trăit vreodată fotbal după apus, pentru că acolo nu existau nocturne, ci doar plopi în spatele tribunelor și clădiri ale Politehnicii București. În zi de meci, ciorchini de studenți se adunau la geamuri sau pe blocuri. Nu pentru că biletul ar fi fost scump, ci pentru că așa era regula, asta era o parte din viața studențească. Și cred că m-am înșelat. Sportul a trăit fotbal după apus. Când totul s-a încheiat și au rămas doar amintirile. Printre ele, o clasare pe locul 4 din prima ligă în sezonul 2005-2006, cu Florin Maxim în „uniformă” de student, complet albă.

În acel sezon, Sportul a strâns 56 de puncte, la fel de multe ca Dinamo, și a marcat de 54 de ori. Într-o echipă cu Ionuț Mazilu, Costin Lazăr, Tibi Bălan, Marius Nae, Dacian Varga și Viorel Ferfelea, Maxim a bifat 12 apariții. În primăvară, „studenții” au legat șapte victorii consecutive, una dintre ele acel 5-4 cu Dinamo care a rămas între meciurile nebune ale unei echipe care își purta porecla cu destulă naturalețe. Florin Maxim avea 25 de ani. Până să ajungă însă în Regie, povestea lui cu fotbalul începuse la Brad și trecuse deja, pentru prima dată, prin Hunedoara. „Nu am fost vreun talent. M-am bazat doar pe muncă și pe corectitudinea față de fotbal”, spune astăzi Maxim. Avea în jur de 10-11 ani când a ajuns împreună cu colegii și cu tatăl său la un meci al Corvinului. A stat chiar în tribuna stadionului în care, peste ani, avea să povestească pentru documentarul <a href="https://www.superliga.ro/articole/ce-inseamna-corvinul-pentru-hunedoara-987615c7">Echipa cu inima de fier</a>&nbsp;despre cea mai importantă parte a carierei sale de antrenor. Își amintește și vremea de atunci. Ploua mărunt.„Și atunci parcă mi-a crescut în mine dorința de a juca la echipa emblemă a județului nostru”, completează fostul fundaș stânga. Nici nu își imagina el câtă bucurie va aduce hunedorenilor.

<h2>De la Hunedoara la opt stații de Ghencea</h2> A început fotbalul la Aurul Brad, iar în 1998 dorința copilului din tribună devenea realitate. Florin Maxim ajungea la Corvinul și debuta în Divizia B. Avea 17 ani. Aventura avea să fie scurtă. Opt meciuri mai târziu, fundașul stânga pleca spre București. La 18 ani, Maxim ajungea la Steaua. N-a rămas însă în Ghencea. Au urmat Alba Iulia și UMT (UM Timișoara), echipa pentru care a debutat în prima ligă, pe 5 august 2001, într-un meci cu Rapid. Apoi drumul l-a adus din nou la București. De data aceasta, la opt stații de Ghencea cu tramvaiul 41, printre căminele din Regie. La Sportul Studențesc avea să petreacă cea mai mare parte a carierei. A prins și retrogradarea, și revenirea în prima ligă, iar în sezonul promovării a marcat de opt ori. Au fost 88 de meciuri în campionat în prima perioadă petrecută în alb, înainte ca povestea să se întrerupă în 2006. Sportul a retrogradat atunci nu pe teren, ci din cauza problemelor financiare, iar Maxim a plecat la Farul Constanța. Trei sezoane mai târziu ajungea din nou în vestul țării, de data aceasta la Timișoara. Acolo, cariera lui a ieșit pentru prima dată din granițele României. În sezonul 2009-2010, Florin Maxim a jucat în grupele Europa League. A fost titular la Bruxelles, cu Anderlecht, a intrat împotriva lui Ajax și a fost din nou titular la Zagreb, la singura victorie a Timișoarei din acea grupă, 2-1 cu Dinamo Zagreb. Avea 28 de ani și nu știa că, peste un deceniu, experiența avea să cântărească într-o alegere făcută nu pentru el, ci pentru jucătorii săi.

<h2>Când fotbalul s-a văzut altfel</h2> După Timișoara, Maxim s-a întors pentru încă două sezoane la Sportul Studențesc. Au urmat Petrolul și Concordia Chiajna, iar ultimul tricou al carierei a fost cel al lui FC Voluntari. În 2015, la 34 de ani, încheia un drum de aproape două decenii ca fotbalist, cu peste 200 de meciuri în prima ligă. Dar n-a plecat din fotbal. Doar a schimbat locul din care îl privea. A rămas la Voluntari, mai întâi aproape de juniori, apoi ca antrenor secund. Timp de câțiva ani a lucrat în staff, până când, în noiembrie 2019, Viitorul Șelimbăr i-a oferit prima echipă pe care să o conducă din postura de antrenor principal. Primul proiect avea să-i aducă și prima promovare. În sezonul 2020-2021, a terminat neînvins cele 18 etape ale sezonului regular din Liga 3, cu 16 victorii și două egaluri. A trecut apoi de Crișul Chișineu Criș și de Măgura Cisnădie la baraje și a urcat în Liga 2. Maxim nu a mai continuat însă la Șelimbăr. <h2>„Am luat-o puțin personal”</h2> În vara lui 2021, după mai bine de două decenii de când plecase de acolo ca jucător, drumul îl ducea din nou spre Hunedoara. Corvinul nu se numea încă, oficial, Corvinul. Echipa era CS Hunedoara, juca în Liga 3, iar tribunele nu mai semănau cu cele pe care le văzuse copilul de 10-11 ani, venit la meci împreună cu tatăl său. Au revenit apoi numele, palmaresul și, încet, oamenii în tribune. Pentru Florin Maxim, însă, obiectivul de început era să ducă echipa în locul în care o găsise el, ca jucător. „Eu am debutat la Corvinul în Liga a 2-a și mi-am dorit enorm să duc echipa acolo.”&nbsp; Așa cum el ne-a spus cu sinceritate, a luat misiunea puțin personal. Asta explică ce a urmat în următorii 5 ani.

<h2>Dușul rece</h2> Doar că prima încercare n-a dus în Liga 2.&nbsp; În 2022, Corvinul a ajuns până la barajul decisiv pentru promovare. A câștigat prima manșă cu Minaur Baia Mare, 2-1 la Hunedoara, dar a pierdut returul cu 1-4. Un sezon întreg s-a oprit la 90 de minute de obiectivul pe care Maxim îl luase „puțin personal”. Ne-a zis că totul se năruise pentru el. Totuși, spre plăcuta lui surpriză, semnalele din partea primarului Hunedoarei nu a lăsat loc de interpretări. Să i se spună clar să nu-i treacă prin cap să plece a fost declicul.&nbsp; Urmau să încerce din nou.&nbsp; Un an mai târziu, de data aceasta acasă, Corvinul a obținut promovarea. Iar Maxim a primit și imaginea care lipsea din povestea începută în tribune, pe o ploaie măruntă, când avea 10-11 ani. Un stadion plin. „A fost o imagine pe care nu o pot uita și nu o voi uita niciodată. Un stadion alb-albastru, încurajându-ne și, după meci, intrând pe teren alături de noi și de jucători.” Prima ratare rămăsese însă cu el.&nbsp; „Câteodată poate ai nevoie de un duș rece, de un șoc să mergi mai departe. Eu cred că m-a întărit acel an și am avut multe de învățat.” Maxim spune că fusese prea permisiv cu jucătorii și că, privind înapoi, ar fi trebuit să ia alte decizii. Lecția n-a însemnat însă amenzi și nici transformarea vestiarului într-un loc condus prin frică. În cinci ani la Corvinul, spune că nu a amendat niciun jucător. Are reguli. Jucătorii se cântăresc în fiecare zi. Are principii, dar încearcă, înainte de toate, să le explice de ce există. „Le facem pentru ei, nu să fim niște sperietori sau să-i amendăm.” În fiecare zi schimbă ceva la antrenamente, introduce cerințe noi și încearcă să-și țină jucătorii „în priză”. Pentru că, în filozofia lui Maxim, nici măcar o zi obișnuită de antrenament n-ar trebui să treacă pur și simplu, fără să câștigi ceva din ea. Mai ales când vezi în fiecare zi un reminder al visului pe care îl ai de împlinit. Pe o tablă din vestiar era scrisă o dată. 15 mai. Ziua finalei Cupei României.&nbsp; O scriseseră încă de la începutul sezonului. Nu știau dacă vor ajunge acolo. Știau doar că nimeni nu le putea interzice să se gândească la ziua aceea. <h1 style="text-align:center;">„Nu ne poate opri nimeni din a visa.”</h1> Până atunci mai era însă mult. Corvinul a trecut de două tururi preliminare, apoi a câștigat o grupă din care făcea parte și Sepsi, echipă din Superligă și deținătoarea trofeului. În sferturile de finală, la Hunedoara venea CFR Cluj. Stadionul era plin. Înaintea meciului, Maxim le-a cerut jucătorilor săi ceva ce nu ținea doar de tactică. „În momentul în care avem mingea, să încercăm să-i atragem pe suporteri de partea noastră. Să încercăm un șut la poartă,să obținem un corner, ca să putem să dăm din mâini, să le cerem cumva suportul fanilor noștri.”&nbsp;În minutul 11, CFR a rămas în zece oameni după eliminarea lui Tachtsidis. Până la pauză, Marius Lupu a făcut 1-0. După pauză au mai venit trei goluri. 4-0 scria pe tabelă la finalul meciului. O echipă din Liga 2 tocmai eliminase una dintre cele mai titrate formații ale ultimilor ani din fotbalul românesc. Iar oamenii din tribune făcuseră exact ce sperase Maxim. Crezuseră. „Au început să creadă și ne-au dat acea energie pe care noi am fructificat-o. Și am reușit să mergem mai departe.” Două săptămâni mai târziu, tot la Hunedoara, Corvinul a învins-o cu 3-1 pe FC Voluntari și s-a calificat în finala Cupei României. Data de pe tablă nu mai era un vis. Pe 15 mai 2024, la Sibiu, Corvinul Hunedoara și Oțelul Galați au terminat 2-2 după 120 de minute. Trofeul s-a decis la penalty-uri.&nbsp; Corvinul a câștigat. Pentru prima dată în istoria clubului.

<h2>Șansa pe care nu le-o putea lua</h2> Trofeul a deschis însă o ușă care nu mai fusese deschisă la Hunedoara de 42 de ani. Europa. Corvinul a primit licența pentru Europa League, dar alegerea venea cu un preț. Schimbarea formei de organizare, necesară pentru ca echipa să poată avea drept de promovare în Superligă, trebuia amânată. Pentru Maxim, alegerea a însemnat și o întoarcere, peste ani, la experiența trăită ca jucător la Timișoara. „Am jucat meciuri internaționale în Europa League și am simțit pe propria piele ce înseamnă. Nu puteam să le răpim băieților șansa aceasta.” <h2>Corvinul, din nou în Europa&nbsp; </h2> Hunedorenii reveneau în cupele europene după 42 de ani. Adversara tocmai câștigase Cupa Ungariei și terminase campionatul pe locul secund. Pe teren, diferența de pe hârtie a dispărut. Sergiu Buș a deschis scorul. Marius Lupu a marcat de trei ori. Paksi - Corvinul 0-4. Maxim spune că victoria nu l-a surprins. Proporțiile ei, poate. Iar cele patru goluri avantaj au produs, înaintea returului, un gând care s-a strecurat aproape inevitabil în jurul echipei. <h1 style="text-align:center;">„N-au cum să ne dea 5!” </h1> N-au dat. Paksi a câștigat returul cu 2-0, iar Corvinul a mers mai departe. A urmat Rijeka. 0-0 la Sibiu, apoi returul din Croația. Rijeka a marcat repede, dar Corvinul a primit în repriza a doua șansa de a egala. Sergiu Buș, omul care deschisese seara de la Paks, a ratat un penalty. Florin refuză însă să transforme ratarea într-un reproș. Tocmai pentru că știe cum se simte un astfel de moment. Ca jucător, la Farul, fusese desemnat să execute un penalty împotriva Stelei, deși simțea că nu ar trebui să o facă. A ratat. De atunci, spune că nu mai stabilește un singur executant. Are trei-patru jucători pregătiți, iar alegerea le aparține în funcție de cum se simt în acel moment. La Rijeka, mingea n-a intrat. Corvinul a pierdut cu 0-1 și aventura europeană s-a oprit. Au rămas însă patru goluri la Paks, o dublă în care o echipă din Liga 2 a stat la un penalty de egalitate în fața viitoarei campioane a Croației și experiența pentru care, cu câteva luni înainte, alesese să amâne un alt vis. Superliga.

<h2>Visul rămas în așteptare&nbsp; </h2> În sezonul 2025-2026, Corvinul a terminat neînvinsă cele 21 de etape ale sezonului regular din Liga 2. Iar pe 7 mai, la Hunedoara, o victorie cu 2-0 împotriva lui FC Voluntari a făcut ca promovarea să devină matematică. După 34 de ani, Corvinul revenea în prima ligă. Câteva zile mai târziu, echipa lui Maxim devenea și campioana Ligii 2. Când ajunsese la Hunedoara, în 2021, găsise o echipă de Liga 3 care încă se numea CS Hunedoara și tribune din care dispăruseră mulți dintre suporteri. Cinci ani mai târziu, avea în spate o promovare în Liga 2, o Cupă a României, meciuri europene și, în sfârșit, drumul deschis spre Superligă. Dar Maxim vorbește despre ce s-a construit la Hunedoara mai degrabă la plural decât la singular. „Nu sunt boss-ul nimănui, eu sunt parte din această echipă.” Spune că încearcă să fie antrenorul pe care și l-ar fi dorit el atunci când era jucător. Nu intră în viața privată a fotbaliștilor, nu îi amendează și preferă să vorbească cu ei „părintește, frățește”, atunci când situația o cere. Întors în vechea tribună a stadionului din Hunedoara pentru interviul cu Superliga.ro, vorbește despre Corvinul ca despre un proiect care abia începe să capete dimensiunea pe care și-o dorește.&nbsp; Stadion. Bază de pregătire. Academie. O proiecție pe minimum cinci ani. <h1 style="text-align:center;">„Să facem din Corvinul noul Atletico Madrid!” </h1> Nu vorbește despre copierea unui club. Vorbește despre identitate, despre legătura dintre echipă și oraș și despre construirea unui loc în care jucătorii să-și dorească să vină. Iar când este întrebat dacă se vede plecând, Maxim nu pare grăbit. Cine ar vrea să se grăbească să plece, atunci când acasă se simte bine. Peste mai bine de trei decenii, copilul care văzuse primul meci al Corvinului cu tatăl său, pe o ploaie măruntă, vorbește despre ce a reușit să facă pentru echipa la care își dorea atunci doar să ajungă. Și câte mai are de realizat de acum înainte pe Drumul Corvinilor.&nbsp;„Un copil de la Brad, crescut de un maistru miner și o mamă care a lucrat în alimentară, a reușit să câștige un trofeu, să promoveze o echipă ca și Corvinul și să aibă multe de demonstrat în viitor.”

Florin Maxim povestește despre un proiect pe care l-a luat „puțin personal”

De la copilul din tribună la Corvinul din Superligă

Pascual, Martin (player, DIN)

Șapte victorii, două remize și o înfrângere. Așa arată cifrele liderului
Dinamo după primele 10 etape. Fanii dinamoviști au simțit teamă la finalul
sezonului trecut, când l-au pierdut pe Zeljko Kopic, dar au rămas și fără unul
dintre stâlpii de bază ai apărării, Kennedy Boateng și era clar că orice fundaș
va intra să-i suplinească absența se va afla în fața unei mari provocări. 
Semne de întrebare și-au ridicat și atunci când Dinamo anunța transferul lui
Martin Pascual, un fundaș central venit din Spania, de la Mirandes, grupare din
Segunda Division, la care a fost mai mult rezervă decât titular. Pascual însă a
profitat de șansa oferită și și-a arătat calitățile încă din cantonament,
astfel că Nuno Campos, înlocuitorul lui Kopic, i-a făcut loc în formula de
start, iar spaniolul l-a recompensat chiar de la al doilea meci, când a marcat
în victoria clară cu Craiova, 5-1. 
De atunci a fost titular și integralist în Superligă, iar în derby-ul cu
FCSB a ieșit din nou la rampă cu un gol, provocând și un autogol, pe care și-l
însușește ca fiind al său. A mai marcat o dată, înainte de pauza
internațională, la primul meci al lui Dinamo pe Arena Națională, așa cum a
marcat și în primul meci al sezonului de pe Arcul de Triumf și, alături de
Armstrong, se numără printre cei mai buni marcatori ai echipei. Neobișnuit
pentru un fundaș central, dar și mai neobișnuit pentru un fundaș de 27 de ani
care până acum nu reușise să marcheze niciun gol în cariera profesionistă.
Dinamo, însă, pare locul potrivit, iar el pare omul potrivit pentru „câini”.

Pascual, Martin

<h2 style="text-align:center;">„Primul gol pe care îl marchezi
pentru echipă este întotdeauna foarte special!” </h2>
Martin, pentru început, spune-ne cum
te simți în România? 
„Incredibil” este cuvântul care descrie cel mai bine cum mă simt aici, pentru
că totul merge așa cum mi-am dorit. Este foarte bine. Bineînțeles, echipa este
pe primul loc în campionat, muncim extraordinar de bine. Atmosfera și relația
cu fanii de pe Arena Națională sunt, de asemenea, extraordinare. Mi-a plăcut
foarte mult ultimul meci și felul în care ne-au făcut să ne simțim, așa că
totul merge perfect.
La ultimul meci, cel cu Farul, ce
părere ai avut despre atmosferă, după ce ați jucat la începutul sezonului pe
Arcul de Triumf, iar acum v-ați mutat pe Arena Națională? Cum ți s-a părut
stadionul? 
Stadionul este incredibil, este atât de mare și atât de frumos. Îmi place și
Arcul de Triumf, pentru că este mai mic, așa că și atmosfera pe care o creează
fanii este grozavă. Dar, bineînțeles, nu poți compara cu un stadion atât de
mare. Arena Națională este cu totul altceva, cred.
Ai petrecut un an la Atletico, dar nu
ai apucat să joci pentru prima echipă. Totuși, se știe că stilul de joc al lui
Atletico este mai axat pe partea defensivă. Ce ai învățat în perioada petrecută
acolo? 
Eram la echipa a doua, așa că, deși prima echipă joacă mai mult sau mai puțin
în acest stil, Fernando Torres, antrenorul pe care l-am avut acolo, îi plăcea
și jocul cu mingea și considera că este foarte important. Așa că nu aruncam
mingea la întâmplare. Știam să ne apărăm, dar am învățat foarte multe și cu
mingea, cum să mă mișc și cum să gândesc. A fost, așadar, un an în care mi-am
îmbunătățit și calitățile cu mingea.
Cum ai ales Dinamo? Mai ales știind
că te aștepta o provocare importantă, și anume să te impui ca titular, pentru
că Boateng a plecat și mai erau și alți fundași aici. A fost o adevărată
provocare pentru tine. 
Bineînțeles, știam că vin la o echipă foarte mare, cu multă istorie și cu o
prezență importantă. Acesta este cel mai înalt nivel, așa că la orice echipă
există concurență, există competiție între coechipieri. Dar cred că acest lucru
face diferența, pentru că nu te relaxezi niciodată, știind că un coechipier îți
poate lua locul de titular în orice moment. Așa că este ceva ce știi atunci
când vii aici și cred că am făcut alegerea potrivită.

Ai marcat pentru Dinamo în al doilea
tău meci în tricoul echipei, împotriva Craiovei, care fusese campioana
sezonului trecut. Cum a fost acel meci pentru tine? 
Cred că a fost... Nu pot spune că a fost cel mai special, pentru că apoi cred
că meciul cu FCSB a fost ceva aparte. Dar acel prim meci pe Arcul de Triumf, cu
suporterii noștri, în care am câștigat și cu 5-1, a fost o prestație foarte
bună a echipei. A fost incredibil, iar primul gol pe care îl marchezi pentru o
echipă, mai ales pentru această echipă, este întotdeauna foarte special. A fost
o seară deosebită.
Dar pari genul de jucător care se
ridică la nivelul meciurilor mari, pentru că ai marcat și cu FCSB. Ai înscris
un gol și ai provocat un autogol, dar putem spune că, până la urmă, ai reușit o
dublă. Ai avut un presentiment înainte de meci că vei marca? 
Nu pot spune că am avut un presentiment că voi marca, dar am avut o săptămână
foarte bună de antrenamente. Avem un antrenor foarte bun la fazele fixe, așa că
știam că putem provoca multe probleme, dar nu m-am așteptat niciodată să
înscriu două goluri sau să marchez unul și să provoc un altul. Vreau să spun că
le-am marcat pe amândouă. Îți place întotdeauna să marchezi, dar nu te aștepți
niciodată să înscrii două goluri împotriva acestei echipe, într-un derby. 
Trebuie să spunem că două goluri
pentru un fundaș sunt ceva incredibil. 
Da, bineînțeles, este incredibil.
Corectează-mă dacă greșesc, dar, din
câte am văzut, nu marcaseși niciun gol în carieră înainte de primul gol
împotriva Craiovei, pentru Dinamo. Care este secretul? Ce s-a schimbat? 
România, poate. A fost ceva care m-a urmărit puțin, pentru că, bineînțeles,
când eram mai tânăr, marcam multe goluri și eram obișnuit cu asta. Dar când am
ajuns la echipa de seniori, s-au întâmplat lucruri care m-au împiedicat să
înscriu: ba bara, ba ofsaidul, știi, tot felul de lucruri, dar am avut ocazii,
așa că a fost puțin ciudat. Acum, însă, totul intră.
Sunt curioasă dacă ai jucat vreodată
pe o altă poziție sau ai fost mereu fundaș? 
La început, la Rayo, mai jucam uneori mijlocaș, uneori pentru a ne apăra mai
mult. Iar când meciul era blocat în ultimele minute, uneori mă trimiteau în
atac ca să lovesc mingea cu capul și să mă bat cu toată lumea, știi, dar
poziția mea principală este cea de fundaș central, iar celelalte două le-am
ocupat doar în anumite ocazii.
Armstrong este golgheterul echipei,
cu patru goluri. Tu ești al doilea, cu trei goluri. 
Patru, de fapt, pentru că a fost o dublă. Am patru. 
 
Cum te simți știind că, fiind fundaș și
aflându-te în primul tău sezon la Dinamo, ești cel mai bun marcator al echipei? 
Nu am cuvinte. Este ceva incredibil, iar faptul că sunt la egalitate cu Danny
Armstrong, golgheterul echipei, mă face extrem de fericit.
Aceasta este prima ta experiență în
afara Spaniei. Ce părere ai despre asta? Cum a fost pentru tine să pleci din
Spania și să vii în România? 
Am fost foarte confortabil cu această decizie, pentru că am simțit că era
momentul potrivit. De asemenea, echipa m-a motivat foarte mult. Am avut și
ajutorul unor spanioli care erau aici, așa că mi-au făcut aceste prime momente
mult mai ușoare. Trebuie să fiu foarte recunoscător că îi am alături.
Ai un obiectiv stabilit pentru acest
sezon? Sau cerul este limita? 
Meci cu meci. Cerul este limita. Vom vedea. Nu pot spune altceva.
Pentru încheiere, transmite-le un
mesaj fanilor lui Dinamo. 
Trebuie să spun că avem nevoie de voi la fiecare meci, pentru că ne sunteți de
mare ajutor și ne sprijiniți foarte mult, ne ajutați atunci când avem cea mai
mare nevoie de voi, așa că avem nevoie să fiți la fel cum ați fost până acum.
Vă mulțumesc!

Dinamo este liderul Superligii după primele 10 etape, iar unul dintre motive este Martin Pascual.

Martin Pascual, fundașul marcator de la Dinamo s-a descătușat în România

Alexandru Rad

DOCUMENTAR SUPERLIGA

De la furnalele Hunedoarei și generația lui Mircea Lucescu până la Cupa României și revenirea în Superligă, documentarul „Echipa cu inima de fier” spune povestea unui club care a rămas parte din identitatea unui oraș.„Unii ar spune că e doar o altă echipă din Superliga. Le-aș
spune că nu e așa.”Așa începe „Echipa cu inima de fier”, documentarul care
spune povestea Corvinului Hunedoara. O poveste în care fotbalul depășește cu
mult cele 90 de minute și nu se ține cu dinții de rezultate sau trofee. Corvinul
sunt oamenii, orașul lor și amintirile transmise dintr-o generație în alta. Corvinul
e parte din cine sunt toți cei care au trăit, au povestit sau măcar au ascultat
despre „corbii care se plimbă pe gazon”.

https://www.youtube.com/watch?v=IST1XRbicN0

<h2>Orașul de fier și generația care a făcut istorie</h2> Pentru a înțelege Corvinul, pașii documentarului se întorc în Hunedoara industrială, în orașul care „nu dormea niciodată”. Combinatul siderurgic și echipa de fotbal au crescut împreună, iar legătura dintre ele avea să modeleze inclusiv generația care a făcut istorie în anii '80. Ioan Andone își amintește cum Mircea Lucescu îi ducea pe jucători în combinat atunci când echipa traversa perioade mai slabe. Le punea căști de protecție și îi ducea în oțelărie și la furnale, pentru a vedea cât de greu se câștigau banii din care era susținut și clubul.

<h2>Ioan Andone:&nbsp;„Jucam pentru comunitate, combinat și oraș”</h2> Din acea Hunedoară au plecat spre fotbalul mare Michael Klein, Ioan Andone, Romulus Gabor sau Ioan Petcu. În jurul lor s-au născut performanțe, dar și povești care au supraviețuit deceniilor: „norma hunedoreană”, tricourile Hondurasului sau celebrul „Ascundeți vinul, că vine Corvinul”. Apoi, furnalele s-au stins, iar odată cu decăderea combinatului s-a stins încet și strălucirea Corvinului. Clubul a dispărut din prim-plan, însă nu și din memoria orașului. Suporterii au continuat să-i ducă numele mai departe, iar poveștile echipei anilor '80 au trecut de la bunici la părinți și apoi la copii.

<h2>Un nou capitol</h2> Renașterea începe în 2021. Numele Corvinului se întoarce, suporterii se apropie din nou de echipă, iar Florin Maxim începe construcția unei noi generații. Mai întâi vine promovarea în Liga a II-a. Apoi, un vis care părea aproape neverosimil pentru o echipă din eșalonul secund: Cupa României. Maxim și staff-ul său și-au trecut data finalei în calendar înainte ca drumul până acolo să fie parcurs. „Am făcut tot ce a depins de noi să ne îndeplinim acel vis, pentru că nu ne poate opri nimeni din a visa”, povestește antrenorul. Visul a devenit trofeu, iar Corvinul s-a întors apoi în Europa. Pentru Maxim, dimensiunea acelei performanțe avea să fie înțeleasă poate abia peste ani: „E o mândrie pentru mine că un copil de la Brad a reușit să câștige un trofeu, să promoveze o echipă ca și Corvinul și să aibă multe de demonstrat și în viitor.” Iar viitorul a adus și revenirea în Superligă după 34 de ani.

Astăzi, copiii așteaptă autografe de la jucătorii actualei generații așa cum alte generații au crescut cu poveștile lui Klein, Andone, Gabor sau Petcu. În oraș apar din nou familii întregi îmbrăcate în alb-albastru. Poate că tocmai aici se află, de fapt, povestea Corvinului. Echipele se schimbă, generațiile trec, furnalele se pot stinge. Dar, la Hunedoara, Corvinul a găsit mereu pe cineva care să-i ducă povestea mai departe.

Loc		Club	MJ	DG	P

superliga 2026

Fotbal

vineri 23 octombrie

sâmbătă 24 octombrie

duminică 25 octombrie

luni 26 octombrie