FC Argeș

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

Dinamo București

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

Unirea Slobozia

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FC Botoșani

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

FC Farul Constanța

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

CFR Cluj

FCSB

Arena Națională

FK Csikszereda

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

FC Rapid București

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Marius Huțu

CRONICĂ

FCSB a intrat în meci cu sentimentul că se afla în fața unei ultime șanse, un moment în care calculele pentru play-off se îngustaseră periculos după cele douăzeci și două de etape care i-au găsit pe bucureșteni pe un incredibil loc nouă. Înfrângerea din primul meci al noului an a complicat și mai mult situația unei echipe antrenate de Elias Charalambous, care a resimțit din plin presiunea unui sezon început prost și continuat cu prea multe sincope. Pentru bucureșteni era o ultimă carte, care trebuia jucată perfect, pentru a putea spera apoi că prin jocul rezultatelor vor primi șansa de a juca cu calificarea pe masă în ultimele partide ale sezonului regular. CFR Cluj, aflată la doar două puncte în spatele FCSB-ului, a venit în București cu o grămadă de probleme, dar și cu convingerea că o victorie de moral o putea readuce în cărțile play-off-ului, deși poziția a șasea rămânea la multe puncte distanță. Echipa lui Daniel Pancu a încercat să abordeze partida cu planul unei formații care știe că nu mai are timp de experimente, punctele puse în joc fiind singurul obiectiv important pentru care intră în teren în această perioadă a campionatului. O calificare ratată în play-off ar însemna o grămadă de bani pierduți pentru o echipă aflată deja într-o situație foarte delicată. Meciul a început, însă, cu bucureștenii pornind ca la asalt în ofensivă și după numai două minute atitudinea acestora a fost răsplătită din plin, pentru că Miculescu a profitat din plin de greșeala lui Kun, care a respins defectuos în centrul careului și l-a executat din prima pe Popa, portarul transferat în urmă cu doar câteva zile de la Torino. FCSB și-a sufocat în continuare adversarul, iar Olaru a pregătit specialitatea casei, când a șutat spectaculos din apropierea careului, dar mingea a mușcat încheietura barelor, în minutul 4, doar șansa făcând ca elevii lui Charalambous să nu ia un avantaj care putea fi decisiv.

Toma și Bîrligea nu și-au putut regla tirul, chiar dacă erorile din defensiva CFR-ului au fost mai mult decât evidente. De partea cealaltă, doar Alibek Aliev, înlocuitorul lui Louis Munteanu a adus ceva în atacul ardelenilor, care au părut destul de descumpăniți în prima parte a reprizei. Dacă clujenii și-au etalat slăbiciunile în prima jumătate de oră, nici campioana en-titre nu s-a lăsat mai prejos, pentru că Toma a ratat dintr-o situația incredibilă, singur cu toată poarta goală în față, după șutul inițial al lui David Miculescu. FCSB părea pregătită să își recalibreze atacurile la cabine, unde se aștepta să intre cu un avantaj minim, dar oaspeții au avut alte planuri. Păun l-a lansat spectaculos pe Aliev, în minutul 41, iar noul atacant al formației din Gruia a dat un prim semnal că este un jucător care trebuie urmărit in perioada care urmează. Acesta a sprintat hotărât, le-a luat fața lui Duarte și Pantea și a șutat sec, la colțul lung, pentru un gol egalizator care parcă a venit de nicăieri. Șocul a fost unul important pentru elevii lui Charalmbous, pentru că după doar câteva minute clujenii au reușit să treacă și în avantaj. Golul a fost chiar unul spectaculos, pentru că Ilie a trimis o pasă filtrantă pentru Korenica (45), care și-a păstrat calmul și l-a executat cu multă finețe pe Târnovanu, cu un lob care a pus și mai multă sare pe rana deschisă a echipei care a suferit serios și în cupele europene la mijlocul săptămânii, după ce a pierdut confruntarea cu Dinamo Kiev, în urma unui meci în care și-a diminuat serios șansele de calificare în primăvara europeană.

Nici după pauză lucrurile nu au arătat mai bine pentru bucureșteni, pentru că a fost rândul clujenilor să plece ca din pușcă în partea a doua a meciului. Aceștia au avut nevoie de doar patru minute pentru a înscrie din nou, pentru un 1-3 care a provocat frustarea fanilor aflați în tribune. Autorul golului a fost chiar un fost jucător al celor de la FCSB, Andrei Cordea (49), care l-a păcălit pe Târnovanu cu un șut la colțul scurt și nu a ținut cont de trecutul său, bucurându-se fără rețineri în fața tribunei oficiale. A fost un moment care a provocat un alt șoc gazdelor, care nu au avut puterea să mai reacționeze și s-au afundat și mai mult în criza din care nu mai pot ieși în acest an. Nici norocul nu este de partea lui “George”, pentru că Tavi Popescu putea să relanseze meciul la două minute după ce a fost introdus în teren. Acesta a primit un nou assist de la Kun, fundașul CFR-ului, dar Popa a fost pe fază și a respins. Gazdele au mai încercat șuturi de la depărtare, dar nici Cisotti și nici Stoian nu au reușit să înscrie pentru a face finalul palpitant. Muha a înscris pentru 1-4, dar golul a fost anulat pentru un henț evident în careu. Golul umilinței totale a venit totuși în minutul 91, când Biliboc a pătruns pe centru și a înscris pentru un scor care cu siguranță va aduce din nou furtuna în sânul echipei. Patru meciuri și patru înfrângeri pentru FCSB în 2026, care este foarte aproape să rateze în următoarele săptămâni toate obiectivele pe care le-a avut în acest sezon, în timp ce clujenii speră în continuare la o minune, aflându-se la patru puncte de ultimul loc de play-off.

CFR Cluj a profitat din plin de degringolada din tabăra celor de la FCSB, dar a arătat și o grămadă de probleme în defensivă.

FCSB - CFR Cluj 1-4. Lanțul slăbiciunilor

Petrolul a intrat în meci cu povara unei echipe aflate în zona de baraj, simțind cum fiecare etapă a adus o presiune tot mai mare și cum fiecare punct a devenit vital într-o luptă care devine din ce în ce mai apăsată odată cu apropierea finalului sezonului regular. Jucătorii Ploieștiului nu au reușit să scape de un trac care i-a blocat serios în ultimele luni, echipa ajungând într-o zonă foarte periculoasă a clasamentului. Cu doar 8 etape de jucat înainte de a se face calculele finale, gazdele căutau soluții disperate pentru a ieși din criză și pentru a-și plănui mult mai liniștiți a doua parte a sezonului. De partea cealaltă, Farul lui Ianis Zicu a venit la Ploiești cu aceeași disperare, dar dintr-o altă direcție, încercând să rămână conectată la ultimul loc de play-off, în ciuda rezultatelor neconvingătoare care au îndepărtat-o treptat de poziția a șasea. Constănțenii au încercat să controleze ritmul, au căutat să așeze jocul, un detaliu care le-a lipsit tot mai mult în ultimele meciuri, în care au pierdut puncte extrem de importante, care au și afectat moralul echipei de la malul mării. Debutul meciului a arătat că cele două formații au înțeles în sfârșit, chiar dacă în al 12-lea ceas, situația în care au ajuns. Ambele echipe au lăsat garda jos și s-au năpustit spre poarta adversă, oferind suporterilor neutri un meci spectaculos, încă din primele 45 de minute.

A fost nevoie de un singur minut până când Chică-Roșă a apărut în prim plan, în centrul careului, cu un moment care a dat motive serioase de panică defensivei constănțene. În cele din urmă aceștia au reușit să îndepărteze pericolul, dar Petrolul nu a luat piciorul de pe accelerație și Ricardinho (4) a fost foarte aproape de deschiderea scorului. Fundașul a reluat cu capul la colțul scurt, o minge care i-a fost plasată perfect de Rareș Pop, din corner. Farul nu s-a lăsat mai prejos și a fost foarte aproape să deblocheze tabela, prin Grigoryan (9). Armeanul a urmărit o fază care i-a lăsat mingea într-o poziție ideală, central, în afara careului, dar șutul acestuia a trecut la o palmă de bară. Tot Grigoryan (16) a fost în prim plan și câteva minute mai târziu, când a fost lansat perfect în careu, dar șutul acestuia a avut doar forță, nefiind plasat corespunzător, detaliu care i-a permis lui Krell să îndepărteze pericolul. Buzbuchi a avut o intervenție de kinogramă la jumătatea primei părți, când Rareș Popa a șutat de la 25 de metri, portarul Farului blocând deschiderea scorului. Petrolul fost foarte aproape de gol și atunci când Chică-Roșă a apărut din nou la finalizare, portarul Farului având din nou o intervenție decisivă. A fost nevoie de greșeala lui Krell pentru primul gol al partidei. Goalkeeperul a respins slab în centrul careului, mingea a fost aruncată la bătaie de Radaslavescu, iar Dican (32) a reluat spectaculos în plasă de la 7 metri, Krell fiind incapabil să mai revină într-o poziție care să îi permită să se opună deschiderii scorului. A fost un moment care a debusolat serios formația gazdă, care a părut dintr-odată că își pierde toate reperele. Toată presiunea și momentele spectaculoase din prima jumătate de oră au dispărut, ploieștenii părând confuzi până la venirea pauzei, când au așteptat indicații prețioase de la Eugen Neagoe.

Partea a doua a meciului a fost o goană după egalare a ploieștenilor. Aceștia au dominat copios repriza a doua, în care Farul a preferat doar să se apere și să nu mai pună niciun fel de probleme pe faza ofensivă. Găzarii au fost însă mult prea nehotărâți în ultima treia a terenului, unde doar Grozav a părut să fie aproape de egalare, în minutul 62, când a șutat periculos din interiorul careului, dar mingea trimisă de acesta spre poartă a fost respinsă de un fundaș advers. Chică-Roșă (83) a avut una dintre ultimele tresăriri pentru echipa sa, când a ratat din nou incredibil, din doar 6 metri, de unde nu a putut relua spre poartă o centrare venită ideal din partea dreapta a terenului. Atacantul a închis meciul cu o nouă ocazie rarisimă, în minutul 90, când a reluat tot cu capul, tot de pe linia careului mic, dar tot pe lângă poartă. Farul a reușit prima victorie după șapte meciuri oficiale și își face din nou speranțe că ar putea prinde un loc de play-off pe finalul sezonului regular, în timp ce Petrolul are un singur punct câștigat în ultimele 5 meciuri și este într-o situație extrem de complicată.

Farul a câștigat cu Petrolul, după un meci spectaculos și speră până la final că ar putea prinde un loc de play-off.

Petrolul – Farul 0-1. Victorie scurtă

Andu Kedei

UCV - FCB (match, Superliga 25/26, regular)

Universitatea Craiova intra în această etapă cu siguranța, dar și cu povara unui lider care simțea că are totul de pierdut atunci când avansul este de doar un punct, iar fiecare partidă putea schimba configurația vârfului clasamentului într-o clipă. Echipa lui Coelho venea pe teren cu aerul unei formații care știa că trebuie să confirme statutul, mai ales într-un moment al sezonului în care presiunea nu mai iartă pe nimeni, ritmul si presiunea încep să fie tot mai intense și orice moment ratat se poate transforma în regrete în următoarele săptămâni. Un element cheie al acestui sezon au fost suporterii oltenilor, care au fost alături de echipă la fiecare partidă de pe teren propriu, un detaliu important în condițiile în care la ora meciului se anunța doar un grad Celsius. De partea cealaltă, FC Botoșani, surpriza campionatului sub bagheta surprinzătoare a lui Leo Grozavu, ajunsese într-o etapă în care frumusețea parcursului lor începea să fie însoțită de teama că un pas greșit îi putea arunca direct spre locul șase și, ulterior, în afara zonei de play-off. Echipa moldoveană intra pe gazon cu tensiunea acumulată în spatele unor evoluții care depășiseră orice așteptare, dar și cu conștientizarea faptului că sezonul nu iartă pe nimeni atunci când calculele devin strânse. Cu un ritm total ieșit din comun în acest sezon, moldovenii au încercat să rămână sub radar, dar la un moment dat au atras atenția tuturor contracandidatelor, devenind o certitudine că băieții lui Leo Grozavu au devenit o nucă tare în Superliga. Craiova spera să întâlnească un adversar panicat și cu un joc confuz, având în vedere că oaspeții nu mai câștigaseră niciun meci oficial de la finalul lunii noiembrie. Botoșaniul a obținut doar două puncte din ultimele partide oficiale, nereușind să marcheze nici măcar o singură dată în ultimele patru confruntări. Iar debutul meciului părea să confirme așteptările oltenilor, care au dominat copios în startul meciului și au arătat ca un lider care își va respecta statului și nu va da nicio șansă adversarului. Presiunea leilor s-a concretizat și în minutul 14, când a apărut prima ocazie serioasă. Cicâldău și-a potrivit mingea careului și a șutat plasat, dar aceasta a trecut la o palma de bara din dreapta lui Anestis, un moment care părea ca va anunțat descătușarea gazdelor. A fost un moment psihologic însă, pentru că din acel moment jocul Craiovei parcă s-a prăbușit în prima parte a jocului, iar Botoșaniul a renăscut și a început să pună mari probleme. Jucătorul cheie, de care depinde mai mereu succesul Botoșaniului este Ongenda, unul dintre cei mai tehnici fotbaliști din Superliga. Au fost nenumărate povești despre ceea ce este în stare să face acesta la antrenamente, dar și despre motivația fotbalistului, care este un factor cheie în tot ceea ce a însemnat cariera sa. Francezul, care în urmă cu zece ani juca la PSG, a ieșit la rampă în minutul 19, când a pătruns hotărât în careu și șutat la colțul scurt, de unde Isenko a respins greoi în corner. Craiova a cadrat primul șut pe spațiul porții de abia în minutul 36, dar reluarea lui Nsimba a fost una anemică, nereușind să îl pună în vreun fel în dificultate pe goalkeeperul oaspeților. Momentul cheie al meciului s-a petrecut chiar înainte de pauză, când Mailat a primit o pasă ideală, în minutul 42, a scăpat singur cu portarul advers, a șutat la colțul lung, dar mingea a curs agonizant pentru mijlocașul moldovenilor și s-a oprit în bară. A fost punctul care putea să schimbe regia întregii partide, dar Craiova a scăpat basma curată chiar înainte de ultimul fluier al primei reprize. După reluare, inițiativa a aparținut tot gazdelor, care au pus presiune în jumătatea adversă, dar nu au reușit nici după aproape o oră de joc să înscrie, spre dezamăgirea publicului. Anzor (47) a arătat imediat intențiile alb albaștrilor, dar șutul acestuia a trecut peste poartă, iar după doar 7 minute a venit rândul lui Matei să apară în prim plan, dar șutul acestuia a fost reținut de Anestis. Descifrarea defensivei lui Leo Grozavu a venit în minutul 65, când Nsimba i-a pasat perfect lui Cicâldău. Mijlocașul Craiovei a avut de îndeplinit de o simplă formalitate, cu toată poarta goala, din numai 5 metri, acesta având însă și puțin noroc, pentru că mingea a lovit tranversală înainte de a intra în poartă. Botoșaniul a încercat să revină, dar a reacționat mult prea timid, cu șuturi de la distanță care nu l-au putut păcăli pe Isenko. Concluzia partidei i-a aparținut lui Etim, care a profitat din plin de marea greșeală a lui Miron. Fostul fundaș al celor de la FCSB i-a pasat perfect în careu adversarului său, iar jucătorul Craiovei a șutat puternic pentru un 2-0 care a încheiat rapid calculele unui meci complicat. Universitatea a ieșit cu capul sus dintr-un meci delicat și își va păstra poziția de lider cu 7 etape rămase până la finalul sezonului regular, în timp ce criza Botoșaniului continuă.

Craiova s-a impus cu greu în fața celor de la FC Botoșani și rămâne pe prima poziție a clasamentului.

Universitatea Craiova - Botoșani 2-0 | Succes pentru lider

UCJ - SLO (match, Superliga 25/26, regular)

Universitatea Cluj intra în meci cu presiunea acelui loc 6 care părea foarte aproape, dar totuși încă la două puncte distanță, iar începutul slab de an cântărea greu în mințile jucătorilor. Înfrângerea cu Dinamo îi lovise exact când aveau mai mare nevoie de stabilitate, mai ales că precedentul eșec fusese suferit în 1 noiembrie, cu multe meciuri solide între cele două momente. Echipa lui Bergodi părea conștientă că nu-și mai putea permite pași greșiți și că fiecare fază trebuia tratată cu o luciditate totală, într-un stadion care așteaptă de foarte mult timp ca echipa lor să fie un nume care să lupte pentru trofeul suprem din fotbalul românesc. Unirea Slobozia venea însă cu propria neliniște, una și mai apăsătoare și poate la fel de motivantă, pentru că poziția lor, la doar un punct deasupra zonei retrogradării, transforma orice greșeală într-o posibilă prăbușire. Fiecare ezitare putea cântări enorm într-un campionat unde ritmul echipelor aflate în subsol este imprevizibil și fiecare rezultat final a dat clasamentul peste cap în ultimele luni. Oaspeții căutau cu disperare liniștea, de mai multe etape, dar liniștea nu se găsea deloc ușor într-un astfel de meci, iar modul în care au început partida arătase exact tensiunea unei formații conștiente că lupta pentru supraviețuire nu ierta pe nimeni. Macalou a arătat rapid intențiile echipei sale, când a șutat puternic de la distanță, în minutul 3, dar mingea a fost boxată de portarul oaspeților. Universitatea Cluj a întors rapid terenul spre poarta adversă, iar Unirea s-a sufocat încă din primele minute, care au arătat o superioritate copleșitoare a ardelenilor. Diferența dintre cele două echipe s-a făcut rapid simțită și pe tabela de marcaj, pentru că Macalou a pătruns hotărât în banda dreaptă, iar Gheorghiță (5) a șutat simplu din careu, după ce Trică a sărit inteligent peste minte, pentru un 1-0 care a arătat clar intențiile gazdelor și ardoarea cu care își dorea toate cele trei puncte. Totuși, deschiderea scorului și trecerea primelor zece minute au scos în evidență o situația ciudată. Deși toată lumea se aștepta la un galop de sănătate, Unirea Slobozia a reușit să echilibreze jocul și s-a așezat în repetate rânduri în jumătatea adversă, dar nu a reușit să trimită nici măcar o singură dată mingea pe spațiul porții adverse în primele 45 de minute. Chiar și așa, oaspeții au avut o ocazie foarte importantă, în minutul 19, când Albu s-a trezit cu mingea pe frunte în centrul careului, dar reluarea sa a fost mult prea slabă pentru a spera la o egalare. Bergodi a încercat să joace foarte prudent după deschiderea scorului, a închis toate spațiile, dar echipa a făcut o mare risipă de energie și și-a pierdut prospețimea arătată în ofensivă în primele minute ale meciului. Simion a încercat să închidă meciul încă din prima parte a partidei, dar șutul său din poziție bună, din minutul 39, a fost dezamăgitor, mingea trecând mult pe lângă poartă. Unirea Slobozia a început actualul campionat cu multă energie, fiind una dintre perfomerele debutului de sezon, dar apoi s-a prăbușit inexplicabil sub comanda aceluiași antrenor. Andrei Prepeliță a tras demult semnalul de alarmă, atrăgând atenția că atitudinea jucătorilor nu este una care va duce echipa pe un drum pozitiv, situația din clasament fiind una aproape critică. În afara de victoria cu Metaloglobus, lanterna roșie a campionatului, Unirea venea la duelul cu Universitatea cu un palmares aproape incredibil, care însuma zece înfrângeri în ultimele unsprezece partide disputate. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult nici în partea a doua meciului, când clujenii au încercat să gestioneze la fel de prudent avantajul minim. Slobozia a mai avut o tresărire importantă, în minutul 61, când Șerbănică a centrat foarte bine din banda stângă a terenului, Albu a reluat periculos, dar Gertmonas a reușit să îndepărteze pericolul. Treptat, gazdele au pierdut tot mai mult din posesie, poate și voit, dar Unirea nu a avut forța pentru a reveni pe tabela de marcaj. Pe final, Macalou (82) a fost foarte aproape de golul de 2-0, cu un șut spectaculos din colțul careului. Rusu a răspuns însă prezent și a reușit să respingă în corner. A fost ultimul moment important al meciului. Universitatea Cluj a jucat economicos, dar suficient pentru a obține o victorie extrem de importantă, cu ajutorul căreia a urcat pentru moment pe locul 6, în timp ce Unirea Slobozia așteaptă cu mari emoții rezultatele contracandidatelor pentru a vedea dacă va încheia această etapă pe loc neretrogradabil. Elevii lui Prepeliță vor juca împotriva echipelor aflate pe loc de baraj înaintea acestei etape chiar în următoarele două meciuri.

Șepcile roșii s-au impus în duelul cu Unirea Slobozia și au urcat pentru moment pe loc de play-off.

U. Cluj - Unirea Slobozia 1-0 | Victorie scurtă

Alexandru Rad

Nu se făcuse încă mileniul 3 și eram doar un puști care bătea mingea de dimineața până seara în spatele blocului. Regulile erau clasice: porți făcute din mormane de pietre, doi căpitani care aleg echipele (în funcție de prietenii), iar jocul se termina când se făcea beznă și nu mai vedeam… sau când băiatul cu mingea era chemat acasă.&nbsp;Eram o adunătură de puști care visau departe. Toți aveam idoli. Mulți aveau tricouri scrise cu markerul pe spate: 10 - Hagi. Eu voiam să fiu diferit, iar când m-au întrebat: „Tu cine ești?”, am răspuns dintr-o bucată: Adi Ilie.&nbsp;Și asta nu neapărat datorită golului de poveste contra Columbiei sau boltelor de legendă. Eu voiam&nbsp;să fiu pe felie cu Adi Ilie.&nbsp;Așa auzisem în reclama de la Campofrio și eram fascinat să-l văd mereu la TV sau pe ambalaje. Câțiva ani mai târziu, Campofrio s-a apropiat din nou de fanii fotbalului românesc și a creat o pasiune care e vie și astăzi. Am spart pușculița și am fugit la chioșc. Aveam albumul de stickere și eram cel mai fericit. Era un fel de almanah al fotbalului românesc: echipe, jucători, etape. Am rămas fascinat, deși nu am reușit niciodată să-l termin. Dar emoția mi-a rămas până în prezent. Astăzi, mulți ani mai târziu, colecția de stickere Superliga a reapărut și a creat din nou legătura dintre fani și jucători. Bîrligea, Dobre sau Cîrjan nu mai sunt doar niște nume pe un ecran sau niște fețe văzute o dată pe săptămână la televizor. Sunt acolo, pe pagini, în mână, aproape. Îi cauți, îi recunoști, îi înveți. Și, fără să-ți dai seama, te implici mai mult. Fotbalul devine iar personal. E adevărat, sub o altă formă decât înainte: mult mai modernă, mai atractivă grafic și mai accesibilă. Și chiar dacă s-au schimbat unele lucruri, altele au rămas la fel. Eu am fugit cu același entuziasm să cumpăr albumul, am avut aceeași emoție când deschideam plicurile și analizam la fel de atent dublurile, să nu cumva să le pun deoparte în loc să le lipesc. M-a transpus instant la vârsta de 9 ani și bucuria se vedea clar în ochii mei. Nu mai ieșim însă în spatele blocului să facem schimburi ca odinioară. Acum vorbim pe grupuri dedicate colecționarilor, avem aplicații care ne sortează dublurile și ne trimitem stickerele prin EasyBox. Oameni mari, cu muncă de birou și fără timp să mai viseze că vor ajunge Adi Ilie. Dar cu aceeași pasiune rămasă pentru stickere.

Un plic de stickere, puțină nostalgie și un trend din nou la modă: albumele de stickere cu Superliga

Febra stickerelor Panini

Ana-Maria Popescu

Aerul s-a schimbat la Sibiu în ultimele săptămâni, după venirea lui Dorinel Munteanu, antrenor care nu pierduse niciun meci de la mijlocul lunii decembrie. Dar formația gazdă era în continuare în căutarea unei noi identități și a unei atitudini care să o îndepărteze, în sfârșit, de zona fierbinte a clasamentului. Noul antrenor al celor de la Hermannstadt a avut parte de semne pozitive încă din cantonamentul echipei, dar momentul adevărului a venit repede pentru “Neamțul”, care și pe plan personal încearcă să șteargă cât mai repede cu buretele experiența incredibilă pe care a trăit-o la Sepsi Sfântu Gheorghe. De partea cealaltă, Dinamo arăta o nouă față, pe care suporterii păreau că au uitat-o demult, având în vedere anii de coșmar prin care a trecut formația bucureșteană în ultimul deceniu. Câinii roșii au învins pe bandă rulantă în ultima perioadă, chiar și în cantonamentul de pregătire, o sincopă importantă fiind totuși înfrângerea cu UTA de la finalul anului trecut, care a fost ca un duș rece pentru Kopic și compania. Ziua meciului cu Sibiul a fost una în care dinamoviștii au avut și o întâlnire importantă cu istoria, fiind momentul în care a început demolarea stadionului din Ștefan cel Mare, un prim pas pentru realizarea unei dorințe arzătoare a fanilor câinilor roșii. Oaspeții au intrat în teren cu o atitudine și o încredere care părea demult uitată, iar la finalul primelor 45 de minute conducea cu cifre incredibile la capitolul posesie. Elevii lui Dorinel Munteanu au reușit să țină de minge doar în 21% din timpul de joc. Doar că, jocul Sibiului seamănă foarte mult cu ceea ce făcea Munti pe vremea când era jucător. Sacrificiu, muncă și risipă de efort, toate acestea făcând ca Dinamo să nu expedieze niciun șut pe poartă pe parcursul primei reprize. Totuși, oaspeții au fost echipa mult mai activă, care și-a impus rapid dorința de a obține victoria, iar Karamoko a fost dirijorul din atac. Atacantul a avut și prima ocazie importantă a meciului, în minutul 13, când a șutat însă pe lângă, din banda dreaptă a terenului. A fost doar un preambul, pentru că atacantul francez a pasat ideal și pentru cea mai mare ocazie a meciului, în minutul 20. Acesta a sprintat în banda stângă de această dată și i-a pasat perfect lui Cîrjan, care s-a trezit cu mingea la picior, singur în fața porții. Căpitanul dinamoviștilor a încercat o execuție de efect, un lob cu ristul peste portarul sibienilor, dar mingea a trecut și de această dată pe lângă poartă. Jucătorii celor de la Hermannstadt s-au concentrat aproape în totalitate pe defensivă, dar în finalul primei părți a apărut în prim plan și Epassy, portarul camerunez revenit titular după meciurile jucate la Cupa Africii. După o fază confuză în interiorul careului, mingea a ajuns la Dragoș Albu (37), care din poziție foarte bună, din apropierea punctului cu var, a șutat mult prea slab și central pentru a-i pune cu adevărat probleme lui Epassy. A fost un moment important, Dorinel Munteanu fiind surprins extrem de dezamăgit de modul în care jucătorul său a ales să finalizeze, antrenorul gazdelor fiind conștient de faptul că echipa sa ar fi trebuit să profite din plin și să înscrie și din jumătate de ocazie dacă și-ar fi dorit mai multe de la această partidă. Partea a doua a meciului a început cu un moment înfricoșător, pentru că Afalna s-a lovit de reclamele de la marginea terenului, rămânând intens secunde bune, spre panica tușierului Alexandru Vișan, care s-a temut de ce era mai rău. Din fericire, jucătorul și-a revenit după intervenția echipei medicale. Dacă oaspeții se așteptau ca Sibiul să se prăbușească repede în a doua repriză, aceștia au avut o surpriză pentru că gazdele s-au ținut tari pe picioare, până în finalul meciului. A fost nevoie ca Munteanu să îl piardă pe fundașul central Căpușă, pentru ca Dinamo să deschidă scorul. Tabela s-a deblocat după o fază fixă, la finalul căreia Opruț (71) a șutat spectaculos de la 17 metri, mingea oprindu-se în plasa porții lui Căbuz. A fost momentul care a trezit-o și la viață pe Hermannstadt. Trimis în teren cu doar câteva minute mai devreme, în locul lui Afalna, Gjorgjievski a profitat din plin de încrederea primită de la antrenorul său și după o fază prelungită de atac a reușit să egaleze, prinzându-l pe picior greșit pe Empassy, cu un șut plasat, din interiorul careului. Dinamo nu s-a pierdut însă cu firea, iar omul cheie al partidei a fost fundașul Raul Opruț. Acesta a mai stat o dată pe respingere, în finalul meciului, la un corner al echipei sale. Defensiva sibiană a bâlbâit o minge, care a ajuns din nou în poziție ideală pentru jucătorul dinamovist, acesta sutând cu sete pentru golul de 1-2, care a dus-o pe Dinamo pe prima poziție a clasamentului pentru că Hermannstadt nu a mai avut puterea să revină din nou pe tabelă. Zeljko Kopic a demonstrat încă o dată că și echipa sa știe să joace cartea suferinței și a persistenței. Dinamo nu și-a pierdut răbdarea și a profitat din plin de puținele ocazii pe care le-a avut într-un meci complicat. Iar fanii dinamoviști pot spera în continuare.

Opruț a reușit să înscrie de două ori într-un meci pe care nu îl va uita prea curând, Dinamo ajungând cel puțin pentru moment în poziția de lider.

Hermannstadt - Dinamo 1-2 | Dublă pentru poziția de lider

Lucian Lipovan

ANALIZĂ

Începe asaltul
final pentru locurile de playoff. Mai sunt opt etape din sezonul regular, iar
șapte echipe se luptă pentru trei locuri rămase. Sigur, nici primele trei
clasate nu sunt încă matematic în playoff, dar e greu de crezut că Universitatea
Craiova (43 de puncte), Rapid (42) și Dinamo (41) se mai pot împiedica atât de
mult încât să rateze clasarea între primele șase.
Celelalte trei
echipe aflate acum pe locuri de playoff sunt, în ordine, FC Botoșani (38), FC Argeș
(37) și UTA (35). Le urmează cu speranțe, tot în ordine, Oțelul (33), U Cluj
(33), FCSB (31), CFR (29) și Farul (28). 
Am consultat mai
întâi o platformă de specialitate să vedem cum evaluează șansele pentru playoff:
Football Meets Data. Așa cum ne așteptam, primele trei clasate au peste 96%
șanse. Urmează Botoșani cu 77%, FC Argeș cu 65% și FCSB, la limită, cu 43%. Sub
linie vin UTA, U Cluj, Oțelul, cu șanse între 30 și 40%, iar CFR Cluj (12%) și
Farul (3%) au șansele cele mai mici. 
<h1>Am analizat și
noi în detaliu calculele și evaluarea este similară.</h1>
<ul><li>Cel mai greu
program îl au UTA și U Cluj, care întâlnesc, fiecare, cinci echipe aflate în luptă
directă cu ele pentru playoff. Arădenii au însă două puncte în plus și trei
dintre acele meciuri direct acasă, în timp ce clujenii joacă trei în deplasare.
</li><li>U Cluj și UTA au
programe aproape identice, diferența fiind că echipele cu care clujenii joacă
acasă, arădenii le întâlnesc în deplasare, iar în loc de Slobozia (pe care o
întâlnește Clujul), UTA joacă în ultima etapă cu Metaloglobus.</li><li>FCSB are un
program teoretic la fel de dificil, cu cinci meciuri directe pentru playoff,
dar are cinci dintre ultimele opt etape acasă, inclusiv trei dintre meciurile directe.</li><li>Șapte candidate
pentru cele trei locuri au un meci cu o echipă care este practic deja
calificată în playoff (Craiova, Rapid sau Dinamo). Doar UTA și CFR Cluj joaca
acasă acel meci. În plus, Farul, care are și cele mai puține puncte acum,
are&nbsp; meciuri cu două echipe din frunte.
Craiova și Rapid, dar ambele acasă.</li><li>Deși mai sunt multe
meciuri directe (16), doar unul dintre ele se joacă în următoarea etapă, dar s-ar
putea dovedi decisiv: este FCSB – CFR Cluj; cel mai probabil învinsa părăsește
lupta; în caz de egalitate, ambele vor avea probleme, dar mai ales CFR, care
are deja două puncte mai puțin. Tot pe axa București – Cluj își va juca FCSB
probabil și meciul final decisiv, cu U, acasă, în ultima etapă.</li></ul>




<h1>Câte puncte sunt necesare</h1>Calculele arată
că în acest sezon sunt șanse ca baremul de calificare în playoff să fie cel mai
mare din istoria campionatului de când are acest sistem și 16 echipe, adică în
jur de 50 de puncte vor fi necesare! 
Iată echipele
care s-au calificat ultimele în playoff (și cu câte puncte), respectiv prima
care nu a prins playoff-ul (și punctele ei) în sezoanele cu 16 echipe. Până
acum, maximul de puncte cu care s-a ratat playoff-ul a fost 46, în sezonul 2021-22
<ul><li>2024-25: Rapid (46)
/ Sepsi (41)</li><li>2023-24: Sepsi
(43) / U Cluj (42)</li><li>2022-23: Sepsi
(42) / U Craiova 1948 (40)</li><li>2021-22: FC
Voluntari (47) / FC Botoșani (46)</li><li>2020-21: Botoșani
(42) / FC Argeș (40)</li></ul>





&nbsp;

<h1>FC Botoșani – 38 de
puncte
</h1><ul><li>4 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: Oțelul (acasă), FCSB (deplasare), UTA (deplasare), U Cluj (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Craiova (d),
Oțelul (a), FCSB (d), Metaloglobus (a), UTA (d), U Cluj (a), Hermannstadt (d),
Petrolul (a)</li></ul>


<h1>FC Argeș – 37 de
puncte</h1>
<ul><li>3 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: UTA (acasă), U Cluj (deplasare), Farul (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Dinamo (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Metaloglobus
(d), UTA (a), U Cluj (d), Hermannstadt (a), Petrolul (d), Farul (a), Dinamo
(d), Slobozia (a)</li></ul>


<h1>UTA – 35 de puncte</h1>
<ul><li>5 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: FC Argeș (deplasare), CFR Cluj (acasă), Botoșani (acasă), Oțelul (deplasare),
FCSB (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Rapid (acasă)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Rapid (a), FC
Argeș (d), CFR Cluj (a), Csikszereda (d), Botoșani (a), Oțelul (d), FCSB (a), Metaloglobus
(d)</li></ul>


<h1>U Cluj – 33 de
puncte</h1>
<ul><li>5 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: FC Argeș (acasă), CFR Cluj (deplasare), Botoșani (deplasare), Oțelul
(acasă), FCSB (deplasare)</li><li>Meci cu echipe de top: Rapid (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Slobozia (a),
Rapid (d), FC Argeș (a), CFR Cluj (d), Csikszereda (a), Botoșani (d), Oțelul (a),
FCSB (d)</li></ul>


<h1>Oțelul – 33 de
puncte</h1>
<ul><li>4 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: Botoșani (deplasare), FCSB (acasă), UTA (acasă), U Cluj (deplasare)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Csikszereda
(a), Botoșani (d), Craiova (d), FCSB (a), Metaloglobus (d), UTA (a), U Cluj
(d), Hermannstadt (a)</li></ul>


<h1>FCSB – 31 de puncte</h1>
<ul><li>5 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: CFR Cluj (acasă), Botoșani (acasă), Oțelul (deplasare), UTA (deplasare),
U Cluj (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (deplasare)</li><li>Toate adversarele, în ordine: CFR Cluj (a),
Csikszereda (a), Botoșani (a), Oțelul (d), Craiova (d), Metaloglobus (a), UTA (d),
U Cluj (a)</li></ul>


<h1>CFR Cluj – 29 de
puncte</h1>
<ul><li>4 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: FCSB (deplasare), UTA (deplasare), U Cluj (acasă), Farul (deplasare)</li><li>Meci cu echipe de top: Dinamo (acasă)</li><li>Toate adversarele, în ordine: FCSB (d),
Metaloglobus (a), UTA (d), U Cluj (a), Hermannstadt (d), Petrolul (a), Farul
(d), Dinamo (a)</li></ul>


<h1>Farul – 28 de
puncte</h1>
<ul><li>3 meciuri cu rivale directe pentru
playoff: Oțelul (acasă), FC Argeș (deplasare), CFR Cluj (acasă)</li><li>Meci cu echipe de top: Craiova (acasă),
Rapid (acasă)</li><li>Toate adversarele, în ordine: Petrolul
(d), Craiova (a), Oțelul (a), Slobozia (d), Rapid (a), FC Argeș (d), CFR Cluj (a),
Csikszereda (d)</li></ul>

Am făcut calculele pentru cele opt echipe care candidează pe trei locuri. FCSB este la limită!

Toate calculele pentru playoff! Cine are cele mai mari șanse și de ce

Andreea Cio

Reportaj

Ici c’est Slobozia. La jumătatea distanței dintre București și Constanța. Oraș aflat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, reședința de județ a Ialomiței, cu aproape 42.000 de locuitori.&nbsp;Poți să parcurgi Slobozia dintr-un capăt în altul în 40 de minute de mers pe jos și, din 17 ianuarie, poți să mergi la un meci în Superliga pe noul stadion.&nbsp;4000 de suporteri au venit să-și încurajeze echipa pentru prima oară cu adevărat acasă, dar, până să ajungem la stadion, am făcut câteva opriri, să vedem care e farmecul Sloboziei. De exemplu, parcul Hermes, unde Turnul Eiffel de Slobozia este copia fidelă a turnului din Paris. Are 50 de metri înălțime, în comparație cu monumentul din Franța care măsoară 330 de metri.A fost construit în 1996, din dorința unuia dintre milionarii celebri apăruți în România după revoluție.&nbsp; Își dorea să aducă o bucățică din Texas și Paris pe plaiuri românești. Așa că a deschis parcul de vacanță Hermes, devenit ulterior “Dallas”-ul de Slobozia.&nbsp;De ce Dallas? Pentru că la nici 200 de metri de Turneul Eiffel, ajungi la o copie a vilei din serialul Dallas, unul dintre cele mai vizionate seriale din România.Și ca povestea să fie completă, “J.R. de România”, așa cum îi plăcea milionarului să i se spună, a fost vizitat la Vila Dallas chiar de actorul care îl juca pe JR în serial.În parc găseai trei hoteluri, căsuţe pentru campare, o terasă, herghelie de cai şi ponei, o cafenea construită în vârful turnului Eiffel şi un lac de agrement.&nbsp;Acum, parcul Hermes este abandonat, dar nostalgicii încă își amintesc că în cafeneaua din turn se bea cea mai bună cafea din zonă.Ce mai poți vizita în Slobozia: singurul monument istoric din zonă, Mănăstirea Sfinții Voievozi, care datează din 1600. Iar la 7 km de oraș, te poți relaxa în stațiunea Amara, în jurul lacului cu același nume. Fun fact: întreg lacul are forma literei S, de la Slobozia. Sau de la Superliga?

Odată ajunși la stadion, am găsit suporteri entuziasmați și povești frumoase despre echipa locală. Am aflat cât de mult contează Mihalcea pentru fani și cât de multe speranțe au ei că Andrei Prepeliță și Jean Vlădoiu vor evita retrogradarea.&nbsp;A fost 3-1 pentru UTA pe tabelă. Și chiar dacă rezultatul nu a fost favorabil pentru cei din Slobozia, fanii au sărbătorit cu entuziasm o zi care dovedește că fotbalul are viitor și are inimă în Ialomița. Iar așa cum spune și bannerul pregătit de suporterii de la peluză, Unirea Slobozia a revenit „acasă pentru totdeauna”.

Și cum a fost primit Adi Mihalcea acasă

„Aici e Slobozia!” Cum s-a trăit primul meci din istoria Unirii în Superliga pe noul stadion

Oțelul Galați (team)

Crescând în Galați, Matei Ilie crește acum și fotbalistic alături de Oțelul. Mijlocașul de 19 ani își dorește să își facă un nume independent de fostul mijlocaș Sorin Frunză, tatăl lui, un alt nume din fotbalul românesc care face cinste județului <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> a debutat pentru Oțelul Galați pe 13 iulie 2025, în prima etapă a Superligii. A fost 0-0 cu <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/petrolul-ploiesti">Petrolul Ploiești</a>, iar Matei a jucat 15 minute, un sfert de oră de mândrie pentru el. I-am făcut o vizită după un antrenament și am vorbit despre momentul debutului și drumul lui până în Superliga.

Cum a fost momentul debutului? A fost un moment special, vă dați seama. Simțeam că o să intru, poate nu în meciul acela, dar simțeam că urmează debutul. A fost și un moment special, pentru că, fiind gălățean, și crescând aici, alături de această echipă, a fost o bucurie enormă. Da, chiar voiam să te întreb asta. Ce înseamnă pentru tine acest lucru, tu crescând aici, și la fel și tatăl tău făcând istorie la Galați? Un lucru mare, vă dați seama. Îmi doresc să joc cât mai mult aici, să stau cât mai mult aici, să mă dezvolt și sunt mândru să reprezint această emblemă. Ai primit vreun sfat anume înainte de primul meci? Tata mi-a spus să fiu calm și să-mi văd de joc. Ai crescut în Academie la Rapid, corect? Da, pe finalul junioratului, dar da, pot spune. Și înainte unde ai fost? La Sport Team, tot în București. A fost o perioadă frumoasă la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a>, a fost un prim pas, să zic așa, spre fotbalul adevărat. Am trecut și pe la echipa mare două săptămâni în perioada aceea, m-am antrenat și cu ei, cu Cristi Săpunaru, care e un idol pentru mine și m-a ajutat foarte mult acest pas.

<h2 style="text-align:center;">Când îl aveam pe tata în
casă, era greu să o iau pe alte căi.</h2>

Care crezi că e cea mai prețioasă lecție pe care ai învățat-o acolo?
Păi, doar să stai lângă ei, să te uiți la ei și înveți foarte multe, nu trebuie
neapărat să-ți spună cineva ceva. Doar cât am stat și mă uitam la ei ce fac, ce
mănâncă, cum se antrenează, cred că asta e cea mai importantă lecție.
Cum a fost experiența pentru tine la Unirea Braniștea?
A fost o experiență bună, primul contact cu seniorii. Datorită tatălui meu am
ajuns acolo, altfel nu mi-am dorit să mă întorc acasă de maniera asta, adică la
Liga 3-a. Toată lumea mi-a spus că e un pas în spate, dar pe mine m-a ajutat
experiența. Am dat de niște oameni de nota 10 și cred că a fost o experiență
care m-a călit. 
Ai jucat și în barajul de promovare pentru Liga 2, corect?
Da, două meciuri
de baraj, semifinală și finală.
Și ce s-a întâmplat?
În semifinală am câștigat, cu Miroslava, și am pierdut cu Bacău în Galați, în
finală. Chiar pe stadionul Oțelului s-a jucat.

Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal?
Păi, când îl aveam pe tata în casă, era greu să o iau pe alte căi. M-am uitat
la el la meciuri, la televizor. N-a existat niciodată alt sport sau nu știu...
Fotbal și atât, de mic. Mi-a spus mama că am fost și pe stadion, dar nu mai țin
minte.
Și, în afară de tatăl tău, ce idol aveai când erai micuț?
N-a existat niciodată pentru mine un idol, mai ales pe plan fotbalistic. Pentru
mine a fost tata și nu m-a interesat niciodată altă persoană. Admir mulți
fotbaliști, dar nu am un idol. Idol e un cuvânt greu.
Băieții din generația ta cum sunt? Cum îi vezi?
I-am urmărit la Euro. Da, mi-a plăcut foarte mult ce am văzut. Îi știam pe
majoritatea de la juniori. Sunt copii cu calitate. Trebuie sprijiniți, pentru
că sunt jucători foarte buni.
Ce crezi că ar trebui să se întâmple ca să schimbe ceva în fotbalul
românesc generația ta?
Nu cred că sunt în măsură să vorbesc despre așa ceva. Nu știu. Cred că totul
pleacă de la copii și juniori, de la școala fotbalistică. 
De la muncă, poate?
Muncă, disciplină. Dar cred că și de la mentalitate. Dar eu am avut noroc cu
tata, să zic așa. M-a mai ținut cu picioarele pe pământ, m-a mai ridicat când
era nevoie.
Ai simțit vreodată că ai avut momente în care ziceai că „poate nu e ăsta
drumul meu” și el te-a ridicat?
Să zic că ăsta nu e drumul meu nu. Dar au mai fost momente grele, ca în viața
oricărui sportiv. Există și sunt sigur că vor mai fi și de acum încolo.
Și ce-ți ziceai cel mai des în momentele mai dificile?
Cu ce am rămas de la el: mereu mi-a spus „Să nu păcălești fotbalul”. Dacă
păcălești fotbalul, te păcălește și el, când ți-e lumea mai dragă. Dar ăsta e
sfatul pe care îl am în minte. Când îl văd, îmi vine imediat în minte, să zic
așa.
Ți-a dat vreun exemplu când a păcălit el fotbalul?
Da. Mi-a dat. Și chiar m-a ajutat. Auzi că chiar se întâmplă unele lucruri, dar
când și vezi exemple, te ajută enorm.
Când s-a întâmplat asta? La ce echipă era?
El a debutat târziu și pentru calitățile pe care le avea... Și asta spune și
el, că a debutat târziu, prin simplu faptul că mai păcălea poate un
antrenament. Dar când a realizat și el, s-a pus pe picioare și a fost bine până
la urmă.

Matei, tu cum te descrii pe teren? Ce fel de jucător ești?
Niciodată nu prea mi-a plăcut să vorbesc despre mine, dar sunt un jucător
creativ. Îmi pun bine colegii în valoare în ultima treime, să zic așa, și sper
să o arăt cât mai bine la Oțelul.
Și chiar dacă nu-ți place să vorbești despre tine, o să te întreb totuși
cum ești tu și în afara terenului.
Îmi place foarte mult să socializez cu colegii, cu prietenii, să mai ies pe
afară când am timp. Și, în rest, sunt un băiat liniștit, stau acasă, mă
odihnesc.
Cum arată o zi obișnuită pentru tine?
Păi, mă trezesc dimineață, mai beau cafea din când în când... Merg la
facultate, după care acasă, antrenament și după, dacă mai e timp să mă relaxez
puțin, o fac. Dacă nu, acasă și odihnă.
Și la ce facultate ești?
La sport, la facultatea de sport.
Și când vrei să te odihnești acasă, ce faci?
Mă uit la seriale, mă mai joc cu fratele meu pe calculator, pe Playstation.
Petrec timp, pierd timp să zic așa.
Fratele tău câți ani are?
14 ani.
Și el joacă în fotbal?
Joacă fotbal, tot la Oțelul, da.
Și mama ce zice?
Trebuie să se fi obișnuit până acum, sunt convins. Poate-și dorea și ea o
fată, dar... Nu știu, asta e...
Vă mai dă sfaturi? Despre fotbal?
Nu, la fotbal nu se bagă, doar tata. Ea e cu școala.
Și despre școală ce zice?
Să merg. Adică să merg, asta îmi zice mereu. Și la facultate, la fel, și la
școală, la liceu. Să fiu acolo, să fiu atent.
Crezi că e important pentru un fotbalist să facă și altceva în afară de
fotbal?
100%. Nu-ți garantează nimic sportul ăsta. Azi poți să fii cel mai bun și mâine
să te accidentezi, Doamne ferește!, sau să fii cel mai slab. Trebuie să ai
mereu un plan B.
Și cu partea mentală trebuie întotdeauna să fii puternic mental, nu?
Corect! Crescând cu tata și având numele ăsta, care cred eu că e un nume destul
de greu pentru Galați, pentru zona asta de Superligă, presiunea a fost de mic.
Dar odată ce am crescut, trec mai ușor peste ele.
Simți mai degrabă numele lui ca o greutate?
Poate la început da, dar, odată cu timpul, nu. Consider că e un avantaj foarte
mare pe care-l am, să-l am pe el lângă mine. Mă ajută enorm și sunt
recunoscător că e tatăl meu.

Îți amintești care e primul moment cu voi doi și mingea?
Sincer să fiu, nu. Din ce îmi zicea el, după meciuri, ne mai jucam pe teren,
după antrenamente, mă mai lua. 
Îți amintești de un moment în care ai simțit că ești mândru de tatăl tău?
Mândru sunt în fiecare zi, dar țin minte că juca în Champions League, nu mai
știu exact cu ce echipă, în deplasare, și mă uitam cu mama la televizor. Și
atunci chiar am simțit că tata e fotbalist.
Și el când ți-a zis ultima oară că e mândru de tine?
Nu prea se exteriorizează, dar sunt sigur că e. Probabil când am semnat. Dar
încerc să-l fac mândru în fiecare zi.
Simți că faci ceva diferit față de el?
Da, încerc să mă adaptez la ce-mi spune și el. Chiar dacă s-a schimbat
fotbalul, multe lucruri au rămas la fel. Perspectiva mea e asemănătoare cu a
lui.
Nu vă contraziceți?
Nu, nu prea. E calea lui și atât.
Aveți vreo rutină înainte de meciuri?
Dacă nu sunt în cantonament sau sunt acasă, nu. Pur și simplu vorbim. Nu prea
vorbim de fotbal înainte de meci, doar după.
Iar după meciuri?
Da, analiză totală.
Te bagă în ședință? Da, dar e o ședință constructivă. Când sunt lucruri de îmbunătățit îmi spune,
și când fac lucruri bune, la fel.
Crezi că e ceva ce l-ai învățat și tu pe tatăl tău?
Cred că l-am învățat să devină suporter. Să vezi meciul de sus, fără control, e
greu. Cred că asta a învățat de la mine.
Este pasager.
Da, exact.
Când a fost secund la echipă, la Unirea Braniștea, cum era?
Era și psiholog, mentor pentru toți. Cred că a avut un cuvânt mare de spus
pentru ce am realizat sezonul trecut, pentru Braniștea.
E importantă componenta mentală?
Cred că este cea mai importantă. Asta face diferența între jucători de fotbal
și fotbaliști. El nu a avut pe nimeni să-l ghideze. Ăsta e norocul meu acum.
Ce admiri cel mai mult la el, dincolo de fotbal?
Este un om simplu, comunicativ, foarte pozitiv. Are mulți prieteni și lumea
vorbește frumos despre el.
Te-a pregătit și pentru partea de popularitate?
Da. Mi-a spus și părțile bune, și pe cele rele. Nu prea cred în popularitate.
Dacă ești modest și serios, treci peste.
Pe social media stai mult?
Din păcate, da.
Crezi că te ajută ca fotbalist?
Pentru brand, da. Dar încerc să elimin cât pot. Mai citesc comentarii, dar
trebuie să mă detașez.
Cum ai vrea să fii recunoscut în fotbalul românesc?
Acum sunt băiatul lui Sorin Frunză. Aș vrea să devină tata tatăl meu. Să zică
lumea: „ăsta e tatăl lui Matei”.

<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> ne dovedește că, dincolo de numele pe care îl are pe spate, muncește
pentru independența în fotbalul românesc. Dincolo de iubirea dintre tată și
fiu, Matei știe că are un drum propriu și obiective clare pe care trebuie să le
atingă. La doar 19 ani, mijlocașul Oțelului trăiește alături de <a href="https://www.superliga.ro/articole/paul-iacob-in-momentele-cele-mai-grele-trebuie-sa-stii-pentru-ce-lupti-dc1fc642">colegii săi</a> și
de antrenorul <a href="https://www.superliga.ro/articole/balint-sa-i-fac-sa-constientizeze-ca-trebuie-sa-merite-tricoul-bc163867">Laszlo Balint</a> un sezon în care se bat pentru Play-Off cu șanse foarte
mari de reușită. Pentru <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>, urmează un viitor frumos pe teren. Matei Frunză
va avea grijă de acest lucru.

„Acum sunt băiatul lui Sorin Frunză. Aș vrea să ajungă să zică lumea: el e tatăl lui Matei”

Matei Frunză: „L-am învățat pe tata să fie suporter”

Ionuț Tătaru

INTERVIU

Tânărul fundaș central și FC Argeș au un sezon excelent. Nou-promovata începe 2026 de pe locul 5 în Superliga, iar prestațiile lui Tudose au atras atenția numelor importante din campionat. Apărătorul care va împlini 21 de ani peste câteva zile spune că nu simte o presiune suplimentară din acest motiv, deși admite că obiectivul său este să facă pasul următor, la momentul potrivit. Până atunci, important este să trăiască clipa și să-și ajute echipa să prindă un loc de play-off. Mario, mi-ar plăcea să te descrii în trei cuvinte, dar vreau ca aceste cuvinte să nu aibă legătură cu fotbalul. Liniștit, răbdător și amuzant. Cum ai ajuns tu să joci fotbal și la ce vârstă? Păi, am început să joc fotbal la vârsta de șase ani jumătate, la Academia ”Dănuț Coman”, a domnului Coman, care acum e și președinte la noi. La el am început fotbalul. Ai încercat și alte sporturi? Da, am încercat înotul, când eram mai mic, dar nu mi-a plăcut și cred că și baschet la un moment dat, dar nu am fost decât la câteva antrenamente și atât. Dacă ar fi să-i întrebăm pe părinții tăi cum era Mario atunci când era mic, ce ne-ar spune? Probabil ar spune că eram neascultător și chiar eram, pentru că făceam multe prostii, dar după aia crescând m-am cizelat, să zic așa. Care crezi tu că e cea mai mare prostie pe care ai făcut-o? Să știi că n-am fost un copil așa problematic până acum, dar nu știu, cred că să sparg probabil niște lustre și când zic lustre, vreo două în casă, în aceeași zi. Cu mingea de fotbal? Da. Ce îți aduce aminte de copilărie cel mai tare? Păi, îmi plăcea foarte mult să merg la bunici. Când era mic, stăteam mai mult la ei. Și îmi plăcea mult să merg la ei la țară, să joc fotbal acolo, pentru că erau mulți copii. Și îmi plăcea mult să merg la ei. Ce-ți lipsește din perioada copilăriei? Îmi lipsesc momentele alea de care te bucurai fără să-ți dai seama. Acum totul e foarte serios, trebuie să fii mult mai disciplinat. Înainte era totul așa, cum să zic?, venea de la sine. Acum nu mai e chiar așa. Cum au fost părinții tăi cu decizia ta de a deveni fotbalist? Au fost de acord din prima sau voiau să te vadă făcând altceva? Da, părinții mei voiau să mă vadă jucând fotbal. Tatăl meu e mare fan fotbal, fan FC Argeș și de mic m-a trimis la fotbal. Îți mai amintești la ce meci ai mers pentru prima dată pe stadion? Sincer nu-mi amintesc, dar aici la Pitești, pe vechiul stadion ”Nicolae Dobrin”. Juca FC Argeș, tot așa, un meci în Superliga, dar nu știu cu ce echipă. Chiar nu mai țin minte.

Tudose, Mario

Cum a fost momentul în care ai aflat că Benfica Lisabona dorește să se transfere? Ai conștientizat cam cât de important era acel club? Prima oară, să fiu sincer, nu am fost foarte deschis. Pentru că eram destul de mic, abia împlinisem 16 ani în momentul ăla și mi-era greu să plec de lângă familie. Eu, stând acasă, mereu la Pitești, cu mama, cu tata, să plec singur, vă dați seama, ei nu puteau să vină cu mine, aveau serviciul lor. Și mi-a fost un pic frică de chestia asta, să plec de acasă. Dar cred că m-a ajutat și, până la urmă, oricum, odată și odată, tot ajungeam să plec de acasă. Cum a fost când ai plecat de acasă și ai ajuns singur într-o țară diferită și nouă? Greu. Cred că la asta te așteptai. Da, a fost greu prima oară, la început, pentru că nu știam foarte bine nici limba engleză. Tot așa, cam în două luni, am început să învăț mai bine, să mă descurc. Prima oară mi-a fost puțin greu, dar după două-trei luni, să zic așa, am început ușor-ușor să mă acomodez cu viața aia nouă de acolo. Și dacă ar fi să faci un rezumat al perioadei tale din Portugalia, cum a fost pentru tine acea perioadă, per total? Păi, prima oară am spus că a fost o perioadă destul de dificilă, pentru că stăteam în academie, acolo nu aveam așa multă libertate. Prin prisma faptului că eram minor, nu puteam să ies când voiam. Dacă voiam să merg afară, până la magazin, trebuia să sun tutorele, tutorele să dea un mesaj la niște persoane care se ocupau de noi acolo și să spun în ce interval orar ies și vin. Oarecum, înțeleg chestiile astea, pentru că nu cred că este vreun club care să-și permită să aducă un jucător din altă țară, să plătească și bani, cum a plătit pe mine, și să îl lase să facă ce vrea. Și minor fiind la vremea aceea. În câteva cuvinte, eu zic că a fost o experiență bună pentru mine, cred că mi-a prins bine, dar n-a fost deloc ușor, chiar a fost greu. Ce te-a șocat cel mai tare atunci când ai ajuns în Portugalia? Condițiile lor, pentru tot ceea ce înseamnă fotbal, pentru că au, într-adevăr, alte condiții față de ce sunt la noi în România. Cred că și juniorii lor, under15, under16, under17, cred că au condiții mai bune decât multe echipe de Superliga, și de antrenament, și de orice, mâncare, vitaminizare. Asta m-a șocat cel mai mult. Ai învățat portugheza? Am învățat, dar vă dați seama, sunt de doi ani jumate înapoi în țară, nevorbind am cam început să uit. Dar mai știu ceva. Ai un cuvânt preferat în portugheză? Nu neapărat, dar ”obrigado” e cel mai usual. Cum ai decis să te întorci la FC Argeș? Am decis să mă întorc înapoi la FC Argeș la 18 ani și jumătate, pentru că voiam să fac pasul la nivel de seniori, mai ales că era și regula under. Era primul meu an de under la liga a doua și cred că, până la urmă, s-a dovedit a fi o decizie inspirată, pentru că acolo era foarte greu să ajungi să joci la nivel de seniori, la prima echipă, chiar și echipa a doua. Era mulți fotbaliști buni acolo, fotbaliști de valoare, câteva zeci, chiar sute care puteau să joace oricând și la echipa a doua și la prima echipă era destul de greu de ajuns. Doar câțiva mergeau la antrenamente și, vă dați seama, aveau și obiectivele lor să se califice în Champions League, nu puteau să promoveze foarte, foarte mulți tineri.

<h2>Cu banderola pe braț la 20 de ani!&nbsp;</h2>

Ai primit banderola de căpitan la doar 20 ani. Cum a fost pentru tine acel moment? Cine ți-a propus să porți banderola de căpitan? Păi, a fost un moment frumos, vă dați seama. Clubul la care am stat cel mai mult în cariera mea de până acum, să fiu căpitan la FC Argeș a însemnat mult pentru mine, sper din suflet să port banderola și în continuare, chiar îmi doresc. Iar cel care mi-a dat banderola e clar că a fost Mister, pentru că nu ia nimeni deciziile la echipa asta decât el. Ce fel de căpitan ai spune că ești? Ești un căpitan dur sau ești un căpitan care reușește să se facă auzit de colegi fără să fie dur? Nu, nu sunt un căpitan dur. Chiar nu îmi stă în fire să fiu genul ăla de căpitan foarte dur, să stau, să țip pe teren la arbitri, că acum doar cu căpitanii vorbesc. În general, încerc să mă concentrez mai mult pe jocul meu și fiind și căpitan, să încerc să ajut și ceilalți colegi, nu să le dau sfaturi pentru că fiecare dintre noi știe ce are de făcut, dar încerc să îi mențin în priză pe toată durata meciului. Așa cum ai spus și tu, te-ai format la școala lui Dani Coman, acum lucrați împreună la club. Cât de importantă este prezența lui? Cred că clubul nostru s-a schimbat în bine de când a venit domnul Dani Coman, cu el am reușit și să promovăm. Venisem după un an destul de greu în liga a doua, unde jucasem în play-out, iar cu dânsul am reușit să promovăm. Chiar mai mult, am reușit să câștigăm și liga a doua și acum în Superliga cred că ocupăm un loc onorabil până în momentul de față. Noi sperăm să prindem primele șase, ne dorim și facem tot posibil pentru asta. Spune-mi, te rog, ce te enervează pe tine cel mai tare pe terenul de fotbal? Nu știu, probabil atunci când nu ne iese jocul. Cred că oricărui fotbalist îi displace chestia asta, să nu-i iasă și jocul lui personal, dar și jocul echipei. Când pregătim ceva la antrenament și adversarii o să ne pună în dificultate și să nu mai putem să practicăm ceea ce am pregătit, e destul de enervant, chiar frustrant uneori. La tine ce te enervează cel mai tare? Să știi că în general sunt un tip calm, mă enervez destul de greu. Nu cred că am ceva care să mă enerveze așa de tare încât să nu știu să nu mă controlez. Nu prea pun la suflet chestii, deloc. Dar ai avut un moment în care te-ai enervat foarte tare și de care să-ți amintești? Nu, chiar nu. Probabil am avut, dar acum pe moment nu pot să-mi dau seama. Spune-mi, te rog, dacă ai vreo superstiție. Nu, nu am nicio superstiție, nu cred, nu prea cred în chestiile astea. Doar să mă închin când intru pe teren, cam atât. În rest, nu. Dar asta nu e o superstiție. Asculți muzică înainte de meci? Da, până să ajungem la stadion, când mergem și jucăm acasă sau chiar și în deplasare, de la Pitești până la Mioveni sau în deplasare, cât durează ascult în autocar. Ce fel de muzică te motivează cel mai tare? În general, înainte de meciuri ascult trap și rap. Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce carieră crezi că ai fi urmat? Bună întrebare. Nu știu, probabil sunt și foarte bun la ping-pong. Dar nu știu dacă aș fi făcut o carieră din asta. Dar mi-ar fi plăcut să joc ping-pong, dacă nu jucam fotbal. Primești multă atenție în ultima perioadă. Voiam să te întreb cum s-au simțit pentru tine ultimele luni. Cum te-ai simțit tu și nu neapărat fotbalistul, tu, omul? Da, atenția asta vine mai mult și datorită presei, care scrie destul de multe lucruri, multe dintre ele cred că sunt și neadevărate, dar m-am obișnuit. Nu pun la suflet și de obicei nici nu prea le iau în seama. Adică nu e o schimbare radicală sau să simt mai multă presiune sau chestii de genul față de cum eram înainte. Dar atenția vine și din faptul că joci extrem de bine. Ești conștient de asta, nu? Da, mă bucur că sunt apreciat și că mai multe echipe și-au arătat interesul pentru mine. Mă bucur că sunt apreciat. Cred că orice fotbalist își dorește să joace cât mai bine, să-și ajute echipa la care joacă și de ce nu, la un moment dat, să facă pasul chiar și mai sus. Ce ți se pare că este mai important? Pasul următor sau momentul potrivit? Cred că cel mai important lucru e clipa de față, momentul propriu-zis, ce se întâmplă astăzi. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine. Cred că cel mai important e să trăiești clipa din fiecare zi. Aveai vreun jucător anume pe care îl admirai atunci când erai mic și pe care, să zicem, îl imitai? Da, îmi plăcea mult Cristiano Ronaldo, chiar dacă nu jucăm același post. Îmi plăcea mult de el ca fotbalist. Ce faci în timpul tău liber? Dacă e cald afară, merg la pescuit. Îmi place mult să pescuiesc. Și când e mai răcoare sau chiar și atunci când e cald și să zicem că nu am chef să mă trezesc de dimineață, ies în oraș cu prietenii la o terasă. Cam atât, nimic special. Ai răbdare să stai să pescuiești? Da, chiar am răbdare. Doar la asta cred că am răbdare așa mult. Adică pot să stau și câteva ore fără să prind nimic, doar să mă uit la apă. Și ai echipament de pescuit? Ai totul? Da, chiar am. Chiar sunt foarte pregătit când merg. De obicei, nu prea am loc să car tot în mașină și iau doar câteva. Mai merg cu fratele meu uneori. Pot să te întreb cât ai investit până acum în echipamentul de pescuit? Să zic cam în jur de 2.000 de euro, cam așa, cu totul. Și care e cea mai mare captură a ta? Un crap de 18,5 kg. O, hai că a fost ceva! Da, chiar era mare.

https://www.facebook.com/reel/1367625690895608

Și am ajuns și la ultima întrebare. Vreau să îmi spui, te rog, ce înălțime are Vârful Moldoveanu? 2.544. Muntele. Vârful nostru de la echipă, ”Moldo”, nu știu cât are, să fiu sincer. Nu știu, un metru 80 și puțin. Ai fost viral. Da, dar nu a fost ceva intenționat. Adică eu chiar credeam că la asta se referă. Pentru că m-a întrebat prima oară pe mine cât am înălțime și m-a întrebat și Vârful Moldoveanu cât are. Adică a fost un răspuns așa dat pe moment. Mai ales că eu oricum nu știu cât are ”Moldo”, Robert. Nu știu cât are înălțimea. Dar știi cât are Vârful Moldoveanu... Da, 2.544. Știi și alte vârfuri? Da, mai știu Negoiu, că e al doilea, 2.535. Ești pasionat de geografie? Da, a fost singura materie din școală care chiar mi-a plăcut. Adică mă duceam de drag la ore. În încheiere, un mesaj pentru fanii lui FC Argeș. Le cer să vină număr cât mai mare la toate meciurile pe care o să le jucăm acasă în noul an. Și să fie lângă noi chiar și când echipa nu trece neapărat printr-o perioadă mai bună sau, Doamne ferește!, pierdem un meci. Să aibă încredere în noi, în staff, pentru că noi mereu ne dorim să câștigăm și să fim cei mai buni. Dar, vă dați seama, sunt și momente mai grele în fotbal și le cer să fie mereu lângă noi, să ne susțină.

Mario Tudose își trăiește visul. Născut în Pitești, a ajuns cel mai tânăr căpitan din Superliga în acest sezon, la doar 20 de ani

Căpitan la 20 de ani. Mario Tudose: „Cel mai important lucru e să trăiești clipa”

Universitatea Craiova (team)

Deși s-a scris despre o posibilă rivalitate între Assad Al Hamlawi și Steven Nsimba, două dintre transferurile realizate de olteni în această vară, cei doi au reușit să arate cât de apropiați sunt în cadrul unei „provocări” lansate în Antalya. Assad a luat rolul reporterului și i-a pus câteva întrebări prietenului său. Atacantul francez nu a rezistat și a glumit și pe seama zvonurilor apărute în această vară, legate de un posibil transfer al său în China. Zâmbitori, relaxați și glumeți. Așa s-au arătat cei doi într-un material diferit, cu ajutorul căruia am descoperit o nouă latură a lor și a conexiunii pe care o au.

superliga 2026

Fotbal

vineri 23 ianuarie

sâmbătă 24 ianuarie

duminică 25 ianuarie

luni 26 ianuarie