Universitatea Craiova

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FC Universitatea Cluj

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

FC Rapid București

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

FK Csikszereda

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

Petrolul Ploiești

FCSB

Arena Națională

Oțelul Galați

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FC Farul Constanța

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Unirea Slobozia

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

Ana-Maria Popescu

CRONICĂ

https://www.youtube.com/watch?v=5Q81lpK7S2w

Metaloglobus și Unirea Slobozia s-au văzut pentru ultima oară în acest sezon la Clinceni, o comună lipită de Bragadiru, așezată la vreo 20 de kilometri de București. Nu a fost un picnic la Clinceni, devenit casă pentru toate promovatele, ci o luptă surdă pentru supraviețuire. Duelul ultimelor două clasate în Superligă nu avea cum să atragă mai mult de 200 de oameni la stadion într-o zi de luni după-amiază, de aprilie, când localnicii sunt încă pe câmpurile verzi ale micuței localități din Ilfov.

<h2>Metalo, un altfel de Heidenheim</h2> Condamnată la retrogradare, dar resuscitată miraculos de Florin Bratu, Metaloglobus și-a făcut calcule pentru a prinde un loc un baraj în ultimele etape. Așa cum face Heidenheim, în fiecare săptămână, în Bundesliga. Echipa din Pantelimon a căutat poarta încă din primele minute, însă s-a stins repede. Cea mai slabă defensivă a campionatului, cu 75 de goluri primite în acest sezon, a cedat la primul contraatac al ialomițenilor. Văzut de Șerbănică, Dulcea a pasat decisiv și l-a lăsat singur cu portarul pe Cristian Ponde, iar româno-portughezul din atacul Unirii l-a executat pe Gavrilaș în minutul 27: 1-0 pentru Slobozia. Oaspeții puteau să-și mărească avantajul până la pauză, însă Lungu și Bărbuț nu au reușit să-l surprindă pe Gavrilaș.

<h2>Final dramatic</h2> Când s-a împărțit norocul la startul sezonului, vara trecută, Metaloglobus nu a avut loc la masa rotundă a Superligii. Cu cel mai mic buget, fără sponsor principal pe tricou, echipa din Pantelimon a propus un joc curajos în acest campionat, însă nu a avut șansa să câștige prea multe puncte. Aceasta a fost și povestea reprizei a doua. Trupa lui Claudiu Niculescu putea închide meciul prin moldoveanul Lungu (62), apoi a făcut un pas în spate, suficient pentru Bratone să arunce în teren toate soluțiile ofensive. Firesc, Moses Abbey a restabilit egalitatea, cu capul, din centrarea perfectă a lui Purece, 1-1 în minutul 82, iar finalul avea să fie interzis cardiacilor. Cele 5 minute de prelungiri dictate de Marian Barbu s-au jucat de la o poartă la alta. Metalo a ratat victoria prin Toutou (90+1), Unirea și-a pus mâinile în cap la ocaziile lui Albu (90+2) și Said (90+3). Epuizate, cele două echipe nu au găsit lovitura decisivă și au terminat în genunchi lupta de la Clinceni. Metalo a luat drumul ligii secunde, cu trei etape înainte finalul sezonului, iar Slobozia înoată în adâncuri pentru a evita retrogradarea.

Metaloglobus și Unirea s-au încurcat reciproc și au terminat la egalitate, 1-1 la Clinceni. Slobozia a irosit două puncte mari cât un sezon, în timp ce echipa din Pantelimon a retrogradat matematic în Liga 2.

Metaloglobus - Unirea Slobozia 1-1 | Scapă cine poate

Andu Kedei

DIN - RAP (match, Superliga 25/26, play-off)

În loc să meargă la psiholog, Dinamo și Rapid se întâlnesc pe Arena Națională. Culoarul spre gazon e ca o anticameră. Până să fie invitați pe gazon, jucătorii au timp să stea de vorbă. „Ce e cu tine? Pari posomorât” e întrebat Armstrong. „Uite, am fost la două minute de finala Cupei României și totul s-a năruit. După patru ani de la retrogradare, clubul a fost foarte aproape de o performanță. Încă nu m-am consolat, am ratat și un penalty. Derby-ul din seara asta cred că e decisiv”, răspunde scoțianul. Tot el continuă politicos dialogul. “Nici tu nu ești bucuros. Stai cu capul în pământ”. Fotbalistul cu tricou alb-vișiniu aștepta să-și descarce sufletul: „Și pentru Rapid e un meci foarte important. Ai auzit că suporterii vor fi în grevă. A mai fost și acel conflict dintre Gâlcă și Dobre. Riscăm să mai ratăm un sezon și ar fi tragic să nu ajungem într-o cupă europeană”. Gestul ferm al lui Colțescu întrerupe discuția. Un salut scurt și echipele pleacă spre teren. E timpul pentru fotbal. Începe derby-ul.

Cîrjan are un drum mai scurt până la banca de rezerve. La Rapid s-a semnat un armistițiu verbal. Dobre e iar titular, dar banderola o poartă Pașcanu. Dinamo folosește trei fundași centrali, iar Opruț a revenit după accidentarea din semifinala cu Craiova. Ciubotaru e fundașul dreapta al giuleștenilor, Manea nu e în lot. Dacă în semifinală Dinamo a fost obligată să facă două schimbări din cauza accidentărilor, acum Rapidul e nevoită să mute încă din minutul 4. Aioani nu poate continua și e înlocuit de Adrian Briciu, un portar de numai 18 ani. De ce a mai intrat Aioani dacă avea probleme medicale? Briciu are o primă intervenție bună, boxează balonul centrat de Armonstrong (7).

Sunt numai 12.970 de spectatori la derby. Rapid pare obosită, de parcă echipa lui Gâlcă a evoluat și în Cupa României. Giuleștenii nu creează nicio fază periculoasă. Singura idee de joc e mingea lungă care-i caută pe Dobre sau pe Petrila. Moruțan nu driblează, nu ia pe cont propriu nicio acțiune. Dinamo e mult mai activă în special pe benzi, acolo unde Gnahore dejoacă în două rânduri linia de ofsaid dirijată de Pașcanu (min. 24, 30). Briciu nu are emoții nici la lovitura de cap a lui Pușcaș de la 8 metri (32). Debutantul comite însă o gafă uriașă la o minge ce părea ușoară. Armstrong execută un corner, Milanov reia cu capul pe direcția lui Briciu. In loc să o rețină, o introduce printre picioare în poartă! (39) E repriza „câinilor roșii”, o confirmă și statistica: 8-0 la șuturi!

Kopic și Gâlcă mută la pauză. Cîrjan îl schimbă pe Milanov, iar Tallison e preferat lui Grameni. Rapid e mai implicată, mai curajoasă. Kopic reacționează imediat. Renunță la stoperul Duțu pentru ofensivul Musi (56). Croatul e inspirat. Cîrjan primește o pasă de la Soro și înscrie cu un șut la colțul lung de la aproximativ 14 metri (59). Cîrjan se strecoară pe sub panourile publicitare și aleargă în Peluză unde e îmbrățișat de fanii entuziasmați. E sancționat cu cartonaș galben, dar nu-i pasă. Gâlcă încearcă să modifice și el din mers. Ciobotariu și Moruțan le cedează locurile lui Onea și Paraschiv. Vor fi doi atacanți în linia ofensivă alb-vișinie. Senzația e că pot fi și 10 atacanți că Dinamo nu are de ce să-și facă griji. Musi alungă orice dram de suspans cu un șut violent la colțul scurt sub bară (71). Nici reflexele nu l-au ajutat pe Briciu. E un gol senzațional ce va rămâne în arhiva derby-ului bucureștean. O nouă propunere pentru cel mai frumos gol din Superligă după reușita din partida cu Universitatea Cluj.

Dinamo nu acuză șocul eliminării din cupă și atacă podiumul. În schimb, la Rapid vestiarul pare că vrea să-l trimită în vacanță mai repede pe Gâlcă. Nici la Craiova fostul internațional nu a lăsat amintiri plăcute. Rapidul nu are idei, nu are ocazii, nu are rezultate. Și scorul putea fi mai drastic duminică. Alb-vișinii s-au consolat cu golul lui Paraschiv, acompaniat de corul ironic al galeriei Rapidului „Campionii! Campionii!” (88). Fanii giuleșteni au întrerupt greva, dar nu au deblocat echipa. Rapidul pierde clar meciul și nu va mai conta în ultimele etape pe decarul Petrila, suspect de ruptură musculară. Petrila e în lacrimi pe bancă, o imagine sugestivă pentru situația dureroasă din clasament. Dinamo a știut să-și aleagă antrenorul și poate ajunge în cupele europene cu resurse mai puține decât ale giuleștenilor. Kopic e cheia ascensiunii alb-roșiilor. În Giulești încă nu s-a găsit antrenorul potrivit pentru a-i răsplăti pe inimoșii suporteri și e din nou un final trist de campionat.

Dinamo câștigă fără emoții derby-ul cu Rapid (3-1). “Câinii” luptă pentru Europa, Giuleștiul plânge.

Dinamo - Rapid 3-1 | Fotbal și lacrimi

UTA - FAR (match, Superliga 25/26, play-out)

https://www.youtube.com/watch?v=Xtk1tF4TFkI

S-a terminat așa cum a început: 0-0. Arădenii sunt mulțumiți că au ajuns mai devreme la malul acestui sezon, însă Farul înoată greu prin valurile barajului.

Neinteresată de barajul pentru locul de Conference League, UTA a uitat că meciul cu Farul e pus la ora 14:00, într-o duminică destul de călduroasă pentru acest final de aprilie. Pe "Francisc Neuman", 5.000 de arădeni au privit în gol în secunda 40, când Radaslavescu și Alibec nu au reușit să-l învingă pe Gorcea. Farul a tras destul de repede semnalul de alarmă că nu a traversat țara, de la un capăt la altul, de la Constanța la Arad, doar pentru o poză de grup. A fost doar un avertisment pentru că ambele echipe s-au temut prea mult una de cealaltă. A ieșit un joc palid, fără ocazii de gol în primul mitan, doar arbitrul Istvan Kovacs reușind să iasă în evidență cu nesiguranța sa.

Repriza a doua a adus câteva situații de gol, însă tabela s-a încăpățînat să rămână neschimbată. Marius Coman, Alin Roman și Abdallah, piese de rezistență în formula lui Mihalcea, s-au văzut prea puțin în soarele lăsat peste stadion. Mino Sota a avut șansa de a fi eroul Aradului, însă s-a împiedicat de minge când ar fi trebuit să marcheze. Până la final, UTA nu a reușit să tragă pe poartă. S-a mulțumit să câștige duelul fazelor fixe, 8-3 la cornere, pentru a-și mări distanța la 9 puncte de primul loc de baraj, ocupat de Petrolul, cu trei etape înainte de finalul sezonului.

Farul a vrut mai mult de la acest meci, dar s-a mulțumit cu un punct. Constănțenii au încercat să surprindă prin Ișfan, prin Radaslavescu, dar nu au reușit. Alibec s-a zbătut mult, însă pare obosit, îmbătrânit, la fel ca echipa de la malul mării. Altădată campioni, marinarii se sting de la o etapă la alta. Academia Hagi nu mai produce așa cum o făcea înainte de pandemie pentru că cei mai buni juniori din Țara Românească se duc către centrele de creație din Oltenia, din Ardeal, din Harghita. Farul nu a trecut de steagul roșu ridicat de Zicu în toate conferințele. Pericolul de baraj a rămas, iar soarta clubului de machidoni stă, culmea ironiei!, în mâinile unor olteni: Popescu și Stoican. Pe Hagi nu-l mai sunați, are destule pe cap cu naționala noastră!

UTA și Farul au remizat la Arad, într-o partidă în care niciuna dintre cele două echipe nu a reușit să se impună clar.

UTA Arad - Farul 0-0 | Duminica în familie

Levente Balint

Meciul de fotbal dintre CFR Cluj si U Cluj in Superliga Nationala, la stadionul Dr. Constantin Radulescu, din Cluj-Napoca, 25 aprilie 2026. © Action Foto / Mihaela-Ionela Bobar. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

https://www.youtube.com/watch?v=xYXpgtGvZG0

Ori la bal, ori la spital. Sub această deviză populară se anunța pentru feroviari derby-ul Clujului. Punctul nu o ajuta deloc pe CFR în cursa pentru titlu. Iar rivala locală venea în Gruia cu un moral excelent. Lideră la zi, proaspăt calificată în finala Cupei, Universitatea trece prin cel mai bun moment al istoriei sale. Și ce poate fi mai frumos pentru orgoliul local decât o victorie care ar fi scos-o pe CFR din calculele pentru campionat… Meciul avea toate datele să fie relevant pentru statutul celor două echipe și pentru că ambele aveau în componență tot ce au mai bun la ora actuală. Oaspeții au primit însă o lovitură înainte de meci, când goleadorul Lukic s-a accidentat la încălzire și a fost schimbat în ultimul moment cu Gheorghiță.

FĂRĂ ȘUT CADRAT ÎN PRIMA PARTE Deși vorbim de două echipe versate, parcă miza jocului și-au pus amprenta pe prestația celor 22 de fotbaliști. Da, am avut un start alert, cu o ușoară superioritate pentru CFR, însă nu au apărut ocazii majore în prima parte. Incendiară a fost mai mult atmosfera, creată în special, la propriu și la figurat, de galeria alb-negrilor. Alb-vișiniii au avut mult timp o posesie mai mare, cu oaspeții grupați în propria treime. Elevii lui Bergodi au avut probleme în multe situații, relevant fiind că Drammeh și Mendy au primit cartonaș galben deja din prima parte. În minutul 28, vizitatorii au scăpat cu bine dintr-un șir de șuturi ale celor de la CFR, execuțiile lui Biliboc și Muhar fiind salvate eroic de fundași. Treptat, Universitatea a echilibrat încleștarea, ieșind cu bine din presiune. Și chiar putea da lovitura în minutul 37, când El Sawy, liber în apropierea careului mic, a reluat defectuos, în afara porții. Repriza s-a încheiat cu o bună șansă a lui Păun, care în prelungiri a tras de la 17 metri puțin pe lângă bară. O primă parte de luptă, cu dueluri dure, Camora având nevoie de un bandaj la cap după un contact cu Gheorghiță. Spectacol puțin, dar o bătălie continuă la mijlocul terenului.

Cordea, Andrei

PENALTY DECISIV, FINAL INCANDESCENT Nu s-au modificat prea mult datele după pauză. Dar, a continuat neșansa pentru alb-negri, la ei aruncând prosopul și Macalou, accidentat, înlocuit în minutul 58 cu Stanojev. Bergodi a împrospătat rândurile cu Nistor, iar Pancu a răspuns cu Cordea și Zahovic. Meciul a început să arate ca unul de șah, fără mutări riscante. Însă situația s-a dezechilibrat într-un moment în care jocul stagna. Era minutul 68 când Camora a tras puternic, mingea l-a lovit în braț pe Mikanovic, iar Szabolcs Kovacs a dictat fără ezitare punctul cu var. Cordea a transformat sigur pentru 1-0. Universitatea a amplificat atacurile, iar CFR a scăpat în minutul 77 la o fază polemică, atunci când Kovacs nu a dictat al doilea avertisment lui Muhar, la o intervenție destul de tare la Nistor.&nbsp; Chiar și cu alb-negrii presând, cea mai mare ocazie le-a aparținut amfitrionilor, în minutul 82 Gertmonas parând șutul de la 15 metri tras de Cordea. Am văzut șapte minute de prelungiri, cu Universitatea insistând, dar când expediezi abia în minutul 88 primul șut cadrat, prin Fabry, șut prins de Popa, e greu să surprinzi o apărare hârșâită precum cea a feroviarilor. A mai tras și Nistor de la distanță, pe lângă bară, Fabry a reluat peste poartă din 14 metri. Atâta a mai putut Universitatea, în fața unui CFR care și-a expus din nou ADN-ul de echipă pragmatică și cinică atunci când este nevoie, în sensul fotbalistic al cuvântului. Nu am avut cel mai impresionant derby al Clujului. Universitatea, poate încărcată și după solicitanta semifinală îndelungată de Cupă, nu a mai avut acea forță impresionantă din ultimele luni, fiind văduvită și de prezența lui Lukic. CFR mai bagă o fisă în lupta pentru titlu, cu ceva șansă, dar și cu multă ambiție și transpirație. Și speră ca Universitatea oltenească să nu câștige cu Argeșul.

Alb-vișiniii nu cedează în lupta pentru titlu, după un derby încrâncenat

CFR-Universitatea Cluj 1-0. Penalty decisiv

Lucian Lipovan

https://www.youtube.com/watch?v=w6nd4EakO8E

Botoșaniul oferă acasă meciuri melodramatice de când a revenit Marius Croitoru. Cu Slobozia, moldovenii au câștigat cu 3-2 pe final, în inferioritate numerică. De FCSB au trecut cu același scor deși au fost conduși de două ori. Au bătut-o pe Metaloglobus, iar cu 3-2, după ce au fost în dezavantaj. Acum, au salvat un punct la ultima fază, după ce au fost iertați de gălățeni de un eșec mai clar.

GĂLĂȚENII, MAI BUNI ÎN PRIMA PARTE Aflată mai aproape de zona periculoasă decât gazdele, Oțelul a început mai agresiv jocul, cu un aport ofensiv mai mare. Și cu intrări destul de aspre, la limita regulamentului, pe fondul unui joc lăsat mai liber de arbitrul Răzvan Negrea. Gălățenii au avut sub control mai bine de jumătate din prima repriză, la un moment dat ei având o posesie de 60 la sută, notabilă pentru o formație vizitatoare. Prima ocazie le-a aparținut oaspeților, în minutul 11 Luan fiind blocat la nouă metri. Ciobanu (19) a fost aproape de un euro-gol, dar șutul său-centrare a fost scos de la vinclu de Kukic. Insistența dunărenilor le-a adus o lovitură liberă periculoasă de la 18 metri central, însă Conrado (35) a tras pe lângă poartă.&nbsp; Abia spre finalul primei reprize au început botoșănenii să fie mai prezenți în atac. Dar unica lor șansă relevantă a venit în urma unei faze fixe, când după o minge venită dintr-un corner, Papa a reluat cu capul pe spate, iar Dur-Bozoancă a prins mingea (40).

Dumiter, Ioan Andrei

KUKIC ȘI DUMITER AU PĂSTRAT UN PUNCT Botoșaniul a fost mai ofensiv după pauză, primul semn fiind dat tot dintr-o fază fixă, în minutul 50, când Ongenda a tras în afara porții de la 22 de metri. Apoi, Croitoru a introdus un atacant de careu, Dumiter, pentru a-l scoate pe extremă pe Mailat, folosit vârf fals, dar planurile au fost stricate de o greșeală a lui Creț. Tânărul fundaș a pasat slab acasă, iar Kukic, presat de Luan, a fost nevoit să faulteze. Era minutul 60, iar Ciobanu a transformat penalty-ul pentru 0-1. Botoșaniul a avut mari probleme în a crea real pericol la buturile oaspeților, deși a avut momente de dominare în restul partidei. Puțină luciditate în ultima treime, multă precipitare, iar pe acest fond Oțelul putea rezolva situația. Bordun a scăpat în minutul 80 pe dreapta și a tras în Kukic, apoi Luan (84) a fost blocat în cinci metri de portar. Kukic și-a ținut echipa în joc în minutul 90, când a respins șutul din 15 metri al lui Nuno Pedro. Și, așa cum des se întâmplă, ocaziile se răzbună. Botoșaniul a presat continuu, iar la ultima fază, în cel de-al șaselea minut adițional, s-a făcut 1-1 din combinația a două rezerve. De Vega a furnizat o centrare de calitate în zona careului mic, de unde Dumiter a punctat cu capul!&nbsp; Cu acest punct, Botoșaniul se îndreaptă spre barajul de Conference League și confirmă, în același timp, că este una din cele mai spectaculoase formații din play-out. Oțelul a irosit o șansă mare pentru a fi și mai aproape de salvarea directă, însă se poate mulțumi cu perioadele de joc foarte bune arătate sâmbătă după amiază.

Trupa lui Croitoru a salvat un punct la ultima fază

Botoșani-Oțelul 1-1. Revenirile dramatice, meniul casei

https://www.youtube.com/watch?v=afCU2mWqmoY

În așteptarea celui de-al treilea antrenor principal din acest campionat, FCSB a tratat duelul cu Petrolul cu interimarul Lucian Filip. Mai mult sau mai puțin surprinzător, au apărut modificări față de formula câștigătoare cu Farul. Matei Popa a revenit între buturi, în detrimentul lui Târnovanu, gafeurul de la Ovidiu. Radunovic a reapărut ca fundaș stânga, după o perioadă de probleme medicale. Joao Paulo a plecat de pe acel post pentru a merge spre locul lui natural de la mijloc. Iar Octavian Popescu a primit din nou șansa titularizării, după prestația bună de la Farul. FCSB țintea un triumf care să-i confirme forma bună, dar să-i și stabilizeze primul loc. Avea însă un oponent dur. Petrolul s-a revitalizat cu eternul revenit Mehmet Topal în cursa pentru supraviețuire și spera într-un șoc în Arena Națională.

FCSB, DEFILARE ÎN PRIMA REPRIZĂ Însă, FCSB nu a fost deloc afectată de agitația din jurul băncii tehnice și a abordat concentrată partidă, respectându-și blazonul. Roș-albaștrii au controlat total situația, prima șansă aparținându-i lui Miculescu, atacantul nenimerind poarta în minutul 8, din careul mare. Bucureștenii au presat continuu, obligându-i pe prahoveni să greșească. Roche a făcut henț la șutul lui Crețu, iar Tănase a transformat penalty-ul dictat de George Găman, cu un lob care a lovit și transversala înainte de a intra în poartă, în minutul 16. Supraaglomerați în defensivă, petroliștii nu au avut capacitatea de a crea ceva în jumătatea adversă. Atacurile roș-albaștrilor au continuat, iar Dawa a trecut pe lângă 2-0 în minutul 27, când a trimis cu capul peste bară din careul mic. Sufocați, galben-albaștrii au greșit iar, prin veteranul Papp, deposedat lângă careul mare de vivacele Oct. Popescu. Extrema a trimis din apropiere pentru 2-0. Putea fi 3-0, dar golul lui Dawa a fost anulat în minutul 30 pentru un ofsaid sesizat de VAR. Un ofsaid microscopic, mai degrabă… Petrolul a scăpat cu fața curată în minutul 40, când Olaru a șutat peste buturi din zece metri, apoi Bălbărău, peste trei minute, a parat șutul bun al lui Miculescu. Efectiv, o defilare a gazdelor. Petrolul a avut un zero complet la toate capitolele importante, de la Xg la șuturi și cornere!

Tănase, Florin Lucian

O nouă prestație impecabilă a lui Tănase, declarat omul partidei

BĂLBĂRĂU A LIMITAT SCORUL Petroliștii au încercat să intre în joc la revenirea de la cabine. Grozav a încercat să-l surprindă pe M. Popa în minutul 51, dar tânărul goalkeeper a fost la post. FCSB nu a ridicat însă piciorul de pe accelerație, dorind să evite orice emoție. Miculescu (54) a trecut pe lângă 3-0, șutând de la zece metri în afara porții. Roș-albaștrii au clarificat situația în minutul 56. Omul meciului, Tănase, a furnizat o pasă rafinată lui Miculescu, cel care l-a servit în 11 metri pe Olaru. Mijlocașul a îndeplinit o formalitate pentru 3-0. Bălbărău a oprit un rezultat mai drastic, parând șutul lui Miculescu din minutul 64, cel care a a dorit să bifeze și un gol pentru a-și încununa o seară reușită. La adăpostul acestui 3-0, FCSB&nbsp; a dat șansa din minutul 65 tinerilor David Popa, Toma și Stoian. Prahovenii au început să fie tot mai agresivi în atac, Matei Popa intervenind la reluările lui Hermann (71) și V. Gheorghe (84). Pe fondul scăderii FCSB, a venit și golul de onoare din minutul 90, când rezerva Aymbetov a înscris cu capul de lângă bară, după un corner bine bătut de Rareș Pop. FCSB își cimentează locul 1 din play-out și se antrenează pentru barajul european. Pe lângă asta, oferă spectacol, ca o consolare pentru fanii devotați greu încercați în acest campionat. Petrolul stă la limita retrogradării și are de tras inclusiv pentru a evita penultimul loc.

Tănase și-a dirijat echipa spre o victorie facilă

FCSB-Petrolul 3-1. Distracție roș-albastră

https://www.youtube.com/watch?v=ttLpQvb0Ss4

Înaintea acestui meci, stresul era mai mare la gazde. Hermannstadt împărțea poziția 14 cu Slobozia, astfel că un pas greșit complica enorm situația sibienilor în lupta pentru prinderea măcar a unui loc de baraj. Pentru Csikszereda, chiar și un egal nu era neapărat o dramă. Deși punctul nu îi asigura multe, cel puțin o ținea pe loc direct de salvare și după această rundă. Harghitenii erau optimiști, cu doar un eșec în ultimele opt etape. Dar, avea și Hermannstadt argumente, elevii lui Dorinel adunând patru puncte în precedentele două runde.

HERMANNSTADT, MAI MULTE ȘANSE Deja din minutul 1 am avut de notat o fază semnificativă, când Florescu a reluat pe spate, din 15 metri, în afara porții. A fost semnalul că vom avea un meci alert, Csikszereda replicând imediat, dar Eppel, în minutul 4, nu a ajuns în careul mic la centrarea excelentă a lui Ceara Anderson. Ostilitățile au fost conduse apoi de gazde, care au încheiat prima parte cu o posesie de 58 la sută și cu un volum ofensiv mai ridicat. Albu (7) a avut un șut deviat în corner, apoi Balaure, după un minut, a tras în Vegh, iar Stancu (10) a reluat în brațele lui Pap. În minutul 16 am avut cea mai mare ocazie a sibienilor, când, după o frumoasă combinație cu Neguț, Albu a tras peste poartă dintr-o foarte bună poziție, din careul mare. Ciucanilor le-a convenit situația, având în vedere că sunt o echipă reactivă și directă. Ceara a creat panică pe stânga amfitrionilor, în minutul 30 șutul său fiind deviat în corner. Iar în minutul 31, din cornerul rezultat, Eppel a trimis cu capul peste transversală, dintr-o excelentă poziție. O primă parte decentă, care a lăsat deschisă soarta partidei și care a necesitat, pe final, o schimbare la gazde, fundașul Karo, accidentat, fiind schimbat cu Issah.

Lazar, David Beniamin

Lazar a fost sigur pe el pe final, când Csikszereda a pus presiune pe poarta amfitrionilor

SIBIUL, ÎN INFERIORITATE PE FINAL S-a continuat după pauză tot cu gazdele la timonă, fără ocazii foarte semnificative, dar a continuat și neșansa pentru Hermannstadt. În minutul 51, s-a accidentat și Căpușă, înlocuit de Bârstan. Apoi, în minutul 63 a avut loc al treilea calup de schimbări la sibieni, intrând Afalna, Buș și Simba, lucru important în economia ulterioară a meciului. Gazdele au avut o bună șansă în minutul 68, când Florescu l-a solicitat pe Pap cu un șut înșelător de la 20 de metri, iar peste trei minute Eppel a fost blocat de Stancu și Lazar în careul mic. Minutul 75 a schimbat fața partidei. Bârstan s-a accidentat la un duel cu Ceara, iar cum Hermannstadt efectuase toate schimbările, trupa sibiană a evoluat în inferioritate numerică. Csikszereda nu a profitat însă de avantaj, asta și pentru că Lazar a fost din nou la post. A prins șutul lui Paszka de la 22 de metri, în minutul 78, iar peste șanse minute a avut o paradă la reluarea lui Trif, din apropierea careului mic. Harghitenii au presat, dar fără luciditate, Hermannstadt apărându-se exact. Iar în minutul al treilea din prelungiri, rezerva Nagy a reluat neașteptat de slab, cu capul din șapte metri, la o centrare a omniprezentului Ceara Anderson. Per total, scorul pare just și avantajează echipa oaspete, deși aceasta poate regreta că nu a profitat după minutul 75. Csikszereda se ține la o distanță mică de locurile de baraj. Hermannstadt are însă mai departe o situație critică, etapa viitoare evoluând la Slobozia, într-o veritabilă finală pentru evitarea locului 15.

Situația rămâne complicată pentru sibieni, în timp ce harghitenii obțin un punct mare

Hermannstadt-Csikszereda 0-0. Blocați în subsol

Adrian Costeiu

INTERVIU

Vladimir Screciu este un „produs” al Craiovei. Născut în Corabia,
Vlad a crescut la academia formației din Bănie, unde a jucat până în 2018, când
a semnat cu Genk. Doi ani a petrecut în Belgia, la Genk și Lommel, până să se
întoarcă „acasă”, la Universitatea Craiova, unde nu a întârziat să-și facă
locul printre titulari. Acum, Screciu este unul dintre căpitanii echipei, iar
acest lucru s-a văzut și în discursul de lider pe care l-a avut în urma
înfrângerii usturătoare cu U Cluj. 
&nbsp; 
În urmă cu doi ani, fundașul central a traversat cea mai
grea perioadă a sa, când s-a confruntat cu o accidentare care i-a interzis
visul de a participa alături de România la Campionatul European. Ne-a spus
chiar Vlad cum a trăit acea perioadă și cum a reușit să se recupereze, dar și
care este secretul său, ținând cont că de când a revenit pe teren nu a mai avut
parte de accidentări. Prima parte a interviului cu Screciu face parte din seria
„Înapoi la primii pași”, iar apoi vorbim despre parcursul bun al Craiovei din
acest sezon și lupta la titlu.

<h2 style="text-align:center;">„Anul 2024 nu a existat pentru mine!” </h2>
&nbsp; 
Vlad, spune-mi te rog dacă îți mai amintești momentul
accidentării și dacă ai putea să ni-l relatezi, dar pe scurt.
Mă gândesc că te referi la accidentarea înainte de
Campionatul European. A fost o accidentare care, cum am tot zis, anul 2024 nu a
existat pentru mine, care m-a ținut pe bară, dar am învățat multe, chiar am
învățat multe din acea accidentare și mă bucur că am trecut cu bine peste acea
perioadă.
&nbsp; 
Ce ai simțit în momentele alea? Pentru că ai spus că anul
2024 nu a existat pentru tine. Cum este pentru un fotbalist?
A fost un moment foarte greu pentru că nu înțelegeam de ce
mă reaccidentam. Adică într-o perioadă de patru luni, ca idee, m-am accidentat
de trei ori în acea zonă și tot nu înțelegeam de ce. Doar că a fost o perioadă
destul de bună pentru mine. Am fost la recuperare în Spania, la un doctor în
Italia care mi-a dat mai multe sfaturi. Pe lângă asta a lucrat cu fotbaliști
destul de mari de la Juventus și să zic că aveam o problemă cum avea De Ligt.
Adică coapsele erau prea mari pentru zona spatelui și îmi forțam spatele foarte
mult, lombarii și îmi trăgeau pe partea posterioară și îi făceam cele mai multe
rupturi pe partea posterioară. Eu fiind și un jucător destul de rapid, chestia
asta mă dezavantaja pentru că coapsele erau destul de dezvoltate spre deosebire
de partea posterioară.
&nbsp; 
Și ce schimbări a trebuit să faci?
Ca idee, să nu existe antrenament, să nu fac exercițiile pe
care mi le-a recomandat doctorul din Italia, care durează undeva la 30 de
minute și după antrenament la fel. Tot trebuie să lucrez și cred că se și vede
pentru că am avut o perioadă lungă fără accidentari și asta mă bucură. Este
foarte importantă o disciplină în acest caz pentru că asta face diferența.
&nbsp; 
Care a fost pentru tine cel mai greu moment din recuperare?
Faptul că te reaccidentai?
Sincer, dacă stau să mă gândesc la toată perioada de
recuperare, cel mai greu moment a fost când am fost în Spania. Am stat o lună
și în același timp era Campionatul European. A fost cel mai greu moment pentru
că stăteam în camera de hotel și pur și simplu mă uitam la meciuri și chiar îmi
doream să fiu acolo. Dar, cum am tot zis, mă bucur pentru băieți că au făcut un
turneu foarte bun. Îmi doream foarte mult să fiu acolo, cred că meritam să fiu
acolo. Dar asta e, a fost o lecție din care trebuie să învăț și cred că am
învățat.
&nbsp; 
Din punct de vedere psihic, a avut impact această
accidentare asupra ta?
Da, chiar a avut, dar mă bucur că am avut lângă mine
colegii, clubul, familia, toți au fost lângă mine și am putut trece peste asta.
Asta a fost cel mai important.

<h2 style="text-align:center;">„Colegii râdeau de mine și asta mă ambiționa” </h2>
&nbsp; 
Cum este pentru un fotbalist să se uite la televizor la
meciurile pe care voia să le joace de pe teren?
Foarte greu. Foarte, foarte greu. Mai ales pentru că dacă
eram și acasă era altceva, mă gândesc, dar am fost acolo fiind și singur.
Prietena mai venea, mai pleca în țară pentru că era foarte greu. Aveam încă
trei câini, nu puteam să îi lăsăm singuri să stea acasă, dar a fost o perioadă
foarte grea. Să stau singur în camera de hotel, să mă uit la meciuri, nu doresc
asta la nimeni.
&nbsp; 
Cât de important este ca în astfel de perioade să ai oameni
aproape, să simți susținere?
Este important să ai oameni de calitate lângă tine în
această perioadă. Dacă degeaba sunt lângă tine, dacă nu-i simți prezenți, să
fie acolo lângă tine, degeaba sunt. Și chiar mă bucur că am avut oameni, dar
oameni destul de puțini, care sunt importanți pentru mine și încă sunt lângă
mine tot timpul.
&nbsp; 
Cum s-a simțit primul tău antrenament după acea perioadă de
inactivitate?
Mi-aduc aminte foarte bine. Jucam 5 cu 2. Toată lumea știe
ce înseamnă 5 cu 2-ul, fotbaliștii știu ce înseamnă acel careu cu 2 la mijloc.
Nu mă puteam mișca, colegii râdeau de mine și asta mă ambiționa foarte tare să
fiu mai rău. E chestia pentru că vii după o perioadă foarte lungă, trebuie să
fii foarte atent la anumite mișcări pentru că e diferit să te antrenezi tu
singur și diferit să te antrenezi cu colegii. Treptat treptat trebuie să îți
intri în ritm. De asta multă lume poate nu înțelege după o perioadă de
accidentare. E nevoie de timp ca să îți recapeți ritmul la care erai înainte și
asta se ia în timp. Nu poți să îți revii după recuperarea de accidentare să fii
la ritmul la care erai înainte să te accidentezi. Tocmai de aceea am și pornit
această serie pentru că vreau ca lumea să audă din gura fotbaliștilor cât de
greu este să îți revii după accidentare și după o perioadă lungă de
inactivitate.
&nbsp; 
Spune-mi dacă ai simțit teamă atunci când ai început să te
antrenezi pentru că spuneai că nu înțelegeai de ce tot te reaccidentai, ai
revenit la antrenamente, ți-a fost un moment teama aia că s-ar putea întâmpla
din nou?
Da, ăsta este unul dintre factorii pe care trebuie să elimin
cât mai repede din cap pentru că dacă ai teama aia să nu mă accidentez, să nu
mă accidentez, nu poți să evoluezi la capacitatea ta de 100% și ceva te reține.
Dar, cum am spus mai devreme, e nevoie de timp ca să îți recapeți încrederea,
ca să fii tu cum erai înainte și e nevoie de timp ca să scapi și de acea teamă.
&nbsp; 
Cum se simte un fotbalist care se încălzește pe margine
știind că urmează să revină pe terenul de joc?
Da, nerăbdător, vă dați seama. Mi-aduc aminte că am revenit
la meciul cu Rapid de acasă după o perioadă foarte lungă. Chiar dacă mai
intrasem, nu știu, fusese undeva ultimul meci prin martie sau ceva de genul și
după am, cred că am intrat cu Rapidul prin noiembrie. O perioadă foarte grea,
vă dați seama. Până atunci eram numai în tribună la meciurile de acasă și la
meciurile din deplasare rămâneam la televizor. Dar eram nerăbdător, eram
nerăbdător să intru, dar știam că am nevoie de timp, știam că am nevoie de timp
ca să-mi revin iar la forma la care eram dinainte de accidentare și totul a
depins doar de mine.
&nbsp; 
Și tu ți-ai dat acel timp pentru că de obicei fotbaliștii au
chestia asta, să demonstreze, să tragă mai tare. Ți-ai dat acel timp pentru a
te readapta?
Exact, mi-am dat acel timp pentru că, cum am spus mai
devreme, am avut nevoie de un sfat. De asta am fost în Italia la acel doctor
care mi-a spus ce trebuie să lucrez, cum trebuie să lucrez și nu poți de pe zi
pe alta să schimbi foarte mult. E nevoie de timp să lucrezi, pentru că corpul
tău are nevoie să se obișnuiască cu anumite mișcări la care trebuie tu să
lucrezi zi de zi. Dar mă bucur, cum am spus mai devreme, mă bucur că acum sunt
bine și sunt pe un drum bun.
&nbsp; 
Cum te descrie pe tine în câteva cuvinte după acea
accidentare? Ce s-a schimbat la tine? La modul tău în care erai și cum ai fost
după accidentare?
Singurul cuvânt care mă definește mai mult după acea
accidentare este disciplina. Disciplina. Trebuie să te motivezi cel mai mult.
Disciplina este cea mai importantă în viața noastră a tuturor fotbaliștilor.
Dacă nu ai disciplină, e greu să faci ceva și chiar asta este cuvântul care
cred că s-a schimbat mai mult la mine după acea perioadă disciplină.
&nbsp; 
Dacă ar fi să lași un mesaj pentru cei care poate trec prin
perioade similare cele pe care ai trecut tu, ce crezi că ar trebui să știe?
În primul și în primul rând e pentru că am avut accidentări
și am avut o la fel o accidentare când am fost în Belgia. Mi-am rupt glezna,
foarte, foarte gravă. După a fost accidentarea asta care nu pot să spun că a
fost o accidentare foarte gravă, doar că m-a ținut departe de teren pentru că
nu găseam de unde pleacă problema. Referitor la ce m-ai întrebat, este vorba
de, în primul rând trebuie să-și dea seama ce fel de accidentare au și nu
trebuie să grăbească procesul ăsta de recuperare pentru că recuperarea este
foarte importantă când revii pe teren. Dacă nu ești 100%, nu te simți 100% cum
am spus mai devreme și ai parte de frică de toate chestiile pe care îți trec în
cap, e foarte greu. Doar că e nevoie de răbdare și cu siguranță toate vor veni
la timpul lor. Doar răbdarea este cea mai importantă și procesul de recuperare
e normal, care este foarte important să fie bine făcut.

<h2 style="text-align:center;">„Ne dorim să intrăm în istoria Universității Craiova”</h2>
&nbsp; 
Ai o perioadă foarte lungă de timp după ce nu te-ai mai
accidentat, ceea ce ai spus și tu. Cum se simte să joci de la meci la meci și
să vezi că devii din ce în ce mai puternic?
Pentru că am scăpat, se simte foarte bine. Pentru că am
scăpat de frica care era înainte, cum am spus. Era o frică care era normală.
Asta se scapă în timp, prin încredere, prin meciuri, prin antrenamente. Mă simt
foarte bine. De fiecare dată intru cu gândul să dau tot cea mai bună. Nu mai
mi-e frică să fiu atent, să nu mă accidentez sau eu știu ce chestii mi-ar mai
trece prin cap. Este chestia să gândesc cât mai pozitiv și să mă gândesc la ce
trebuie să fac bine. Să nu mai gândesc să mă accidentez sau altceva.
&nbsp; 
Ai marcat recent și primul tău gol din acest sezon. Zi-mi,
te rog, cum se simte să marchezi după atâta timp?
Super! Chiar glumeam cu colegii să fie atenți pentru că
meciul următor vreau să marchez iar. Da, foarte bine. Mă bucur foarte mult. Cum
am spus mai devreme, este important să câștige echipa. Asta mă interesează pe
mine cel mai mult. Având în vedere că sunt fundaș, mă interesează în primul și
în primul rând să nu primesc gol, să mă apăr, să fac datoria de fundaș. Și
după, dacă se pune să marchez, este o plăcere. A fost un sentiment unic să
marchez. Mă bucur foarte mult că echipa marchează, că echipa nu primește foarte
multe goluri. Încă mă doare ce s-a întâmplat la Farul Constanța, pentru că nu
pot să-mi explic de ce, ceea ce s-a întâmplat acolo, să primim patru goluri.
Dar mă bucur, cum am spus mai devreme, că reușim, suntem pe un drum bun și
sperăm să continuăm la fel.
&nbsp; 
Că ai vorbit despre meciul de la Farul. Ai mai trăit în
carieră un astfel de meci până acum?
Nu știu, nu îmi vine în minte. Doar că, am spus mai devreme,
încă mă doare. Nu pot să-mi explic de ce s-a întâmplat acel rezultat. Mingea nu
voia să intre în poartă. Ei au avut patru ocazii, ne-au dat patru goluri. Dar,
cum am spus mai devreme, mă bucur că după meciul de la Farul ne-am revenit și
am continuat seria de victorii, seria de calificare mai departe în Cupa
României. Deci, cred că suntem pe un drum destul de bun.
&nbsp; 
35 de ani au trecut de la ultimul titlu din Bănie. Spune-mi
dacă se simte această presiune.
Nu știu dacă pot să vă zic că e presiune. Pentru mine e mai
mult o plăcere, o motivație în plus. Vă dați seama cine nu-și dorește să se
afle în istoria Universității Craiova. De asta, lucrul ăsta nu e mai mult ca o
presiune, lucrul ăsta e mai mult ca o motivație. Și, sincer, de asta suntem
aici. Să muncim zi de zi, să ne ducem la meciuri, să le câștigăm, să intrăm în
istoria acestei echipe. Ăsta este unul dintre obiectivele mele, să zic așa.

Screciu, Vladimir

<h2 style="text-align:center;">„Nu m-am simțit niciodată ca acum la această echipă”</h2>
&nbsp; 
Ești unul dintre jucătorii care a crescut aici. Spune-mi, te
rog, ce este diferit, după tine, la acest sezon față de precedentele?
Este un sezon cu totul special, având în vedere că am fost
mai departe în grupele Conference League. Și revenim acolo, nu vreau să mă
gândesc ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat. Este un sezon special. Cum am
spus, este echipa care o simt cea mai, cum să zic, ne simțim ca frații. Mă înțeleg,
de fiecare dată când vin la cantonament, simt că vin acasă, mă întâlnesc cu
toți băieții, simt ca frații mei. Adică, de când sunt aici, nu am simțit
vreodată sentimentul ăsta, să vin la bază, să îi simt pe băieți ca frații mei.
Momentul de față, așa îi simt. Și sunt nerăbdător de fiecare dată să vin aici,
să mă întâlnesc cu ei.
&nbsp; 
Crezi că și antrenorii au jucat un rol secret în această
uniune?
Cu siguranță, da. Este meritul ambilor antrenori. Cum a fost
și Mirel, a construit această fundație. Acum totul merge foarte bine și mă
bucur că a făcut parte din această echipă și sperăm să îi îndeplinim și lui
visul pentru că a contribuit la asta.
&nbsp; 
Cum ai povesti tu parcursul echipei din Conference League?
Eliminarea desigur a fost o mare dezamăgire, însă totuși nu e de ignorat
această performanță pe care ați reușit-o după foarte mult timp în cupele
europene.
Sincer, nici la începutul sezonului nu m-am gândit că putem
să facem asemenea meciuri cu asemenea adversari. A fost o perioadă foarte
frumoasă. Sper că anul ăsta o putem repeta. De ce nu în Champions League sau
Europa League, dar nu mă supără nici Conference League. Cum a fost și anul
ăsta, să readucem iar spiritul acela. Pentru că am trăit ceva uimitor. Simțeam
publicul, suporterii, mai ales la meciul cu turcii cu Bașakșehir, când ne-au
dat primul gol și am simțit publicul aproape de noi. Ne-au susținut, au început
să cânte. Adică mi-a dat un boost de încredere formidabil și după cum bine știți
am putut să întoarcem rezultatul și ne-am calificat mai departe. A fost un
sezon extraordinar până acum din punct de vedere a rezultatelor.
&nbsp; 
De ce sunt atât de pătimași oltenii atunci când vine vorba
despre fotbal? Spune-ne acest secret.
Nu știu ce să vă zic. Chiar se trăiește fotbalul diferit
aici. De exemplu, eu nu pot să mă uit la un meci cu tata. Tata trăiește foarte
intens meciurile, mai ales meciurile Universității Craiova. Mai ales în
perioada când am fost accidentat, mă duceam acasă și ne uitam împreună la
meciuri. Am zis că nu mai vreau să mă uit cu tine la meciuri pentru că nu pot
să... Lasă-mă să stau eu să mă uit, să fiu concentrat. El trăiește diferit și
cred că nu doar el. Majoritatea oltenilor care țin cu Universitatea Craiova au
spiritul ăsta să trăiască diferit. Acest fenomen care cred eu se hrănesc aici.
Fotbalul este ceva... Asta e părerea mea. Cred că aici fotbalul e diferit în
Oltenia. Se trăiește diferit.
&nbsp; 
Te ceartă după meciuri tatăl tău?
Nu vreau să intru în detaliile astea. Nu că nu mă ceartă.
Tata e mai puțin, mai exigent. De exemplu, greșesc o pasă tot meciul și fac un
meci extraordinar. El îmi zice, da, la pasa aia, acolo. Așa sunt oltenii, așa
trăiesc oltenii aici. Zic, da, tata, bine că am câștigat.
&nbsp; 
Hai să ne uităm un pic, mergem spre finalul sezonului. Și
spune-mi ce ți-ar plăcea să se spună despre echipă la finalul acestui sezon.
Singurul lucru... Că așteptați toți să zic asta acum. Să fim
campioni. Asta mă interesează. Ne dorim foarte mult asta. Chiar simt că putem
să îndeplinim acest obiectiv. Să se vorbească despre noi că am putut să ne
îndeplinim obiectivul acela de a fi campioni.

Vladimir Screciu este un „produs” al Craiovei. Născut în Corabia, Vlad a crescut la academia formației din Bănie, unde a jucat până în 2018, când a semnat cu Genk.

Vladimir Screciu, unul dintre liderii din Bănie: „Nu m-am simțit niciodată ca acum la Craiova”

Andreea Cio

Superliga feminină

Erika a ieșit într-o zi în curtea școlii la fotbal și de atunci nu a mai putut să facă altceva. Ne-a povestit într-o pauză de la antrenament parcursul ei și cum a învățat să nu îi fie teamă să arate cine e cu adevărat. Joacă pe postul de fundaș stânga, pentru că atunci când iei mingea de la un adversar e ca și cum ai da gol. Face 27 de ani în aprilie și se luptă cu&nbsp;Csíkszereda pentru titlul de campioane în <a href="https://www.facebook.com/superligafemininaromania">Superliga Feminină</a>. În tricoul <a href="https://www.instagram.com/nationalafeminina/">naționalei</a> o putem vedea chiar sâmbăta asta, în meciul retur cu Cipru&nbsp;pe Stadionul CSN „Arcul de Triumf”, în preliminariile pentru Campionatul Mondial.&nbsp;

Cum a început pasiunea ta pentru fotbal? Am început când aveam 10 ani și am jucat cu băieții în curtea școlii.&nbsp;De atunci, n-am mai putut să fac altceva. Apoi am realizat că există <a href="https://www.facebook.com/fcvasasfemina">Vasas Femina</a> și m-am dus acolo. Și ce au zis părinții tăi când le-ai spus că vrei să fii fotbalistă? Ei întotdeauna au știut că eu nu pot să stau într-un loc și trebuie să mă mișc.&nbsp;Era o perioadă când am fost și la handbal, și la fotbal și a trebuit să aleg. Și nu aduce nimic atâta bucurie cum aduce fotball, deci a fost o alegere ușoară. Cine a fost prima persoană care a crezut în tine? Mama mea. Dacă ai putea să te întorci un pic în timp, în copilărie, ce sfat ți-ai da? Eram o persoană foarte critică, deși și acum sunt, dar atunci și mai și. Mi-aș zice că suntem oameni, greșim și să nu-mi fie teamă să arăt cine sunt.&nbsp; Simți că fotbalul te-a ajutat să te maturizezi? Da, da, în tot felul de cazuri, pentru că chiar te ajută să fii într-o echipă, cum să te comporți cu oamenii.&nbsp;

 https://www.instagram.com/p/DKy6AcKCtC_/?img_index=1

Ce-ți place cel mai mult la tine, cea de pe teren? Sunt perseverentă și cred că asta mă ajută și pe teren. Sunt curioasă de ce fundaș? Adică mă gândesc când ești mic că&nbsp;vrei să dai gol, nu? Da, dar eu îmi amintesc că atunci când eram mică, când puteam să iau mingea cuiva, era ca și cum dădeam un gol.&nbsp; Ai avut vreodată vreun model? Da, ceea ce e ciudat că sunt fundaș, dar tot mă uit la cum joacă jucătoarele din atac. Stilul lui Pernille Harder îmi place foarte mult. Ce stil are? Este foarte rapidă, gândește repede, nu îi e teamă să dea la poartă. Se vede că, atunci când joacă, numai la gol se gândește.&nbsp; Ne întoarcem un pic la tine când erai mică. La 11 ani jucai la Vasas. Cât ai stat acolo?&nbsp; Zece ani. Am făcut facultatea la Cluj, dar am rămas să joc la Vasas. Era o perioadă în care mă antrenam la Cluj și mă duceam doar la meciuri la Vasas. Vasas va fi mereu un club special în inima mea.&nbsp; Ce ai învățat cel mai mult de acolo? Atunci când eram acolo, noi nu eram echipa cea mai tare, am avut și meciuri în care pierdeam cu 10-0. Deci, am învățat să nu mă dau bătută și asta m-a ajutat că am continuat.După Vasas, ai avut o perioadă în Ungaria, corect? Am fost 3 ani la DVTK. Am învățat lucruri noi despre viață și fotbal. Era un stil diferit și eu am învățat cum e să faci totul singură.&nbsp; Aici cum e?&nbsp; Aici e foarte bine, îmi place. Sunt aproape de familie, de prieteni, îmi place și echipa, deci chiar acum mă simt bine. Cum vezi Csíkszereda&nbsp;în sezonul acesta? Este un sezon mai strâns, nu e atât de ușor să zic ce o să se întâmple, dar tot ce vreau e ca noi să fim pe primul loc la sfârșitul sezonului.&nbsp;Care e adversarul tău favorit din <a href="https://www.facebook.com/superligafemininaromania">Superliga Feminină</a>? Îmi place să joc contra Farului, pentru că atunci simt că toată lumea din echipă dă maximum. Și din meciurile astea învățăm mai mult.

https://www.instagram.com/p/DGivKA-CT7v/?img_index=1

Care e cel mai frumos moment al carierei tale până acum? Golul cu Croația de la echipa națională, când am câștigat cu 1-0. Cum e să fii pe teren, să cânte imnul și să ai tricoul naționalei pe tine? Sunt foarte mândră și recunoscătoare că sunt acolo. Vreau să dau totul pentru țară și pentru fetele care joacă alături de mine. Am vorbit de cel mai frumos moment al carierei. Cel mai dificil care a fost? Accidentarea din 2019. În momente ca acestea te gândești dacă să continui, dacă nu, ce să faci, de ce s-a întâmplat. Te întrebi dacă universul nu are cumva alt plan pentru tine.&nbsp; Cât ai stat pe margine? Aproape jumătate de an.&nbsp; Și primul meci, la revenire, cum a fost?&nbsp; Am fost mulțumită că puteam să fac din nou acest sport, să merg din nou pe teren.&nbsp; Ai zis mai demult într-un interviu „chiar dacă nu-mi iese antrenamentul câteodată, la meciuri dau 100%”. Cum se întâmplă asta?&nbsp; Nu știu, așa sunt construită. Și cred că sportivele care sunt profesioniste, așa trebuie să fie, să nu dea mai puțin decât 100%. Asta nu înseamnă că nu greșesc, înseamnă că încearcă să dea tot ce pot.

https://www.instagram.com/p/DBoScszigcI/?img_index=1 

Mai joci teqball? Câteodată, da, dar nu prea am timp. Și dacă am timp, încerc să mă odihnesc. Deci mai mult când suntem în vacanță sau când avem liber. Mai spuneai într-un interviu că hobby-urile tale sunt gătitul, cititul și învățatul. Să le luăm pe rând. Ce ai gătit ultima oară? Ce ai citit ultima oară? Și ce ai învățat ultima oară? Am făcut ultima dată cookies. Am citit ultima dată cartea Let Them. Și ce am învățat...&nbsp;noutăți despre viață și despre lumea în care trăim, despre ce se întâmplă în Europa, în America.&nbsp; Deci este corectă regula că o sportivă ar trebui să se gândească și la altceva în afară de fotbal? Da, sigur. Nu numai că nu se știe când ți se va încheia cariera, dar este să sănătos să te gândești la hobby-uri.&nbsp; Vreau să te mai întreb dacă ai un sfat pentru fetițele care ar vrea să se apuce de fotbal, dar poate n-au curaj. Deci dacă tu crezi că vrei să faci fotbal, nu înseamnă că nu o să înveți sau nu o să poți să faci și o facultatea pe lângă. O să fie greu, asta e clar, dar poți să faci chiar orice. Și dacă nu faci, o să regreti. Deci mai bine încerci și după zici că nu-mi mai place, decât să nu încerci. Acum sunteți micuțe și nici eu nu mă gândeam la 10 ani că pot primi bani din fotbal feminin. Dar sunt oportunități și o să ne dezvoltăm și mai mult.&nbsp; Cum ai vrea să fie recunoscută Erika în fotbal? Ca o jucătoare ambițioasă care ajută pe colegele pe teren.&nbsp;

Sâmbătă, Erika joacă pentru naționala României și toți sperăm la o calificare la Cupa Mondială. În aceeași grupă sunt Cipru și Moldova. În meciul tur cu Cipru am câștigat cu 4-0, iar partida cu Moldova s-a încheiat cu 1-0 pentru noi. Apoi se întoarce în Superliga Feminină, unde are de jucat cu&nbsp;Csíkszereda încă 6 etape până la finalul campionatului. Momentat, echipa din Miercurea Ciuc se află pe locul 2 în clasamentul din Play-Off, la 3 puncte de Farul Constanța. Se anunță o perioadă frumoasă pentru Erika. Și intensă. Mai ales că, orice s-ar întâmpla, nu dă mai puțin de 100%.&nbsp;

Despre drumul în fotbal, golul marcat cu Croația și lupta pentru titlu în Superliga Feminină

Erika Gered, componentă a echipei naționale: „Să nu-ți fie teamă să arăți cine ești!”

FAN ZONE

Mă numesc Mișan Marius Călin și sunt suporter al Universității de când mă știu.&nbsp; Am fost prima dată pe stadion împreună cu fratele meu, duși de către tatăl nostru. Bineînțeles, la vârsta aia mică alergam prin tribună, nu mai am momente pe care să le țin minte exact din vremea aia. Primele momente efectiv clare sunt din anul 1978, de la un derby pentru promovare între Universitatea Cluj și FC Baia Mare. Meci transmis prima dată în Liga 2 la televizor. Alea sunt primele momente pe care mi le aduc aminte foarte bine legate de susținerea mea pentru clubul Universitatea. Cum a început totul? Cu…CFR. Tatăl meu era mare susținător al Universității, iar eu, din spirit de frondă, cum erau tinerii în vremea respectivă, am hotărât că trebuie să țin cu CFR-ul ca să fiu împotriva tatălui meu. Dar n-a ținut ambiția asta și mi-am dat seama că Universitatea este exact ce trebuie să fie pentru orice clujean. Să ții cu Universitatea este un sentiment special.&nbsp;

Iar sentimentul ăsta special persistă indiferent de ligă. Am trăit în Liga 4, 3, 2 o&nbsp; dragoste imensă pentru Universitatea. Chiar câteodată mi-e dor de acele deplasări. Am fost în Divizia C în anul 2000 pe la Negrești-Oaș, pe la Lăpuș, foarte frumos. Și acum începând din 2016 am fost în Liga 4 pe sate, la Gilău, la Triteni, la Fizeșu Gherlii. Fabulos!&nbsp; Deci o atmosferă pe care, sincer, aș mai vrea să o trăiesc, cu riscul de a ajunge iarăși în aceeași divizie.

<h2 style="text-align:center;">E fantastic să fii lângă Universitatea pe un câmp și să bată vântul, să vezi cimitirul lângă stadion și să cânți pentru U.</h2>

Nu, astea nu le poți uita. Cineva spunea și avea mare dreptate că o casă ți-o mai schimbi. O mașină, iarăși, cumperi alta. O soție… s-ar putea câteodată să o mai schimbi. Dar echipa cu care ții de la început, aia rămâne pe viață.Viața mea de suporter are o regulă simplă: am știut întotdeauna că în zilele de sâmbătă sau duminică nu există program în familia Mișan. Inclusiv zilele de concediu se programează în funcție de U. Așa a fost mereu, încă din vremea studenției. Așa am ajuns să o duc pe viitoarea mea soție în septembrie la Constanța. Am zis „Ok, mergem la mare”. Normal că mi s-a răspuns „Bine, dar vara se merge la mare”, însă eram convins că în septembrie e cea mai bună vreme. Bineînțeles, au fost 10 zile de ploaie, dar am văzut Universitatea.

Cu fiica, în schimb, nu am fost pe stadion. Câteodată am pierdut momente cu ea, pentru că mergeam în deplasări. Apoi, în ultimii ani, o rugam să mergem și noi pe undeva, dar îmi zicea „Acum nu prea aș mai merge. Când voiam eu, tu erai plecat în deplasare.” Am neglijat de multe ori familia, dar ce să faci…Nu i-aș spune neapărat sacrificiu. La fel cum nu pot să spun că am făcut ceva pentru Universitatea. Nimeni nu poate să spună că a făcut ceva. Dacă am mers pe stadion sau am mers într-o deplasare, am făcut-o pentru plăcerea mea, am cântat, am scandat, am încurajat echipa și, dacă prin faptul că eu am fost acolo, am ajutat echipa, e ok, dar altceva nu am făcut pentru Universitatea. Sunt privilegiat că sunt suporter al Universității. Dacă la alte echipe, lumea își alege echipa pentru rezultate, noi suntem privilegiați, pentru că am fost aleși de Universitatea. Nu noi am ales Universitatea.

<h2 style="text-align:center;">Universitatea ne-a ales pe noi ca să o iubim.</h2>

Cum m-a ales? Probabil a știut că voi fi un tip loial, nu o voi trăda niciodată și o voi ajuta să meargă mai departe. Iar ea m-a ajutat pe mine învățându-mă corectitudinea. Plus că citind istoria ei am înțeles și am apreciat mult mai mult tot ce se întâmplă în țara noastră.&nbsp;Fotbalul, în general, m-a învățat despre camaraderie, despre prietenie, despre întrajutorare. Să știți că mi-a dat un sens bun vieții.Iar dacă aș putea să vorbesc cu mine cel de la începuturi, mi-aș spune să merg pe același drum și să fac exact ce am făcut. Mi-aș mai spune că Universitatea e pe mâini sigure și o vom lăsa celor care vin după noi să o ducă mai departe până în momentul Apocalipsei.

Superliga din Tribună este seria în care fotbalul este povestit de cei care îl trăiesc din tribune.&nbsp;Descoperă primul episod: <a href="https://www.superliga.ro/articole/superliga-din-tribuna-am-fost-pe-315-stadioane-dar-fc-arges-e-acasa-098216bf">„Am fost pe 315 stadioane, dar FC Argeș e acasă”.</a>

Episodul 3 din Superliga din Tribună urmărește experiența unui suporter al Universității Cluj

„E fantastic să fii pe un câmp, cu cimitirul lângă stadion, să bată vântul și să cânți pentru U ”

ÎNAPOI LA PRIMII PAȘI

În momentul accidentării, Dawa juca pentru naționala Camerunului în
preliminariile Mondialului. Accidentarea s-a petrecut pe 19 martie 2025. În
ciuda faptului că a terminat meciul pe teren, diagnosticul a fost cel pe care
niciun fotbalist nu vrea să îl audă: ruptură de ligament. Sezon încheiat și
mare parte din următorul pe bară, avea să fie „povestea” fundașului camerunez,
care a trecut prin cea mai mare provocare a carierei de până acum. 
La finalul sezonului în care s-a accidentat, Dawa a ieșit pentru a doua oară
campion cu FCSB, dar în actuala stagiune, fundașul a revenit abia când drumul
echipei sale spre play-out părea inevitabil, după un start slab în Superliga.
Ce a învățat în cele 10 luni petrecute departe de teren, cum a fost perioada de
recuperare și cine i-a fost alături aflăm mai jos. 
Bună, Joyskim. Mulțumim că vorbești cu noi. Voiam să te întreb dacă îți
amintești momentul accidentării? 
Bună. Da, îmi amintesc, a fost la echipa națională, în calificările pentru Cupa
Mondială, împotriva echipei Eswatini. A fost în repriza a doua, s-a întâmplat
așa, am încercat să recuperez mingea cu o ușoară placare, piciorul meu a făcut
o hiperextensie, dar în interior, a fost destul de rău, dar am jucat până la
sfârșitul meciului. După meci, am văzut că mi se umfla genunchiul, a doua zi,
mi-au spus că am un ligament rupt. 
 
Este cea mai gravă accidentare pe care ai suferit-o? 
Da, este cea mai gravă.
Deci, ai spus că ai continuat să joci după aceea. 
Da, pentru că în acel moment, eram încălzit. Nu am simțit nimic. Am simțit că
am ceva, dar nu ceva rău. Am continuat să joc timp de 30 de minute. Imediat
după meci, am văzut că era destul de rău.
Și când ai început să simți durerea reală a accidentării, cum a fost? 
Nu a fost rău, doar că senzația era diferită. Poți vedea cum ți se umflă
genunchiul, mișcarea ta este diferită. Câteva zile mai târziu, am început să
simt că e rău.
Cum te-ai simțit când ți-ai dat seama ce ți s-a întâmplat? Pentru că e o
accidentare gravă. 
Da, în acel moment, nu credeam, credeam că va merge bine, nu mi-am spus lucruri
de genul că e rău sau poate că mi se va opri cariera. Credeam doar că va fi
bine, de aceea am acceptat accidentarea.
Poate că ceea ce te-a indus în eroare a fost faptul că ai continuat să joci
după accidentare. 
Da, pentru că unii jucători, când au acest tip de accidentare, poate își induc
asta, nu se simt prea bine, poate înnebunesc. Dar eu, nu. Pur și simplu accept.
Îmi spun, va fi bine și voi reveni mai puternic.
Cum au fost primele zile pentru tine după accidentare? 
În prima zi, am rămas la echipa națională, nu mi-am revenit imediat. Am rămas
la echipa națională, am început să fac recuperare înainte de operație. A fost
în regulă, dar așteptam ca operația să treacă de această etapă.
A fost prima ta operație? 
Da.
Cum a fost pentru tine, ți-a fost frică? 
Puțin îți este frică, dar am avut un chirurg grozav, un doctor grozav, mi-a dat
încredere și mi-a spus că totul va fi bine. Era apropiat de mine.
Cum te-ai simțit imediat după operație? 
Primele zile au fost dificile din cauza durerii, noaptea, în care nu poți
dormi, dar am fost cu mama și m-a ajutat mult. A fost dificil în prima
săptămână, dar după aceea a fost bine.
Dacă ar fi să-ți clasifici durerea de la 1 la 10, cât de gravă a fost? 
Poate 8 sau 9, ceva de genul acesta. Prima săptămână, doar prima săptămână,
după aceea a fost bine.

<h2 style="text-align:center;">„Când ești cu mama, ești ca un copil,
chiar dacă ai 30 de ani” </h2>
Ți-a fost greu să-ți lași durerea să se arate? Pentru că, atât ca fotbalist,
cât și ca bărbat, e mai greu să fii vulnerabil, nu? 
Da. Cum am spus, am fost cu mama. Când ești cu mama ta, ești ca un copil, chiar
dacă te doare, îi spui că te doare, poate că în unele zile e rău pentru tine,
nu ești în dispoziție. De aceea m-a ajutat mama, pentru că am ales persoana
potrivită. Pot fi cu soția mea sau cu copilul meu, dar am ales să rămân cu mama
mea pentru că poți fi copil cu mama ta. Chiar dacă ai 30 de ani, tot un copil
ești.
Care a fost, în opinia ta, cel mai greu moment al recuperării tale? 
Cel mai greu moment, cred, este recuperarea, pentru că te întrebi dacă te vei
întoarce ca înainte, îți pui prea multe întrebări. Cred că e vorba de
recuperarea de acolo.
A fost vorba de a învăța să mergi din nou? 
Da, totul. Trebuie să mergi, să alergi, să faci mișcare, totul e dificil, știi?
Dar pas cu pas, totul revine la normal.
Ai avut nevoie de ajutor în timp ce mergeai după operație? 
Da, cu cârje. Timp de două sau trei săptămâni, am stat cu cârje. dar după, a
fost bine.
Cum e pentru un fotbalist să aibă nevoie de ajutor ca să meargă? 
E dificil, pentru că, știi, ca fotbaliști, avem un ego, deci, chiar și pentru
bărbați, e dificil să aibă ajutor, dar devii umil când ceri ajutor și tot ce
trebuie.
Cum e să te întorci la fotbal după o astfel de accidentare? 
E dificil, pentru că trebuie să-ți recapeți vechiul nivel, trebuie să muncești
din greu, foarte mult, în fiecare zi. Este nevoie de timp, dar, în cele din
urmă, vei reuși.

<h2 style="text-align:center;">„Aveam și posibile transferuri. Dar
totul s-a oprit” </h2>
Acest tip de accidentare este una de lungă durată și afectează și mentalul.
Cum te-a afectat mental această accidentare? 
Mental, mi-am pus prea multe întrebări, dacă mă pot întoarce mai puternic decât
înainte. Aveam și posibile transferuri, am vrut să merg la un club mare, dar
totul s-a oprit. Trebuie să te concentrezi și să faci tot posibilul să revii
mai puternic.
Ai simțit nevoia de ajutor? 
Ambele. Profesional și familie, e important să apelezi la un profesionist dacă
nu poți singur.
Care au fost cele mai presante gânduri? 
Mi-am spus că vreau să fiu mai bun decât înainte, trebuie mai multă disciplină,
mai multă muncă, mai mult timp la sală. Știu că va fi dificil, dar pot să o
fac.
Câte ore petreci la sală? 
Trei-patru ore pe zi. 
Ai spus că mama ta a fost cu tine în timpul operației. Cum a reacționat după
accidentarea aceea? Pentru că o mamă, când copilul ei nu este bine... 
Era puțin tristă. Dar avea prea multă încredere în sine. E o persoană pozitivă.
Așa că mi-a spus în fiecare zi că vei fi bine, că te vei întoarce mai puternic.
Ești fiul meu, etc. Știi, mamele, ele sunt mereu pozitive cu copiii lor. Deci
ea e așa.
Îți amintești care a fost prima sesiune de antrenament? Prima după
accidentare. Cum a fost pentru tine? 
Da, am fost foarte fericit. Am fost foarte fericit să mă alătur echipei. Am
așteptat asta mult timp, luni întregi. Așa că am fost foarte fericit și
încântat să încep.
Ți-a fost frică atunci când ai început antrenamentul? 
La început, da, puțin. Ca o mișcare, știi. Pentru că genunchiul tău nu mai este
stabil ca înainte. Deci trebuie să revii la această mișcare de la început. Dar
pas cu pas, antrenament după antrenament, senzația a devenit foarte bună.
Ai fost titular la FCSB. Cum a fost pentru tine să urmărești meciurile de la
televizor, din tribune, fiind departe? 
A fost dificil. Pentru că vrei să joci. Și știi că în sezonul ăsta nu facem un
sezon grozav. Și când mi-am văzut echipa, au avut un moment dificil, am vrut să
ajut echipa, dar nu am putut pentru că eram accidentat. Așa că mi-am spus,
muncește din greu și vei reveni să ajuți, să-i ajuți.
Te-a făcut să vrei să te întorci mai puternic și să ajuți echipa? 
Nu, m-am concentrat pe recuperare pentru că nu puteam grăbi procesul, pentru că
corpul meu trebuie să se recupereze. Ei bine. Așa că mi-am luat timp. Eram
încântat să mă întorc repede, dar nu a fost bine pentru corpul meu, așa că
mi-am luat timp și acum sunt aici.
De asemenea, este important să nu grăbim procesul de recuperare, nu? 
Exact, da. Deoarece acest tip de accidentare este periculoasă, se poate
întâmpla din nou. Deci trebuie să fii atent.
Și, de asemenea, în această perioadă, în același timp, echipa națională a
ratat și ea calificarea la Cupa Mondială. Deci a fost de două ori mai rău
pentru tine, nu-i așa? 
Exact. Pentru club și echipa națională a fost dificil. Am văzut fiecare meci și
am fost dezamăgit pentru că obiectivul meu era să joc la Cupa Mondială. Așa că
trebuie să aștept următorul turneu.
Cine au fost oamenii care au fost cu tine în acea perioadă, în afară de
familia ta, desigur? 
Doar familia mea. Familia mea și câțiva prieteni, nu mulți oameni.

<h2 style="text-align:center;">„La revenirea pe teren am fost ca un
copil!” </h2>
Spune-mi, te rog, cum e să te încălzești pe margine, știind că ești pe cale
să te întorci pe teren? Cum e sentimentul ăsta? 
Sentimentul este uimitor, pentru că aștepți acest fel de sentiment luni de zile
și luni, știi? Aștepți, aștepți, aștepți. Și când ești pe margine, ești
încântat să intri pe teren. Deci da, sentimentul este uimitor.
Cum a fost primul meci pentru tine după accidentare? Cel împotriva
Argeșului, primul meci oficial, pentru că ai jucat și în amicalul la Antalya. 
Eram entuziasmat, eram entuziasmat. Am făcut totul, cred că am făcut un joc
grozav. Așteptam acest meci de mult timp, de aceea am fost entuziasmat când am
știut că voi fi la nivelul primei echipe. Deci da, a fost ca un copil, știi? Ca
primul meci pe care îl joci.
Asta voiam să întreb. Ce ai simțit când ai pășit din nou pe teren, știind că
vei fi acolo și că vei juca din nou? 
Mi-am spus, în sfârșit, știi? Ăsta e cuvântul, în sfârșit. Sunt aici și trebuie
să revin la nivelul meu și să le arăt de ce am așteptat toate aceste luni,
știi?
În timp ce jucai, ai simțit vreodată teama că ți se va întâmpla din nou? 
Da, chiar și când mă antrenez, chiar și când fac niște exerciții la sală, pe
teren. Acum, când ai o astfel de accidentare, ți-e frică că se va întâmpla din
nou, știi? Deci e în mintea mea, dar nu prea mult, știi? Pentru că dacă pui
prea multe în minte, se pot întâmpla. Deci, doar să fii atent.
Și având în vedere asta, poate ți-e frică de niște dueluri sau poate de
niște contacte? 
Nu, nu, nu. Pentru că sunt un fundaș și stilul meu de joc este foarte agresiv
și deposedez destul de mult, așa că nu mă pot teme să merg la un duel. Deci nu
ar fi bun pentru apărare, știi? Deci nu, nu mă mai tem de asta.
Se spune că după accidentări grave niciun fotbalist nu mai revine așa cum
era înainte. Crezi că este adevărat? 
Da. Se spune că nu vei mai avea sentimentul de dinainte, dar poți avea un
sentiment nou, știi? Mai bine decât înainte, dar nu la fel, știi? E adevărat.
Asta e adevărat.
Cum te-ai descrie în câteva cuvinte după această accidentare? 
Mentalitatea mea a devenit mai puternică și munca mea la fel. Muncesc mai mult
decât înainte, mă concentrez mai mult pe mine, sunt atent la unele detalii.
Poate că nu făceam asta în trecut, știi? Îmi place să mă concentrez mai mult pe
munca mea.
Dacă ai putea să te întorci în timp, în acel meci, ai schimba ceva? 
Nu știu, pentru că s-a întâmplat așa, știi? Poate te-ai odihni bine, pentru că
îmi amintesc de meciul ăsta în care am călătorit. Eu am călătorit așa România,
Camerun, Africa de Sud. A fost o călătorie lungă. Poate mi-am spus că și corpul
meu e obosit. Poate ca să mă recuperez mai bine decât înainte.
Crezi că ai fi putut face ceva pentru a evita accidentarea? 
Nu, pentru că eu fac totul. Fac totul bine, așa că s-a întâmplat așa. Face
parte din călătoria fotbalistului, știi? Mi se poate întâmpla mie, i se poate
întâmpla oricui. Poți să-l vezi pe Mihai (n.r. Lixandru), a avut la fel și în
echipa națională. Li se poate întâmpla oricui, deci nu te poți schimba. Poate e
planul lui Dumnezeu, știi? 
Da, am vorbit și cu Mihai, am făcut același interviu cu el și a fost pozitiv în
legătură cu experiența, pentru că trebuie să înveți din orice îți iese în cale.

<h2 style="text-align:center;">„Încercăm să terminăm bine sezonul” </h2>
Ți-ai revenit după accidentare și echipa ta, pentru prima dată în istoria
sa, juca în play-out. Cum a fost pentru tine, știind că după două titluri, două
sezoane cu titluri, asta se întâmplă? 
Eu sunt un câștigător, știi? Când ai câștigat două titluri la rând, vrei să
câștigi încă unul. Cum am spus, am început sezonul prost și acum încercăm să
terminăm bine, dar obiectivul era să câștigăm din nou titlul și nu am reușit,
așa că e puțină frustrare. Dar s-a întâmplat și acumulăm experiență, știi?
Poate că trebuie să ne pregătim pentru următorul sezon, ca să fim mai buni la
începutul sezonului, până atunci.
Lasă-ne un mesaj pentru alți jucători care s-ar putea confrunta cu o astfel
de accidentare. Ce crezi că ar trebui să știe? 
Fii pozitiv, ai o mentalitate bună, nu te concentra pe accidentare, ci pe
corpul tău. Când ai această accidentare, trebuie să-ți înveți corpul. Îmi învăț
mai bine corpul când am această accidentare. Poate că dacă nu mă accidentez
așa, nu știu ce se va întâmpla cu corpul meu în viitor. Așa că trebuie să-ți
înveți corpul, să fii pozitiv, să muncești din greu și pur și simplu să rămâi
pozitiv și să-ți pui în minte că totul va fi bine. Cred că este cel mai
important lucru.

Episodul cu numărul cinci al seriei îl are protagonist pe Joyskim Dawa, fotbalist care s-a accidentat în luna martie a anului 2025, revenind pe teren abia în ianuarie 2026.

superliga 2026

Fotbal

sâmbătă 25 aprilie

duminică 26 aprilie

luni 27 aprilie

vineri 24 aprilie