Petrolul Ploiești

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

CFR Cluj

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

Unirea Slobozia

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

FC Argeș

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

Dinamo București

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

FC Farul Constanța

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FC Rapid București

FCSB

Arena Națională

FK Csikszereda

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

Ana-Maria Popescu

CRONICĂ

UTA și Dinamo s-au întâlnit într-o seară friguroasă, în care ambele echipe au intrat pe teren cu planuri mari și cu un sezon care le-a pus aproape în fiecare etapă în fața unor calcule diferite. Arădenii, aflați pe locul 8 și la un singur punct de zona de play-off, s-au gândit doar la victorie, pentru că doar așa puteau rămâne aproape de echipele care visau la primele șase poziții. UTA a avut un parcurs oscilant, dar în ultimele meciuri a prins un ritm mai bun, iar atmosfera din jurul echipei a arătat clar că suporterii credeau într-o urcare în clasament înainte de pauza de iarnă. Dinamo, aflată pe locul 2 și cu un singur punct în spatele liderului Rapid, a venit la Arad cu un obiectiv cât se poate de simplu, unul care i-a motivat pe jucători. O victorie ar fi dus echipa pe primul loc, iar rezultatele din celelalte meciuri ar fi putut să păstreze această poziție până la reluarea campionatului. Formația bucureșteană a arătat în ultimele etape un joc așezat, fără pași greșiți, iar încrederea acumulată i-a făcut pe dinamoviști să trateze meciul ca pe o șansă pe care nu și-au permis să o rateze. Cele două echipe s-au prezentat astfel într-un duel cu mize uriașe pentru că UTA avea nevoie de puncte pentru a rămâne în cursa pentru play-off, iar Dinamo a căutat un succes care să o așeze, măcar temporar, în fruntea campionatului. Atmosfera de la stadion a transmis imediat importanța meciului, pentru că arădenii au simțit importanța momentului și au umplut stadionul în ultimul meci al anului, în care au avut ghinionul ca și în alte meciuri din această etapă să înfrunte o ceață sâcâitoare, care a scăzut mult din calitatea meciului. Dinamo avea, astfel, toate argumentele pentru a-și arăta cea mai bună față în ultimul meci al anului, dar situația din teren a provocat imediat incertitudine în tabăra câinilor, pentru că arădenii au arătat rapid că au înțeles importanța partidei și au început să pună presiune pe adversari încă din primele minute, controlând jocul la toate capitolele. Costache a avut mai multe pătrunderi periculoase în debutul meciului, care au provocat haos în defensiva oaspeților, dar egoismul mijlocașului de la UTA a făcut ca Dinamo să scape cu fața curată din mai multe faze care ar fi putut să destabilizeze meciul încă din start. Alin Roman (20) a trimis un mesaj mai contondent, la mijlocul primei reprize, când a șutat periculos de la 20 de metri, dar mingea a trecut puțin pe lângă poarta lui Roșca, goalkeeper revenit între buturi după ce Epassy a plecat la Cupa Africii, unde va reprezenta Camerunul. Dinamo a părut că se trezește la un moment dat, pentru că Soro (21) a reușit să și marcheze, dar reușita bucureștenilor a fost anulată după o poziție confirmată de ofsaid, după ce golul oaspeților a fost verificat și în camera VAR. Posibilul comeback în joc nu s-a realizat însă, pentru că totul a fost doar un foc de paie, Dinamo jucând în continuare mult prea economicos, având în vedere situația din clasament. A fost un detaliu de care UTA a profitat din plin pentru că puțin înainte de pauză a reușit să facă evident și pe tabela de marcaj plusul din jocul echipei. Jucătorii fostului dinamovist, Adrian Mihalcea, nu și-au slăbit deloc adversarii, iar același Alin Roman a mușcat decisiv, în minutul 33, după ce Coman a făcut o cursă perfectă pe partea dreapta a terenului, de unde i-a pasat perfect mijlocașului în fața porții, acesta îndeplinind o simplă formalitate, după ce a împins mingea în poarta goală, din doar câțiva metri. Mai mult decât atât, arădenii au controlat și finalul reprizei, Dinamo părând în derivă, într-un joc în care trebuia să arate mult mai mult pentru a avea șansa de a încheia anul pe prima poziție a clasamentului Lipsa se limpezime din jocul oaspeților s-a păstrat și după pauză, când și ceața de pe teren a devenit mai deasă, momentele mai periculoase aparținând tot arădenilor. Același Alin Roman a fost în prim plan, după o oră de joc, acesta scăpând în situație ideală cu Roșca. Optarul arădenilor a finalizat defectuos, preferând un lob dintr-o situație foarte bună, în urma căreia a reușit doar să îl evidențieze pe Roșca.&nbsp; De abia după acest moment Dinamo a început să pună probleme în atac. Zeljko Kopic l-a introdus la pauză pe Stipe Perica, iar croatul a avut prima ocazie cu adevărat importantă a oaspeților, când a șutat din poziție foarte bună, din centrul careului, în minutul 61, dar mingea a trecut puțin pe lângă poartă. Cristi Mihai a fost aproape de gol la rândul său, dar arădenii au reușit să păstreze tabela intactă. Aceștia și-au jucat perfect cartea avantajului, pentru că cu prima ocazie când au prins-o pe Dinamo descoperită, Costache a reușit să înscrie spectaculos, pentru 2-0, în minutul 68. Meciul se putea transforma într-un adevărat coșmar pentru Kopic&amp;co. dar Roșca a reușit să limiteze proporțiile scorului. Totuși, rezultatul a fost o mare nereușită pentru câinii roșii, care au reușit să îi linișteașcă serios pe cei de la Rapid, înaintea derby-ului cu FCSB.

Dinamo a ratat o șansă importantă de a trece pe primul loc, dar a pierdut cu UTA, care a jucat aproape perfect pe teren propriu.

UTA Arad - Dinamo 2-0 | Pierduți în ceață

Andu Kedei

OTE - FCA (match, Superliga 25/26, regular)

Oțelul și FC Argeș s-au întâlnit într-un moment în care ambele echipe au devenit, natural, prin jocul lor, două dintre surprizele plăcute ale sezonului. Galațiul, condus de Laszlo Balint, a urcat treptat în clasament și s-a instalat pe locul 6, poziție care i-a deschis drumul spre un posibil play-off pe care foarte puțini îl vedeau realist în urmă cu câteva luni. Echipa a început să joace cu mai mult curaj, a pus presiune pe adversari și a arătat o organizare care i-a dat motive reale să creadă că poate rămâne acolo până la final. FC Argeș, aflată pe locul 5, cu patru puncte în fața Oțelului, a venit la acest meci cu un alt tip de încredere. Formația lui Andrei Prepeliță a traversat o perioadă în care rezultatele au arătat că echipa a găsit un echilibru bun, iar victoria din această etapă i-ar fi întărit poziția și i-ar fi adus liniștea necesară înainte de sărbătorile de iarnă. Argeșenii au știut că un succes i-ar fi distanțat și mai clar de locurile care pot complica finalul de sezon, motiv pentru care au tratat întâlnirea cu maximă atenție. Cele două echipe au intrat pe teren cu ambiții mari și cu un sezon peste așteptări în spate. Oțelul a căutat să își apere poziția care i-a redeschis visul play-off-ului, iar FC Argeș a încercat să-și consolideze locul într-o zonă în care orice pas greșit poate schimba totul. Atmosfera a fost una încărcată și pentru că încă din primele minute o ceață sâcâitoare, la fel ca la meciul Botoșaniului, a pus probleme jucătorilor. Totuși, meciul a fost unul mult mai abordabil decât cel din deschiderea etapei, vizibilitatea fiind una mult mai acceptabilă. Chiar dacă prin prisma clasamentului se aștepta ca FC Argeș să aibă un mic avantaj, așteptându-se un joc curajos din partea echipei, inițiativa le-a aparținut în totalitate celor de la Oțelul, care au impus rapid ritmul și și-a pus la respect adversarul, care nu a îndrăznit prea multe în primele 45 de minute. Jocul a fost unul cu o singură direcție, spre poarta Argeșului, spre supărarea lui Bogdan Andone, care cu siguranță a avut alte planuri înainte de fluierul de început al partidei. Cea mai mare ocazie a meciului i-a aparținut lui Andrezinho. Faza a pornit de la Paulinho, care a pasat foarte bine în centrul careului, unde atacantul portughez a pivotat spectaculos și a rămas în poziție ideală de a înscrie, singur cu portarul, la marginea careului mic. Lazar a avut, însă, o intervenție de zile mari, cu care a reușit să își țină echipa în joc, după ce a reușit să respingă cu piciorul șutul jucătorului gălățean. De altfel, portarul oaspeților a fost un personaj cheie al partidei, pentru că gazdele au încercat în repetate rânduri șutul de la distanță, dar goalkeeperul echipei antrenate de Bogdan Andone nu și-a pierdut concentrarea și a răspuns mereu pe măsură, de fiecare dacă când adversarii l-au pus la încercare cu șuturi periculoase. Joao Paulo (31) a ridicat tensiunea în tribune cu un șut de la distanță, dar nu suficient de cadrat pentru a-și trece numele pe tabela marcatorilor. FC Argeș a reușit să trimită un singur șut pe spațiul porții pe parcursul primelor 45 de minute, dar oțelarii nu au pierdut nicio clipă inițiativa, pentru că și Nuno Pedro a avut golul de 1-0 în gheată, dar șutul spectaculos al acestuia a fost respins cu dificultate de același Lazar, în lateral, într-un alt moment important al primei părți, cu doar un minut înainte de pauză. A fost ultimul moment important al unei reprize dominate în totalitate de Oțelul, care nu a avut suficientă concentrare în ultima treime a terenului, argeșenii preferând să aștepte la cutie ca gălățenii să își consume energia și să pună probleme cu adevărat doar în a doua repriză a meciului. Dacă Oțelul a intrat la pauză cu impresia că golul plutește în aer și că este doar o problemă de minute până când va reuși să deschisă scorul, FC Argeș a transmis un mesaj cât se poate de clar imediat după reluare, când Ianis Pârvu (50) s-a trezit cu mingea la picior în centrul careului și a trimis o torpilă care s-a oprit, însă, în transversală, gazdele având mare noroc să nu pornească în căutarea egalării în ultima parte a meciului. Doar că, din păcate pentru oaspeți, gazdele au recepționat imediat mesajul “războinic”, iar ratarea lui Pârvu a cântărit foarte mult în soarta partidei. Asta pentru că Oțelul s-a dezlănțuit la doar câteva minute după acel moment, chiar dacă a deschis scorul după o fază de atac care nu a fost foarte clară. Mingea a ajuns la Nuno Pedro (55), în centrul careului, iar acesta nu a stat prea mult pe gânduri și a trimis sec, în plasă, pentru un 1-0 care a adus repede liniștea în tabăra gazdelor. Oțelul a simțit imediat slăbiciunea oaspeților și a forțat, iar golul care a adus toate cele trei puncte a fost marcat după numai cinci minute, când Nuno Pedro a fost în rolul de servant, i-a pus mingea perfect lui Paulinho (60), care a închis definitiv conturile cu golul de 2-0. Argeșenii au încercat să revină în joc, au reușit să reducă din avantaj prin Sadriu (87), dar alb-violeții nu au avut suficientă prospețime în atac pentru a reuși și golul egalării. Oțelul reușește a treia victorie consecutivă fără să primească gol și complică și mai mult lucrurile în zona ultimelor locuri de play-off, unde se va duce o luptă spectaculoasă până la finalul sezonului regular.

Oțelul nu s-a pierdut cu firea în duelul cu FC Argeș și s-a apropiat la un singur punct de piteșteni, aflați în continuare pe locul 5.

Oțelul Galați - FC Argeș 2-1 | Declarație de forță

Ionuț Tătaru

MGB - SLO (match, Superliga 25/26, regular)

Metaloglobus și Unirea Slobozia s-au întâlnit într-o după-amiază în care cele două echipe au intrat pe teren cu gânduri complet diferite. Metaloglobus, aflată pe ultimul loc după un început slab de sezon, a venit cu dorința clară de a recupera măcar o parte din punctele pierdute și de a arăta că nu a renunțat la lupta pentru salvare. Mihai Teja, ajuns din nou într-o situație dificilă, a încercat în ultimele săptămâni să schimbe ritmul echipei, să o facă mai legată și mai încrezătoare, iar jucătorii au părut hotărâți să demonstreze că pot să întoarcă un sezon în care au avut numeroase sincope din care păreau că nu vor găsi niciodată o soluție de ieșire. De partea cealaltă, Unirea Slobozia s-a prezentat cu un obiectiv diferit, deși locul 13 nu i-a permis să privească lucrurile prea detașată. Echipa se afla la ora meciului la doar un punct de poziția care o putea ține departe de emoțiile luptei pentru evitarea retrogradării, iar această apropiere îi obliga pe jucători să trateze meciul cu o seriozitate sporită. Totul s-a complicat, însă, la echipa oaspete în ultimele două luni, pentru că Unirea a reușit un singur punct în ultimele 10 meciuri oficiale, situație care a dus vestiarul pe un butoi de pulbere. Deși începuse furibund, Unirea a pierdut busola în ultimele luni, apărând tot mai multe zvonuri că ruptura dintre jucători și conducerea tehnică este una totală în acest moment. Chiar dacă cele două echipe au intrat pe gazon din poziții diferite ale clasamentului, presiunea a fost dominanta ameblor formații. Metaloglobus avea nevoie de puncte ca de aer, în timp ce Slobozia căuta să scape de zona periculoasă înainte să fie prea târziu, o victorie fiind singurul detaliu care ar fi putut aduce împăcarea între jucători și antrenorul echipei. Toate acestea au dat meciului o încărcătură aparte, una care putea tulbura și mai mult situația la Unirea înainte de pauza de iarnă. Tensiunea din afara terenului nu s-a simțit în mod deosebit în debutul meciului, chiar dacă Metaloglobus a început cu mai mult curaj meciul și a încercat să pună control pe posesie încă din primele minute, reușind chiar să ducă pericolul spre poarta adversă. Toate planurile jucătorilor lui Mihai Teja au fost date peste cap, când Pasagic a făcut henț în careu la o centrare venită din partea dreaptă, iar după intervenția celor din camera VAR oaspeții au beneficiat de o lovitură de la 11 metri. Espinosa (11) nu a stat prea mult pe gânduri și l-a executat cu sânge rece pe Gavrilaș, trimițându-l în colțul advers pe portarul celor de la Metaloglobus, cu o execuție de finețe, care s-a oprit în plasa laterală. Problemele Sloboziei au început apoi să se vadă și în teren, pentru că oaspeții au avut mari probleme în a ține piept lanternei roșii a clasamentului. Metaloglobus a căutat în permanență egalarea, a jucat dezinvolt, iar în finalul primei reprize a avut o șansă uriașă de a egala, de care nu a știut, însă, să profite. Huiban a fost faultat în careu cu doar câteva minute înainte de ultimul fluier al reprizei, dar acesta nu a respectat o regulă nescrisă din fotbal, care spune că nu este indicat ca jucătorul faultat în careu să și execute penalty-ul obținut. Eroul fazei respective s-a numit Robert Popa, fostul portar al Craiovei lui Mititelu reușind o paradă de zile mari, la o fază la care Huiban a șutat chiar bine. A fost un moment extrem de important, de care jucătorii lui Mihai Teja nu au știut să profite, iar slobozenii au reușit să strângă rândurile. Mai mult decât atât, cel mai negru scenariul pentru gazde s-a împlinit în minutele de prelungire ale primei reprize, pentru că Papeau l-a lansat ideal pe Afalna, care l-a lăsat singur pe Espinosa (45+3) în fața porții. Peruanul nu a iertat și a înscris pentru 0-2, un rezultat care a demoralizat complet echipa bucureșteană, mai ales că momentul desprinderii a fost urmat de o îndelungă verificare a unui posibil ofsaid în camera VAR, situație care a pus și mai multă sare pe rana gazdelor. Meciul putea fi închis, practic, imediat după reluare, când Afalna (47) s-a distrat cu toată apărarea adversă și a înscris pentru 0-3, un gol care a dat peste cap toate planurile de la pauză ale lui Teja. Chiar și așa, gazdele au avut o reacție de lăudat, sperând în continuare că vor reuși să revină în joc, realizând că nu au absolut nimic de pierdut. Golul bucureștenilo a venit în minutul 77, când Zakir a reușit să își treacă numele pe tabela marcatorilor și a dat mari speranțe puținilor fanilor aflați în tribune că echipa va reuși o remontada de necrezut. Finalul s-a aprins serios cu 4 minute înainte de final, când Visic (86) a reușit un gol care a aruncat în aer finalul meciului, Unirea trezindu-se în fața posibilității de a pierde cele trei puncte, după un meci în care a condus aproape în totalitate. Totul a fost în zadar, pentru că revenirea a fost una tardivă, iar Slobozia a reușit să gestioneze finalul de meci, câștigând în final o partidă în care nu își imagina că va avea emoții, după 0-3. Unirea reușeste o victorie foarte importantă, care poate liniști apele la Slobozia pe perioada vacanței de iarnă, în timp ce Metaloglobus va trebui să caute soluții nebănuite pentru a scăpa de retrogradare.

Unirea Slobozia a reușit să învingă din nou în Superliga, după o pauză de 90 de zile, victima fiind lanterna roșie a clasamentului.

Metaloglobus - Unirea Slobozia 2-3  | Victorie dupa 3 luni

FCB - CFR (match, Superliga 25/26, regular)

FC Botoșani și CFR Cluj s-au întâlnit într-o zi în care frigul a coborât devreme peste oraș, astfel că la ora meciului temperatura din termometre a reprezentat o adevărată problemă pentru cei 22 de jucători din teren. În plus, o ceață densă a pus stăpânire pe tot stadionul, fiind un adevărat coșmar pentru fanii neutri din fața televizoarelor, care și-ar fi dorit să urmărească un duel de calitate dintre cele două echipe. Botoșaniul, ajuns pe locul 2 după un parcurs care i-a surprins pe toți, a intrat în meci cu încrederea unei echipe care și-a câștigat respectul etapă după etapă. Jucătorii lui Leo Grozavu au arătat în ultimele luni o maturitate pe care puțini ar fi anticipat-o, iar publicul a simțit că are în față o formație care nu s-a mai mulțumit cu rolul de outsider și care a profitat de fiecare șansă ivită. De partea cealaltă, CFR Cluj a venit cu un amestec de presiune și speranță. Echipa lui Daniel Pancu a traversat o perioadă complicată, în care rezultatele nu i-au ajutat să urce în clasament, iar distanța față de zona de play-off a început să îi apese. Pentru clujeni, acest meci a contat mai mult decât cele trei puncte, pentru că a devenit una dintre puținele ocazii prin care puteau rămâne conectați la lupta din vârf. Ardelenii păreau mai mult ca niciodată în derivă după ani de zile în care au luptat în vârful clasamentului pentru obiective mult mai îndrăznețe. Pancu a ajuns la o formație la care s-a adunat foarte multă tensiune în ultimele luni, dar și incertitudine atunci când a venit vorba despre situația financiară. Toate acestea au făcut ca întâlnirea să capete o importanță specială, una în care fiecare greșeală puteau conta enorm. Daniel Pancu a avut chiar un discurs apăsat cu doar câteva minute înainte de startul meciului, când a lăsat să se înțeleagă că problemele au copleșit clubul ardelean în ultimele săptămâni, acesta având și mai multe absențe înainte de primul fluier al arbitrului. Dar lucrurile au început bine pentru formația ardeleană, pentru că aceștia au profitat din plin de degringolada provocată de vizibilitatea redusă, iar Păun, în minutul 5, a făcut o piruetă la marginea careului și a șutat spectaculos, spre vinclu, fără să stea prea mult pe gânduri, reușind să deschidă scorul într-o partidă care se anunța foarte complicată. Jocul ambelor echipe a intrat în impas ulterior, chiar dacă oaspeții au câștigat mult din punct de vedere al încrederii după ce au reușit să marcheze în debutul meciului, fiind evidentă o dezinvoltură în jocul echipei ardelene în următoarele minute, chiar dacă botoșănenii au dominat la capitolul posesie în prima jumătate a primei reprize. Jucătorii echipei antrenate de Leo Grozavu au reușit să expedieze primul șut pe poartă de abia în minutul 23, când Mailat și-a asumat responsabilitatea și a trimis plasat de la 16 metri, dar Hindrich nu a avut probleme în a reține mingea, într-un moment care mijlocașul gazdelor putea readuce echilibrul pe tabela de marcaj. După doar două minute și Bordeianu a încercat să își regleze tirul, dar șutul mijlocașului de la FC Botoșani a trecut foarte puțin pe lângă poarta clujenilor. Finalul reprizei a aparținut tot gazdelor, pentru că Mailat a pătruns hotărât în banda dreaptă a terenului și a aruncat o minge foarte periculoasă în fața careului, dar invitația trimisă de mijlocașul moldovenilor nu a găsit niciun răspuns. Presiunea a continuat până în ultimele minute ale primului mitan, dar elevii lui Leo Grozavu au suferit foarte mult în ultimul moment al atacului, acela în care trebuiau să fie mult mai concentrați la finalizare. Imediat dupa reluare, tot moldovenii au fost cei care și-au arătat imediat intențiile și au început să forțeze egalarea. Miron (47) a ratat, însă, incredibil din doar câțiva metri, în urma unui corner în care fostul fundaș al celor de la FCSB s-a trezit cu mingea la un metru de poartă, dar nu a reușit să o trimită în plasă. A urmat apoi Enzo Lopez la finalizare, dar nici atacantul introdus după pauză nu a reușit să aducă egalarea echipei sale, deși a rămas în poziție ideală de unu contra unu cu portarul advers. Deși a încercat să își păcălească adversarul cu un șut plasat, Lopez a primit un răspuns pe măsură din partea lui Hindrich, care a reușit să blocheze cea mai periculoasă fază de la poarta sa. Gazdele au ratat incredibil și în prelungiri și nu au reușit să câștige nici măcar un punct în ultimul meci al anului. CFR-ul a jucat foarte economicos până la final, dar a fost suficient pentru a-și aconta toate cele trei puncte în final, reușind să își păstreze vii speranțele că ar putea să realizeze “minunea” și să prindă play-off-ul, după un sezon foarte tulbure.

FC Botoșani și CFR Cluj s-au duelat pe o ceață foarte densă, jocul ambelor echipe având mult de suferit din cauza condițiilor meteorologice.

Botoșani - CFR Cluj 0-1 | Baba Oarba

ANALIZĂ

Pe lângă orgoliu, despre care nici nu mai are rost să amintim, partida de pe Arena Națională este foarte importantă atât pentru primul loc în clasament, cât și în cursa pentru play-off. Etapa a 21-a vine, însă, și cu mai multe dueluri directe în lupta pentru Top 6 și pentru evitarea retrogradării. Finalul de an în Superliga nu va fi unul banal, asta putem ști sigur, în așteptarea deznodământului.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0YTGwYVkXoEHWinpz3z79u6ASTdvaX63WLZhdRWsFHx2iP5M9vKuryjoMhWmyA5Lml

Așadar, pe ce trebuie să stăm cu ochii în runda cu numărul 21?

<h2>Oricare dintre primele patru clasate poate fi lider la sfârșitul lui 2025</h2>

Rapid, Dinamo, FC Botoșani și Universitatea Craiova sunt, în această ordine, pe primele patru locuri după 20 de etapei. Giuleștenii au un singur punct peste alb-roșii și moldoveni și două puncte în plus față de olteni. Ceea ce înseamnă că, în funcție de jocul rezultatelor, oricare dintre formațiile amintite mai sus poate încheia 2025 în postura de lider. Rapid va încerca să-și apere primul loc în cel mai tare meci al rundei. Alb-vișiniii, aflați într-un moment delicat (un punct în ultimele două etape), întâlnesc campioana FCSB, care trage din greu pentru a prinde play-off-ul. Un duel în care remiza nu ajută pe nimeni, astfel că ne așteptăm la o confruntare fără jumătăți de măsură. De un eventual pas greșit al giuleștenilor e pregătită să profite Dinamo. ”Câinii” sunt în mare formă, iar locul 1 la sfârșitul anului ar reprezenta finalul perfect pentru un 2025 excelent. Doar că până acolo, băieții lui Kopic au o misiune dificilă la Arad. UTA, cu fostul dinamovist Adrian Mihalcea pe bancă, e în lupta pentru Top 6 și vine după patru meciuri consecutive fără înfrângere în toate competițiile. Cu trei remize în precedentele patru etape, FC Botoșani pare în pierdere de viteză, însă acele egaluri au fost înregistrate cu Rapid, Dinamo și FC Argeș, echipe din primele cinci locuri. Așadar, o confirmare a progreselor făcute de moldoveni sub comanda lui Leo Grozavu. Botoșănenii o așteaptă acum pe CFR Cluj, în ceea ce poate fi considerat un duel decisiv pentru ambițiile ardelenilor de a prinde una dintre primele șase poziții. În fine, Universitatea Craiova pare a avea cea mai ușoară sarcină, urmând să joace acasă cu Csikszereda, dar, în același timp, e nevoie de prea mulți dacă pentru ca oltenii să termine anul pe primul loc. În plus, alb-albaștrii au moralul serios afectat de modul dramatic în care au ratat calificarea în play-off-ul Conference League.&nbsp;

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0YhoN2DVTS2tGctdmhPe7xTieiwPk6SMt9Wjr3efgsLPCv6zhhdEQZqFzCuxBujFil

<h2>Duelurile directe pentru play-off</h2>

FCSB - Rapid și UTA - Dinamo, despre care am vorbit deja, sunt meciuri importante și în cursa pentru play-off. Dar în această luptă pentru Top 6, în etapa a 21-a sunt programate și două dueluri directe. Ocupantele locurilor 5 și 6, FC Argeș, respectiv Oțelul, se întâlnesc la Galați, iar piteștenii, care au 4 puncte în fața adversarilor din acest weekend, pot lua o opțiune probabil decisiv de calificare, în cazul unui succes. Însă formația lui Laszlo Balint, care tocmai a învins liderul Rapid în Giulești, vrea să confirme momentul bun și să-și consolideze poziția. De asemenea, se joacă Universitatea Cluj - Farul, un meci crucial în special pentru constănâeni, care vin după patru partide fără victorie în Superliga și sunt la 3 puncte de play-off, dar și de ”Șepcile roșii”. Un alt eșec al elevilor lui Ianis Zicu le-ar complica teribil situația. În schimb, ardelenii au luat 13 puncte în ultimele cinci etape, iar în cele mai recente patru nu au primit gol.

<h2>Victoria, singura variantă pentru CFR</h2>

„Nu ne poate împiedica nimeni să visăm”, spunea Daniel Pancu, după ce echipa sa, CFR Cluj, a învins-o cu 3-1 pe Csikszereda. Se referea la șansele formației din Gruia de a prinde play-off-ul. Însă pentru a continua să viseze, ardelenii, care au 7 puncte în urma Oțelului, ocupanta locului 6, nu au decât varianta victoriei la Botoșani, contra singurei echipe din Superliga neînvinsă acasă în actuala stagiune. Alb-vișniii au și avantajul programului complicat al rivalelor în această rundă, dar pentru a-și putea face calcule și în 2026, trebuie, în primul rând, să ia toate punctele din Moldova, în meciul care deschide etapa.

<h2>”Derby-urile” din subsolul clasamentului</h2>

Ne așteaptă meciuri tari și în partea inferioară a ierarhiei din Superliga. În plină criză - nouă înfrângeri consecutive în campionat -, Unirea Slobozia speră să pună capăt seriei negative în meciul cu ultima clasată, Metaloglobus. Iar la Sibiu, Dorinel Munteanu vrea să obțină prima victorie ca antrenor al lui Hermannstadt, împotriva Petrolului. Ploieștenii, deși au fost revitalizați de venirea lui Eugen Neagoe, sunt la un singur punct deasupra liniei barajului, astfel că partida din această rundă e practic un duel direct. Mai ales că o victorie le-ar putea permite prahovenilor să pună ceva distanță între ei și zona periculoasă.

Ultima etapă din 2025 în Superliga are cap de afiș derby-ul dintre campioana FCSB și liderul Rapid

Lucruri de urmărit în ultima etapă de Superliga din 2025

Andreea Cio

INTERVIU

Otto a crescut 9 centimetri într-un singur an. Obișnuit cu vișiniul de la 6 ani, își amintește de 2010 și momentul când a alunecat între scaune în tribună. Voia să vadă mai bine trofeul Supercupei câștigată de CFR cu Urziceni. Nu a apucat. Derulând timpul înainte, a venit cu o cupă la un interviu. Cupa câștigată de el. Titular acum în poarta <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">CFR-ului</a>, recunoaște sincer și cu bucurie în privire că nu își imagina că, după 17 ani, va fi tot în Gruia. Otto a rămas. Și a crescut la propriu și la figurat. 9 centimetri într-un singur an. Enorm în 17.&nbsp;&nbsp; Când îi auzi numele, te gândești imediat la filmul <a href="https://www.imdb.com/title/tt7405458/?ref_=fn_t_1">Un bărbat pe nume Otto</a>, cu Tom Hanks în rolul principal. Însă te anunțăm de pe acum că scenariul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/hindrich-otto-75265bff">Hindrich </a>e mult mai optimist. Azi te invităm să urmărești varianta Un portar pe nume Otto, în regia Superligii. Vizionare plăcută!

Prima amintire cu fotbalul care e?Aveam abonament în peluza de la CFR și cred că era 2010 Supercupa cu Urziceni. Și m-am urcat pe scaun ca să văd cum se dă trofeul și am căzut între scaune și mi s-a blocat piciorul, plângeam. Și n-ai văzut nici trofeul?Nu, n-am văzut. Cum era în satul Luna de Sus în copilărie? Ce nume frumos!Era un sat mic, toată lumea cunoștea pe toată lumea. Ieșeau în fiecare zi cu bicicletele, cu prietenii. A fost o copilărie foarte frumoasă. Făceai năzbătii sau așa calm erai și atunci?Cred că fiecare copil face nebunii și prostii. Când a fost momentul când te-ai îndrăgostit de fotbal?Păi aveam cred că 5-6 ani și fratele meu mă băga în poartă și m-a dus tata la fotbal. Și ai vrut să fii portar sau ai vrut să fii altceva în primă fază?Am vrut să fiu portar. Mi-a mers bine cu fratele meu și am rămas acolo. Nici n-am încercat altceva.

<h2 style="text-align:center;">Otto de atunci nu își putea închipui că va crește atâta și la propriu, cât și la figurat.</h2>

A fost fratele cel mai bun antrenor de portar?Nu, nu. Nu m-a ajutat deloc. Ai crescut în înălțime foarte mult, dar într-o perioadă foarte scurtă, corect?Da, cred că maxim un an, nu știu dacă a fost un an, 9 centimetri. La 14 ani. Până atunci se gândeau antrenorii dacă are rost să continui ca portar, dar am avut noroc, m-a ajutat genetica. Păi asta voiam să te întreb, că dacă nu ai fi crescut probabil te reprofilai, nu?Cred că era deja prea târziu să mă reprofilez, dar cred că m-a ajutat foarte mult înălțimea. Dacă ai putea să-i trimiți un mesaj lui Otto de atunci de la început de drum, ce i-ai zice?Să stea liniștit că o să crească.&nbsp; O să crească și la propriu și la figurat. Că ai avut un drum foarte frumos până acum.&nbsp; Da. Cred că Otto de atunci nu își putea închipui că va crește atâta și la propriu, cât și la figurat. Părinții tăi ce au zis când le-ai spus că vreau să fiu fotbalist profesionist?Cred că în prima fază nu m-au crezut, dar m-au susținut în fiecare pas. Deci au fost lângă mine. Orice îmi doream, mă ajutau. Am înțeles că vin aproape la fiecare meci și chiar și în deplasări. La fel și logodnica ta?Da, da. Încearcă toată lumea să vină la fiecare meci. Te uiți după ei în tribună înainte de meci?Normal. Când ies la încălzire, prima privire, înainte de meciuri mă uit unde le dau bilet și unde o să fie și direct acolo mă uit. E un fel de superstiție?Nu cred că poate fi numită o superstiție, dar îmi place să-i văd înainte de meciuri.

Meciul de fotbal dintre CFR Cluj si FK Csiksereda in Superliga Nationala, la stadionul Dr. Constantin Radulescu, din Cluj-Napoca, 12 decembrie 2025. © Action Foto / Mihaela-Ionela Bobar. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

Cum a fost acest an pentru tine? Ne apropiem de final. Acum facem așa un fel de balanță.A fost un an cu de toate, putem să zicem așa, cu foarte multe lucruri bune, cu lucruri și mai puțin bune, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să trec prin toate momentele. Când a fost să mă țină cu capul pe umeri, m-a ținut cu capul pe umeri. Când a fost să mă țină în picioare, când îmi venea să nu mă mai ridic, m-a ridicat. Deci a fost cu de toate. Care e lecția cea mai prețioasă pe care simți că te-a învățat anul acesta?Să nu mă dau bătut niciodată, să muncesc în fiecare zi, chiar când e mai greu. Dar voi fi răsplătit dacă muncesc. De câți ani joci tu la CFR?La primul antrenament am venit la șase ani. Și cum a fost momentul ăla când ai venit la primul antrenament?N-aș fi crezut că o să fiu tot aici peste nici nu știu câți ani, 18-17 ani. Dar a fost o alegere foarte bună și mă bucur că m-au dus atunci la părinții la fotbal la CFR. Momentul când ai fost copil de mingi în UEFA cum a fost?A fost un moment incredibil. Deci să ies cu Felgueiras de mână pe teren, să văd cum e să fii pe un stadion full și să văd până la urmă pentru ce muncesc eu și unde pot să ajung. A fost ceva incredibil. Și când ai ajuns, la câteva secunde înainte de debut, cum te-ai simțit?Am avut emoții mari. Bine, n-a fost la fel. A fost la Botoșani cu stadionul gol, că era pandemie. Dar, mai ales după meci, a fost un sentiment de nedescris. Spuneai că de la șase ani ai venit la CFR. Ai trecut practic prin toate etapele. Ai un moment care ți-a rămas special în suflet?Sunt mai multe momente. De exemplu, pot să zic primul antrenament cu echipa mare, primul titlu sau al doilea când am jucat mai mult. Dar foarte mult mi-a rămas această cupă câștigată pentru că pot să zic că am contribuit 100% la acest trofeu. Despre relația ta cu Arlauskis ce poți să ne zici? El vorbește foarte frumos despre tine.Da, a fost un coleg care m-a ajutat foarte mult. Chiar dacă aveam 16-17 ani, m-a luat sub aripa lui. M-a ajutat foarte mult și îi sunt recunoscător foarte mult.

<h2 style="text-align:center;">Îmi caut fericirile în toate lucrurile mici.</h2>

Am văzut mai demult un citat al lui Hugo Lloris care spunea că în fiecare meci porți responsabilitatea echipei pe umeri. Asta face munca unui portar atât de specială. Tu cum te împaci cu această responsabilitate?O văd ca și un lucru pozitiv, pentru că este o onoare să ai atâta responsabilitate și să poți să-ți ajuți echipa atât de mult. Iar când nu simți responsabilitatea pe teren, cum e Otto în afara terenului?E un tip calm, care își caută fericirile în toate lucrurile mici, care își petrece foarte mult timp cu logodnica și fac foarte multe lucruri împreună. Care e lucrul preferat pe care îl faceți împreună? Gătitul sau călătoritul?Călătorim foarte mult, încercăm să călătorim când avem timp, gătim foarte mult. Deci orice activitate este mai frumoasă împreună cu ea. Cât de mult contează pentru calmul pe care-l ai sau pentru calmul unui fotbalist în general familia?Cred că familia normal contează foarte mult când totul merge bine, ei te țin cu capul pe umeri. Dacă e foarte greu și parcă nimeni nu e lângă tine, familia o să fie tot timpul alături de tine și te va ajuta în fiecare zi. Iar anul viitor ce vrei să-ți aducă? Atât în familie, în viața personală, cât și pe teren?Primul lucru ar fi să fim sănătoși toată lumea, și familia mea, și eu, și să pot să am experiența în cât mai multe lucruri. Chiar dacă sunt bune, chiar dacă sunt rele, din orice putem învăța și putem fi mai buni.

Otto, cum ai vrea să fii reținut în istoria CFR-ului?Aș vrea să fiu un model pentru copiii care își încep junioratul la CFR, să vadă că se poate ajunge de la șase ani, să ajungi până la echipa mare și să joci atâtea meciuri. După meciul cu Universitatea Craiova ai fost reținut ca cel care a scos 10 din 11 șuturi. Care a fost cea mai frumoasă reacție de după meci?Au fost multe reacții. Toată lumea m-a felicitat, dar când am vorbit cu logodnica mea și mi-a zis că a plâns de fericire, sincer am plâns și eu un pic. Pentru că doar ea știe în câte am trecut și cred că de asta a plâns. Apropo de momentele prin care ai trecut, simți că fotbalul te răsplătește pentru efortul pe care îl faci și pe care lumea nu-l vede?Da, normal. Cel mai mult fotbalul te răsplătește atunci când tu continui să muncești, chiar dacă nu vezi rezultatele. Sunt curioasă dacă Felgueiras ți-a zis ceva după meci.L-am căutat eu să-l salut și m-a felicitat. Ce ai vrea să păstrezi din prestația ta, cel mai important lucru pentru anul care vine? Sper că nu masca.&nbsp; Nu, abia aștept să scap de ea. Dar sunt multe lucruri bune legate de prestația mea, dar sunt și foarte multe lucruri de îmbunătățit. Vreau să-mi păstrez faptul că chiar după prima repriză, când poate prima repriză nu ne-au mers lucrurile așa de bine, am continuat și am scos-o până la final. Iar că tot vorbeam de mască, cât o mai ții?Da, acum până în pauză. O arunci apoi?Nu, o țin de amintire.

<h2 style="text-align:center;">Cel mai mult fotbalul te răsplătește atunci când tu continui să muncești, chiar dacă nu vezi rezultatele.</h2>

Dacă ai putea apăra un penalty de la orice jucător din lumea asta, pe cine ai alege?Cred că pe Ronaldo. Formula 1? Mai urmărești?Da, urmăresc. Mai puțin acum, dar urmăresc. Sezonul acesta în ce echipă ai fost? Verstappen sau Norris?Norris, clar. Sunt fan McLaren de când a debutat Lewis Hamilton în Formula 1. Dacă ar fi să te asemeni cu un pilot din Formula 1, cu cine te-ai asemăna?E greu să mă asemăn cu Lewis Hamilton, pentru că a câștigat tot, dar mi-ar plăcea, sincer. Îți mai zice lumea Iohannis? Sunt curioasă.Nu, din fericire am scăpat de acea poreclă. Nu mai e nici Golofca la echipă ca să-mi zică Iohannis.

17 meciuri jucate și <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/hindrich-otto-75265bff">43 de parade</a> în acest sezon de Superliga. 23 de ani doar și o maturitate și un calm care te invită să deschizi televizorul și să nu alegi să-l vezi pe Tom Hanks. Otto își dorește să fie un exemplu pentru copii și, privindu-l în ochi, vezi că va face tot ce ține de el ca să-și îndeplinească misiunea. Încheiem anul cu certitudinea că în 2026, cu Otto în poartă, filmul <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">C</a><a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">FR-ului</a> o să aibă notă mare pe IMDB.

Prin câte a trecut și cum a reacționat după cele 10 șuturi scoase în meciul cu Universitatea Craiova

Un portar pe nume Otto

Joacă în Superliga din acest sezon, deși locuiește în România de 5 ani. S-a impus repede în poarta lui Dinamo și a avut o contribuție importantă la parcursul excelent al ”câinilor”, care au a doua cea mai bună apărare a campionatului. Epassy nu a luat gol în jumătate dintre partidele în care a apărat, iar acum a plecat la naționala Camerunului, fiind convocat pentru Cupa Africii. Portarul alb-roșiilor a mai fost prezent la două ediții ale competiției și și-a reprezentat țara și la Cupa Mondială, în 2022, când a reușit să nu ia gol în meciul cu Brazilia, câștigat de naționala africană cu 1-0. Înainte de a se alătura colegilor săi de la națională, Epassy a vorbit cu superliga.ro despre ce înseamnă Cupa Africii, situația selecționerului și ambițiile ”Leilor neîmblânziți” la turneul care va avea loc în Maroc, între 21 decembrie și 18 ianuarie. De ce este specială Cupa Africii pe Națiuni? Pentru noi, pentru jucătorii africani, jucătorii camerunezi, este o sărbătoare mare și cea mai mare competiție a noastră. Este foarte importantă pentru noi. Visezi la ea când ești mic? Da, bineînțeles! Am urmărit generațiile anterioare care au jucat în Cupa Africii. Am evoluat și eu la două ediții anterioare, în 2021 și în 2023. În 2021 ați terminat pe locul 3, nu? Da, exact. A mai fost și în Camerun și a fost foarte bine. Iar acum să mă întorc acolo este foarte bine. Țara se oprește pentru două săptămâni sau trei ori o lună. Când jucăm, toată lumea e ieșită să urmărească meciurile și să sărbătorească mereu când câștigăm. Ai debutat în 2021 într-un meci împotriva Nigeriei, nu? Da, cu Nigeria, exact. Și ai fost coleg cu Dawa. Da, cu Dawa. Și antrenorul tău era Tony Conceicao, alături de Tony da Silva. Exact. A fost la Poli Iași în urmă cu niște luni. Am fost și cu Dawa, deci de atunci îl cunosc foarte bine. Poți să îmi faci un top 3 al jucătorilor camerunezi? Avem mulți. Nu o să mă refer la portari, o să mă refer la toți. O să îți dau patru: Samuel Eto’o. Roger Milla, Rigobert Song și Patrick Mboma. Pentru camerunezi și cred că printre toți africanii, Eto’o este numărul 1. Eto’o este numărul 1 al Africii, deci trebuie să îl pun primul. E și o situație ciudată acum cu Samuel Eto’o și... Nu! S-a încheiat. Deci știi cine îți e antrenor. Da, normal, totul s-a rezolvat. Cine este? Este Mister Pagou. Deci cel belgian... Da, anteriorul. A plecat și i-a lăsat locul domnului Pagou. Poți să ne explici puțin situația? Pentru că înțelegem că e ceva cu ministrul... Exact, era vorba despre minister și federație. Eto’o și ministrul Sportului. Iar ministrul Sportului a adus un antrenor, care era acel belgian, pentru calificările la Mondial. Iar după aceea, Eto’o l-a adus pe noul antrenor, pe domnul Pagou, și acum am rămas cu noul antrenor. Pentru noi, fotbalul este foarte important și normal că e și vorba despre politică și au fost două mari tabere, ministerul și federația, dar acum sunt împreună și este perfect pentru noi, jucătorii. Ne poți spune cum a reușit un fotbalist din liga a șasea din Brazilia să prindă echipa? Da, am auzit și eu despre asta. Nu îl cunosc. Îl voi cunoaște curând, deci nu pot să răspund la întrebarea asta.

Epassy, Devis

Dar e mereu surprinzătoare această țară, Camerun, pentru că aveți mulți băieți prin lume. Da, dar noi avem multe talente, deci poate e un mare talent și vom afla asta curând. Și oricine merită o șansă. Când m-au sunat pe mine, am fost mândru. Pentru că avem așa de mulți portari camerunezi buni prin lume, dar, pentru mine, este foarte important să merg acolo, să dau totul pentru țara mea și, bineînțeles, că dacă voi avea șansa să joc, o să dau tot ce am mai bun, așa cum am făcut de fiecare dată. Sunt născut în Franța, dar tata este din Camerun. Nu pot alege niciodată între Franța și Camerun, pentru că fac parte din mine. Este ca și cum ai alege între mama și tata. Pentru mine, sunt la egalitate. De cele mai multe ori am mers în Camerun în vacanțe. Am familie acolo și pentru mine sunt la fel Camerun și Franța, dar sunt foarte mândru să joc pentru Camerun. Dar cultura și pasiunea sunt mai mari în Camerun decât în Franța, nu? Bineînțeles. Cu siguranță, e presiunea mai mare când joci acolo și nu o poți compara cu presiunea din alte locuri. Și sunteți speranța oamenilor simpli. Probabil vă privesc ca pe niște zei. Nu ca pe zei, dar ca exemple. Ar vrea să fie ca noi. Le dăm șansa să viseze. Și este foarte important pentru noi. De aceea trebuie să facem o impresie frumoasă. De exemplu, eu când joc aici, o fac și pentru camerunezii care mă urmăresc oriunde, deci e foarte important asta. Poți să numești doi sau trei jucători pe care ar trebui să îi urmărim mai atent din naționala Camerunului la această ediție? Cu siguranță acela este Bryan Mbeumo, dar toată lumea îl cunoaște. Avem doi atacanți foarte buni: Kofane, care joacă la Bayer Leverkusen, și Etta Eyong, care joacă la Levante, în Spania, dar avem mulți fotbaliști buni. Ofensiv suntem puternici, defensiv suntem puternici. Cred că grupul este bun. Va fi greu, dar vom da tot ce e mai bun. Bookmakerii nu vă dau șanse prea bune să câștigați. E chiar mai bine. Nici o problemă. Ultima dată când am câștigat trofeul a fost la fel, aveam poate 1% șanse să câștigăm Cupa Africii și este mai bine ca presiunea să fie pe adversar. Mergem acolo să dăm ce avem mai bun și vom vedea. Sincer, crezi că puteți depăși măcar jumătate dintre naționalele de acolo? Avem calitate și suntem Camerun. Nu pot să spun că nu. Normal că putem. Poți să ne povestești și despre porecla echipei? Leii Neîmbânziți. Da. Este filozofia noastră. „Leii neîmblânziți” înseamnă Neînfricați. Este ceea ce ne face puternici și celelalte echipe trebuie să se teamă când ne văd. Dacă ai fi un ghid turistic și ar trebui să vorbești despre Camerun românilor, ce le-ai povesti? Cum i-ai convinge să meargă în Camerun? Avem de toate în Camerun: plajă, munte, vulcan, mâncare foarte bună, oamenii de acolo sunt foarte de treabă, foarte pașnici. Este o țară uimitoare și foarte prietenoasă. Orice ai putea găsi în Camerun îți va plăcea la nebunie. Nu este o țară destinație turistică, dar odată ce mergi acolo, te vei îndrăgosti de ea. Sunt prejudecăți cum poate au fost și despre România, când mulți poate ți-au spus că e periculoasă și ai ajuns să vezi că nu. Am auzit asta înainte, dar de când sunt aici, de 5 ani, nu m-am simțit niciodată în nesiguranță aici. Nu este pericol pentru mine aici, în România. Camerun și România se aseamănă în ideile preconcepute ale oamenilor, nu? Exact. Este o imagine mai rea pe care o au poate din exterior, dar când ești aici, te simți bine. Oamenii sunt foarte deschiși, vorbesc în numele meu, de 5 ani de când sunt aici, sunt foarte prietenoși, foarte deschiși la minte și vin către mine. Chiar dacă eu nu vorbesc limba română foarte bine, ei fac un efort să converseze cu mine mereu și e frumos.

Devis Epassy merge să apere poarta Camerunului la Cupa Africii, dar înainte de plecare a stat de vorba cu superliga.ro

După ce a dus-o pe Dinamo la un pas de primul loc, Epassy merge să apere poarta Camerunului la Cupa Africii

Ne-am așezat la o discuție cu <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/taroi-denis-5992c285">Denis</a>, un băiat liniștit, cu un zâmbet sincer. Dincolo de timiditatea de început, am observat o ambiție de jucător care știe clar obiectivul pentru care a încălțat ghetele de fotbal încă de prima oară. Născut în Drobeta Turnu Severin, a crescut în interiorul clubului din <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">Arad </a>și a reușit să aducă un titlu la categoria de juniori, marcând în meciul decisiv împotriva Rapidului. Se descrie ca fiind un jucător talentat, muncitor și modest. Și își dorește să fie recunoscut drept „Copilul Aradului”. Pentru el, să joace pentru <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA</a> e o mândrie. Pentru Superliga, jucătorii ca Denis Țăroi reprezintă viitorul. Unul în care copiii devin adulți și aduc fericire în tribune.

Știm că ai debutat la 16 ani. Cum a fost să debutezi între seniori la o vârstă așa fragedă?Pentru mine a fost o realizare, nu mă așteptam să debutez așa de repede, dar am fost foarte fericit. Cum a fost să fii în vestiar cu jucători pe care îi vedeai la televizor?La început nu mi-a venit să cred, dar cu timpul m-am acomodat și băieții m-au primit foarte bine și m-au făcut să mă integrez. Ai un om care simți că te-a ajutat mai mult decât ceilalți să te adaptezi?Cam majoritatea, dar pot să spun că <a href="https://www.superliga.ro/articole/valentin-costache-fotbalul-mi-a-dat-totul-nu-m-am-gandit-sa-fac-altceva-884127bf">Valentin Costache</a>. Cum te descrii tu pe teren ca fotbalist? Cum te vezi?Un jucător muncitor, chiar pot spune și talentat și modest. Care crezi că e calitatea ta cea mai importantă de pe teren?Tehnica. Iar în afara terenului cum este Denis?Un băiat simplu, cum mă vedeți și dumneavoastră acum, și modest. Înveți meserie de la un antrenor și, de asemenea, jucător experimentat. Cum te-a ajutat pe tine în evoluția ta ca fotbalist?La început mi-a fost puțin greu să mă acomodez, sunt un tip mai emotiv. Dar cu timpul a fost bine și chiar mă ajută foarte mult.

Ai fost convocat și la Național Under 17 ani. Ce a însemnat pentru tine să porți tricoul naționalei?O bucurie foarte mare. Nu mă așteptam, dar a fost o bucurie foarte mare și cred că l-am meritat. La ce te gândeai înainte de meci, în secundele alea, înainte să înceapă imnul?Mă gândeam la familie, la oamenii dragi de lângă mine și la tot. Apropo de oamenii dragi, când ți-au zis părinții ultima oară că sunt mândri de tine?Mereu o fac, mereu îmi spun. Și asta mă face să muncesc și mai mult. Iar când i-ai anunțat că o să fii fotbalist, ce au spus?M-au crezut și au zis să trag tare și că o să ajung. Tu cu ce visezi să contribui la prima echipă de la UTA? Ce aduci în echipă?Fiind un jucător de atac, vreau să îi ajut cu multe goluri, pase de gol, dar asta cu timpul. Ne zici un pic cum arată o zi obișnuită pentru tine? Mă trezesc, mănânc, merg la sală, mă întorc acasă, mănânc, ies puțin să mă plimb și apoi la antrenament. Ai o dietă specială pentru înainte și după sală?Nu neapărat specială, dar mănânc foarte sănătos. Ce aliment n-ai mai mâncat de mult pentru că știi că ar putea să afecteze?Pot spune că fast food-ul, n-am mai mâncat de foarte mult. Dulciuri mănânci?Rar. Ce-ți place să faci în timpul liber?Să mă joc FIFA. Și cu ce echipă joci FIFA?Cu Barcelona.

<h2 style="text-align:center;">Nu folosesc Chat GPT. Doar Google.</h2>

Voiam să te întreb cum îmbini școala cu antrenamentele și cu meciurile în deplasare?Aici este puțin mai greu, dar am niște profesori care mă înțeleg. Colegii de la școală cum te privesc? Te văd ca fiind Denis, colegul lor, sau Denis, jucătorul de la UTADenis, colegul lor, pot spune, pentru că de la început m-am înțeles cu ei foarte bine și ei mă susțin, chiar vin la meciuri și sunt mândru. Despre generația ta de fotbaliști din România ce părere ai?Mi se pare că e o generație foarte bună, fiind mulți jucători care se antrenează cu primele lor echipe și cred că o să ajungă mulți fotbaliști. Și cum poate generația aceasta să ajute fotbalul românesc?Prin rezultate, cred. Crezi că au un alt mindset sau o altă modalitate de a privi fotbalul și viața până la urmă?Cred că da, acum și cu tehnologia, cred că da. Tehnologia ajută mai mult un fotbalist sau poate într-un fel să îl defocuseze de la fotbal?Pot să spun că depinde aici. Pe mine mă mai încurcă uneori telefonul, uneori stau mult pe el, dar mă și ajută. Cum te ajută?Când nu știu unele lucruri, caut. Și despre fotbaliști, mă documentez. Cauți pe Chat GPT?Pe Google.&nbsp; Despre ce fotbalist ai căutat ultima oară?Cred că de Neymar.

Denis, care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit până acum în fotbal?Câștigarea campionatului la juniori. Cum a fost când ai ridicat trofeul?Nu mi-a venit să cred. Ai fost și golgheter, nu?Da, am fost foarte emoționat, dar am fost foarte bucuros. A fost un drum greu până ați ajuns să câștigați trofeul?Da, pot spune că a fost un drum lung și în play-off. Nu au mers toate bine până în play-off, dar în play-off am câștigat toate meciurile și am remizat de câteva ori, apoi am ridicat trofeul. Cum îți explici că v-ați schimbat așa atitudinea și ați ajuns să nu mai pierdeți niciun meci?Pot spune că toți am înțeles că suntem aproape să câștigăm. Am muncit mai mult, am fost foarte serioși. De la antrenamente se vedea că vrem și asta a urmat. Iar cel mai important gol pe care l-ai marcat care crezi că a fost?În Supercupă, în finala Supercupei, aici la Arad. Și, în momentul acela, te gândeai cum o să sărbătorești după gol sau pur și simplu a venit așa din reflex?Mă gândeam, două zile înainte mă gândeam la celebrare, pentru că știam că o să marchez. Știai? Adică ai vizualizat sau te simțeai atât de pregătit încât n-aveai cum să nu marchezi?Mă simțeam foarte pregătit și știam că o să marchez și s-a întâmplat. Și cum a fost golul?Păi am avut o cursă individuală de la 20 de metri, am șutat și am înscris. Și cum te-ai bucurat?M-am aruncat pe genunchi. Ca Thierry Henry?Da.

<h2 style="text-align:center;">L-am întrebat pe Benga despre viață.</h2>

Ai simțit vreodată, până acum, că este prea dificil fotbalul și că ai vrea să te renunți?Da. Când ai simțit asta?După accidentări, la meciuri pierdute, dar niciodată nu o să fac treaba asta. Ce ți-ai spus în momentele acelea?Că trebuie să fiu mai puternic și că după ploaie vine soare. Ai avut accidentări grave?Grave nu pot să spun, dar am avut. Apropo de vestiar și de faptul că ai alături jucători experimentați, cum te înțelegi tu cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/alex-benga-sa-nu-ti-pierzi-bucuria-963897d9">Alex Benga</a>?Da, el este un lider pentru noi, pentru toți, cred. Și, mai ales pentru mine, mă ajută foarte mult, de la sală plecând, la antrenament... <a href="https://www.superliga.ro/articole/alex-benga-sa-nu-ti-pierzi-bucuria-963897d9">Chiar este un lider. </a> Ce-ai vrea să împrumuți din comportamentul lui? De pe teren și din afara lui?Calmitatea, cred. I-ai cerut vreun vreun sfat?Da. Despre ce le-ai întrebat?Despre fotbal, despre viața de zi cu zi... Ce l-ai întrebat despre viața?Cum să fiu... Adică cu distracția, cu mai multe. Și mi-a spus să fiu un om modest și să mă limitez la fotbal. Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit în vestiar la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA</a>?Să am grijă și de mine și să muncesc cât mai mult. Cine ți-a zis?<a href="https://www.superliga.ro/articole/valentin-costache-fotbalul-mi-a-dat-totul-nu-m-am-gandit-sa-fac-altceva-884127bf">Costache. </a>Ai un jucător model din afara țării?Messi, Messi îmi place foarte mult. Și, de acum, de la Barcelona?Îmi place Lamine Yamal. Ce-ai vrea să înveți de la Messi, de exemplu, dacă ai sta 10 minute de vorbă cu el?Cum dribla. Cu toate că era un jucător foarte tehnic, era și foarte puternic. Și asta multă lume nu vede. Denis, ce înseamnă succesul pentru tine?Încă nu pot să spun că am ajuns la cheia succesului. Succesul cred că este să ajungi fotbalist, să joci, să marchezi, să-ți ajuți echipa. Tu cum ai vrea să fii recunoscut în fotbal peste ani?Copilul Aradului! Iar cel mai mare vis pe care îl ai, care e?Să ajung să fac oamenii fericiți din Arad. Ai o anumită persoană căreia ai vrea să-i mulțumești pentru susținere?Mai multor persoane, nu o anumită. Părinților mei, antrenorilor mei de la prima echipă și antrenorilor mei de la juniori. Ai câștigat deja trofee încă de la 16 ani. Este mai degrabă o presiune sau este o încurajare pentru viitor?Este o încurajare. Presiune nu este, mai ales că au fost câștigate la nivel de juniori. Dar este o bucurie foarte mare.&nbsp;

E vreun gol din acest sezon care ți-a rămas în minte, în afară de cel din finala Supercupei?Cred că da, cu Rapid, meciul decisiv pentru câștigarea titlului. Cum a fost golul?Am primit pasă lungă de la portar și am driblat portarul și am înscris. Ai învățat ceva despre spiritul de echipă în acest sezon?Da, contează foarte mult spiritul de echipă. Dacă toți jucătorii nu trag, nu poți să realizezi nimic. Nu poți să joci tu singur. Spiritul de echipă contează cel mai mult Iar despre tine ce ai învățat?Că pot foarte mult. Dacă te-ai uita în urmă, peste câțiva ani, ce ai vrea să-ți amintești despre tine de la Under 17? Ce iei cu tine pentru viitor?Stilul de joc și modul de a-mi încuraja colegii, cum o făceam acolo. Știi că în Superligă avem Denis Alibec, l-am avut pe Dennis Man. Îl mai avem pe Dennis Politic. Cu care dintre ei simți că te asemeni în stil?Pot să spun Dennis Man, multă lume mi-a spus. El chiar fiind din Arad, dar și Dennis Politic mi se pare asemănător, tot extremă stânga, picior drept.&nbsp; Cum ai vrea să fie recunoscut Denis Țăroi, diferit față de cei 3?&nbsp;Vreau să fie recunoscut pentru stilul meu de joc, pentru stilul meu din teren.

<h2 style="text-align:center;">Mă văd jucând în Italia, la AC Milan.</h2>

Ai zis că vrei să fii recunoscut ca fiind copilul Aradului. Ce înseamnă pentru tine să joci pentru UTA Arad?O mândrie. Nu mă așteptam că o să pot să fiu aici așa de repede, dar cu cât e mai repede, cu atât e mai bine. Ce simți să ai fanii aceștia în tribună, așa împătimiți?E extraordinar. Și când am intrat cu Buzău, mi s-a făcut pielea de găină. Tu ești din Arad?Eu sunt din Drobeta Turnu Severin. M-am mutat de la 12 ani. Ai venit singur?Da. Și acum familia stă cu tine sau tu stai singur?Singur. Și cum a fost să pleci așa?La început a fost greu, dar m-am acomodat. Nu ți-ai dorit niciodată să te-ntorci acasă și să zici gata, mă duc?Ba da, de foarte multe ori. Îi sunai pe părinți?Da. Și, până la urmă, cum te decideai să rămâi?Cred că și antrenorii și colegii mei mă ajutau, mă chemau la ei acasă, petreceam timp cu ei și am și crescut. Te gândești că în viața aceasta de fotbalist va fi nevoie să faci multe sacrificii?Da. Și sunt obișnuit. La ce echipă te vezi jucând din străinătate?În Italia, mă văd la AC Milan. Vom sta aproape de povestea lui Denis, care de fiecare dată când intră pe teren își arată dragostea pentru fotbal și ambiția pentru viitor. Și ce e mai entuziasmant decât să vezi cel mai frumos joc din lume jucat de un copil? Copilul Aradului.

S-a aruncat pe genunchi, ca Thierry Henry. Cum e să fii adolescent în Superliga

Denis Țăroi: „Am învățat că pot foarte mult”

Are doar 19 ani și s-a întors mai matur la Universitatea Cluj, după un împrumut la Unirea Ungheni, care l-a ajutat să joace constant și să crească. Mare fan Cristiano Ronaldo, Alin Chinteș pare să fi împrumutat ceva din mentalitatea starului portughez. Spune că de mic a tratat fotbalul foarte serios și că orice realizare trebuie urmată de și mai multă muncă, pentru a face față următoarei provocări. Tânărul fundaș al Universității Cluj și-a spus povestea într-un interviu pentru superliga.ro. Vreau să te întreb ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Unde locuiesc eu, vizavi de casa mea, este terenul de fotbal. Și cam în fiecare zi eu acolo îmi petreceam timpul. De dimineață până seara, cât de mult timp liber aveam, eu eram pe terenul de fotbal. De ce ai vrut să fii fotbalist? Mi-a plăcut foarte mult. M-am îndrăgostit de minge, pot să zic. Toată ziua eram doar cu mingea și, ușor-ușor, a devenit o dragoste. Și părinții tăi ce au zis când le-ai spus că vrei să fii fotbalist profesionist? S-au bucurat, chiar voiau să mă ducă la fotbal, dar nu se gândeau că o să fiu serios, pentru că eram încă la o vârstă fragedă. Aveai un idol când erai mic? Cristiano Ronaldo. Și acum ce idol ai? Pot să zic că tot el, pentru că încă nu s-a lăsat de fotbal. Dar mai am jucători care îmi plac. Și în Champions League, și în România am mai mulți. În România cine ar fi? Ca atacant, îmi place foarte mult de Mitriță. Ziceai de Cristiano Ronaldo mai devreme. Dacă ai sta 10 minute cu el, ce-ai vrea să afli de la el? Ce-ai vrea să înveți de la el? În primul rând, mentalitatea pe care o avea el la vârsta mea. Chiar aș vrea să știu cum să-mi fac planul de viitor în fotbal. Așa serios ai fost de când te-ai apucat de fotbal? Da, chiar da. De la început. N-am luat-o ca pe o joacă, chiar am fost serios de la bun început. Visul meu de mic e să joc la Real Madrid, echipa mea preferată de când eram mic. De ce îți plăcea? Galacticii, nu? Da, tocmai pentru că era Cristiano Ronaldo și, fiind mic, nu știam foarte mulți jucători. Cine a fost prima persoană care a crezut în acest vis al tău? Nu a fost doar o persoană, a fost toată familia mea. Toți m-au îndrumat, toți mi-au fost sprijin și au avut mare încredere în mine. Ți-au spus vreodată că sunt mândri de tine? Da, tot timpul. Când a fost ultima oară? Când m-am întors aici, la U Cluj. Cred că și azi-dimineață vorbeam ceva cu ei, înainte să ajung la antrenament.

Chintes, Alin Marian

Ai crescut în academie, nu? Da, de la vârsta de 15 ani am ajuns la Universitatea Cluj. Poți să ne spui un pic parcursul? Cum ai ajuns? Cum a fost pentru tine să joci? Am aflat foarte târziu că o să vin aici și înainte cu vreo două săptămâni, mi se pare că și cei de la Universitatea pregăteau niște meciuri în care să mă vadă pe mine, dar eu nu știam chestia asta. Și, înainte cu două săptămâni, am aflat că o să vin aici și, pentru mine, era ceva de necrezut că vin la o echipă așa renumită. Și ce îți spuneai ca să te motivezi? Că bănuiesc că a intervenit și puțină teamă. Da, într-adevăr am avut și emoții, dar în mintea mea mereu este că sunt cel mai bun și să nu dau înapoi orice ar fi. Ce ți-a rămas de la antrenorii care te-au format? Cel mai prețios lucru? În primul rând, munca, să nu neglijăm munca. Trebuie să muncești în orice moment. Chiar dacă ești la cel mai bun nivel al tău, să nu dai înapoi niciodată. Cum a fost momentul în care ai debutat la seniori? Am avut foarte mari emoții. Am debutat pe ”Oblemenco”, contra Craiovei. Am avut emoții și nu mă așteptam să intru așa de vreme. Am intrat la început de a doua repriză și chiar m-am descurcat destul de bine. Ți-a zis ceva domnul Sabău după? M-a felicitat și el, și tot staff-ul, colegii, toți au venit la mine, m-au felicitat. Am fost foarte bucuros și mă bucur că eu am intrat la 2-0 pentru adversari și s-a terminat meciul 2-2. A fost foarte bine pentru mine. Care e cel mai frumos moment petrecut alături de U? Nu știu să zic așa unul, dar pot să-l pun pe cel în care am jucat la baraj pentru Conference League, pentru că poate fi una dintre cele mai mari realizări de până acum. Iar în raport cu suporterii, cum te simți? Ai un moment așa care ți-a rămas în minte alături de ei? Mai toate. Mereu suporterii m-au susținut. Nu am un moment special, nu îmi amintesc să fie unul special. Toate sunt speciale, de fapt! Îți place o melodie în mod special cântată de ei? ”Primul pas pe stadion”. Asta a fost și prima pe care am învățat-o când am venit aici. Cum e Alin ca jucător? Cum te descrii tu pe teren? Muncitor, dăruință și foarte implicat în tot ceea ce fac pe teren. Cum ai grijă de corpul tău, de mintea ta, de acest echilibru între corp și minte? Am grijă și la alimentație, am grijă să mă odihnesc ca să dau randament la antrenament și la meciuri. Ce face orice fotbalist profesionist. Ai scos din meniul tău un produs anume sau ceva mâncare? Nu pot să mint, că mâncam înainte prostii, mâncam și burgeri, mâncam o grămadă de prostii. Însă acum m-am stabilit și mănânc ce trebuie, ce m-ajută, deși recunosc, mai sunt și zile în care câteodată exagerez. Dar îmi dau seama de chestia asta și o fac cu cap, adică nu foarte mult. Și cu somnul? După antrenamente... De obicei, noi avem antrenament dimineață. Când ajung acasă, mănânc și mă pun să dorm de amiază. O oră, două, depinde cât sunt de obosit, și seara 10-11 e ora mea de somn. Și dacă vreau, și dacă nu vreau, nu pot să stau mai mult. Și nu te fură peisajul social media, TikTok? Nu, chiar nu. M-am obișnuit să controlez chestia asta. În vestiar, cum te-ai adaptat? Cine te-a ajutat cel mai mult? Păi, acum când m-am întors? Da! Acum, pot să zic că eram deja obișnuit, că am mai fost o dată cu ei și deja mă cunoșteam cu toți. A fost mult mai simplu ca prima dată. Mă cunoșteam cu băieții, deja am venit ca un vechi prieten. Și prima dată? Bănuiesc că a fost mai dificil. Prima dată am avut foarte mari emoții, stând cu Chipciu în vestiar, cu Nistor și cu Bic și ceilalți jucători. Am avut emoții, nu prea vorbeam. Eram foarte emoționat, nu știam ce să-i întreb, mi-era și rușine, eram și mai mic. Cum te-ai apropiat de ei sau cum s-au apropiat ei de tine? Mai mult ei, că au văzut că sunt timid așa și, ușor-ușor, cu o glumă, cu un sfat, m-am apropiat de fiecare în parte. Ce-ai vrea să împrumuți din stilul lor de joc? Vorbeai de veterani. Nu știu ce să zic exact. Poate calmitatea, pentru că eu sunt o fire mai agitată. Calmitatea, gândirea lor, probabil. Ziceai de sfaturi mai devreme. Ți-a rămas un sfat în minte primit de la Nistor sau Chipciu sau Bic? Să am curaj. Când intru în teren, să am curaj. Orice meci ar fi, orice miză ar fi, să am curaj. Simți că au văzut în tine potențial și asta îți dă și ție încredere? Eu simt, pentru că în continuare îmi oferă sfaturi și sunt lângă mine și eu cred că văd ceva în mine, altfel n-ar mai fi venit să vorbească cu mine sau nu s-ar mai fi enervat pe mine la un antrenament în care poate joc mai prost. Poate dacă ar fi unul netalentat, nu i-ar mai zice nimic, că ar ști că nu poate, dar când vine cineva și se ia de tine, înseamnă că ai potențial și vrea mai mult de la tine. Ce visezi aduci la U Cluj? Bucurie și rezultate pozitive, cât mai multe. Cum sunt băieții din generația ta? Cum îi vezi? Ca și mine, pot să zic. Le doresc tuturor să ajungă cât de sus și mă gândesc peste câțiva ani să ne întâlnim la mari echipe, să ne duelăm sau poate să fim chiar colegi din nou. Ce simți că poate aduce generația ta fotbalului românesc? Calitate, curaj. Sunt multe aspecte pe care le pot aduce. Vreau să vorbim un pic și de campionatul european Under 19, unde tu ai avut o accidentare în meciul cu Spania și a trebuit să închei turneul prea devreme. Ce ai simțit în momentul în care ai aflat că nu mai poți să joci? Din păcate, m-am accidentat destul de repede, fiind și primul meci în care am intrat. S-a spulberat ceva în mine, pentru că voiam să ajut cât de mult se poate echipa, ca să ne calificăm în semifinale, cum au făcut-o băieții, și pe această cale îi și felicit. Vă dați seama, am fost foarte supărat, pentru că voiam să ajut, să contribui la performanța pe care ei au realizat-o. Cum au fost zilele de după? Ai rămas cu ei? Am luat decizia să rămân cu ei până la final, pentru că e echipa mea și am vrut să o susțin. Pentru mine, a fost dificil, pentru că eu eram fericit pentru ei, adică nu voiam să le transmit starea mea proastă, pentru că eram supărat totuși, m-am accidentat. Dar am trecut ușor-ușor peste accidentare și am încercat să fiu cât de pozitiv, să creez o energie pozitivă, ca să-i ajut să ajungă până acolo. Și te-ai refăcut repede, nu? Da! Am talentul ăsta să mă refac repede din orice accidentare. Dar a sărit clavicula? O disjuncție de gradul 1. N-a fost ceva foarte grav, se putea și mai grav, dar mă bucur că am scăpat doar cu atât. Ai mai avut accidentări până acum? Am mai avut o dată, tot la umărul ăsta, acum 2 ani, dar nu a fost chiar așa tare. Și așa accidentări, nu, nu. Cum a fost momentul în care ai auzit imnul României? Și atunci am avut emoții, toți oamenii erau pe stadion, toți erau în picioare și cântam toți imnul României. A fost o clipă de neuitat. Clipe de neuitat de fapt, că am cântat de mai multe ori. Ce le-ai spune tinerilor care trec printr-o accidentare? Să nu se dea bătuți, să gândească tot timpul pozitiv și așa te refaci și mai repede, pentru că ai dorință și ajuți și tu creierul să îți ajute corpul să te refaci mai repede. Cum arată o zi obișnuită pentru tine? Mai ales cum poți să incluzi și școala, antrenamentul, odihna, cum se îmbină toate lucrurile astea? Eu am terminat școala, dar când mergeam, nu prea mergeam de fapt. Era foarte greu, pentru că erau puține zile în care reușeam să ajung la școală. De multe ori nu prea aveam note, trebuia să iau la o grămadă de materii. Pot să spun că a fost destul de dificil. Mă prezentam la școală foarte rar, dar profesorii pe care i-am avut mi-au înțeles situația, m-au ajutat. Când mergeam la școală, în ziua când eram prezent, dădeam un test sau eram ascultat, dar asta e viața. Te gândești să dai la o facultate anume? Da, aș putea să dau la facultatea de sport. Cât de mult contează pentru un jucător de fotbal să știe și alte lucruri, să învețe și alte lucruri? Foarte mult contează, pentru că nu știi niciodată când te poți îmbolnăvi, te poți accidenta și să nu mai faci fotbal. Trebuie să ai un plan de rezervă pe lângă, să știi să faci și altceva. Nu știi niciodată, orice se poate întâmpla. Și în afară de fotbal, ce faci în zilele obișnuite? Îmi place să merg să mă joc bowling, îmi place să joc FIFA. Ies cu iubita mea, îmi place acum mai nou să mă dau cu kartul, am fost la karturi, diferite activități, să-mi ocup timpul, să n-am mult timp liber. E vreo vorbă a părinților tăi care ți-a rămas în minte? Să am grijă, cred că asta au toți. De la părinți, să ai grijă. Mereu îmi spun că sunt campion. Ce înseamnă succesul pentru tine? Un vis realizat și un vis constant. Dacă realizezi ceva, trebuie să fii și constant. Adică nu să ai o realizare și să te oprești. Trebuie să muncești și mai mult, ca să ai o constanță. Constanța e cea mai importantă, nu doar în fotbal, ci în viața de zi cu zi. Poate de asta îți și place Cristiano Ronaldo, că tocmai asta ne învață - să fii constant. El te învață că trebuie să fii constant și să muncești pentru ceea ce vrei să ai. Ești dispus în viața asta să sacrifici foarte multe lucruri pentru fotbal? Că știi că asta te așteaptă. Da, normal. Sunt dispus la orice, pentru că până la urmă e meseria mea și cu asta mă ocup.

Să nu te mulțumești cu puțin. Aceasta este mentalitatea lui Alin Chinteș, unul dintre jucătorii promițători de la U Cluj

Mentalitatea sănătoasă a lui Alin Chinteș: „Dacă realizezi ceva, trebuie să muncești și mai mult”

S-a apucat de fotbal târziu, la 15 ani. Nici măcar nu și-a propus să facă din asta o meserie. Dar s-a întâmplat. Cariera l-a dus din Brazilia natală în Portugalia, iar din 2020, în România, unde a jucat pentru CS Mioveni și petrolul, înainte de a semna cu FC Argeș, revelația actualei ediții de campionat. După toți acești ani, în care a reușit două promovări în Superliga, Garutti spune că cea mai importantă lecție pe care a învățat-o în fotbal este că nu trebuie să renunțe. Voiam să te întreb care e cuvântul tău preferat în limba română, în primul rând? Cred că nu pot să spun care e cuvântul meu preferat, că nu e bine să-l spun. Dar putem să spunem că ”frumos” e cuvântul meu preferat. Cum te-ai simțit prima oară când ai venit în România? Sincer, când am venit, nu știam de mult de România, pentru că în Brazilia nu se vorbește prea mult de Estul Europei, și nu știam multe lucruri despre țară. Însă când am venit aici am descoperit o țară foarte frumoasă. Și ce te-a făcut să rămâi? Că ai primit oferte să pleci Da, mie îmi place foarte mult să stau aici, sincer. Persoanele de aici, mâncarea, orașele în care am fost, toată țara mi-a plăcut foarte mult. Și nu doar mie, ci și familiei mele. Și familiei mele îi face plăcere să stea aici. De asta am rămas aici, în România. Și ce mâncare îți place cel mai mult? Micii. Micii sunt foarte buni. Tu ai mai promovat o dată, cu Mioveni. Ce a fost diferit față de promovarea de acum? La Mioveni a fost diferit că am fost la baraj. Am promovat la baraj, aici am promovat direct și campioni. Sunt două situații diferite, dar am fost bucuros de ambele. Ce a însemnat pentru tine această promovare cu FC Argeș? Pentru mine a fost cel mai fericit moment din cariera mea, că am reușit să fiu campion pe final și nu doar cu promovare, dar cu trofeu. Când ai ajuns aici, la FC Argeș, te-ai gândit că poți repeta ce s-a întâmplat la Mioveni? Adică să promovați? Da. Gândul meu a fost doar la promovare când am venit aici. Am spus și președintelui Dani Coman că mă gândesc doar la promovare. Nu pot să mă gândesc să rămân aici, să rămân la liga a doua cu o echipă, că degeaba am venit dacă nu reușim promovarea. Ce îți place cel mai mult aici, la echipă, la FC Argeș? Cred că unitatea de grup. Noi suntem foarte uniți, ca o familie, cum am spus, toată lumea a înțeles că trebuie să muncim împreună. Nu contează cine joacă, câte minute joacă, trebuie să facem totul împreună, să reușim împreună. În primul rând, când câștigă grupul, se câștigă și individual. Cred că asta e ceea ce face diferența. Cum ți se pare Piteștiul? Foarte frumos. Îmi place foarte mult să stau în Pitești. Ți-au zis colegii despre Nicolae Dobrin? Da. Au zis că a fost cel mai bun fotbalist român din istorie și așa cred și eu.

Garutti, Guilherme

Cum e fotbalul aici, comparativ cu Brazilia? E diferit. E total diferit. Cum să spun, cel mai înalt nivel în Brazilia e alt nivel, nu pot să compar aici cu România, că acolo, în Serie A sau Serie B, e foarte dificil să joci. E un nivel foarte bun, dar aici, în România, nu cred că sunt foarte departe. Avem și calitate, avem și echipe mari, avem și echipe cu istorie. E diferit și stilul de joc și la fel, aici e mai fizic, acolo mai calitativ. Nu știu cum să o spun așa, dar cred că asta face diferența. Este diferența mare. Care este fotbalistul tău brazilian preferat? Neymar. Neymar, de departe. Acum Neymar, dar din istorie, cel pe care l-am văzut a fost Ronaldo, Fenomenul. A fost incredibil de bun. Ce te-a învățat pe tine fotbalul? Să nu renunț niciodată. Cred că ăsta e scopul meu în viață și am fost așa de copil, de la început, și cred că vreau să transmit și copilului meu acest lucru. Să nu renunțe niciodată. Nu contează ce se întâmplă cu tine, să mergi mai departe. Tu ai vrut de când erai mic copil să fii fotbalist? Nu. Eu am început să joc fotbal la 15 ani, puțin târziu, dar de copil așa, am jucat pe stradă, am jucat acolo, dar nu am fost: „Eu vreau să fiu profesionist”. Însă s-a întâmplat. Păi, și ce voiai să fii când erai mic? Nu știu. Nu m-am gândit ce vreau să muncesc. Dar s-a întâmplat să fiu jucător profesionist și asta a fost. Și care a fost cel mai greu moment din cariera ta până acum? Când am început să joc fotbal. În Brazilia e diferit, e altă regulă. Când ești la început, sunt doar 18 jucători în lot, acolo nu ai legea să fii junior, poți să fii în lot să joci, acolo nu are limita de vârstă și trebuie să muncești, dacă vrei să ajungi acolo la seniori, trebuie să muncești mult. Nu spun că este la copii sau ești la juniori, acolo trebuie să muncești, trebuie să prinzi lotul. Până să ajung acolo la seniori a fost cel mai dificil moment. Când s-a întâmplat să ajungi la seniori, cum a fost? Greu și acolo. Nu aveam răbdarea pe care o am acum. A fost mai greu. Ce înseamnă pentru tine acum să joci la FC Argeș? Eu sunt foarte bucuros, foarte fericit, vreau să rămân aici cât mai mult posibil și sper să răspund pe teren încrederii pe care staff-ul o are în mine. Cu cine te-ai înțeles cel mai bine din echipă? Cu Takayuki. Cu Takayuki Seto, japonezul meu. Cum v-ați împrietenit? La Petrolul. Ne-am întâlnit prima oară la Petrolul și am rămas prieteni. Acum suntem colegi de cameră în cantonament și cred că am legat o prietenie foarte frumoasă cu el. Care e cel mai frumos moment pe care l-ai petrecut alături de Takayuki? Cred că promovarea. Acum promovarea a fost foarte frumoasă, cu stadionul plin, cu tot ce s-a întâmplat. Ce obiectiv ai tu? Personal, să fac un campionat regular bun, să fiu bine pe teren, să-mi ajut colegii și staff-ul și clubul, și ca echipă să reușim, în primul rând, să rămânem în Superliga și după vedem ce se întâmplă. Ce le promiți suporterilor FC Argeș? Dorință mare pe teren. Asta promit, că o să dăm tot pe teren și o să încercăm să câștigăm fiecare meci.

A devenit fotbalist fără să-și propună asta, însă fotbalul l-a învățat o lecție importantă. Guilherme Garutti și-a spus povestea pentru superliga.ro

Garutti: „Fotbalul m-a învățat să nu renunț”

SUPERLIGA INSIDER

Cele șapte goluri din meciul tur anunțau un nou spectacol pe Arena Națională, în meciul programat sâmbătă seară. Nu am avut goluri, deși au existat câteva ocazii ca tabela să se schimbe, dar am avut spectacol în tribune. Publicul s-a ridicat la nivelul meciului, în ciuda vremii. Nu mai puțin de 28.510 oameni au venit sâmbătă seară, pe o ploaie care nu părea că avea să se oprească vreun pic, la o temperatură de 4 grade, care se resimțeau ca -2, pentru a-și încuraja echipa favorită. Iar la final, fanii dinamoviști au fost răsplătiți pentru efortul și susținerea arătată de către cel care nu părăsește niciodată terenul fără să le întoarcă recunoștința, indiferent de vreme: Cătălin Cîrjan, căpitanul.

superliga 2025

Fotbal

vineri 19 decembrie

sâmbătă 20 decembrie

duminică 21 decembrie

luni 22 decembrie

UTA Arad - Dinamo 2-0 | Pierduți în ceață

Dinamo a ratat o șansă importantă de a trece pe primul loc, dar a pierdut cu UTA, care a jucat aproape perfect pe teren propriu.

Metaloglobus - Unirea Slobozia 2-3 | Victorie dupa 3 luni

Noutăți