Metaloglobus

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Petrolul Ploiești

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

AFC Hermannstadt

Unirea Slobozia

Stadionul 1 Mai

UTA Arad

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FC Universitatea Cluj

FC Rapid București

Universitatea Craiova

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

FK Csikszereda

FCSB

Arena Națională

Oțelul Galați

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

Ionuț Tătaru

CRONICĂ

Înaintea duelului dintre Dinamo și Petrolul, puține echipe din campionat păreau să se afle în două lumi atât de diferite precum cele care urmau să se întâlnească pe Stadionul Arcul de Triumf. Elevii lui Kopic traversau una dintre cele mai solide perioade din ultimii ani, instalați ferm pe locul 3, cu un joc coerent și cu o încredere care creștea etapă după etapă, mai ales după ce diferența față de lider se redusese la doar două puncte. Era o atmosferă pe care suporterii „câinilor” o recunoșteau din vremurile bune, de la care parcă a trecut deja o eternitate, dar care acum era noua realitate a fanilor alb-roșii. În cealaltă tabără, Petrolul venea în București cu un moral mult mai greu de gestionat. Locul 13 în clasament și doar un singur punct strâns în ultimele cinci meciuri nu erau cifrele unei echipe liniștite. Ploieștenii păreau prinși într-o spirală din care nu reușeau să iasă, oscilând între reprize decente și greșeli inexplicabile care le stricaseră constant calculele. Dincolo de rezultate, se vedea o echipă căreia îi lipsea limpezimea la finalizare și o anumită liniște în joc pe care ți-o pot oferi doar rezultatele pozitive, iar vizita pe terenul unei formații aflate în formă excelentă nu promitea deloc o seară ușoară. Totuși, exact aceste meciuri pot schimba un sezon, iar Petrolul avea în vestiar suficienți jucători capabili să profite de orice moment de slăbiciune al adversarului. Pentru oaspeți, duelul era unul cu o presiune si mai mare, pentru că Eugen Neagoe primise un ultimatum clar din partea conducerii. În condițiile în care echipa suferea evident, antrenorul ploieștenilor era obligat să producă rezultate pozitive cu Dinamo, Slobozia și Rapid pentru a mai continua pe banca ”lupilor galbeni”, o formație care a oscilat enorm în ultimii doi ani, fiind chiar în topul clasamentului când echipa era antrenată de Mehmet Topal. Au apărut apoi mari probleme financiare și o scădere dramatică de formă. Iar Dinamo a profitat din plin de forma din ultima perioadă a lupilor galbeni și s-a instalat în jumătatea adversă încă din primele minute, în care Petrolul a lăsat orice inițiativă și s-a concentrat doar pe defensivă și pe un singur detaliu, acela de a nu primi gol. Mărginean (4) a arătat intențiile gazdelor încă din primele minute, cu o lovitură foarte periculoasă de cap, care s-a scurs peste toată defensiva adversă și peste portarul Bălbărău, dar și pe lângă poarta ploieștenilor. Musi a încins și mai mult spiritele după numai 7 minute, când a cerut penalty în urma intervenției lui Jyry, dar reluările au arătat clar că jucătorul Petrolului a atins mingea în duelul cu mijlocașul transferat de la FCSB. Același Musi a fost în prim plan și după primul sfert de oră, când a pătruns în careu și a șutat foarte periculos de la 15 metri, dar mingea a trecut puțin pe lângă bara din stânga a porții lui ploieștene. Asediul a continuat la poarta elevilor lui Eugen Neagoe, iar Mărginean a reușit un gol turcesc, când a șutat foarte puternic în urma unui corner prelungit, dar mingea a lovit doar plasa laterală, păcălind totuși o parte a fanilor aflați pe Stadionul Arcul de Triumf, un stadion unde ”câinii roșii” s-au simțit foarte bine pe parcursul acestui sezon. A fost nevoie de aproape jumătate de oră pentru ca Dinamo să scadă din intensitate. Karamoko (28) a primit o pasa filtrantă foarte bună, dar atacantul nu și-a cadrat bine execuția și mingea a trecut mult peste poartă. A fost ultimul moment important al primei reprize, la finalul căreia elevii lui Zeljko Kopic au părut epuizați, iar ploieștenii au intrat liniștiti la cabine, cu obiectivul îndeplinit de a nu primi gol, dar și cu o statistică extrem de îngrijorătoare, oaspeții nereușind să trimită nici măcar un șut spre spațiul porții adverse și având o posesie de doar 25%.

Petrolul a rezistat și în primul sfert al părții secunde, dar cazemata ”lupilor galbeni” a căzut în minutul 64. Soro l-a lăsat singur pe Armstrong cu portarul advers, iar scoțianul a profitat din plin de plasamentul neinspirat al goalkeeperului oaspeților, șutând în forță la colțul scurt, pentru un gol așeptat îndelung de fanii dinamoviști din tribune. A fost momentul în care și ploieștenii s-au trezit și au încercat ceva în ofensivă, dar putea fi mult prea târziu, chiar dacă Gicu Grozav a fost introdus în teren cu doar câteva momente înainte de primirea golului. Chiar dacă au reușit să trimită mingea pe poartă, prin Giullherme (70), marea ocazie a Petrolului a venit patru minute mai târziu, când Ricardinho a șutat înșelător din afara careului, mingea fiind la un pas să îl păcălească pe Epassy, care a respins în afara terenului.

Dinamo a simțit imediat pericolul și a temporizat jocul la centrul terenului, oaspeții nepunând cu adevărat probleme în atac. Totul până la gafa uriașă a lui Epassy, care a scăpat mingea din mână și i-a lăsat-o într-o poziție ideală lui Boțogan, care a lovit bara, dar și după acest moment ploieștenii au avut noroc, pentru că balonul a ajuns la Grozav, care a înscris din doi metri pentru un 1-1 nesperat. Două puncte importante pierdute de Dinamo în lupta pentru titlu, în timp ce ploieștenii iau o gură de oxigen după un meci foarte complicat.

Epassy le-a făcut cadou ploieștenilor un punct, după un meci în care oaspeții au preferat să se apere pentru mai bine de o oră

Dinamo - Petrolul 1-1. Victorie scăpată printre degete

Levente Balint

Pentru CFR, fiecare meci este sub deviza ”totul sau nimic” în cursa pentru play-off. Cu Daniel Pancu la timonă, alb-vișiniii s-au regenerat, iar victoria din runda trecută, 4-1 la campioana FCSB, le-a dat un mare impuls speranțelor de Top 6 și le-a ridicat orgoliul. Duelul cu Metaloglobus se arăta la îndemâna lor, dar ”Pancone” nu a făcut decât o schimbare față de partida cu roș-albaștri: Abeid, în locul lui Camora. Pe ultima sută de metri, Fică a intrat în locul lui Păun, din cauza unei accidentări neașteptate. Antrenorul nu dorea să riște nimic, el avertizând chiar înaintea jocului că Metaloglobus, deși este codașă, evoluează bine contra trupelor din fruntea Superligii.Metaloglobus încerca imposibilul în Gruia. Mihai Teja a încercat orice ca să găsească o formulă solidă. Față de eșecul cu FC Argeș, dar și în perspectiva ”intermediarei” de săptămâna viitoare, tehnicianul&nbsp; a schimbat cinci jucători în ”line-up”, jucători importanți ca Huiban, Sava sau Zakir rămânând pe bancă.

Aliev Aliyevich, Alibek

ATACANȚII, ÎN PRIM-PLAN ÎN PRIMA PARTE. METALOGLOBUS NU A ARĂTAT CA O CODAȘĂCircumspecția lui Pancu a fost confirmată deja din start. Metaloglobus a început dezinvolt, fără complexele unei ”lanterne roșii” și în minutul 6 șutul din 14 metri al lui Sabater a fost blocat. CFR nu a sesizat avertismentul, iar în minutul 9, o fază frumos dezvoltată de oaspeți a fost încheiată cu un șut-centrare de pe stânga al lui Neacșu, deviat de Kun la Visic, cel care a trimis în plasă din fața careului mic: 0-1.Clujenii au reacționat rapid, iar după ce reluarea lui Fică de la 15 metri a fost reținută de Gavrilaș, a venit rândul celuilalt atacant de careu să puncteze. Cel mai în formă clujean al momentului, Cordea, a primit o minge la limita ofsaidului, a avansat și l-a găsit pe Aliev demarcat la șase metri. O simplă formalitate pentru 1-1.Nici acest gol nu i-a ”calmat” pe oaspeți. Ely (18) a trimis de pe partea dreaptă peste poartă, iar Visic, pe contraatac (21) a șutat prea slab pentru a-l păcăli pe Popa. CFR nu a găsit antidotul pentru șarjele pe contre ale lui ”Metalo”. Ely (29) a fost aproape din nou de 2-1, dar a ratat incredibil din cinci metri!Clujenii s-au calibrta greu, starea lor fiind relevată de intrarea tare al lui Muhar (34) la Dr. Irimia, taxată pentru ”galben”. Trupa lui Pancu s-a mai ordonat pe final de repriză, când Muhar a reluat tare de la distanță, însă Gavrilaș (43) a respins în corner.

Bucureștenii s-au bucurat de două ori, dar în cele din urmă au plecat triști din Gruia

RĂSTURNĂRI ȘI DUPĂ PAUZĂ! ”FEROVIARII”, SALVAȚI DE KORENICANici după pauză nu a izbutit CFR să-și facă mai liniștit meciul. Teja a mutat interesant: l-a scos pe Ely și l-a introdus pe tânărul Sîrbu, cel care a confirmat încrederea antrenorului. Atacantul de 21 de ani a înscris primul său gol din Superliga după o acțiune pe partea stângă, dar reușita a fost înlesnită de gafa lui Popa, portarul scăpând mingea printre picioare: 1-2!Cu o echipă îndrăzneață în față, CFR a avut reale probleme minute-n șir, deși a asediat careul oaspeților. Plusul de calitate și istețime i-a ajutat pe clujeni, totuși. În minutul 67, Aliev a scăpat singur spre poartă și, în urma unui contact cu Gavrilaș, a scos un 11 metri pe care arbitrul Gabriel Mihuleac l-a dictat și certificat după comunicarea cu camera VAR. Cordea (70) a transformat penalty-ul cu noroc, mingea sărind practic din fața lui Gavrilaș, aflat aproape de a bloca balonul: 2-2!Pancu a plus în atac. Slimani a intrat și el în minutul 82, iar ”Metalo” a cedat în cele din urmă, deși a mai avut câteva contre, fără să refuze jocul. În minutul 88, Korenica a prins un șut frumos cu stângul, de la aproape 20 de metri, în stânga lui Gavrilaș: 3-2. Iar după câteva zeci de secunde, căzuți moral, bucureștenii au cedat la faza creată pe traseul Biliboc-Aliev-Cordea, ultimul marcând din patru metri pentru 4-2.CFR, ÎN GRAFICPentru spectatorul imparțial, a fost una din cele mai frumoase dispute din 2026, în Superliga. Pentru CFR, a fost o lecție că nicio formație, chiar și codașă, nu trebuie subevaluată. Clujenii își cresc însă șansele pentru play-off, galvanizați de venirea lui Pancu. Pentru Metaloglobus, a fost o seară care a făcut-o să viseze frumos, pe fondul unui joc la fel de frumos. Sigur că laudele nu țin loc de puncte, dar merită să elogiem o formație care practică un fotbal onest și deschis. Și, poate, în play-out, ea va mai avea parte și de ceva șansă.

Clujenii au avut mari emoții cu ”lanterna roșie”, dar conexiunea Cordea-Aliev a fost decisivă

CFR - Metaloglobus 4-2. Descătușare pe final

ANALIZĂ

Urmează o perioadă aglomerată și intensă, pentru că săptămâna viitoare e programată și o etapă intermediară, astfel că lucrurile se pot schimba de la o zi la alta în acest interval. Însă, deocamdată, ne concentrăm pe runda cu numărul 24, care vine cu două dueluri directe în foarte strânsa luptă pentru play-off, dar și cu alte confruntări ce au multe de oferit. Așadar, pe ce trebuie să stăm cu ochii în etapa a 24-a din Superliga?

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0rXH9sENPcNffq7ZnBHdyVUYG182aWnk3G8EbTp6UiQtoRkpqYiYCuxQwtgnRUoRLl

<h2>Va fi liderul pe val și la Ovidiu?</h2>

În etapa trecută, Farul s-a reîntâlnit cu victoria după foarte mult timp, iar succesul de la Ploiești, 1-0 cu Petrolul, le permite elevilor lui Ianis Zicu să mai spere la o calificare în play-off. Chiar dacă șansele constănțenilor de a fi acolo rămân mici. Însă un alt rezultat pozitiv, în fața liderului Universitatea Craiova, ar oferi și o doză mare de încredere pentru fosta campioană. Doar că misiunea gazdelor pare una imposibilă, în condițiile în care oltenii sunt într-o formă extraordinară. Alb-albaștrii merg la Ovidiu după o serie de patru victorii, toate fără gol primit. În plus, formația din Bănie este dezlănțuită din punct de vedere ofensiv. În aceste patru succese consecutive, a marcat de 13 ori și a dus totalul golurilor din actuala ediție de campionat la 43, de departe cel mai bun atac din Superliga.

<h2>Rapid încearcă să oprească seria negativă în duelurile cu U Cluj </h2>

În Giulești am fi putut avea duelul celor mai buni marcatori din Superliga, dar, din păcate, Jovo Lukic este accidentat și ratează întâlnirea cu Alex Dobre, lider la goluri înscrise (13). Însă partida dintre Rapid și Universitatea Cluj rămâne unul dintre punctele de atracție din această rundă. O confruntare între o favorită la titlu și o candidată la un loc de play-off. Cristiano Bergodi care își înfruntă fosta echipă. Doar o parte dintre motive pentru a nu rata acest meci. În plus, alb-vișiniii vor încerca să pună capăt unei serii de șase meciuri fără victorie în fața ardelenilor. În tur, a fost 0-0, un rezultat care aproape sigur nu ar conveni niciunei echipe. Astfel că avem de ce să sperăm la un duel spectaculos.

Dobre, Alexandru Mihai

<h2>Dinamo poate pune (din nou) presiune pe rivale</h2>

La fel ca în etapa trecută, Dinamo are avantajul de a juca înaintea rivalelor din cursa pentru titlu, Universitatea Craiova și Rapid. Mai mult decât atât, dacă primele două clasate vor avea parte de dueluri complicate, alb-roșiii vor întâlni acasă o echipă în evidentă dificultate, Petrolul. Ploieștenii au cel mai slab atac din campionat (16 goluri marcate), nu câștigă de șase meciuri în Superliga, sunt fără victorie în precedentele cinci confruntări directe, iar în tur au pierdut clar acasă, scor 0-3. În aceste condiții, ”câinii” sunt evident favoriți și pot urca pe primul loc, în așteptarea unor eventuali pași greșiți făcuți de olteni și de giuleșteni.

<h2>Duelurile directe pentru play-off</h2>

Locul 4 vs locul 8, adică FC Argeș și UTA, aflate la 5 puncte una de cealaltă. Și duelul locurilor 5 și 6, FC Botoșani, respectiv Oțelul, despărțite de numai două puncte. Nu va fi o rundă decisivă, dar va fi una care ar putea cântări enorm la finalul sezonului regular. Și, cu siguranță, nu doar echipele implicate direct vor trăi la intensitate maximă aceste partide, ci și celelalte formații care luptă pentru Top 6. Mai ales cele din spate, care au nevoie de orice pas greșit al rivalelor, pentru a mai spera sau pentru a mai rămâne în cursă.

Dur-Bozoanca_Ianuarie2026_YT Thumbnail.jpg

<h2>CFR Cluj și neașteptatul ”complex Metaloglobus”</h2>

CFR Cluj vine după spectaculosul 4-1 cu FCSB, la București. Are patru victorii la rând, o serie pe care, în acest moment, în Superliga, o mai întâlnim doar în dreptul liderului Universitatea Craiova. De când Daniel Pancu stă pe bancă, ardelenii au pierdut doar o dată în campionat. Rămâne de văzut dacă toate aceste date sunt suficiente pentru a scăpa de un adevărat tabu. În acest sezon, formația din Gruia nu a reușit să câștige în fața ”lanternei” Metaloglobus. A fost 1-1 în tur și o altă remiză, 2-2, în Cupa României.

FCSB - CFR_Ianuarie 2026_WEB Preview.jpg

<h2>Poate fi prestația cu Fenerbahce declicul de care avea nevoie campioana?</h2>

FCSB are un început de 2026 dezamăgitor, dar în plină criză, campioana pare că vede o mică luminiță. Joi seară, în ultimul meci disputat în acest sezon în Europa League, roș-albaștrii au avut o prestație foarte bună în fața lui Fenerbahce, care aproape a fost completată cu o victorie. Până la urmă, a fost ”doar” 1-1, un rezultat care măcar a pus capăt seriei de înfrângeri suferite de încă deținătoarea titlului. Acum, campionii trebuie să evite un nou pas greșit și să câștige cu Csikszereda. Șansele de a prinde play-off-ul rămân mici, însă un eventual succes ar legitima calculele care ar urma. Ciucanii au luat doar 4 puncte în deplasările din acest sezon și au cea mai slabă defensivă din Superliga (51 de goluri primite), dar FCSB a suferit împotriva adversarelor din subsolul clasamentului. În cele cinci meciuri cu ultimele patru clasate din acest moment, a câștigat doar o dată.

<h2>”Derby-ul” de la retrogradare</h2>

La Slobozia, se joacă un meci cu implicații uriașe în lupta pentru evitarea retrogradării. Mai ales în ceea ce-i privește pe cei de la Hermannstadt. Sibienii sunt penultimii, la 5 puncte de primul loc de baraj și la 7 de adversara din această rundă, Unirea, ocupanta primei poziții care asigură menținerea directă în Superliga, și încă nu au câștigat sub comanda lui Dorinel Munteanu. De fapt, oaspeții de sâmbătă așteaptă un succes în campionat din septembrie. Acesta ar fi un moment bun să-l obțină, mai ales în contextul în care echipele de la baraj au jocuri grele în această rundă. Însă de misiunile dificile pe care le au Petrolul și Csikszereda vor să profite și ialomițenii. O victorie poate crește distanța față de urmăritoare. Doar că și Slobozia traversează o lungă perioadă slabă. În precedentele 12 etape, a câștigat o dată și a pierdut de 11 ori.

Au mai rămas doar șapte etape din sezonul regular în Superliga, iar suspansul este tot mai mare în toate zonele clasamentului

Lucruri de urmărit în etapa a 24-a din Superliga

TRANSFERURI

15 IANUARIE: SĂLCEANU A DEVENIT GIULEȘTEAN!Rapidiștii au dat lovitura și l-au adus pe Robert Sălceanu, fundașul stânga al Petrolului!

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1448715890592830&set=a.701826758615084

Rapid a cedat trei jucători în Superliga, iar Farul a realizat prima mutare majoră din ”mercato” de iarnă. Tabloul complet al transferurilor din această lună, în grupajul de mai jos.

10 IANUARIE: CFR, ACHIZIȚIE DE EUROCUPECFR Cluj a anunțat cooptarea fundașului Ilija Masic, cel care a jucat în toamnă în Conference League, sub culorile clubului bosniac Zrinjki Mostar.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1286241436866477&set=a.622487359908558

Între 13 ianuarie și 9 februarie are loc perioada de transferuri din Superliga. ”Mercato di riparazione”, varianta românească, a început însă deja, o serie de cluburi anunțând mutări ”in” și ”out”. În cele de mai jos, aveți toate venirile și plecările. Este de subliniat că în această rubrică găsiți numai mutările oficiale.9 IANUARIE: ”U” CLUJ, MUTARE DE EFECT!”Șepcile roșii” au realizat prima mutare majoră din această iarnă, aducându-l pe fundașul româno-italian Andrei Coubliș (22 de ani).

UNIVERSITATEA CRAIOVAVeniri: Alexandru Iamandache (CS Afumați, activ din vară)Plecări: Luis Paradela (final împrumut)

RAPID BUCUREȘTIVeniri: Daniel Paraschiv (împrumut, Real Oviedo), Robert Sălceanu (Petrolul Ploiești), Dejan Iliev (UTA)Plecări: Franz Stolz (final împrumut), Luka Gojkovic (împrumut, UTA), Claudiu Micovschi (FC Argeș), Cristian Ignat (împrumut, Petrolul Ploiești)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1449576347173451&set=a.701826758615084

https://www.facebook.com/FCRapidOficial/posts/pfbid0aMG32zUtykXom5LvAz9LpVvPmNtSjiLGbjZQ2t61cuASyfJhPfaMYwbnZuf4BMpkl

FC BOTOȘANIVeniri: -Plecări: -

DINAMO BUCUREȘTIVeniri: Valentin Țicu (Petrolul Ploiești), Ianis Tarbă (Celta Vigo)Plecări: Raul Rotund (împrumut, ASA Tg. Mureș), Luca Bărbulescu (împrumut, Corvinul Hunedoara)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1455654556564020&set=a.150983057031183

FC ARGEȘVeniri: Claudiu Micovschi (Rapid)Plecări: Caio Martins (FC Riga)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1473970638063919&set=a.126929132768083

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1468453011949015&set=a.126929136101416

OȚELUL GALAȚIVeniri: Luan Campos (Sivasspor), Bruno Paz (Zimbru Chișinău)Plecări: Vadik Murria Sorriano (reziliere contract), Paulinho (Wieczysta Cracovia)

UNIVERSITATEA CLUJVeniri: Andrei Coubliș (împrumut, Sampdoria)Plecări: Raji Ayomide (împrumut, CSM Olimpia Satu Mare)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1580936670153736&set=a.219384022975681

UTAVeniri: Ime Ndon (Milsami Orhei), Luka Gojkovic (împrumut, Rapid), Arpad Tordai (Zalgiris Vilnius)Plecări: Dejan Iliev (Rapid București)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1445850010884598&set=a.445929614209981

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1439374734865459&set=a.445929614209981

FCSBVeniri: -Plecări: Adrian Șut (Al Ain Football Club)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1431000285052356&set=a.775113497307708

FARUL CONSTANȚAVeniri: Rareș Fotin (Gimnastic Manresa)Plecări: Răzvan Ducan (reziliere contract)

CFR CLUJVeniri: Alibek Aliev (Osters IF), Ilija Masic (Zrinjski Mostar)Plecări: Lindon Emerllahu (Polissya Zhytomyr), Louis Munteanu (DC United), Marcus Coco (reziliere contract), Kurt Zouma (reziliere contract), Otto Hindrich (Legia Varșovia)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1281815227309098&set=a.622487359908558

UNIREA SLOBOZIAVeniri: Alexandru Albu (Chindia Târgoviște), Teodor Lungu (Petrocub Hîncești), Laurențiu Vlăsceanu (împrumut FCSB via UTA)Plecări: Eduard Florescu (reziliere contract), Jakob Jeno (reziliere contract), Florin Purece (reziliere contract), Christ Afalna (FC Hermannstadt), Raul Rotund (încheiere împrumut, Dinamo București)

PETROLUL PLOIEȘTIVeniri: Diogo Rodrigues (Zimbru Chișinău), Cristian Ignat (împrumut, Rapid București), Anders Dumitrescu (Sigma Olomouc), Rareș Pop (împrumut, Rapid București)Plecări: Iustin Răducan (reziliere contract), Valentin Țicu (reziliere contract), Ioan Tolea (împrumut, FC Voluntari), Denis Radu (împrumut, Eyupspor), Jerome Onguene (împrumut, Eyupspor), Robert Sălceanu (Rapid București)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1198751075699234&set=a.506247504949598

CSIKSZEREDA MIERCUREA CIUCVeniri: Marco Bettini (Primera Nacional), Wilhelm Loeper (Helsingborgs), Gustavo dos Santos Cabral (CS Alagoano), Arian Kabashi (Botev Vratsa), Răzvan Trif (liber de contract)Plecări: David Kelemen (reziliere contract), Mark Karacsony (CSM Olimpia Satu Mare), Alpar Gergely (CSM Olimpia Satu Mare)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1466914078770439&set=a.125598559568671

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1467808702014310&set=a.125598559568671

FC HERMANNSTADTVeniri: Bozhidar Chorbadzhiyski (Botev Vratsa), Eduard Florescu (Unirea Slobozia), Christ Afalna (Unirea Slobozia)Plecări: Vahid Selimovic (reziliere contract), Ianis Mihart (CSC 1599 Șelimbăr), Ciprian Biceanu (reziliere contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1447559754036117&set=a.533884275403674

METALOGLOBUS BUCUREȘTIVeniri: Florin Purece (Unirea Slobozia), Giovani Ghimfuș (împrumut, Sepsi OSK)Plecări: -

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1522885776424401&set=a.529932912386364

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1519454306767548&set=a.529932912386364

Toate transferurile din mercato de iarnă

Ghidul venirilor și plecărilor din Superliga

Andreea Cio

Oțelul Galați (team)

„Dacă ești bine cu capul și psihic ești stăpân pe tot ceea ce faci, cred că ai o mare șansă pe acest post,” ne-a zis <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/dur-bozoanca-cosmin-andrei-f6856732">Cosmin Dur-Bozoancă </a>când l-am vizitat după un antrenament la Galați. Numărul 1 de la Oțelul, cu 20 de meciuri jucate în acest sezon, 9 fără gol primit, și 54 de parade cu care și-a bucurat fanii, Cosmin vorbește echilibrat și cu zâmbetul pe buze despre un drum care nu i-a fost deloc ușor.&nbsp;L-am privit toți în meciul cu FC Argeș cum a suferit o fractură de piramidă nazală. Ce nu știam e că nu asta a fost cea mai dură lovitură dintre toate cele primite de-a lungul carierei. Două operații la umăr l-au făcut pe Cosmin să se întrebe dacă mai poate juca. Acum, îl vedem între buturi, și ne zice cu sinceritate că dacă a reușit să treacă peste acele momente, a ajuns să fie de neoprit.&nbsp;Jucătorul de 27 de ani s-a luptat cu incertitudinea, s-a antrenat singur, s-a întâlnit apoi cu teama de a nu se accidenta din nou, s-a confruntat cu greșeala și nu a mâncat două zile după, mânat de vinovăție. Și a tot revenit, a revenit, a devenit mai puternic și acum e unul dintre oamenii care se bat pentru a menține <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Oțelul</a> pe loc de Play-Off. Să fii de neoprit nu e doar o expresie motivațională pentru Cosmin Dur-Bozoancă. Iar să fii dur nu este doar o parte din numele lui. Este un mod de a înfrunta situațiile atunci când te pun jos. Și să te ridici pentru o nouă paradă.&nbsp;

Vreau să te întreb puțin despre cariera ta și sunt curioasă de cum a fost drumul tău până aici, până la Galați și dacă ai avut niște momente care simți că te-au făcut jucătorul care ești azi.A fost un drum lung și da, au fost multe momente și grele și în care am simțit că poate e prea mult, dar am reușit să trec cu bine peste. Pe scurt, sunt născut la Brașov. Acolo am început și fotbalul. Până la vârsta de 11 ani am stat acolo. La 12 ani, am fost selectat la Academia Hagi, unde am stat până la terminarea junioratului, o perioadă foarte frumoasă, grea, cu multe amintiri, mulți prieteni pe care i-am făcut acolo. Și multe cunoștințe. Acolo am pus, așa să zic, bazele fotbalului. Iar după terminarea junioratului am fost împrumutat la mai multe echipe de liga a doua până să ajung aici. Iar aici am ajuns destul de ciudat, pentru că înainte să ajung aici a fost un moment destul de greu pentru mine, pentru că șase luni nu am avut echipă. Am ajuns aici cu ajutorul unui om foarte important pentru evoluția mea, domnul Babuțan, Aurelian Babuțan. Era director sportiv aici și m-a sunat, mi-a zis: „Hai la Oțelul!”. Oțelul fiind în liga a treia, primul gând a fost nu, iar după am analizat ce oferte mai am și într-un final, fiind o echipă de tradiție, fiind un proiect serios, am luat decizia să vin aici și bine am făcut. Pentru că ce a urmat după, sincer... nu m-am gândit chiar atât de departe, pentru că în doi ani am reușit să promovăm și din liga a treia în liga a doua și din liga a doua în liga întâi și acum sunt la al treilea sezon în prima liga aici.

<h2 style="text-align:center;">Pur și simplu simțeam că am ceva de oferit și nu aveam unde să fac asta.</h2>

Vreau să ne întoarcem puțin la acele șase luni. Cum s-a întâmplat să rămâi fără echipă?A fost o situație la care nu m-am gândit nicio secundă, dar pur și simplu s-a întâmplat. A fost această fuziune între Farul și Viitorul. Eu, în acel moment, eram un jucător împrumutat la Farul, care aparținea de Ciprian Marica, și am revenit din împrumut la Farul cel nou. Am fost în cantonament, am fost în primele etape pe banca de rezerve, iar mai apoi mi s-a spus că pot să fiu liber de contract dacă vreau, că nu mai este nevoie de mine. A venit altcineva. A fost și o greșeală din partea mea pentru că am acceptat, dar nu m-am gândit nicio secundă că voi rămâne fără echipă. Așa a fost să fie.Ce ți-ai spus în momentele acelea?A fost greu, a fost foarte greu, pentru că înainte de această perioadă am avut vreo patru luni de neplată, șase luni după aceea acasă. Familia mi-a fost alături în acele momente, iubita mea, și împreună am încercat să luăm după cea mai bună decizie, să fie ceea care trebuie și sunt fericit că am ales bine.De perioada asta te referai mai devreme când ziceai că uneori a fost prea mult?A fost mult prea mult în acea perioadă, pentru că simțeam că vreau să joc și nu aveam unde să fac asta. Pur și simplu simțeam că am ceva de oferit și nu aveam unde să fac asta.Și unde te-ai antrenat în acele șase luni?În acele șase luni am fost la Brașov, dar m-am antrenat separat cu antrenorul de portari din acea vreme, Andrei Șanta, căruia îi mulțumesc. El m-a antrenat și când eram foarte mic, până să fac 10 ani. Tot cu el am învățat primele taine ale portăriei și el m-a ajutat în acele momente, dar cu toate acestea îți lipsește să faci parte dintr-un grup, să te antrenezi cu echipa în fiecare zi. Este puțin greu.Și după toată această perioadă, cum a fost momentul în care ai auzit fluierul de start al meciului și tu erai în poartă?Nu știu. Nu a fost... Pentru că, așa cum am zis, am venit aici în momentul în care echipa era în liga 3-a. Nu eram mulțumit de unde sunt în acel moment, ca ligă, dar știam că proiectul este serios, că se dorește performanță. Iar momentul în care au început meciurile și șase luni a durat această perioadă, în liga 3-a, eram sigur că vom promova pentru că aveam o echipă foarte bună și un antrenor foarte bun.

Ai un moment care ți-a rămas așa întipărit în suflet din acest drum de revenire a oțelului în Superliga?Am un moment foarte important pentru mine. Ultimul fluier aici, la ultimul meci de acasă, cu Unirea Dej, ultimul meci din play-off, practic, momentul în care am promovat în prima ligă.&nbsp;A fost o descătuşare, țin minte că am izbucnit în plâns, pentru că a fost un drum lung, într-adevăr un drum lung, dar care într-un final s-a terminat cu bine. Parcă a fost așa, mi s-a luat ceva de pe suflet când am reușit această promovare și să revenim în Superliga. Stadionul a fost plin, adică cred că era nevoie în fotbalul românesc și în Superliga de Oțelul, pentru că e frumos la Galati, se iubește fotbalul. Când vine lumea la stadion, vezi oameni de toate vârstele, vezi copii, vezi oameni mai în vârstă, femei, deci este o echipă iubită.Chiar am văzut un interviu cu tine și spuneai asta, că la Galati se iubește fotbalul.Da, așa e, se simte, nu e doar asta, se vede și la meciuri, pe stradă când ieși, toată lumea, fiind un oraș așa, în care nu sunt prea multe lucruri de făcut, fotbalul cred că este un loc cu care unește oamenii, îi aduce la o grămadă și îi unește.Ce zice lumea când te vede pe stradă?Sunt copiii, de exemplu, care cer o poză sau, nu știu, un autograf. Multă lume încurajează: „Hai, băieți, se poate la meciul următor să-i bateți”, chestii constructive, în orice caz, care sunt frumoase.Cum poate rămâne Oțelul în Play-off?E nevoie, cred eu, de stabilitate, din toate punctele de vedere și... doar de stabilitate e nevoie. Pentru că fotbal cred că știm să jucăm destul de bine, chiar dacă suntem o echipă nouă, foarte repede cred eu că ne-am închegat și suntem o echipă frumoasă. Iar dacă vom avea stabilitate pe toate planurile, cred că putem face performanță.

Cosmin, care e parada de care ești cel mai mândru din cariera ta de până acum?Nu pot să spun că am una preferată de care sunt cel mai mândru, dar sunt două din acest sezon pe care nici eu nu știu cum le-am scos <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-rap-ote?sectiune=cronica">din meciul cu Rapid</a>.Ai scos multe în meciul ăla.Au fost două intervenții de care o să-mi aduc cu drag aminte oricând, pentru că a fost instinct pur, nu altceva. Pur și simplu instinct.Sau poate a fost toată perioada din spate și faptul că acum se văd roadele.Și asta, cu siguranță, pentru că de-a lungul timpului acumulezi multe lucruri și rele, și bune. Important e ca la final din toate acestea să iasă lucruri bune și pozitive.La penalty-ul apărat la Huiban, cum a fost? I-ai zis ceva înainte sau ai încercat să-l distragi?I-am spus să nu dea pe centru. În general, cred că nu e un secret, urmărim posibilii executanți de penalty-uri și țin minte că ultimul penalty l-a dat în partea opusă față de unde a bătut în acel meci și a fost la fel, intuiție de moment.Lăsând la o parte intuiția, totuși, ce-ți place cel mai mult la tine ca jucător?Greu de spus, pentru că nu-mi place să vorbesc despre mine deloc. Îmi place să las pe alții să facă acest lucru. Nu știu, cred că sunt un tip echilibrat atât în teren cât și în afară a lui. Iar despre calitățile fizice și fotbalistice, prefer să las pe alții să vorbesc despre mine.Ți-a zis lumea că ești prea scund?În general, nu pot să zic că este un handicap, pentru că am alte calități, dar toată lumea când mă vede zice „mă așteptam să fii mai înalt”. Asta sunt. Până la urmă am și eu calitățile mele, sunt rapid, dar nu pot să spun că îmi doream să fiu mai înalt. Ăsta sunt și sunt bine cu cine sunt.

Și cum ești tu în raport cu această responsabilitate pe care o ai totuși pe umerii tăi, ca numărul 1 și la propriu, și la figurat, la Oțelul Galați?Este o responsabilitate normală, adică nu pot să spun că este ceva special. Este un rol în poartă pe care îl ai, de care trebuie să fii foarte conștient, pentru că orice greșeală poate fi taxată. Și asta contează mult în mintea unui portar, pentru că eu cred că psihicul în portărie este unul dintre cele mai importante elemente. Dacă ești bine cu capul și psihic să fii stăpân pe tot ceea ce faci, cred că ai o mare șansă pe acest post.Și ce te ajută pe tine sau ce faci tu în mod special ca să fii bine psihic?Nu fac ceva special. Încerc, de exemplu, în ziua meciului să îmi eliberez mintea de orice lucru poate fi negativ sau care nu mă poate ajuta. Și să mă gândesc strict la meci. În momentul în care ies de pe teren mereu să fiu mulțumit și împăcat cu ceea ce am făcut, iar motivația de zi cu zi vine din interior și nu pot să spun ce îmi dă această motivație. Pur și simplu îmi doresc să fiu mai bun în fiecare zi și cam asta e tot.Interiorul tău e cel mai bun mental coach pe care-l ai?Pentru moment, da. Pentru că dacă eu sunt bine cu mine, cred că asta este cel mai important.Cum ai fost tu cu tine în acele momente în care au fost accidentarea și fractura de piramidă nazală?
Au fost momente dificil de văzut, darămite de trăit.Da, a fost un moment destul de derutant, pentru că primul verdict al medicilor a fost clar că o să mă operez, că o să urmeze o perioadă de repaus, dar din fericire am primit vești bune imediat după. Mi-am dorit doar să treacă două săptămâni, cât n-am avut voie să fac efort, și să mă întorc lângă colegii mei. Dar înainte de această accidentare cu nasul, am avut două accidentări mult mai grave, la umăr, două operații și în acel moment am zis că dacă am reușit să trec peste astea două, mă simt cumva de neoprit.&nbsp;Cum ai reușit să treci? Să fii bine și fizic, și psihic?Fizic, a doua operație a fost cea care a fost, să zic, mai grea, pentru că a fost o recidivă la prima și psihic, și fizic am trecut cu ajutorul familiei. Fizic, în momentul în care, nu știu, în jur de o lună după operație am fost la un control, a trebuit să stau cu mâna imobilizată timp de o lună și când mi-am scos mâna din acea orteză în care o țineam și am văzut că nu sunt în stare să ridic măcar mâna, apoi m-am panicat puțin, dar după ce am început recuperarea, lucrurile au venit de la sine cumva și m-am simțit din ce în ce mai bine.&nbsp;Este greu să nu fii alături de colegi în fiecare zi, cel mai greu a fost să văd acea finală de cupă pierdută din tribună, pentru că eram accidentat și, nu știu, în momentul în care am început cu echipa, am avut în jur de două săptămâni în care m-am antrenat până să încep să fac plonjoane și tot ce face un portar, am făcut chestii specifice, dar până la un anumit nivel. Iar când mă uitam așa la ceilalți colegi ai mei, la portari, și vedeam, de exemplu, când făceau finalizare, puneam tot felul de întrebări, zic: „Oare o să mai pot? Uite cât de tare dau ăștia la poartă. Când mai sar eu după mingea așa?”. Iar ușor-ușor au venit toate. Este nevoie doar de timp și de răbdare, pentru că resursele s-au găsit în fiecare să-și revină la nivelul la care a fost înainte sau poate chiar să fie mai bun.

Și când ai revenit, sunt curioasă, care a fost raportul între teamă și bucurie?Bucuria a fost mai mare, cu siguranță. Teama o ai primele două, trei zile, poate o săptămână, dar, în adrenalina antrenamentului și a jocului, când cineva dă la poartă nu ai timp să te gândești: „Mi-e frică”. Totul vine așa, din instinct și, cum am spus, cred că bucuria a fost mult, mult mai mare.Vreau să te întreb cum s-a simțit și bucuria atunci când colegii tăi ți-au dedicat victoria cu CFR?Sincer, am fost surprins, în primul rând, de momentul în care au intrat pe teren cu tricouri speciale pentru mine și a fost gestul lui Zhelev, care chiar el mă și accidentase. M-am simțit bine. La goluri m-am simțit bine, în primul rând, că a fost o victorie și au reușit <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-ote-cfr?sectiune=cronica">să câștige contra CFR-ului</a> și, cu această ocazie, a fost suficient și mi-au dedicat victoria. Nu era nevoie și de tricouri.

<h2 style="text-align:center;">&nbsp;Mi-e scris în frunte acum Coco. </h2>

Coco - de unde vine porecla?De când eram copil, mic, în jur de 5 ani aveam, probabil, cred, nu am întrebat niciodată, de la Cosmin, dar toată lumea îmi spune așa, inclusiv părinții.
Mi-e scris în frunte, acum, Coco, că toată lumea așa mă cunoaște și așa îmi spune.Și aproape de frunte ai și un semn de bună purtare din copilărie, corect?Am un semn de bună purtare, da. Aveam în jur de un an și jumătate, pe afară, cu copii, am dat cu nasul într-o țeavă.&nbsp;N-a fost nevoie de operație nici atunci, nu?Doar de câteva copci.E dificil să joci cu acea mască?Nu știu dacă dificil e cuvântul. E puțin incomod, dar incomod la modul că simți că ai ceva în plus pe față. Și transpiri mai mult, dar în rest simțeam că mă protejează și că mă ajută în cazul în care iese un contact la nivelul feței.
Am renunțat la ea. Sper să stea acolo, în cușetă.N-ai aruncat-o?Nu am aruncat-o, pentru că este făcută special pentru fața mea. Și nu o să o arunc.&nbsp;Vreau să te întreb despre un meci special, meciul cu Daco-Getica și faptul că după au urmat două zile de post, corect?Da, când eram la U Cluj. A fost post negru. Nu doar post. Acum râd, știi? Dar în acele momente am suferit, pentru că era... cred că a fost prima eroare majoră pe care am făcut-o în acel meci. Și televizat, și toată lumea mă suna, eu nu voiam să vorbesc cu nimeni. Dar e un moment de care mi-aduc aminte acum. Nu știu, râd. Dar în acele momente am fost destul de supărat. Și am avut noroc că la trei zile a venit al meci și am reușit să apăr bine. Și s-a uitat totul.

Apropo de apărat, dacă ar fi să aperi un penalti de la oricine din lumea asta, ai avea un adversar special?De la... Cred că de la Messi.I-ai zice să nu tragă pe centru?Nu o dă pe centru. El nu dă pe centru. Dar dacă va fi vreodată, va fi o adevărată provocare.Voiam să te mai întreb cum ești tu atunci când nu ești pe teren și la antrenament?Sunt un tip destul de calm. Nu-mi place să fiu foarte extravagant cu ce fac. În general, pe acasă. Maxim, un restaurant sau ceva de genul, cu iubita mea. Mai ieșim la plimbare. Chestii pe care le face toată lumea. Sunt un tip normal. Mai am așa ca o pasiune extra. Am două, de fapt. Îmi place tenisul de câmp foarte mult. Și mai nou padelul. Văd că este un sport care a crescut foarte mult. Am reușit să joc de câteva ori și îmi place foarte mult.Cu colegii sau cu cine?Cu colegii, nu, pentru că la Galați nu avem încă un teren. Sper cât mai repede să se facă unul.
Îmi place Formula 1. Cam astea sunt. Îmi plac pisicile. Mult.
Îmi plac pisicile mult. Cam astea sunt chestiile.De aceea spunea Paul Iacob de pisica de aici, din curte, că e doar a ta?Da. Cu mine e cuminte, dar mă mai zgârie și pe mine, chiar dacă îi dau de mâncare în fiecare zi.Ai pisici acasă?Cu iubita mea avem o pisică, dar orice pisică văd pe stradă e a mea. Nu pot să nu mă duc să iau ceva de mâncare pentru ea.

<h2 style="text-align:center;">Să fii mulțumit tu cu tine și tu de tine.</h2>

Cum a fost experiența alături de iubita ta de la Formula 1?
Mișto, foarte fain. A fost pentru prima oară când am fost la Formula 1 și pentru mine și pentru ea. A fost tare în toate cele trei zile, atât la antrenamente, cât și calificări și la cursa. O experiență pe care nu o voi uita și sunt sigur că pentru oricine, o dată în viață, e ceva de bifat.
Unde ați fost?
La cursa de la Barcelona.
Și ai un pilot preferat?
Sunt fan Hamilton.
Te-ai fi văzut pilot de Formula 1? Ți-ar fi plăcut?
Mi-ar fi plăcut, dar mi-am descoperit prea târziu această pasiune încât să pot face asta.
Știu că ești pasionat și de rap, corect? Ascult muzică rap, da.
Care-i artistul preferat?
Doc.
Ai o melodie preferată?
Am una, „Toamna profesoară”. Îmi place cam tot ce scoate.
Ziceai la un moment dat că dacă n-ai fi fost fotbalist, poate ai fi luat drumul antreprenoriatului.
Sunt curioasă ce afacere ți-ai deschide aici, în Galați?&nbsp;În Galați mi-aș deschide un teren de padel.&nbsp;Vedeți, odată ce ești angrenat în lumea asta a fotbalului, nici nu ai timp să te gândești prea mult la ce ai face după sau ce ai face dacă...&nbsp;Nu știu, trăiesc prezentul și după voi vedea.
Cum ți-ar plăcea să fie recunoscut Cosmin Dur-Bozoancă în fotbalul românesc?
Vreau să fiu recunoscut ca un portar bun, care peste tot unde a fost și-a făcut treaba, un coleg bun care mereu a încercat să ajute pe toată lumea cu ce a putut și cam atât. Nu sunt prea multe cuvinte de zis. Cred că la finalul zilei dacă ești mulțumit tu cu tine și tu de tine, cred că și ceilalți vor avea cuvinte bune de spus despre tine.
Ne-ai povestit toată istoria ta și toate momentele grele prin care ai trecut, accidentări, momente în care te antrenai singur. Ce-ar trebui să-ți ofere fotbalul ca să te recompenseze tot ce ai trăit?
În momentul ăsta, nu trebuie să-mi ofere nimic.
Trebuie doar să continue acest drum și să continue cât mai mult. Îmi doresc să joc cât mai mult posibil și doar să mă bucur de ceea ce fac și să am ce pune pe masă familiei.
Și pisicii.
Și pisicii!

Îi mulțumim lui Cosmin pentru cuvinte și pentru seninătatea cu care a împărtășit etapele carierei lui. Putem rămâne cu multe concluzii după acest interviu, una dintre ele poate pusă în practică și pentru viețile noastre.&nbsp;„În momentul în care ies de pe teren, să fiu mulțumit și împăcat cu ceea ce am făcut.” Indiferent de terenurile pe care jucați, lucrați, trăiți, e cea mai mare ușurare ca la final de zi să fii bine cu tine. Și asta ar fi una dintre lecțiile învățate de la fotbal. Mulțumim, Cosmin!&nbsp;

De la șase luni departe de fotbal, la întrebarea „Oare o să mai pot juca?”, până la descătușarea intrării în Superliga

Cosmin Dur-Bozoancă: „Când am scos orteza, am văzut că nu sunt în stare nici să ridic mâna”

Cu șapte etape înainte de finalul sezonului regulat, UTA este doar la un punct de ultimul loc care duce în play-off. Este cea mai bună stagiune a ”Bătrânei Doamne”, de la revenirea în elită, în 2020. Asta, în condițiile în care în 2025 a fost un veritabil ”du-te, vino” în curtea multiplei campioane. În plus, în vară a venit și un nou antrenor. Orice estimare logică o indica pe UTA undeva în zona medie a tabelei, nefiind puțini cei care îi prevedeau un sezon greu.Dar, iată că Adrian Mihalcea, după ce a dus Slobozia în premieră în Superliga și a menținut-o în elită după meciuri eroice, a pus repede pe picioare ”Bătrâna Doamnă”. Și a făcut ca UTA să aibă șanse reale să prindă play-off-ul în premieră. Să vedem cum a reușit asta, în cinci elemente-cheie.1. OMOGENIZARE RAPIDĂEfectivul alb-roșiilor a fost schimbat radical în ”mercato” din vară. Putem ajunge la un număr de aproape 30 de jucători noi, aici incluzând tineri avansați din propriul centru sau jucători reveniți/împrumutați. Cu toate acestea, UTA s-a omogenizat iute, nefiind nevoie de clasica scuză cu timpul necesar pentru integrarea nou veniților. De asemenea, este de notat că arădenii nu au achiziționat jucători de marcă. Au venit fotbaliști liberi de contract, unii dintre ei de la echipe retrogradate (Coman și Sota Mino de la Sepsi, Roman de la Poli Iași) sau de la formații care au jucat la baraj (Pospelov, Slobozia). Poate singurul nume ”mare” este Abdallah (Dinamo).2. CONSTITUIREA UNUI 11 STANDARDMihalcea a izbutit să coaguleze un 11 de start constant. Evident, cu problemele de rigoare, la orice echipă: accidentări, suspendări, ieșiri din formă. La ora actuală, se poate zice că, excluzând zona mediană, unde a avut multe oscilații, UTA are un 11 previzibil: Gorcea (10 prezențe) - Țuțu (21), Poulolo (21), Pospelov (21), Alomerovic (19) - Van Durmen (20), Hrezdac (20) sau Odada (6), Sota Mino (10) - Costache (22), Roman (22), Tzionis (16) - Abdallah (17) sau Coman (15).De specificat că Odada a venit mai târziu, iar Tzionis este accidentat.3. RANDAMENT MAXIM DE LA NOU VENIȚIMihalcea a reușit să motiveze nou veniții și să le eficientizeze randamentul. Astfel, Alin Roman este unul din cei mai în formă jucători din Superliga. Are cele mai multe pase decisive (10), cea mai ridicată medie de șuturi pe meci (3,2) și cele mai multe șanse de gol create (16)!Un alt fotbalist transferat în vară a fost ridicat la un nivel excelent după ce intrase într-o depresie fotbalistică la Sepsi. Marius Coman are cinci goluri în 15 meciuri din acest campionat.4. REMONTADE ARĂDENE, MARCĂ ÎNREGISTRATĂUTA a furnizat adevărate meciuri epice în acest sezon. Memorabil este duelul din startul sezonului, când arădenii au scos un 3-3 acasă cu Universitatea Craiova, deși erau conduși cu 3-0 după minutul 80.Șase meciuri au fost câștigate de utiști după ce a fost ”X” la pauză, iar alte trei dueluri s-au terminat nedecis după ce arădenii au fost conduși la finele primei reprize!5. SPRIJINUL FANILORAdrian Mihalcea a reușit să găsească echilibrul necesar într-o perioadă în care există discordanțe majore între galeria echipei și conducerea clubului. Fără să iasă cu declarații contondente, antrenorul a reușit să protejeze formația de aceste momente delicate. Poate și asta a contat ca UTA să aibă mai departe un sprijin solid din partea suporterilor. La ora actuală, ”Bătrâna Doamnă” este pe locul 5 în topul asistențelor, cu un total de 145.810 de spectatori prezenți la jocurile ei de acasă.

Taroi_Decembrie2025 - YT Thumbnail V2.jpg

URMEAZĂ O SERIE DECISIVĂ Etapa trecută, UTA a cedat acasă cu Rapid (1-2), într-un mod consacrat chiar de ea. A pierdut, deși a condus cu 1-0, dar Mihalcea a fost conștient că valoarea net superioară a oponenților a fost decisivă: ”E bine că-n alte meciuri am reușit să facem remontade și să câștigăm. Cu Rapidul nu am reușit, dar nu este vorba de delăsare, de atitudine sau deconcentrare. Nu ai cum să nu fii concentrat în vreun moment când joci cu Rapid. Până la urmă, giuleștenii sunt o echipă solidă, cu valori, care uitați ce jucători au luat: Paraschiv, Moruțan... Noi doar cu gândul am putea să ajungem la ei. La un moment dat, calitatea face diferența. Din punct de vedere al muncii, nu am ce să le reproșez jucătorilor noștri”. În weekend, UTA va juca la FC Argeș, într-un duel care o poate calibra în cursa de play-off. Să nu uităm, arădenii au șanse mari să avanseze și în Cupa României. Așadar, un sezon remarcabil pentru Adrian Mihalcea și ai săi.

După salvarea miraculoasă a Unirii, tehnicianul de 49 de ani a dus UTA spre un sezon excelent

Mihalcea, omul-cheie în relansarea arădenilor

Ana-Maria Popescu

SUPERLIGA INSIDER

Tânărul fotbalist care îmbracă tricoul „câinilor” a fost protagonistul unui schimb neașteptat în această vară între Dinamo și FCSB. El a sosit la clubul alb-roșu, în timp ce fostul căpitan, Dennis Politic, a semnat cu campioana en-titre. Impactul lui Musi a fost unul rapid, făcându-și loc în echipa de bază a lui Kopic, iar ca totul să fie „complet”, a înscris și a dat o pasă de gol chiar în derby-ul cu fosta echipă, încheiat 4-3, cu victoria „câinilor”. Musi a ajuns la patru reușite și trei pase de gol în acest sezon pentru noua echipă, iar în curând se pregătește să devină și tată. În interviul pe care l-am realizat ne povestește parcursul său. Alex, pentru început spune-ne un lucru despre tine care nu se știe. Ce ți-ar plăcea să afle oamenii în premieră? Sunt foarte ofticos. Asta nu prea știe nimeni. Nu-mi place să pierd. Și mă oftic foarte repede. Vreau să te întreb cine este Alexandru Musi, dar nu fotbalistul. Că fotbalistul știm cine este, dar omul? Un băiat liniștit, căruia îi place să se plimbe, să stea cu familia, să petreacă timpul cu nepoții și să se uite și la filme. Cum a fost pentru tine să crești în Spania? A fost o chestie minunată, mai ales că am învățat foarte multe de acolo, mai ales pe plan fotbalistic și pe plan personal. Chiar am avut mult de învățat și acolo chiar să învață pe altă mentalitate și mă bucur că am prins un pic de acolo. Știi spaniolă? La perfecție. Serios? Serios! Ce tare! Deci ești pregătit pentru un transfer în Spania. Doamne ajută! Ce sacrificii ai spune că au făcut părinții tăi pentru cariera ta? În primul rând, sacrificiul foarte mare a fost că au stat fără mine. M-au lăsat singur în țară. Știu că au suferit foarte mult deoarece m-au lăsat la 12 ani aici și au plecat în străinătate, la muncă. Și alt sacrificiu pot să spun că... Dau un exemplu. Când nu aveau bani de motorină sau ceva, băgau ultimul ban ca să poată să mă ducă la antrenament. Dar cum a fost pentru tine să stai singur fără părinții? Sincer, eu eram mai copil, nu prea îmi dădeam seama. Stăteam cu băieții la cămin, nu îmi dădeam seama. Dar după ce au trecut anii, chiar mi-au spus și ei că au suferit foarte mult și doar vreau să le mulțumesc pentru toate sacrificiile pe care au făcut. Ai spus că mama ta te-a dus la fotbal peste tot. Vreau să te întreb ce înseamnă mama ta pentru tine? Păi nu doar mama mea și tatăl meu. Amândoi înseamnă totul pentru mine. Fără ei nu eram unde sunt acum. Și orice jucător, fără părinți, eu zic că nu avea cum să ajungă. Îți mai amintești un moment în care te-au sunat părinții după vreun meci, să te certe? Da. Tata m-a sunat după meciul cu... Eram la Petrolul atunci și ratasem o ocazie foarte mare, cred că cu poarta goală. Nu cu poarta goală, dar șase metri cu toată poarta în față am dat în portar. Și atunci chiar mi-a zis că n-am fost concentrat și se vedea în timpul meciului că nu sunt în meci, nu sunt conectat. Dar ce s-a întâmplat cu tine atunci? Aveai gândurile în altă parte? Nu, pur și simplu un meci mai slab făcut de mine. Ai încercat și alte sporturi atunci când erai mic sau doar fotbalul a existat? Nu, doar fotbalul a existat. N-a fost alt sport. Și dacă, de exemplu, de mâine n-ar mai fi fotbal, ce ar fi Alexandru Musi? Grea întrebare! Cred că la muncă, nu? Că orice om, nu este o rușine să muncești și până la urmă oricine ar trebui să muncească. Comparativ cu ce ai găsit în România, cum erau condițiile din Valencia? Erau condiții foarte bune, dar și în România am găsit niște condiții foarte bune. Chiar la orice echipă de am fost, au fost condiții. De ce nu ai rămas în Spania? A decedat bunicul meu. Rămăsesem o săptămână la cămin, acolo la ei, dar eram foarte mic. Și pur și simplu ai mei s-au întors în țară, au zis că le este mai bine aici, au găsit și muncă aici, în România, în București. Și pur și simplu au decis să se întoarcă tot și eu n-am putut să stau fără ei.

<h2>„Cei de la FCSB m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere”</h2> Cum a fost să crești la FCSB? A fost un lucru bun, am dat de niște oameni foarte buni cu mine, m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere și pe partea asta vreau să le mulțumesc celor de acolo care m-au ajutat să progresez din toate punctele. Perioada de la FCSB a fost cu suișuri și coborâșuri, dar mi-ar plăcea să alegi un singur moment, cel mai bun sau fericit al tău de-acolo? Când m-am întors de la Petrolul și am dat gol cu U Cluj. Cum a fost perioada petrecută la Petrolul? Cum ți s-au părut și fanii de atunci? O perioadă foarte bună pentru mine. Acolo pot să spun că m-am dezvoltat cel mai mult. A fost perioada de adaptare pentru Superliga, mai ales că venisem din Liga 2, de la Iași, și acolo, la Petrolul, am prins experiența pentru Superliga și mi-am făcut viața mai ușoară în meciurile astea tari. Cum se simte să joci împotriva lui Dinamo, iar apoi să îmbraci tricoul lui Dinamo? Se simte extraordinar, mai ales că joci într-un derby cu mulți fani. La fiecare meci cred că a fost stadionul plin și chiar te simți fotbalist, să spun. Cât de greu a fost, la nivel mental și emoțional, să treci de la FCSB la Dinamo, știind rivalitatea dintre cluburi și reacțiile care erau inevitabile ale celor din jur? Sincer, nu am băgat de seamă la reacții. Nu m-a interesat. Eu când am ajuns la Dinamo doar m-am gândit să-mi fac treaba, să ajut echipa să ajungă acolo sus și în continuare să muncesc și să ajungem, de ce nu?, să luăm campionatul. Cum reușești să te menții atât de puternic mental? Pentru vârsta ta ești foarte ancorat... Nu că reușesc, dar mă ajută și familia. Mi-a explicat și tatăl meu să nu bag în seamă ce se vorbește în presă sau ce se scrie. Doar să fiu eu, să mă bucur de fotbal, că asta e cel mai important. Numărul șapte de pe tricou are o semnificație anume? Cristiano Ronaldo, idolul meu.

<h2>„Pe mine mă alimentează să fiu huiduit”</h2> Ce simte un jucător atunci când este huiduit? Te alimentează sau mai mult te demoralizează? Nu știu. Pe mine, de exemplu, mă alimentează. Nu mă demoralizează, deoarece am jucat pe toate stadioanele din România și este și normal să fiu huiduit, nu doar aplaudat. Care este stadionul care ți-a plăcut cel mai mult atmosfera, în afară de cel de aici, din București? Arad, cu UTA Arad. Cât a contat victoria din derby, prima a sezonului, pentru parcursul care a urmat? A contat foarte mult, mai ales că nu treceam printr-o perioadă bună. Nu reușeam să adunăm puncte și victoria ne-a împins de la spate, să spun, și ne-a dat un moral incredibil. Zi-mi dacă exista un lucru pe care îl credeai despre Dinamo din afară și ai descoperit că era diferit în momentul în care ai ajuns la echipă. Nu pot să spun că m-am gândit la ceva. Chiar nu mă gândeam că o să ajung la Dinamo, dar am ajuns. Cum l-ai caracteriza pe Kopic, ca antrenor? Îl simți mai aproape de zona tacticii și a organizării jocului sau mai orientat spre creativitate și încrederea jucătorilor în propriile calități? Cum am spus-o de multe ori, domnul Kopic, pe mine, unul, chiar m-a ajutat foarte mult. M-a dorit foarte mult și asta dă încredere unui jucător. Mai ales că dacă te bag în teren și îți dă minute, îți dă încredere, asta e cel mai important, mai ales la un jucător tânăr, care trebuie să progreseze, să evolueze cât mai mult. Este un antrenor care știe ce are de făcut, știe cum să ne monteze. La meciuri, la fel, știe cum să ne explice tactic și cum să stăm, cum să îi prindem. Ești tânăr, dar vreau să-mi spui care a fost cel mai dificil moment din carieră pe care l-ai trăit până acum? Cel mai dificil? La Petrolul. Aveam meci cu Botoșani și dacă câștigam, ne salvam de la retrogradare. Nu ne mai trebuiau puncte, să spun așa. Salvam. Și dacă îl pierdeam, trebuia să batem neapărat. Mai aveam două meciuri, trebuia să câștigăm. Și pe ultimul meci l-am câștigat, cu Galați, acasă și ne-am salvat. Și cel cu Botoșani l-am pierdut. Cum a fost momentul ăla? Ce ai zis? Moment greu. Mai erau două meciuri. Dacă nu câștigam nici cu Galați acasă, eram la baraj, cred. Care este un sfat pe care l-ai primit și a rămas cu tine până în prezent și de la cine? Să rămân cu picioarele pe pământ. Tatăl meu. Tată la doar 21 de ani. Ești pregătit pentru acest pas? Cu siguranță! Spune-mi ce faci în timpul liber. Cum te deconectezi de fotbal? Îmi place să mă mai joc FIFA, să mă uit la filme și să stau cu nepoții. În încheiere, lasă-ne un mesaj pentru fanii lui Dinamo. Să vină la stadion să ne susțină și să ne bucurăm cu toții.

Alex Musi (21 ani) a reușit să se adapteze rapid la Dinamo, echipă cu care a semnat în vara lui 2025.

Alexandru Musi: „Părinții băgau și ultimul ban să mă poată duce la antrenamente”

FC Argeș (team)

Cătălin Straton a fost alături de FC Argeș în toate etapele drumului spre Superliga. A fost omul care a continuat să vină cu plăcere la antrenamente și care purta mândrie în suflet că joacă pentru acest club. Ne-a recunoscut într-un interviu special că a fost un moment tragic acela al retrogradării. Dar a ales să nu plece, nu a ales varianta cea mai ușoară. Pentru că experiența unui veteran nu stă neapărat în meciurile adunate, ci în sufletul pe care învață să-l pună pe teren. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/straton-catalin-2bcb4fc0">Cătălin</a> spune că nu se regăsește la nivelul altor portari care au apărat buturile lui FC Argeș. Însă, ascultându-l, poți să-ți dai seama că greșește. Pentru că lumea nu va uita niciodată o paradă. La fel de bine cum lumea nu va uita niciodată când nu e părăsită la greu.&nbsp; Vă invităm să citiți și să urmăriți un interviu cu un portar care va rămâne în istoria clubului piteștean. Pentru meciuri. Pentru parada. Pentru suflet.&nbsp;

Vreau să te întreb ce simți la finalul unui meci în care nu ai luat gol? Am trecut de etapa asta, să știi, mă încearcă un sentiment de bucurie, dar dacă echipa nu câștigă, atunci când ajung la stadion, oricât mi-aș face treaba de bine, prefer mai bine să câștige echipa. Înainte când eram mic și eram la început și voiam să demonstrez, eram fericit doar când nu luam gol, adică mă rezumam doar la mine. Odată cu trecerea timpului, exact ca și în familie, nu mai te rezumi doar la tine, te rezumi la un tot unitar, la ceea ce înseamnă echipă și practic a doua familie a ta, cam despre asta este vorba.Familia FC Argeș. Ce înseamnă pentru tine să fii parte din ea?&nbsp; Să știi că asta a fost alegerea mea. Am mai avut oferte de la această echipă, dar nu a fost momentul. Să fiu sincer... că îmi place să fiu un băiat sincer. Principalul motiv pentru care am venit la FC Argeș a fost pentru că mi-am dorit să fiu alături de familia mea. Am două fete, ele stau în Pitești, suntem stabiliți aici și îmi doream să vin alături de ele. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit această șansă să joc la FC Argeș.Sunt convins 100% că am făcut cea mai bună alegere din viața mea, pentru că sunt de trei ani aici, practic în fiecare sezon am jucat undeva la 75-80% din meciuri, și la vârsta mea este foarte important să ai continuitate și să arăți, hai să nu zic de la meci la meci, dar de la lună la lună că încă poți. Întotdeauna vor fi greșeli. Greșelile apar și la vârste fragede și la cel mai experimentat, dar important este să muncești și lucrul acesta mă ține în viață, să spun așa, pentru că atâta timp cât ai plăcere pe terenul de fotbal și ambiția de a te antrena mereu, vei reuși și la meci. Și chiar chestia asta am văzut-o la domnul Hagi, a spus-o într-o conferință de presă, nu mai știu exact în ce context, dar asta a spus, pentru că el s-a lăsat că nu mai venea cu plăcere la antrenament, eu încă vin.

<h2 style="text-align:center;">Mă bucur că am rămas și atunci când a fost greu.</h2>

Ne zici cum a fost momentul când ai pășit pentru prima oară pe stadionul Nicolae Dobrin? În primul rând și primul rând a fost o motivație și este încă o motivație pentru a-mi face familia mândră. Pentru că să știi că și ei atunci când ies pe stradă știu. Este soția lui Straton, sunt fetele lui Straton și îmi doresc din tot sufletul ca lumea să-mi aprecieze familia prin ceea ce fac eu. Doi la mână, să zic așa, au fost foarte multe legende aici și nu e ușor să te impui ca portar și să joci și să o faci bine. Oricât ai face-o de bine, întotdeauna vei fi asimilat cu Dani Coman, cu Vasile Stan, cu domnul Andrei Speriatu. Niciodată nu o să pot să fiu de nivelul lor sau poate deocamdată nu a apărut un portar de nivelul lor, dar încerc să-mi fac treaba cât mai bine și într-un final aș vrea să spun că mă bucur că am rămas și atunci când a fost greu. Deși chiar a fost greu, să știi, după acea retrogradare, dar mă bucur că am dat dovadă de caracter și poate am demonstrat încă o dată la multă lume că sunt un băiat pe care lumea se poate baza.Era mai ușor să pleci și nu ai făcut-o. De ce? Au fost momente dificile, pentru că sunt convins că dacă lucrurile erau mai bine ordonate, nu picam. Aceasta este părerea mea. O echipă are nevoie de un președinte și de un antrenor bun. Oricât de bună ar fi echipa, aici facem o comparație, nu mă refer la Barcelona, Real Madrid când nu ai nevoie de antrenor, mă refer strict la nivelul nostru. Când ai un antrenor bun și un președinte bun care știu să organizeze fiecare lucru, eu sunt convins că sunt foarte multe lucruri care vin de la sine și te bucuri de împliniri.Dacă ar fi să te uiți puțin așa în spate, este acesta cel mai dificil moment pe care l-ai trăit? La FC Argeș? Au fost momente dificile în viața mea, dar referitor la sport, având în vedere istoria pe care o reprezintă FC Argeș, a fost tragic, nu știu dacă e greu să spun, chiar a fost tragic așa pentru că nu mă gândeam niciodată că voi retrograda cu FC Argeș, dar dacă lucrurile nu au fost făcute așa cum au trebuit, am cules ceea ce am semănat. Dar aici vreau să spun că și noi, jucătorii, am fost de vină, cam toată lumea a fost de vină.

<h2 style="text-align:center;">Viorel Hizo m-a văzut și a zis: „Pe el vreau să-l bag în poartă.”</h2>

Câte sezoane ai în campionatul românesc sau câte meciuri? Ai numărat vreodată? Nu știu, în jur de 200 dacă nu mă înșel, dar nu am stat să număr, ca sezoane așa în 2009, parcă am debutat la un meci cu Poli Iași, Rapid - Poli Iași, pe Giulești, parcă în iulie, ceva de genul, știu că am bătut 4-1. Îmi amintesc așa în mare și echipa, era domnul Hizo, dar a fost ceva extraordinar la vârsta aceea, nici nu eram conștient, am avut emoții mari și acum țin minte, pentru că fotbalul de atunci cred că era cu mult mai presus de ceea ce întâlnim acum. Cred că asta e părerea mea, fără să jignesc pe nimeni. Aveai un Adi Iencsi, Marius Constantin, Dani Coman, Pancu, oameni care au însemnat ceva pentru fotbalul românesc și aici mă refer strict la echipa la care am debutat, la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a>.Și așa cum tu te uitai la ei atunci în vestiar, așa se uită acum tinerii la tine în vestiar. Simți că ai această responsabilitate pentru cei tineri? Da, pentru că de aceea m-am și deschis așa față de tine, sau față de voi, pentru că știu cum îi priveam și eu pe alții și dacă mă întrebi acum ce tabieturi avea fiecare jucător atunci când am intrat în vestiarul Rapidului, știu absolut tot și uite au trecut 19, fac 35 de ani, au trecut ceva anișori și știu tot, tot, tot. Și probabil așa vor fi și ei. De aceea am zis că trebuie să fiu foarte atent la aceste lucruri. Și nu numai la fotbal, cât și acasă cu familie, cu copiii.Ai împrumutat ceva din acele tabieturi văzute în vestiar? Da. Mi-a plăcut întotdeauna vestimentația lui Dani, am o relație extraordinară cu el, deși mă ceartă când nu sunt cum trebuie să fiu, avem o relație, să zic, ca tată și fiu. Așa sunt de 30 de ani aproape, de la 16 ani mă știu cu el, sunt atâția ani de prietenie. Totdeauna mi-a plăcut caracterul lui, seriozitatea de care a dat dovadă, mi-a plăcut nebunia lui Marius Constantin. Îmi plăcea așa cum era ca tânăr, cum a ajutat tinerii, să zic, care erau mai mici, de veneau de la juniori. Mi-a plăcut perseveranța și seriozitatea lui Viorel Moldovan când l-am prins și pe dânsul. Au fost foarte mulți fotbaliști și țin să le mulțumesc tuturor care m-au ajutat. În principal aș vrea să-i mulțumesc și antrenorului de la juniori, Florică Drăghici, care este la Rapid, și nu în ultimul rând domnului Viorel Hizo, care el a venit la echipa a doua, m-a văzut și a zis pe el vreau să-l bag în poartă. Adică dacă nu era dânsul, poate drumul meu nu era aici. Așa că și pe această cale le transmit copiilor și juniorilor să aibă încredere în ei și să dovedească zi de zi că sunt buni, pentru că nu știi când vine cineva, te urmărește și chiar e adevărat lucrul ăsta.&nbsp; În viața unui fotbalist lucrurile se pot schimba după o zi pe alta, și în bine și în rău. Trebuie să fii mereu pregătit.&nbsp;Și oarecum pozitiv, pentru că oarecum lumea nu știu dacă este într-o direcție bună să zic așa și decât să faci rău, mai bine faci bine. Nu știu, nu pierzi nimic dacă tu crezi în Dumnezeu. Că unii vor să înțeleagă asta sau unii nu vor să înțeleagă, cred că mai mare satisfacția este de a face bine decât de a face rău.

Cătălin, când ți-ai dat seama că ai devenit un exemplu pentru colegii tăi? Am să mă refer strict la FC Argeș, pentru că au fost momente dificile și în vestiar, am fost și noi neplătiți, am înțeles lucrul ăsta, am mers mai departe. Cam așa s-a format grupul în anul acesta și erau momente când am pierdut și noi, am stat fără bani și ne-am ajutat. Iar cei mici au avut nevoie, îi simțeam după meciuri, mereu îmi scriau cum a fost, cum nu a fost și oarecum îi simțeam că se deschid față de mine. Eu sunt un tip mai glumeț și odată cu trecerea timpului am înțeles că ei au nevoie cumva și de glumele mele, dar și de seriozitatea mea și undeva am ajuns acasă după un meci, chiar vorbeam cu un coleg, am stat până la 2-3 dimineața să încerc să-i explic că greșeala e normală. Și cred că în acea seară, nu mai știu să-ți spun când anume, am înțeles că ei cumva se bazează pe mine. Pentru că chestia asta cred că o puteau vorbi cu părinții sau cu altcineva, de ce să aleagă să-mi scrie mie la ora aia? Și cam așa au început lucrurile, asta e percepția mea. Nu știu dacă o gândesc bine sau nu.Ce-ai vrea să înțeleagă acești jucători tineri mai devreme? Ceva ce poate tu nu ai înțeles la timpul potrivit? În primul rând și în primul rând este foarte important sau sunt foarte importanți cei șapte ani de acasă. A da bună ziua, lucruri elementare, să zici „Poftă bună” la masă, să ai o conduită frumoasă, să ai o vestimentație frumoasă. După care intri în procesul ăsta de odihnă, sală, alimentație. Când ești mic, nu știu, dau un exemplu, nu ai țesut adipos. Arderile, grăsimile sunt mult mai rapide. Dar când ajungi la o vârstă, ca să te menții și să devii mai puternic, este foarte important și dacă mănânci 100 de grame de ceva în plus. Și lucrul acesta îl spune și Ronaldo. Mai ales acum cum sunt site-urile astea de socializare poți să vezi ce mănâncă, ce fac, cum se pregătesc alți fotbaliști. Ei au totul calculat. Măcar să facem și noi, nu știu, 40% din ce fac ei, pentru nivelul României, cred că putem fi bine.Putem să zicem că acesta este secretul longevității tale? Această disciplină și faptul că te-ai menținut echilibrat? Am zis că o să fiu sincer și o să fiu sincer. Nu am cea mai bună disciplină. Dar am o ambiție și tot din comun. Asta am avut-o de mic și indiferent că am făcut o prostie ieri, mâine voi fi 100% la antrenament, dar asta nu se întâmplă mereu. Este normal să te distrezi, este normal să mănânci un fast food, să bei o bere, să bei un par de vin, nu este nimic a ieșit din comun, o cola, dar să nu fie lucruri care se repetă. Până la urmă și corpul, mintea au nevoie de o satisfacție, poate unuia îi place să mănânce un anumit tip de fast food, știi și trebuie să faci și chestii care te fac fericit, dar fără muncă și fără disciplină, consecvență să zic așa, nu ai cum să reușești. Și sunt foarte mulți jucători talentați, care au avut un viitor frumos până la 20-21 de ani, după care s-au tăiat.

Poți să te uiți acum la jucătorii tineri și să zici “ eu cred că el o să reușească, el cred că nu”, din cum se poartă? Practic poți să-ți dai cu părerea sau să ai o idee, dar nu, nu, nu cred. Dar acum vorbim sincer. Tu dacă mănânci numai lucruri greșite, clar corpul tău nu va arăta bine. Tu dacă vei face lucrurile mai corect și vei mânca ce trebuie, clar vei arăta fit. Cam așa e și cu povestea asta a fotbalului. Faci lucrurile corect, vei ajunge fotbalist. Nu faci lucrurile corect, ai șansa de a ajunge fotbalist, dar vei avea un recul, să zic așa, după un anumit timp. Cred că așa e, practic și cu educația de acasă. Îi educi pe copii bine și ei fac bine. Dacă eu mă cert cu soția toată ziua în casă, ce o să vadă? Sau eu folosesc cuvinte care nu sunt la locul lor, ce o să învețe ele de la mine? Cam așa văd lucrurile.Cătălin, ce te-a învățat pe tine fotbalul despre tine ca om? Să știi că nu a fost ușor așa, am avut o copilărie destul de complicată, fiecare le are pe ale lui, dar a fost șansa mea de a reuși, să știi. Pentru că fără fotbal era greu. Undeva la 15 ani nu aveam unde să stau. Stăteam într-o garsonieră cu mama, făceam mâncare la reșou, dacă știți ce e acela reșou, pur și simplu nu făceam la vârsta aceea decât antrenament, biserică și cam atât.Și ce ziceai în momentele alea? Voiam doar să ajung, nu neapărat fotbalist, voiam doar să am și eu banii mei, să mă realizez, să simt și eu că sunt cineva. Practic sportul, și mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce mi-a oferit, mi-a creat un drum mult mai ușor. Pentru că având un talent deja dobândit de la naștere, ți-a fost mai ușor să îl șlefuiești și să ajungi cineva. Pentru că totuși e un drum mai accesibil decât să te duci să devii avocat. Ca să devii avocat trebuie să înveți, trebuie să ai capacitatea de a acumula multe informații, așa ca sportiv într-adevăr trebuie să gândești, să fii puțin inteligent, dar practic depinde foarte mult de talentul care îl ai din naștere. Și cam asta s-a întâmplat și cu mine, am avut un talent, am profitat de el, dar cred că toate lucrurile acestea s-au întâmplat cu voia celui de sus, și cu ambiția mea, bineînțeles, că sunt mulți care au fost mai talentați ca mine și nu au ajuns din prisma faptului că, poate la 10:00 când ar fi trebuit să fie în casă, ei erau la club și tot așa. Sunt lucruri care toate puse cap la cap te ajută să devii cineva în viață.Ai avut un moment în care ți-ai dat seama că ai făcut-o mândră pe mama ta? Cred că acel moment când am făcut-o mândră pe mama mea este când am devenit soț și tată. Și implicit pe tatăl meu. Cred că ar trebui să fie mândri de chestia asta. Referitor la fotbal, au fost foarte multe lucruri benefice în viața mea, dar... astea sunt lucruri trecătoare, să zic așa, dar chiar ar trebui să fie mândri de ce copil au avut, că și eu sunt mândru de ei, indiferent de cum au fost și ce copilărie am avut. Ai avut o copilărie grea? Da, dar a trecut. Simți că fotbalul a fost un fel de ancoră în această copilărie grea? De ancoră poți să te agăți sau să te scufunzi. Cred că a fost, nu știu ce a fost, a fost o minune, colacul de salvare, mai exact. Deși să știi că mama mea e profesoară de matematică și am fost bun și la învățătură, să zic așa. Și întotdeauna eram cu chestia asta să învăț, dar...fotbalul îți oferă beneficii majore. Chiar îți oferă beneficii majore. Cred că puteam și mai mult de atât, dar sunt mulțumit în mare cu ceea ce am realizat și cu ceea ce voi mai realiza pentru că la fotbal este important să ai și un antrenor care să te placă, să te bage, să simți încredere, sunt foarte multe lucruri de care depinzi.

Cătălin ne-a oferit cu sinceritate un manual pentru o viață de fotbalist corectă. Una în care nu trebuie să uiți de corpul și mintea ta, în care e nevoie să înveți ce înseamnă o familie, cât de mult cântăresc momentele grele, de la retrogradări, până la mâncare încălzită la reșou. Cariera poate fi asemănată cu viața, ne-a transmis Straton prin vorbele lui. Iar dacă înveți să respecți casa în care trăiești, vestiarul în care joci, oamenii pe care îi ai în jur și, nu în ultimul rând, sufletul tău, înseamnă că ai câștigat. Concluzia aceasta ar fi. Cătălin Straton e un câștigător.&nbsp;

Cel care a rămas și când a fost greu. Un interviu sincer din vestiarul lui FC Argeș

Cătălin Straton: „Am stat până la 2-3 dimineața să-i explic că greșeala e normală”

Vasile Mogoș nu este un simplu fotbalist, chiar dacă el a început interviul prin a se descrie ca fiind „un băiat foarte simplu”. Adesea neînțeles, datorită modului său de a fi, fundașul de la Craiova poate fi ușor numit personaj tocmai pentru că este o figură greu de ignorat, în special atunci când atenția și microfonul sunt la el. Am mers la Craiova pentru a-l cunoaște pe Vasile, un tip căruia nu-i este ușor să se deschidă și să vorbească despre viața sa, chiar dacă poveștile sale de până acum pot fi adunate cu lejeritate într-o carte. Perceput uneori ca un „bad boy”, Mogoș ne-a purtat, cu lacrimi în ochi, într-un roller-coaster emoționant prin viața sa. Pentru început, vreau să-mi spui tu cine este Vasile Mogoș? O întrebare foarte simplă. Un băiat foarte simplu. Atât. La șase ani a trebuit să te muți în Italia după ce tatăl tău a suferit un accident rutier. Cum a fost pentru tine momentul în care tatăl tău a suferit acel accident rutier? Mai ales pentru că există această conexiune specială, bineînțeles, între tați și băieții lor. Sincer, din cât îmi aduc aminte, nu știam. Mama, cu vrăjeală, ne-a dus pe toți în Italia. Trebuia să fie o vacanță pentru noi. Dar nici mama nu știa că tata a avut un accident. Descoperise după. Tata nu voia să spună nimănui. A făcut toată convalescența, cum să spun, singur. După ce mama a descoperit, ne-a luat pe toți cinci și ne-am dus în Italia. Când am ajuns toți în Italia, tata era bine, sănătos. Nu știam. Am descoperit după mult, mult timp, că a avut accident, că stătea să moară, tot restul. Și cum a fost când ai descoperit? Eu l-am văzut pe tata, era sănătos. S-a descurcat. Tata e un bărbat puternic. Când am descoperit, am spus „Mamă!” Eu cred, nu știu, trebuia să se opereze, trebuia să schimbe ceva. Și de acolo ne-am dat seama, mamă, cine știe cât a suferit. Și, după, mama ne-a povestit că a stat singur, nu voia să vadă pe nimeni, că nu vrea să-l vedem așa. Și, sincer, nu știam de ce. Mă bucur că a trecut tot și e totul ok acum.

<h2>„Am cel mai mare respect pentru toți oamenii care muncesc!” </h2> Tata Pavel și mama Aurica, așa le spui tu părinților tăi, mi-ar trebui să-mi spui ce crezi că ai preluat de la ei, câte un lucru. Ce-ai luat de la tatăl tău și ce-ai luat de la mama ta? Inima de la mama și de la tata cred că am luat caracterul. Pare un om foarte puternic din ce ne-ai spus, nu? Foarte puternic. Ne-a învățat pe toți cinci cu educația lui. Nu a fost un tată care te pupa sau te lua în brațe sau spunea, cum se spune în zile astea, că te vreau bine. Doar cu un singur ochi îți dădeai seama. Nu puteai să sufli în fața lui. După ce am plecat de acasă, mi-am dat seama de ce a făcut așa. Au fost momente când ți-ai dorit că el să fie mai afectuos, să-și arate iubirea? Da. Acum face asta? Acum face mai mult pentru că cu toți nepoții s-o mai înmuiat și el un pic. Dar cu noi cinci, niciodată. Ce înseamnă să crești într-o familie în care sunteți cinci frați? Norocul cel mai mare din lume. Norocul cel mai mare e chiar ăsta, că avem un legământ foarte puternic între noi. Mama și tata ne-au învățat să fim mereu împreună. Și dacă ne certăm câteodată, se întâmplă, dar niciodată nu am gândit să nu mai fim frați. În sensul că... se întâmplă. Văd multe familii unde sunt tot mulți și nu îi pasă de frate-su sau de soră-sa. Și eu nu pot să înțeleg cum se face... Dacă eu mă gândesc la ceva de genul, eu cred că mor. Mi-ar plăcea să îmi spui cum arăta o zi din viața ta din perioada în care mergeai vara să lucrezi la vie. Pentru că ai spus că ai lucrat în tot felul de lucruri. Da. Datorită mamei mele, voiam să fac și eu un bănuț pentru vară, că mi-a fost mereu rușine să cer le bani părinților mei. Am fost vara, m-am dus în vie cu verișorii mei, de dimineața până seara. Latura pozitivă a fost că m-am bronzat și eu. Dar a fost foarte greu. Și, dacă eram mic, a fost foarte greu. Pentru că acolo îți dai seama ce înseamnă chiar să faci sacrificii. Ce înseamnă ce-au făcut părinții mei o viață pentru copiii lor. Să te trezești dimineața la 5, la 6 pentru ca să aduci acasă pâinea. Am cel mai mare respect pentru toți oamenii care muncesc. Și eu mereu le spun tuturor: joc fotbal pentru pasiune. Mă și plătesc, deci e ceva care nu se poate descrie. Mereu am spus că nu e o meserie, e o pasiune, unde Dumnezeu mi-a dat un pic de talent să duc viața mea cu fotbalul. Dar nu o să uit niciodată ce înseamnă să muncești.

<h2>„Doctorul mi-a spus că nu puteam să joc fotbal tot restul vieții”</h2> Ai semnat primul tău contract în fotbal profesionist la 20 de ani. Până atunci te-ai gândit că poate nu vei reuși în fotbal? Da, în fiecare zi. Și după aceea, după secunda aia, făceam invers. Îmi spuneam: Dar de ce nu? De ce nu? Ești un muncitor. Ai ajuns aici fără ajutor, nimeni nu ți-a făcut cadouri. Tot ce am ajuns e pentru că am muncit. Și când? La 20 de ani. Mai înainte să încep, m-am oprit patru luni jumate pentru inimă. Și acolo doctorul mi-a spus că nu puteam să joc fotbal tot restul vieții mele. Și am plâns în spital. Am avut norocul că am avut familia aproape. Și de acolo, sora mea cea mai mare s-a dus în birou la doctor și a spus: Te rog frumos, trebuie să pui copilul ăsta în picioare pentru că asta e viața lui. Și așa a făcut. M-a luat sub aripa lui și după patru luni jumate am reușit să ștergem coșmarul ăsta. Și de acolo a început. O a doua viață fotbalistică. Ce ai fi făcut dacă nu reușeai în fotbal? Bine că am reușit. Nu știu, iubesc foarte mult în primul rând sportul. Și când jucam fotbal, mă duceam în sală cu un prieten să fac kickboxing. Mi-a plăcut foarte mult. Și tata îmi spunea mereu că vrea să mă dea la box dacă nu ieșea cu fotbalul. Dar, la început, numai fotbal, fotbal, fotbal. Și cred, da, gen ceva sportiv oricum... Vreau să te întreb care este orașul tău preferat din Italia? San Damiano d'Asti se cheamă. E un sat unde stau acum părinții mei, prietenii mei, familia mea. Am umblat toată Italia, dar sunt legat acolo, bineînțeles. Și Vaslui... Abia aștept să vină vara să mă duc la Vaslui. Să stau o săptămână, zece zile. Că mai am acolo, mai am verișori, mai am mătuși. Dar cred că San Damiano d'Asti e orașul unde... Eu abia aștept să mă duc acolo. Nu știu, poate toți fotbaliștii când au vacanță se duc prin Dubai, Maldive, eu vacanță mea acolo o fac, la familia mea, în San Damiano d'Asti. Un sat de zece mii de persoane. Poți să-mi îl descrii puțin? Cum arată? Arată frumos. Și dacă veniți acolo, îmi spui: Bă, Vasile, unde m-ai dus? Are dealuri, are vie foarte frumoasă. Eu, vara, așa, când sunt toți la muncă, îmi place să iau fetița și să mă plimb prin sat. Pentru că mi-aduce aminte de copilărie, unde petreceam timpul, unde mă jucam cu băieții. Și câteodată îmi mai scapă o lacrimă... Vreau să-ți citesc ceva. „Când aveam șase ani, m-am dus cu căruța din Vaslui până la Văleni cu bunicul, pentru că mi-a promis că-mi dă ciocolată. Când am ajuns la el acasă, am terminat ciocolata, am văzut o pisică cu ochii strălucitori și m-am speriat. Am început să plâng că vreau acasă la mama și bunicul a trebuit să mă ducă cu autobuzul. Au trecut 22 de ani de atunci - scria acolo, acum sunt 25 -, dar îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri”. Și vreau să te întreb cât de mult a însemnat pentru tine bunicul tău? Când a murit, Dumnezeu să-l ierte, i-am cerut lu' mama dacă puteam să țin verigheta lui. Și de la bunica, la fel. Era mai mult ca un prieten. Nu era un bunic, era un prieten. Mă învăța multe. Când mă duceam la țară, mă pupa mereu. El mă pupa mereu. Poate de asta. Pe celălalt bunic nu l-am cunoscut niciodată. Pe cel din partea lui tata, dar din partea lui mama i-am cunoscut și pe bunica și pe bunicul. Ai primit cumva afecțiunea care îți lipsea și pe care o voiai din partea tatălui? Posibil, posibil. Îmi plăcea. Îmi plăcea de el, că dansam mereu cu el. Mereu dansam. Când făceam grătar acasă, după fiecare sezon mă duceam acasă, făceam un grătar și dansam. Dansam. Juca, era mereu cu zâmbetul pe buze. A trecut și el prin multe. Și m-a bucurat foarte mult când mama l-a dus în Italia. Așa puteam să stau mai mult cu el. Și abia așteptam. Când mă întorceam imediat acasă la San Damiano, mă duceam direct la el. Auzind ce spui despre bunicul tău și văzându-te și pe tine de-a lungul timpului, pare că ai preluat din cine era bunicul tău, pentru că și tu ești genul ăsta de persoană care are o energie pozitivă, care... Nu te-am văzut dansând, dar te-am văzut și la Națională cu muzica, tot timpul pe zona asta pozitivă. Deci pare că moștenirea bunicului tău merge mai departe prin tine în mod clar. O amintire în afară de cea cu ciocolata și cu pisica cu bunicul tău, care îți aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată? Când venea acasă cu căruța, când eram la Vaslui și îmi spunea: Hai, hai cu mine. Și cum îl vedeam acolo, mă făcea cel mai fericit. Și nu cred că îi spunea multe chestii lui mama, cum îi mai cerea... Eu doar să-l văd, na... Doar să-l văd. Dar dacă îl vedeam... îl luam în brațe imediat.

<h2>„Să-l văd pe tata plângând la debut...”</h2> În 2019, când erai la Cremonese și ai primit prima ta convocare la Națională, ai spus că, atunci când te-a chemat în biroul oficialului clubului, ai crezut că ai primit o amendă. Că tu primeai des amenzi. Da. Cum s-a simțit atunci când ai primit acea primă convocare? Ai spus că ai plâns, dar ce simțeai și ce gândeai tu în momentele alea? Ce gândea Vasile, care a semnat la 20 de ani primul lui contract profesionist? Sincer, m-am gândit la tata. Că e el mereu fotbal, fotbal, fotbal... Și la fratele meu. Și i-am dat telefon imediat plângând. Și i-am spus: Tata, vezi că trebuie să mă duci la Bergamo. Păi pentru ce? E, m-a chemat la Națională. Vă dați seama răspunsul lui? „Te duc și la Paris, dacă vrei. E important”. A, și-a zis că a fost mândru. Și cu fratele meu la fel. I-am spus soției... Când am avut meciul cu... când am debutat. Erau și părinții mei aproape. Și era bineînțeles și fratele meu. Și a făcut un video soția mea. Și eu pe tata nu l-am văzut plângând. Puţin, cred, poate de cinci ori. Și să-l văd pe tata plângând, mi se blochează inima, nu știu cum să spun. E, a fost o emoție foarte mare. Un vis împlinit, care... câteodată nici nu-mi dau seama. Încă n-am realizat. La Euro te-ai remarcat cu declarația: „M-aș arunca de pe pod pentru Națională”. Asta arată cât de mult iubești țara și echipa națională. Ce înseamnă pentru tine această dedicare? Și spune-mi dacă ți se pare că mai regăsești asta și în generațiile actuale. Da, e adevărat. Am avut norocul să mă duc în Germania cu un grup fantastic, care greu, greu se găsește, mai ales când te duci la Națională. Te duci acolo, îți faci datoria și stai zece zile și „mă duc acasă”. Poate cineva o gândește așa. Dar acolo eu abia așteptam să stau cu băieții, să vorbim la caterincă, la ping-pong. Și dacă nu știam să joc, mă băgam acolo, că asta îmi plăcea și de asta... Pentru că vedeam chestia asta, vedeam din partea tuturor. Nu era unul să spună asta nu-mi place. Noi eram toți împreună, toți... Un grup foarte puternic. Și de aia am făcut declarația asta. Și pentru țară, să văd toți românii că se bucură. Eu cred că merităm, cred că merităm chestia asta. Eu sper să văd în continuare... Să fie cum a fost la Euro în Germania. Doamne ajută! Chiar acum. Ai imaginea asta cumva de fotbalist rebel... Și aș vrea să te întreb dacă tu te consideri așa? Nu. Eu mă consider o persoană căreia îi place adevărul, căreia îi place dreptatea. Nu îmi plac persoanele care încearcă să facă vrăjeli, mai ales pe la spate. Poate de asta nu le sunt multora pe plac pentru că spun chestiile pe față și fără filtre. Câteodată mă abțin puțin, dar dacă e o chestie – de exemplu, vorbim de echipa mea, de colegii mei – și sunt chestii care nu îmi plac, nu știu, poate pierd eu, dar nu vreau să piardă grupul. Și dacă trebuie să trag pe cineva de ureche, o fac. Pentru că mereu așa m-au învățat mama și tata: să te trezești dimineața și să poți să te uiți în oglindă.

<h2>„Momentul de la 20 de ani m-a omorât!”</h2> Au fost momente în care comentariile din exterior te-au afectat? M-au afectat când nu era ceva adevărat, da. Dacă nu, nu mă interesează. Dacă spuneți… Când eram mai mic, când mă duceam la școală, da, eram rău. Eram foarte rău. Dar, după, crescând, mi-am dat seama că prioritățile sunt altele. Dar dacă vorbești de viața mea privată, personală, acolo mă afectează, pentru că mă cunosc, știu că nu e adevărat și asta mă afectează. Care a fost momentul din viață în care ți-a fost cel mai greu și nu a știut nimeni? Bine, acum cred că știu mai mulți, vorbesc din familie, da. Nu știu… Bună întrebare, nu știu. Trebuie să mă gândesc bine. Păi, dacă n-a știut nimeni... Nu e cazul să afle acum... A fost greu acolo când m-am oprit la 20 de ani. A fost foarte greu. Parcă a fost un coșmar foarte, foarte, foarte mare. Eu abia așteptam să joc primul an la profesioniști. Și să auzi de la doctor: „Mogoș, nu mai poți să joci fotbal restul vieții.” M-a omorât, m-a spart. Cum am spus mai devreme, am avut noroc să am familia aproape. Au venit toți la spital, și prietenii mei. Nu mă așteptam. M-am bucurat enorm.

<h2>Ofertă de la Dinamo refuzată</h2> Cum a fost pentru tine momentul în care ai venit înapoi în România, după atâția ani petrecuți în Italia? Foarte entuziasmant. Abia așteptam, pentru că am jucat o viață în Italia, am crescut acolo. Și fratele meu mereu, cu verii mei, care se uită mai mult la fotbal, se uitau la fotbalul românesc mereu. Eu, la început, nu mă uitam așa mult. Îmi spuneau: „Băi, ți-ar plăcea să te duci în România să joci, să vezi cum e?” Spuneam: „Băi, nu știu.” Eu la început, sincer, spuneam: „Nu, nu, nu.” Și ei: „Dar de ce nu? Ești român. Ai făcut o experiență cam lungă în Italia, ți-ar plăcea și ție să te duci în țara ta, să vezi cum e.” Că eu, până la urmă, crescând în Italia, știu puțin: dacă sunt în Italia, sunt în Italia; dacă vin în țară, stau la Vaslui, nu mă plimb. Și dacă a ieșit cu CFR Clujul... Imediat. Nu m-am gândit de două ori și m-am dus, cu gândul că stau un an și poate mă întorc în Italia. Dar e al treilea an și e foarte frumos. Cum ai ales să semnezi cu Universitatea Craiova? Cum am ales? Ușor. Mi-au dat telefon, m-au sunat și am spus „da”. Nu… Era o situație care nu îmi plăcea la CFR Cluj. Aveam deja de gând să cer clubului, celor din conducere, să plec, pentru că nu mă înțelegeam bine cu anumite persoane. N-am mai apucat eu să le cer, mi-au făcut ei surpriza asta. Și de acolo nu mai conta, nu mă mai interesa. În vacanța de Crăciun de anul trecut am primit telefonul de la directorul sportiv Mario și la început nu știam nimic despre oraș, nu știam nimic, zero zero. Am avut alte oferte, dar i-am dat cuvântul lui Mario și la urmă a venit o ofertă de la Dinamo. Din moment ce am dat cuvântul meu, nu mai conta nimic. Mi-am dat cuvântul să rămân aici și, încet-încet, am descoperit și orașul. E foarte, foarte frumos. Cum a fost experiența ta din Bănie până acum? Eu cred că pozitivă. Fiind băiat pozitiv, mereu mă gândesc la partea asta și cred că suntem pe drumul cel bun. Cum ți se pare publicul de pe „Ion Oblemenco”? Cald. Foarte cald, foarte… De asta cred că un fotbalist are nevoie: de presiune. Eu vorbesc personal, mie îmi dă foarte mare putere. Și dacă lumea te înjură, aia este. Face parte din joc. Dacă nu vrei presiune, poți să te duci să joci biliard.

Vasile Mogoș nu este un simplu fotbalist, chiar dacă el a început interviul prin a se descrie ca fiind „un băiat foarte simplu”.

„Dacă nu vrei presiune, poți să te duci la biliard!” Interviu emoționant cu Vasile Mogoș

Fundașul olandez a semnat cu Rapid în vara lui 2025, din postura de jucător liber de contract, după despărțirea de clubul danez Aalborg, unde a petrecut trei ani. Lars Kramer a fost titular în 19 din cele 20 de meciuri jucate pentru Rapid în acest sezon, excepție fiind chiar meciul de debut, cel cu CFR Cluj, în care a intrat pe final. Să-l cunoaștem, așadar, pe jucătorul care a fost „convins” să semneze de atmsofera făcută de fanii din Giulești. Lars, spune-mi care este prima ta amintire despre fotbal. Tatăl meu a jucat în Țările de Jos. A jucat la un nivel destul de înalt, așa că l-am urmărit întotdeauna. Apoi am crezut că voi fi și eu fotbalist. Ai vrut să-i calci pe urme? Da, dar cred că am devenit puțin mai bun decât el. El m-a învățat tot. Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Tatăl tău, de asemenea? Da și familia mea, verii mei. Provin dintr-o familie de fotbaliști, așa că am început foarte devreme. Și apoi, bineînțeles, cu jucătorii buni. La acea vârstă, când eram mai tânăr, Messi devenea din ce în ce mai bun și era la început în fotbal. Ne poți spune câte ceva despre viața în Zaandam, orașul tău natal? Da, m-am născut în Zaandam, dar am trăit într-un sat aflat la 5 minute de Zaandam. Și există multă apă. Este foarte aglomerat. Suntem la 15-20 minute din Amsterdam, așa că mulți oameni care nu vor să trăiască în oraș se mută la sat. Este un loc liniștit, frumos, cu oameni buni, școli bune, educație bună. Nu pot spune niciun lucru rău despre locul unde am crescut. Ce îți place acolo cel mai mult? Atunci când eram mai tânăr, acum s-a mai schimbat puțin, dar când eram mai tânăr, puteai sta afară fără niciun risc, niciun pericol. Era un loc sigur. După școală, mergeam cu prietenii mei pe bicicletă și jucam fotbal. Eram afară tot timpul.

<h2>Viața la academia lui Ajax Amsterdam</h2> Spuneai că provii dintr-o familie de fotbaliști. Tatăl tău a fost fotbalist, dar spune-mi despre mama ta. Mama mea nu a fost, așa că, din fericire, nu am talentul ei. Dar îi place să se uite și îi place să spună ce puteam face mai bine, chiar dacă nu înțelege atât de mult. Când eram mai mic, i-am spus: „Lasă-ne pe noi, pe mine și pe tata, să jucăm și tu te poți uita”. Acum sunt fericit pentru că m-a văzut peste tot. Cum a început perioada ta de la Ajax? Când am fost foarte mic, la 8-9 ani, am ajuns acolo și viața mi s-a schimbat, pentru că era foarte mare, în acel moment, poate că acum e cea mai mare academie de juniori din lume, cred. Toată viața s-a schimbat. Trebuie să te antrenezi de la o vârstă foarte mică, de când ai 9 sau 10 ani, te antrenezi... Am început cu trei antrenamente pe săptămână. Când aveam 11 ani, trebuia să fiu acolo în fiecare zi. Eram dus cu un taxi, ne ducea la o școală a lui Ajax. Nu este mult timp liber pentru prietenii tăi, la această vârstă, pentru că ești întotdeauna acolo. Dar totul a meritat, pentru că am învățat multe acolo. Când erai atât de tânăr, de mic, spune-mi cum a fost pentru tine să petreci mai mult timp în academia de fotbal decât acasă? Pentru că mulți dintre copiii de vârsta ta sunt acasă și se bucură de viață. Da, câteodată am simțit, nu mult, dar câteodată, aș fi vrut, după școală, să fiu cu prietenii, când ai 10-11-12 ani, apoi să mă antrenez. Dar, de asemenea, am avut mulți prieteni din echipă, de la Ajax. După câțiva ani, i-am avut pe toți la Ajax și am petrecut mult timp acolo. Care este cel mai important lucru cu care ai rămas din academie? Cred că, da, bineînțeles, antrenamentele, ce înveți acolo de la antrenori foarte buni de copii și juniori, dar cred că cel mai mult au contat respectul și disciplina pe care le-am învățat acolo de când eram mic. Și cred că pot folosi aceste lucruri pentru restul vieții mele, nu doar în fotbal, dar și în viața de zi cu zi. La Ajax, se pune accentul pe inteligență și pe construcția jocului. Crezi că aceste lucruri te ajută ca fundaș central? Da, cred că, dacă te uiți la mine ca jucător, sunt mai... Cum să spun? Nu pun accentul pe partea fizică în dueluri. Încerc să analizez, să intuiesc. Și cred că aceasta este calitatea mea. Și am învățat acest lucru probabil din perioada petrecută la Ajax. Și, da, acest lucru m-a ajutat foarte mult în cariera mea. Cum îți menții calmul în timpul jocului? Dacă trebuie să analizezi fazele, ai nevoie să fii calm. Da, cred că, din fire, sunt o persoană foarte calmă. Și, bineînțeles, nu am fost întotdeauna așa în cariera mea. Nu sunt bătrân, dar am 26 ani acum. Am jucat toate meciurile în ultimele 7 sezoane. La fiecare club la care am fost. Dacă ai jucat mai mult de 200 de meciuri, 250 de meciuri, atunci te obișnuiești. E ca un ritm în care ești.

<h2>„Johan Cruyff reprezintă fotbalul”</h2> Spune-mi ce înseamnă Johan Cruyff pentru tine? Pentru mine, reprezintă fotbalul. Lucrurile pe care le-a schimbat în fotbal, nu doar în Țările de Jos, dar cred că pentru toată lumea. Multă lume știe, dar nu suficient, cred, ce a schimbat pentru Barcelona cu formația și stilul de joc. El a făcut acest lucru. Și, chiar dacă nu mai este aici, moștenirea lui înseamnă mult în Țările de Jos pentru tineri, prin cursurile lui și are un institut ca o școală. Face încă multe lucruri. Este moștenirea lui. Da, exact. Ce știi despre românii care au jucat la Ajax? De fapt, știu că nu este un fan al Rapidului, dar Ogăraru, când am fost la tineretul lui Ajax, el antrena acolo, când eram mai tânăr. Și, bineînțeles, a fost Chivu. Dar a fost un pic înainte de perioada în care am jucat eu. Nu l-am văzut pe teren, doar pe Ogăraru, cred. Dar l-am avut antrenor la tineret. Nu-mi amintesc prea multe. Țara ta a avut niște fundași centrali impresionanți. Îl avem pe Van Dijk. Și acum, mă gândesc la Van de Ven. Pentru că e foarte bun. Care e secretul? Ei bine, de fapt, Van de Ven e din satul meu, de unde sunt și eu. Îl cunosc foarte bine. Și fratele meu e bun prieten cu el. Fratele meu mai mic. Dar el e pur și simplu atât de rapid. Van de Ven este rapid, Van Dijk este rapid. Și asta ajută. La acest nivel unde joacă ei, în Premier League, ai nevoie de asta. Și, bineînțeles, sunt fundași foarte buni. Principala lor calitate este viteza, cred. Par, de asemenea, umili, modești. Da. Cred că olandezii sunt foarte... de cele mai multe ori calmi și nu atât de aroganți. Ți-ai dorit să fii fundaș de la începutul carierei tale? Sau ai schimbat pozițiile? Nu, nu, nu. Am schimbat. Am jucat mereu la mijlocul terenului la tineret, la Ajax. Dar când am împlinit 14-15 ani, am început să cresc în înălțime și apoi corpul nu s-a mai mișcat atât de bine. Și încet am trecut în apărare. Îți amintești debutul tău în prima divizie? Da, da. Eram foarte tânăr și am jucat cu Feyenoord în deplasare. Am jucat împotriva lui Robin van Persie atunci. Și avea 50-55 de mii de fani la Feyenoord. Nu uit asta. Cum era atmosfera? Pentru că stadionul lor este... Picioarele îmi tremurau. Era foarte mare. E plăcut să încep așa. Și apoi tot ce vine după ar trebui să fie mai bine. Părinții tăi au fost în tribune? Nu, doar fratele meu și vărul meu au fost acolo. Îți amintești care a fost cel mai frumos mesaj pe care l-ai primit după debut? Cred că doar de la familia mea. Că sunt mândri că am ajuns în fotbalul profesionist. A fost demult. Acum aproape 10 ani, cred. Dar mesajele de la familia ta rămân în memorie, da.

<h2>Perioada petrecută în Danemarca</h2> La 19 ani, te-ai mutat în Danemarca. Da! Ți-a fost greu să te adaptezi într-o altă țară? Da. De fapt, la începutul carierei mele în Danemarca, am jucat cele mai multe meciuri. Dar Danemarca nu este la fel ca Țările de Jos, dar seamănă. E ușor să te adaptezi. Cultura este aproape aceeași. A durat 45-50 de minute un zbor spre casă. Am făcut și eu asta des, și familia mea venea des în vizită. Deci, nu, nu a fost dificil. Ce te-a învățat viața departe de casă despre tine? Să trăiești pe cont propriu și, la o vârstă fragedă, să-ți faci mâncare, să-ți păstrezi disciplina. Chiar dacă ești singur și nimeni nu-ți spune: „Trebuie să cureți asta”. În mod normal, mama făcea asta acasă. Dar când aveam 18 sau 19 ani, nimeni nu mi-a spus asta. Și, da, după câteva luni, descoperi că nu poți trăi așa, trebuie să faci puțină curățenie. Aceste lucruri sunt frumoase, că tu, la o vârstă fragedă, înveți să ai grijă de tine. Ce te-a șocat cel mai mult la Danemarca? Vremea este foarte rea. Iernile sunt foarte lungi. Nopțile sunt lungi. Nu este... Îmi place să stau afară și să fie vreme bună. Și asta a fost dificil uneori, pentru că din octombrie aproape până în mai am avut vreme rea. Dar vara a fost frumoasă. Aceste patru luni pe care le-am avut au fost frumoase. Care au fost cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat în carieră, acolo, în Danemarca? Atunci când am retrogradat cu Aalborg. Nu a fost frumos. Asta e ceva ce nu vrei să experimentezi. Este un club foarte mare în Danemarca și au existat niște probleme în ceea ce privește clubul. Și echipa nu a fost suficient de bună și am retrogradat. Și acesta e un lucru pe care nu vreau să-l mai trăiesc niciodată. Știu că în zona aceea, Danemarca, Norvegia, au obiceiul să ofere premii interesante pentru jucătorul meciului. Uneori primești o cutie de la supermarket. Ai ouă, carne, brânză, mere, asta câștigi dacă ești ales jucătorul meciului. Ce părere ai despre asta? E amuzant într-un fel. Nu e vorba că ar da 1.000 de euro sau altceva în mod normal. Decât să primești o cupă, prefer să iau mâncare de la supermarket. Am văzut odată că au dat ouă. Multe ouă. Am văzut ceva și în Norvegia, unde au primit o pungă mare cu cartofi sau ceva de genul. E o modalitate amuzantă în loc de un mic trofeu.

<h2>„M-am împrietenit cu Rafael van der Vaart când am venit la Rapid”</h2> Ce ai observat în mod special la suporterii Rapidului înainte de a semna? Din moment ce ai spus că atmosfera a fost unul dintre motivele pentru care ai semnat. Când am început discuțiile, am căutat pe internet. Am vorbit cu Tobias Christensen, pentru că este din Norvegia. I-am trimis un mesaj să vorbim despre club. Am vorbit mult. Cum am spus, atmosfera era bună. Nu știam prea multe înainte despre Rapid. Dar după discuția cu Christensen și lucrurile pe care le-am văzut online și discuția cu Sandu și Mauro, m-am simțit bine. Rapid are legătură cu un jucător olandez faimos, Rafael van der Vaart. Ai luat legătura cu el? Da, suntem prieteni acum. Când am venit, astă-vară, mi-a dat un mesaj. Locuiește și el aproape de mine, în zona în care stau, în Herăstrău. Ne vedem de câteva ori pe săptămână la cină. E frumos, e ușor. Și copiii noștri se pot juca împreună. Merg la școală. Și pentru soțiile noastre, Estavana joacă handbal la Rapid, și pentru soția mea e plăcut să se discute cu ea. Din fericire, ei sunt aici și sper că vor mai rămâne câțiva ani. Ți-a dat vreun sfat care a fost util pe teren? Nu, Rafael nu mai este așa. A avut cariera lui și îi place să-și trăiască viața acum. Desigur, el a jucat la un nivel mult mai înalt. Când eram copil, nu pot să spun că era idolul meu, dar este o legendă în Țările de Jos, pentru tot ceea ce a făcut, un jucător foarte important. E frumos că suntem prieteni acum.

<h2>„La Rapid mă simt acasă”</h2> Care a fost momentul tău preferat la Rapid până acum? Au fost multe. Am câștigat multe. Dar cred că meciul cu Dinamo, de pe Arena Națională, a fost frumos să-l câștigăm. Era stadionul plin, atmosfera era cea mai bună. 2-0, cu cartonaș roșu, îmi amintesc. A fost foarte bine! Se spune că Rapid are un farmec aparte în fotbalul românesc. Din experiența ta de până acum, care crezi că este acest farmec? Nu urmăresc prea mult știrile, dar există o presiune diferită pentru alte cluburi față de presiunea de la Rapid. Și asta înseamnă că fanilor le pasă foarte mult de club. Este un lucru important ca oamenii să țină la club și că toată lumea își dorește ce e mai bine pentru club. Ce știai despre România înainte de a ajunge aici și ce te-a surprins? De fapt, nu știam prea multe. Am auzit și am citit mult că Bucureștiul este un oraș foarte frumos. Desigur, despre vechiul președinte pe care l-ați avut acum 30 de ani. Nu e o poveste prea bună, dar este important pentru Europa și pentru întreaga lume ceea ce s-a întâmplat în România. Apoi, desigur, Hagi, un fotbalist foarte important în istorie. Și ce te-a surprins? Ce m-a surprins? Cât de frumos este Bucureștiul ca oraș. Mie și familiei mele ne place atât de mult să locuim aici. Credem că parcurile sunt foarte frumoase. Restaurantele, oamenii. Singurul lucru - traficul este puțin cam rău, dar dacă acesta este cel mai rău lucru, atunci este un oraș uimitor. Văd că orașul crește. Dacă îl compar, de exemplu, cu Copenhaga sau Amsterdam, văd oameni fericiți peste tot. Cum a fost pentru tine să joci prima dată în Giulești? Emoționant, pentru că am intrat împotriva lui CFR la final. Scorul era 1-1, cred. Și tocmai când am intrat, am zis: „Vă rog, să nu primim niciun gol când voi intra”. Din fericire, scorul a rămas 1-1. Cum este atmosfera din Giulești în comparație cu stadioanele mari din Țările de Jos? Cred că, pentru mărimea pe care o are Giuleștiul, sunetul este foarte puternic. Desigur, în Țările de Jos, pe unele stadioane, ai mai mulți oameni, mai multe scaune, dar sunetul din Giulești, nu știu, este la fix. Fanii pe care îi avem și dimensiunea stadionului îl fac special. Ce îți lipsește cel mai mult de acasă? Mama mea. Mama mea, prietenii mei, fratele meu, tatăl meu. Doar familia, de fapt. Nu e un anumit lucru care mi-ar lipsi ceva din țară. E mai mult despre familia mea. Au venit părinții tăi să te viziteze? Da, de multe ori. Ce părere au avut? Le-a plăcut și lor. De fapt, părinții mei și tatăl soției mele m-au convins să încep să vorbesc cu Rapid pentru că am primit oferta din România. Nu știam prea multe și au spus că e foarte drăguț. Au venit aici pentru muncă, acum câțiva ani, și au spus: „București este un oraș uimitor și ar trebui să o faci”. Te-ai adaptat foarte bine la echipa Rapid. Care a fost secretul? Pentru că ai venit și... Am jucat în toate meciurile de când am venit. Nu știu, secretul este că mă antrenez din greu și încerc să joc bine de fiecare dată. Nu contează dacă e împotriva unei echipe rivale, într-un derby, sau a unei echipe mai slab cotate. Sunt aici pentru mine, ca să cresc și progresez în cariera mea. Cred că e important să joc bine. Cărui jucător din echipă i-ai cerut sfaturi? Cel mai mult vorbesc cu Christensen, Hromada și Jambor. Suntem cu toții străini, aici, în România. E normal să creștem puțin împreună și să vorbim despre lucrurile... Avem aceleași dificultăți aici și aceleași beneficii. Ce jucător de la Rapid crezi că s-ar integra bine la Ajax? La Ajax? Dacă mă uit la felul în care joacă Ajax, ar putea fi Christensen, pentru că are un joc ce se bazează mai mult pe pase și posesie. Ajax este poate un nivel puțin ridicat pentru noi, dar cred că el ar putea fi. Ce îți place cel mai mult la tine, ca stil de joc? Calmul. Cred că sunt foarte calm. Par calm. Poate, pe interior, este diferit. Cred că este vorba doar de felul în care joc, cum încerc să vorbesc cu colegii mei, de felul în care încerc să fiu un lider acolo, datorită experienței pe care o am deja. Există vreo greșeală pe care ai făcut-o în timpul unui meci și care încă te urmărește și în ziua de azi? Ei bine, de fapt când am marcat împotriva Craiovei, 2-1, și în ultima secundă, a fost un penalty. Nu am fost chiar eu implicat, dar întotdeauna când primim un gol, încerc să văd ce aș fi putut face și m-am gândit că aș fi vrut să fiu 2 metri mai la stânga și aș fi respins mingea, în locul fazei în care Marian l-a lovit cu pumnul pe atacant. Ce îți place cel mai mult la tine în afara terenului? Ei bine, mă gândesc la cum mă comport cu copiii mei. Cred că sunt foarte drăguț cu ei. Îmi place să fiu tată! Am 2 copii. Văd că fiul meu se bucură mult de București. Îi place să fie aici și asta mă face fericit. Ce te-a învățat despre tine faptul că ești tată? Că viața e despre asta, cu copii. Pentru mine, acesta e cel mai important acum. Asta îți dă energie, te și obosește. 2 copii. Și, în final, de aceea trăim cu toții ca să avem copii și să-i vedem cum cresc fericiți. Dacă ți-ar spune copiii tăi că vor să devină fotbaliști, ce sfat le-ai da prima dată? Cred că cel mai mare copil al meu va fi, cu siguranță, fotbalist. Văd deja că are talent. Lucrul pe care i l-aș spune este că îl așteaptă un drum lung și greu, sper să-i placă, să muncească din greu și să rămână cu picioarele pe pământ. Care este cel mai frumos lucru în meseria de fotbalist și care este cel mai dificil? Cel mai frumos lucru este că ne câștigăm banii cu hobby-ul nostru, cu toții jucăm fotbal pentru că ne place de când eram mici. Să poți să-l transformi într-o meserie e uimitor. Cel mai dificil este faptul că nu poți avea prea multe planuri cu timpul și cu vacanțele. Ești foarte strict cu un program și cu călătoriile și uneori, nu acum, dar poate peste 5 ani, când vei fi mai în vârstă, sau 6 ani, atunci vei vrea să petreci mai mult timp cu familia, până acum, nu e nimic rău. Completează propoziția: „La Rapid, mă simt...”. La Rapid, mă simt acasă.

Crescut la academia lui Ajax Amsterdam, Lars Kramer și-a făcut repede loc în echipa de start a Rapidului, la scurt timp după ce a semnat.

Lars Kramer, olandezul crescut la Ajax care se simte „acasă” la Rapid

Reportaj

Ici c’est Slobozia. La jumătatea distanței dintre București și Constanța. Oraș aflat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, reședința de județ a Ialomiței, cu aproape 42.000 de locuitori.&nbsp;Poți să parcurgi Slobozia dintr-un capăt în altul în 40 de minute de mers pe jos și, din 17 ianuarie, poți să mergi la un meci în Superliga pe noul stadion.&nbsp;4000 de suporteri au venit să-și încurajeze echipa pentru prima oară cu adevărat acasă, dar, până să ajungem la stadion, am făcut câteva opriri, să vedem care e farmecul Sloboziei. De exemplu, parcul Hermes, unde Turnul Eiffel de Slobozia este copia fidelă a turnului din Paris. Are 50 de metri înălțime, în comparație cu monumentul din Franța care măsoară 330 de metri.A fost construit în 1996, din dorința unuia dintre milionarii celebri apăruți în România după revoluție.&nbsp; Își dorea să aducă o bucățică din Texas și Paris pe plaiuri românești. Așa că a deschis parcul de vacanță Hermes, devenit ulterior “Dallas”-ul de Slobozia.&nbsp;De ce Dallas? Pentru că la nici 200 de metri de Turneul Eiffel, ajungi la o copie a vilei din serialul Dallas, unul dintre cele mai vizionate seriale din România.Și ca povestea să fie completă, “J.R. de România”, așa cum îi plăcea milionarului să i se spună, a fost vizitat la Vila Dallas chiar de actorul care îl juca pe JR în serial.În parc găseai trei hoteluri, căsuţe pentru campare, o terasă, herghelie de cai şi ponei, o cafenea construită în vârful turnului Eiffel şi un lac de agrement.&nbsp;Acum, parcul Hermes este abandonat, dar nostalgicii încă își amintesc că în cafeneaua din turn se bea cea mai bună cafea din zonă.Ce mai poți vizita în Slobozia: singurul monument istoric din zonă, Mănăstirea Sfinții Voievozi, care datează din 1600. Iar la 7 km de oraș, te poți relaxa în stațiunea Amara, în jurul lacului cu același nume. Fun fact: întreg lacul are forma literei S, de la Slobozia. Sau de la Superliga?

Odată ajunși la stadion, am găsit suporteri entuziasmați și povești frumoase despre echipa locală. Am aflat cât de mult contează Mihalcea pentru fani și cât de multe speranțe au ei că Andrei Prepeliță și Jean Vlădoiu vor evita retrogradarea.&nbsp;A fost 3-1 pentru UTA pe tabelă. Și chiar dacă rezultatul nu a fost favorabil pentru cei din Slobozia, fanii au sărbătorit cu entuziasm o zi care dovedește că fotbalul are viitor și are inimă în Ialomița. Iar așa cum spune și bannerul pregătit de suporterii de la peluză, Unirea Slobozia a revenit „acasă pentru totdeauna”.

superliga 2026

Fotbal

vineri 30 ianuarie

sâmbătă 31 ianuarie

duminică 01 februarie

luni 02 februarie