FC Argeș

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

Dinamo București

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

Unirea Slobozia

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FC Botoșani

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

FC Farul Constanța

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

CFR Cluj

FCSB

Arena Națională

FK Csikszereda

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

FC Rapid București

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Ionuț Tătaru

AVANCRONICĂ

Deși cele două rivale sunt departe de nivelul lor obișnuit, meciul dintre FCSB și CFR Cluj este cel mai așteptat în etapa a 23-a din Superliga. Fie și pentru că ar putea decide cine iese din lupta pentru play-off. Dueluri tari se anunță și la Craiova, Arad sau Sibiu, apropierea finalului într-un sezon regular foarte strâns făcând ca orice punct să fie crucial. Așadar, pe ce ar trebui să stăm cu ochii în această rundă?

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid024BWBqoHsgQtivSAuQNHciThWidjVdtcYFtsADuT9Wxx2rKdP5JsFzmwuxKV5vjuvl

<h2>Duelul dintre cel mai bun atac și cea mai bună apărare</h2>

Liderul Universitatea Craiova a impresionat din punct de vedere ofensiv și în prima etapă din 2026. Oltenii s-au impus cu 4-0 la Ploiești, în fața Petrolului, și sunt singurii care au trecut de borna celor 40 de goluri marcate în actuala ediție a Superligii. Cel mai bun atac al campionatului așteaptă vizita celei mai bune defensive, pentru a-și confirma statutul. FC Botoșani a primit doar 16 goluri, dar elevii lui Leo Grozavu nu traversează un moment fericit. Moldovenii au pierdut în runda trecută în fața celor de la Csikszereda (0-1), a doua înfrângere consecutivă și al patrulea meci la rând fără victorie în Superliga. Un alt pas greșit și chiar și prezența în play-off este pusă în pericol.

Vasile Mogos - Ianuarie 2026 - YT Thumbnail.jpg

<h2>FCSB - CFR, derby-ul ambițiilor redimensionate </h2>

Duelul pentru supremația în Superliga din ultimii ani este acum doar un meci cu implicații în lupta pentru play-off. De fapt, poate nici măcar atât. Pentru că lucrurile sunt simple în privința partidei de pe Arena Națională: cine câștigă va putea să spere în continuare la play-off, cine pierde poate începe să pregătească play-out-ul, iar egalul nu ajută pe nimeni. Este cea mai bună imagine pentru sezonul dificil pe care îl au cele două rivale. Se poate spune că formația din Gruia stă ceva mai bine decât actuala campioană înaintea confruntării din acest weekend, chiar dacă în clasament este la două puncte în spate. Elevii lui Daniel Pancu au trei victorii la rând, în timp de deținătoarea titlului vine după eșecul de la Mioveni, cu FC Argeș (0-1), și cel din Europa League, cu Dinamo Zagreb (1-4), care a pus capăt speranțelor de calificare în faza următoare a competiției.

<h2>Profită UTA de momentul bun pentru a câștiga în sfârșit cu Rapid?</h2>

Universitatea Craiova a luat ochii cu ultimele două victorii, 5-0 și 4-0, însă, din punct de vedere statistic, UTA este cea mai în formă echipă din Superliga. Arădenii sunt pe primul loc într-un clasament al ultimelor cinci etape, interval în care au obținut 13 puncte din 15 posibile. Un parcurs care i-a dus pe băieții lui Adrian Mihalcea pe locul 6. Luni seară, în meciul care închide runda 23, pe Stadionul Francisc Neuman este așteptat Rapidul lui Costel Gâlcă. Ocupanta locului 2 și una dintre favoritele la titlu. Giuleștenii au început 2026 cu un succes chinuit în fața ultimei clasate, Metaloglobus (1-0), și nu vor avea deloc o misiune ușoară la Arad. ”Bătrâna Doamnă” nu s-a mai impus în duelurile directe din 2008 și probabil niciodată în această perioadă nu a fost într-o situație mai bună pentru a pune capăt acestei serii negative.

<h2>O altă deplasare fără victorie pentru Dinamo?</h2>

Alb-roșiii au cinci victorii consecutive pe teren propriu, însă sunt o altă echipă în deplasare. Dinamo nu câștigă din postura de oaspete de patru meciuri, înregistrând trei remize și un eșec. Mai mult decât atât, ”câinii” nu au înscris în cele mai recente două deplasări din Superliga. În această etapă, formația pregătită de Zeljko Kopic merge la Sibiu, pentru duelul cu Hermannstadt. Elevii lui Dorinel Munteanu au ratat pe final victoria la Ovidiu, contra Farului, și au ajuns la 12 partide fără succes în campionat. Sibienii sunt penultimii, la 5 puncte de baraj, și un rezultat pozitiv este obligatoriu, chiar dacă în față vor avea una dintre forțele Superligii.

<h2>Dueluri la distanță play-off vs retrogradare</h2>

Sunt trei meciuri între echipe aflate în lupta pentru play-off și echipe de la retrogradare în această etapă a 23-a. Primul este chiar cel care deschide runda. Ultima clasată, Metaloglobus, este gazdă pentru FC Argeș, învingătoarea campioanei FCSB și formație decisă să câștige pentru a profita de un eventual pas greșit al lui FC Botoșani. Dacă vor câștiga la Clinceni, iar FC Botoșani nu se impune la Craiova, piteștenii urcă pe locul 4 și ar face un pas mare spre clasarea în Top 6 la finalul sezonului regular. Sâmbătă, U Cluj, al cărei elan și entuziasm au fost puțin tăiate de eșecul cu Dinamo (0-1), joacă acasă împotriva Unirii Slobozia, care rămâne într-o situație delicată, chiar dacă este deasupra liniei de baraj. În fine, luni, o altă echipă care luptă pentru play-off și a fost învinsă în etapa trecută, Oțelul, o întâlnește la Galați pe Csikszereda, care vine după meciul câștigat cu FC Botoșani (1-0), un rezultat pe care vrea să-l confirme la Dunăre.

SloboziaAcasa_Ianuarie2026 - YT Thumbnail.jpg

Cine iese din ”depresie”: Petrolul sau Farul? Ambele echipe traversează perioade dificile și sunt departe de ceea ce sperau. Ploieștenii n-au obținut decât un punct în precedentele patru runde, au cel mai slab atac din Superliga (16 goluri marcate) și ocupă loc de baraj. De cealaltă parte, constănțenii n-au mai câștigat în campionat de la începutul lui noiembrie, iar posibilitatea de a prinde play-off-ul e mai curând teoretică. Deși mai corect ar fi să spunem că e nevoie de un miracol. Farul stă mai bine în duelurile directe recente (patru victorii și un egal în ultimele cinci), un avantaj de care speră să profite și duminică la Ploiești.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0w1JdQfdsW7SQwWB4FDunRKppGvP2sh9gDTrcSNmYmUZZbSqyZh2i7uS8Fm7yH6drl

Află pe ce merită să stai cu ochii într-o rundă al cărei cap de afiș este meciul dintre FCSB și CFR Cluj

Lucruri de urmărit în etapa a 23-a din Superliga

Ana-Maria Popescu

SUPERLIGA INSIDER

Fundașul olandez a semnat cu Rapid în vara lui 2025, din postura de jucător liber de contract, după despărțirea de clubul danez Aalborg, unde a petrecut trei ani. Lars Kramer a fost titular în 19 din cele 20 de meciuri jucate pentru Rapid în acest sezon, excepție fiind chiar meciul de debut, cel cu CFR Cluj, în care a intrat pe final. Să-l cunoaștem, așadar, pe jucătorul care a fost „convins” să semneze de atmsofera făcută de fanii din Giulești. Lars, spune-mi care este prima ta amintire despre fotbal. Tatăl meu a jucat în Țările de Jos. A jucat la un nivel destul de înalt, așa că l-am urmărit întotdeauna. Apoi am crezut că voi fi și eu fotbalist. Ai vrut să-i calci pe urme? Da, dar cred că am devenit puțin mai bun decât el. El m-a învățat tot. Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Tatăl tău, de asemenea? Da și familia mea, verii mei. Provin dintr-o familie de fotbaliști, așa că am început foarte devreme. Și apoi, bineînțeles, cu jucătorii buni. La acea vârstă, când eram mai tânăr, Messi devenea din ce în ce mai bun și era la început în fotbal. Ne poți spune câte ceva despre viața în Zaandam, orașul tău natal? Da, m-am născut în Zaandam, dar am trăit într-un sat aflat la 5 minute de Zaandam. Și există multă apă. Este foarte aglomerat. Suntem la 15-20 minute din Amsterdam, așa că mulți oameni care nu vor să trăiască în oraș se mută la sat. Este un loc liniștit, frumos, cu oameni buni, școli bune, educație bună. Nu pot spune niciun lucru rău despre locul unde am crescut. Ce îți place acolo cel mai mult? Atunci când eram mai tânăr, acum s-a mai schimbat puțin, dar când eram mai tânăr, puteai sta afară fără niciun risc, niciun pericol. Era un loc sigur. După școală, mergeam cu prietenii mei pe bicicletă și jucam fotbal. Eram afară tot timpul.

<h2>Viața la academia lui Ajax Amsterdam</h2> Spuneai că provii dintr-o familie de fotbaliști. Tatăl tău a fost fotbalist, dar spune-mi despre mama ta. Mama mea nu a fost, așa că, din fericire, nu am talentul ei. Dar îi place să se uite și îi place să spună ce puteam face mai bine, chiar dacă nu înțelege atât de mult. Când eram mai mic, i-am spus: „Lasă-ne pe noi, pe mine și pe tata, să jucăm și tu te poți uita”. Acum sunt fericit pentru că m-a văzut peste tot. Cum a început perioada ta de la Ajax? Când am fost foarte mic, la 8-9 ani, am ajuns acolo și viața mi s-a schimbat, pentru că era foarte mare, în acel moment, poate că acum e cea mai mare academie de juniori din lume, cred. Toată viața s-a schimbat. Trebuie să te antrenezi de la o vârstă foarte mică, de când ai 9 sau 10 ani, te antrenezi... Am început cu trei antrenamente pe săptămână. Când aveam 11 ani, trebuia să fiu acolo în fiecare zi. Eram dus cu un taxi, ne ducea la o școală a lui Ajax. Nu este mult timp liber pentru prietenii tăi, la această vârstă, pentru că ești întotdeauna acolo. Dar totul a meritat, pentru că am învățat multe acolo. Când erai atât de tânăr, de mic, spune-mi cum a fost pentru tine să petreci mai mult timp în academia de fotbal decât acasă? Pentru că mulți dintre copiii de vârsta ta sunt acasă și se bucură de viață. Da, câteodată am simțit, nu mult, dar câteodată, aș fi vrut, după școală, să fiu cu prietenii, când ai 10-11-12 ani, apoi să mă antrenez. Dar, de asemenea, am avut mulți prieteni din echipă, de la Ajax. După câțiva ani, i-am avut pe toți la Ajax și am petrecut mult timp acolo. Care este cel mai important lucru cu care ai rămas din academie? Cred că, da, bineînțeles, antrenamentele, ce înveți acolo de la antrenori foarte buni de copii și juniori, dar cred că cel mai mult au contat respectul și disciplina pe care le-am învățat acolo de când eram mic. Și cred că pot folosi aceste lucruri pentru restul vieții mele, nu doar în fotbal, dar și în viața de zi cu zi. La Ajax, se pune accentul pe inteligență și pe construcția jocului. Crezi că aceste lucruri te ajută ca fundaș central? Da, cred că, dacă te uiți la mine ca jucător, sunt mai... Cum să spun? Nu pun accentul pe partea fizică în dueluri. Încerc să analizez, să intuiesc. Și cred că aceasta este calitatea mea. Și am învățat acest lucru probabil din perioada petrecută la Ajax. Și, da, acest lucru m-a ajutat foarte mult în cariera mea. Cum îți menții calmul în timpul jocului? Dacă trebuie să analizezi fazele, ai nevoie să fii calm. Da, cred că, din fire, sunt o persoană foarte calmă. Și, bineînțeles, nu am fost întotdeauna așa în cariera mea. Nu sunt bătrân, dar am 26 ani acum. Am jucat toate meciurile în ultimele 7 sezoane. La fiecare club la care am fost. Dacă ai jucat mai mult de 200 de meciuri, 250 de meciuri, atunci te obișnuiești. E ca un ritm în care ești.

<h2>„Johan Cruyff reprezintă fotbalul”</h2> Spune-mi ce înseamnă Johan Cruyff pentru tine? Pentru mine, reprezintă fotbalul. Lucrurile pe care le-a schimbat în fotbal, nu doar în Țările de Jos, dar cred că pentru toată lumea. Multă lume știe, dar nu suficient, cred, ce a schimbat pentru Barcelona cu formația și stilul de joc. El a făcut acest lucru. Și, chiar dacă nu mai este aici, moștenirea lui înseamnă mult în Țările de Jos pentru tineri, prin cursurile lui și are un institut ca o școală. Face încă multe lucruri. Este moștenirea lui. Da, exact. Ce știi despre românii care au jucat la Ajax? De fapt, știu că nu este un fan al Rapidului, dar Ogăraru, când am fost la tineretul lui Ajax, el antrena acolo, când eram mai tânăr. Și, bineînțeles, a fost Chivu. Dar a fost un pic înainte de perioada în care am jucat eu. Nu l-am văzut pe teren, doar pe Ogăraru, cred. Dar l-am avut antrenor la tineret. Nu-mi amintesc prea multe. Țara ta a avut niște fundași centrali impresionanți. Îl avem pe Van Dijk. Și acum, mă gândesc la Van de Ven. Pentru că e foarte bun. Care e secretul? Ei bine, de fapt, Van de Ven e din satul meu, de unde sunt și eu. Îl cunosc foarte bine. Și fratele meu e bun prieten cu el. Fratele meu mai mic. Dar el e pur și simplu atât de rapid. Van de Ven este rapid, Van Dijk este rapid. Și asta ajută. La acest nivel unde joacă ei, în Premier League, ai nevoie de asta. Și, bineînțeles, sunt fundași foarte buni. Principala lor calitate este viteza, cred. Par, de asemenea, umili, modești. Da. Cred că olandezii sunt foarte... de cele mai multe ori calmi și nu atât de aroganți. Ți-ai dorit să fii fundaș de la începutul carierei tale? Sau ai schimbat pozițiile? Nu, nu, nu. Am schimbat. Am jucat mereu la mijlocul terenului la tineret, la Ajax. Dar când am împlinit 14-15 ani, am început să cresc în înălțime și apoi corpul nu s-a mai mișcat atât de bine. Și încet am trecut în apărare. Îți amintești debutul tău în prima divizie? Da, da. Eram foarte tânăr și am jucat cu Feyenoord în deplasare. Am jucat împotriva lui Robin van Persie atunci. Și avea 50-55 de mii de fani la Feyenoord. Nu uit asta. Cum era atmosfera? Pentru că stadionul lor este... Picioarele îmi tremurau. Era foarte mare. E plăcut să încep așa. Și apoi tot ce vine după ar trebui să fie mai bine. Părinții tăi au fost în tribune? Nu, doar fratele meu și vărul meu au fost acolo. Îți amintești care a fost cel mai frumos mesaj pe care l-ai primit după debut? Cred că doar de la familia mea. Că sunt mândri că am ajuns în fotbalul profesionist. A fost demult. Acum aproape 10 ani, cred. Dar mesajele de la familia ta rămân în memorie, da.

<h2>Perioada petrecută în Danemarca</h2> La 19 ani, te-ai mutat în Danemarca. Da! Ți-a fost greu să te adaptezi într-o altă țară? Da. De fapt, la începutul carierei mele în Danemarca, am jucat cele mai multe meciuri. Dar Danemarca nu este la fel ca Țările de Jos, dar seamănă. E ușor să te adaptezi. Cultura este aproape aceeași. A durat 45-50 de minute un zbor spre casă. Am făcut și eu asta des, și familia mea venea des în vizită. Deci, nu, nu a fost dificil. Ce te-a învățat viața departe de casă despre tine? Să trăiești pe cont propriu și, la o vârstă fragedă, să-ți faci mâncare, să-ți păstrezi disciplina. Chiar dacă ești singur și nimeni nu-ți spune: „Trebuie să cureți asta”. În mod normal, mama făcea asta acasă. Dar când aveam 18 sau 19 ani, nimeni nu mi-a spus asta. Și, da, după câteva luni, descoperi că nu poți trăi așa, trebuie să faci puțină curățenie. Aceste lucruri sunt frumoase, că tu, la o vârstă fragedă, înveți să ai grijă de tine. Ce te-a șocat cel mai mult la Danemarca? Vremea este foarte rea. Iernile sunt foarte lungi. Nopțile sunt lungi. Nu este... Îmi place să stau afară și să fie vreme bună. Și asta a fost dificil uneori, pentru că din octombrie aproape până în mai am avut vreme rea. Dar vara a fost frumoasă. Aceste patru luni pe care le-am avut au fost frumoase. Care au fost cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat în carieră, acolo, în Danemarca? Atunci când am retrogradat cu Aalborg. Nu a fost frumos. Asta e ceva ce nu vrei să experimentezi. Este un club foarte mare în Danemarca și au existat niște probleme în ceea ce privește clubul. Și echipa nu a fost suficient de bună și am retrogradat. Și acesta e un lucru pe care nu vreau să-l mai trăiesc niciodată. Știu că în zona aceea, Danemarca, Norvegia, au obiceiul să ofere premii interesante pentru jucătorul meciului. Uneori primești o cutie de la supermarket. Ai ouă, carne, brânză, mere, asta câștigi dacă ești ales jucătorul meciului. Ce părere ai despre asta? E amuzant într-un fel. Nu e vorba că ar da 1.000 de euro sau altceva în mod normal. Decât să primești o cupă, prefer să iau mâncare de la supermarket. Am văzut odată că au dat ouă. Multe ouă. Am văzut ceva și în Norvegia, unde au primit o pungă mare cu cartofi sau ceva de genul. E o modalitate amuzantă în loc de un mic trofeu.

<h2>„M-am împrietenit cu Rafael van der Vaart când am venit la Rapid”</h2> Ce ai observat în mod special la suporterii Rapidului înainte de a semna? Din moment ce ai spus că atmosfera a fost unul dintre motivele pentru care ai semnat. Când am început discuțiile, am căutat pe internet. Am vorbit cu Tobias Christensen, pentru că este din Norvegia. I-am trimis un mesaj să vorbim despre club. Am vorbit mult. Cum am spus, atmosfera era bună. Nu știam prea multe înainte despre Rapid. Dar după discuția cu Christensen și lucrurile pe care le-am văzut online și discuția cu Sandu și Mauro, m-am simțit bine. Rapid are legătură cu un jucător olandez faimos, Rafael van der Vaart. Ai luat legătura cu el? Da, suntem prieteni acum. Când am venit, astă-vară, mi-a dat un mesaj. Locuiește și el aproape de mine, în zona în care stau, în Herăstrău. Ne vedem de câteva ori pe săptămână la cină. E frumos, e ușor. Și copiii noștri se pot juca împreună. Merg la școală. Și pentru soțiile noastre, Estavana joacă handbal la Rapid, și pentru soția mea e plăcut să se discute cu ea. Din fericire, ei sunt aici și sper că vor mai rămâne câțiva ani. Ți-a dat vreun sfat care a fost util pe teren? Nu, Rafael nu mai este așa. A avut cariera lui și îi place să-și trăiască viața acum. Desigur, el a jucat la un nivel mult mai înalt. Când eram copil, nu pot să spun că era idolul meu, dar este o legendă în Țările de Jos, pentru tot ceea ce a făcut, un jucător foarte important. E frumos că suntem prieteni acum.

<h2>„La Rapid mă simt acasă”</h2> Care a fost momentul tău preferat la Rapid până acum? Au fost multe. Am câștigat multe. Dar cred că meciul cu Dinamo, de pe Arena Națională, a fost frumos să-l câștigăm. Era stadionul plin, atmosfera era cea mai bună. 2-0, cu cartonaș roșu, îmi amintesc. A fost foarte bine! Se spune că Rapid are un farmec aparte în fotbalul românesc. Din experiența ta de până acum, care crezi că este acest farmec? Nu urmăresc prea mult știrile, dar există o presiune diferită pentru alte cluburi față de presiunea de la Rapid. Și asta înseamnă că fanilor le pasă foarte mult de club. Este un lucru important ca oamenii să țină la club și că toată lumea își dorește ce e mai bine pentru club. Ce știai despre România înainte de a ajunge aici și ce te-a surprins? De fapt, nu știam prea multe. Am auzit și am citit mult că Bucureștiul este un oraș foarte frumos. Desigur, despre vechiul președinte pe care l-ați avut acum 30 de ani. Nu e o poveste prea bună, dar este important pentru Europa și pentru întreaga lume ceea ce s-a întâmplat în România. Apoi, desigur, Hagi, un fotbalist foarte important în istorie. Și ce te-a surprins? Ce m-a surprins? Cât de frumos este Bucureștiul ca oraș. Mie și familiei mele ne place atât de mult să locuim aici. Credem că parcurile sunt foarte frumoase. Restaurantele, oamenii. Singurul lucru - traficul este puțin cam rău, dar dacă acesta este cel mai rău lucru, atunci este un oraș uimitor. Văd că orașul crește. Dacă îl compar, de exemplu, cu Copenhaga sau Amsterdam, văd oameni fericiți peste tot. Cum a fost pentru tine să joci prima dată în Giulești? Emoționant, pentru că am intrat împotriva lui CFR la final. Scorul era 1-1, cred. Și tocmai când am intrat, am zis: „Vă rog, să nu primim niciun gol când voi intra”. Din fericire, scorul a rămas 1-1. Cum este atmosfera din Giulești în comparație cu stadioanele mari din Țările de Jos? Cred că, pentru mărimea pe care o are Giuleștiul, sunetul este foarte puternic. Desigur, în Țările de Jos, pe unele stadioane, ai mai mulți oameni, mai multe scaune, dar sunetul din Giulești, nu știu, este la fix. Fanii pe care îi avem și dimensiunea stadionului îl fac special. Ce îți lipsește cel mai mult de acasă? Mama mea. Mama mea, prietenii mei, fratele meu, tatăl meu. Doar familia, de fapt. Nu e un anumit lucru care mi-ar lipsi ceva din țară. E mai mult despre familia mea. Au venit părinții tăi să te viziteze? Da, de multe ori. Ce părere au avut? Le-a plăcut și lor. De fapt, părinții mei și tatăl soției mele m-au convins să încep să vorbesc cu Rapid pentru că am primit oferta din România. Nu știam prea multe și au spus că e foarte drăguț. Au venit aici pentru muncă, acum câțiva ani, și au spus: „București este un oraș uimitor și ar trebui să o faci”. Te-ai adaptat foarte bine la echipa Rapid. Care a fost secretul? Pentru că ai venit și... Am jucat în toate meciurile de când am venit. Nu știu, secretul este că mă antrenez din greu și încerc să joc bine de fiecare dată. Nu contează dacă e împotriva unei echipe rivale, într-un derby, sau a unei echipe mai slab cotate. Sunt aici pentru mine, ca să cresc și progresez în cariera mea. Cred că e important să joc bine. Cărui jucător din echipă i-ai cerut sfaturi? Cel mai mult vorbesc cu Christensen, Hromada și Jambor. Suntem cu toții străini, aici, în România. E normal să creștem puțin împreună și să vorbim despre lucrurile... Avem aceleași dificultăți aici și aceleași beneficii. Ce jucător de la Rapid crezi că s-ar integra bine la Ajax? La Ajax? Dacă mă uit la felul în care joacă Ajax, ar putea fi Christensen, pentru că are un joc ce se bazează mai mult pe pase și posesie. Ajax este poate un nivel puțin ridicat pentru noi, dar cred că el ar putea fi. Ce îți place cel mai mult la tine, ca stil de joc? Calmul. Cred că sunt foarte calm. Par calm. Poate, pe interior, este diferit. Cred că este vorba doar de felul în care joc, cum încerc să vorbesc cu colegii mei, de felul în care încerc să fiu un lider acolo, datorită experienței pe care o am deja. Există vreo greșeală pe care ai făcut-o în timpul unui meci și care încă te urmărește și în ziua de azi? Ei bine, de fapt când am marcat împotriva Craiovei, 2-1, și în ultima secundă, a fost un penalty. Nu am fost chiar eu implicat, dar întotdeauna când primim un gol, încerc să văd ce aș fi putut face și m-am gândit că aș fi vrut să fiu 2 metri mai la stânga și aș fi respins mingea, în locul fazei în care Marian l-a lovit cu pumnul pe atacant. Ce îți place cel mai mult la tine în afara terenului? Ei bine, mă gândesc la cum mă comport cu copiii mei. Cred că sunt foarte drăguț cu ei. Îmi place să fiu tată! Am 2 copii. Văd că fiul meu se bucură mult de București. Îi place să fie aici și asta mă face fericit. Ce te-a învățat despre tine faptul că ești tată? Că viața e despre asta, cu copii. Pentru mine, acesta e cel mai important acum. Asta îți dă energie, te și obosește. 2 copii. Și, în final, de aceea trăim cu toții ca să avem copii și să-i vedem cum cresc fericiți. Dacă ți-ar spune copiii tăi că vor să devină fotbaliști, ce sfat le-ai da prima dată? Cred că cel mai mare copil al meu va fi, cu siguranță, fotbalist. Văd deja că are talent. Lucrul pe care i l-aș spune este că îl așteaptă un drum lung și greu, sper să-i placă, să muncească din greu și să rămână cu picioarele pe pământ. Care este cel mai frumos lucru în meseria de fotbalist și care este cel mai dificil? Cel mai frumos lucru este că ne câștigăm banii cu hobby-ul nostru, cu toții jucăm fotbal pentru că ne place de când eram mici. Să poți să-l transformi într-o meserie e uimitor. Cel mai dificil este faptul că nu poți avea prea multe planuri cu timpul și cu vacanțele. Ești foarte strict cu un program și cu călătoriile și uneori, nu acum, dar poate peste 5 ani, când vei fi mai în vârstă, sau 6 ani, atunci vei vrea să petreci mai mult timp cu familia, până acum, nu e nimic rău. Completează propoziția: „La Rapid, mă simt...”. La Rapid, mă simt acasă.

Crescut la academia lui Ajax Amsterdam, Lars Kramer și-a făcut repede loc în echipa de start a Rapidului, la scurt timp după ce a semnat.

Lars Kramer, olandezul crescut la Ajax care se simte „acasă” la Rapid

Vasile Mogoș nu este un simplu fotbalist, chiar dacă el a început interviul prin a se descrie ca fiind „un băiat foarte simplu”. Adesea neînțeles, datorită modului său de a fi, fundașul de la Craiova poate fi ușor numit personaj tocmai pentru că este o figură greu de ignorat, în special atunci când atenția și microfonul sunt la el. Am mers la Craiova pentru a-l cunoaște pe Vasile, un tip căruia nu-i este ușor să se deschidă și să vorbească despre viața sa, chiar dacă poveștile sale de până acum pot fi adunate cu lejeritate într-o carte. Perceput uneori ca un „bad boy”, Mogoș ne-a purtat, cu lacrimi în ochi, într-un roller-coaster emoționant prin viața sa. Pentru început, vreau să-mi spui tu cine este Vasile Mogoș? O întrebare foarte simplă. Un băiat foarte simplu. Atât. La șase ani a trebuit să te muți în Italia după ce tatăl tău a suferit un accident rutier. Cum a fost pentru tine momentul în care tatăl tău a suferit acel accident rutier? Mai ales pentru că există această conexiune specială, bineînțeles, între tați și băieții lor. Sincer, din cât îmi aduc aminte, nu știam. Mama, cu vrăjeală, ne-a dus pe toți în Italia. Trebuia să fie o vacanță pentru noi. Dar nici mama nu știa că tata a avut un accident. Descoperise după. Tata nu voia să spună nimănui. A făcut toată convalescența, cum să spun, singur. După ce mama a descoperit, ne-a luat pe toți cinci și ne-am dus în Italia. Când am ajuns toți în Italia, tata era bine, sănătos. Nu știam. Am descoperit după mult, mult timp, că a avut accident, că stătea să moară, tot restul. Și cum a fost când ai descoperit? Eu l-am văzut pe tata, era sănătos. S-a descurcat. Tata e un bărbat puternic. Când am descoperit, am spus „Mamă!” Eu cred, nu știu, trebuia să se opereze, trebuia să schimbe ceva. Și de acolo ne-am dat seama, mamă, cine știe cât a suferit. Și, după, mama ne-a povestit că a stat singur, nu voia să vadă pe nimeni, că nu vrea să-l vedem așa. Și, sincer, nu știam de ce. Mă bucur că a trecut tot și e totul ok acum.

<h2>„Am cel mai mare respect pentru toți oamenii care muncesc!” </h2> Tata Pavel și mama Aurica, așa le spui tu părinților tăi, mi-ar trebui să-mi spui ce crezi că ai preluat de la ei, câte un lucru. Ce-ai luat de la tatăl tău și ce-ai luat de la mama ta? Inima de la mama și de la tata cred că am luat caracterul. Pare un om foarte puternic din ce ne-ai spus, nu? Foarte puternic. Ne-a învățat pe toți cinci cu educația lui. Nu a fost un tată care te pupa sau te lua în brațe sau spunea, cum se spune în zile astea, că te vreau bine. Doar cu un singur ochi îți dădeai seama. Nu puteai să sufli în fața lui. După ce am plecat de acasă, mi-am dat seama de ce a făcut așa. Au fost momente când ți-ai dorit că el să fie mai afectuos, să-și arate iubirea? Da. Acum face asta? Acum face mai mult pentru că cu toți nepoții s-o mai înmuiat și el un pic. Dar cu noi cinci, niciodată. Ce înseamnă să crești într-o familie în care sunteți cinci frați? Norocul cel mai mare din lume. Norocul cel mai mare e chiar ăsta, că avem un legământ foarte puternic între noi. Mama și tata ne-au învățat să fim mereu împreună. Și dacă ne certăm câteodată, se întâmplă, dar niciodată nu am gândit să nu mai fim frați. În sensul că... se întâmplă. Văd multe familii unde sunt tot mulți și nu îi pasă de frate-su sau de soră-sa. Și eu nu pot să înțeleg cum se face... Dacă eu mă gândesc la ceva de genul, eu cred că mor. Mi-ar plăcea să îmi spui cum arăta o zi din viața ta din perioada în care mergeai vara să lucrezi la vie. Pentru că ai spus că ai lucrat în tot felul de lucruri. Da. Datorită mamei mele, voiam să fac și eu un bănuț pentru vară, că mi-a fost mereu rușine să cer le bani părinților mei. Am fost vara, m-am dus în vie cu verișorii mei, de dimineața până seara. Latura pozitivă a fost că m-am bronzat și eu. Dar a fost foarte greu. Și, dacă eram mic, a fost foarte greu. Pentru că acolo îți dai seama ce înseamnă chiar să faci sacrificii. Ce înseamnă ce-au făcut părinții mei o viață pentru copiii lor. Să te trezești dimineața la 5, la 6 pentru ca să aduci acasă pâinea. Am cel mai mare respect pentru toți oamenii care muncesc. Și eu mereu le spun tuturor: joc fotbal pentru pasiune. Mă și plătesc, deci e ceva care nu se poate descrie. Mereu am spus că nu e o meserie, e o pasiune, unde Dumnezeu mi-a dat un pic de talent să duc viața mea cu fotbalul. Dar nu o să uit niciodată ce înseamnă să muncești.

<h2>„Doctorul mi-a spus că nu puteam să joc fotbal tot restul vieții”</h2> Ai semnat primul tău contract în fotbal profesionist la 20 de ani. Până atunci te-ai gândit că poate nu vei reuși în fotbal? Da, în fiecare zi. Și după aceea, după secunda aia, făceam invers. Îmi spuneam: Dar de ce nu? De ce nu? Ești un muncitor. Ai ajuns aici fără ajutor, nimeni nu ți-a făcut cadouri. Tot ce am ajuns e pentru că am muncit. Și când? La 20 de ani. Mai înainte să încep, m-am oprit patru luni jumate pentru inimă. Și acolo doctorul mi-a spus că nu puteam să joc fotbal tot restul vieții mele. Și am plâns în spital. Am avut norocul că am avut familia aproape. Și de acolo, sora mea cea mai mare s-a dus în birou la doctor și a spus: Te rog frumos, trebuie să pui copilul ăsta în picioare pentru că asta e viața lui. Și așa a făcut. M-a luat sub aripa lui și după patru luni jumate am reușit să ștergem coșmarul ăsta. Și de acolo a început. O a doua viață fotbalistică. Ce ai fi făcut dacă nu reușeai în fotbal? Bine că am reușit. Nu știu, iubesc foarte mult în primul rând sportul. Și când jucam fotbal, mă duceam în sală cu un prieten să fac kickboxing. Mi-a plăcut foarte mult. Și tata îmi spunea mereu că vrea să mă dea la box dacă nu ieșea cu fotbalul. Dar, la început, numai fotbal, fotbal, fotbal. Și cred, da, gen ceva sportiv oricum... Vreau să te întreb care este orașul tău preferat din Italia? San Damiano d'Asti se cheamă. E un sat unde stau acum părinții mei, prietenii mei, familia mea. Am umblat toată Italia, dar sunt legat acolo, bineînțeles. Și Vaslui... Abia aștept să vină vara să mă duc la Vaslui. Să stau o săptămână, zece zile. Că mai am acolo, mai am verișori, mai am mătuși. Dar cred că San Damiano d'Asti e orașul unde... Eu abia aștept să mă duc acolo. Nu știu, poate toți fotbaliștii când au vacanță se duc prin Dubai, Maldive, eu vacanță mea acolo o fac, la familia mea, în San Damiano d'Asti. Un sat de zece mii de persoane. Poți să-mi îl descrii puțin? Cum arată? Arată frumos. Și dacă veniți acolo, îmi spui: Bă, Vasile, unde m-ai dus? Are dealuri, are vie foarte frumoasă. Eu, vara, așa, când sunt toți la muncă, îmi place să iau fetița și să mă plimb prin sat. Pentru că mi-aduce aminte de copilărie, unde petreceam timpul, unde mă jucam cu băieții. Și câteodată îmi mai scapă o lacrimă... Vreau să-ți citesc ceva. „Când aveam șase ani, m-am dus cu căruța din Vaslui până la Văleni cu bunicul, pentru că mi-a promis că-mi dă ciocolată. Când am ajuns la el acasă, am terminat ciocolata, am văzut o pisică cu ochii strălucitori și m-am speriat. Am început să plâng că vreau acasă la mama și bunicul a trebuit să mă ducă cu autobuzul. Au trecut 22 de ani de atunci - scria acolo, acum sunt 25 -, dar îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri”. Și vreau să te întreb cât de mult a însemnat pentru tine bunicul tău? Când a murit, Dumnezeu să-l ierte, i-am cerut lu' mama dacă puteam să țin verigheta lui. Și de la bunica, la fel. Era mai mult ca un prieten. Nu era un bunic, era un prieten. Mă învăța multe. Când mă duceam la țară, mă pupa mereu. El mă pupa mereu. Poate de asta. Pe celălalt bunic nu l-am cunoscut niciodată. Pe cel din partea lui tata, dar din partea lui mama i-am cunoscut și pe bunica și pe bunicul. Ai primit cumva afecțiunea care îți lipsea și pe care o voiai din partea tatălui? Posibil, posibil. Îmi plăcea. Îmi plăcea de el, că dansam mereu cu el. Mereu dansam. Când făceam grătar acasă, după fiecare sezon mă duceam acasă, făceam un grătar și dansam. Dansam. Juca, era mereu cu zâmbetul pe buze. A trecut și el prin multe. Și m-a bucurat foarte mult când mama l-a dus în Italia. Așa puteam să stau mai mult cu el. Și abia așteptam. Când mă întorceam imediat acasă la San Damiano, mă duceam direct la el. Auzind ce spui despre bunicul tău și văzându-te și pe tine de-a lungul timpului, pare că ai preluat din cine era bunicul tău, pentru că și tu ești genul ăsta de persoană care are o energie pozitivă, care... Nu te-am văzut dansând, dar te-am văzut și la Națională cu muzica, tot timpul pe zona asta pozitivă. Deci pare că moștenirea bunicului tău merge mai departe prin tine în mod clar. O amintire în afară de cea cu ciocolata și cu pisica cu bunicul tău, care îți aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată? Când venea acasă cu căruța, când eram la Vaslui și îmi spunea: Hai, hai cu mine. Și cum îl vedeam acolo, mă făcea cel mai fericit. Și nu cred că îi spunea multe chestii lui mama, cum îi mai cerea... Eu doar să-l văd, na... Doar să-l văd. Dar dacă îl vedeam... îl luam în brațe imediat.

<h2>„Să-l văd pe tata plângând la debut...”</h2> În 2019, când erai la Cremonese și ai primit prima ta convocare la Națională, ai spus că, atunci când te-a chemat în biroul oficialului clubului, ai crezut că ai primit o amendă. Că tu primeai des amenzi. Da. Cum s-a simțit atunci când ai primit acea primă convocare? Ai spus că ai plâns, dar ce simțeai și ce gândeai tu în momentele alea? Ce gândea Vasile, care a semnat la 20 de ani primul lui contract profesionist? Sincer, m-am gândit la tata. Că e el mereu fotbal, fotbal, fotbal... Și la fratele meu. Și i-am dat telefon imediat plângând. Și i-am spus: Tata, vezi că trebuie să mă duci la Bergamo. Păi pentru ce? E, m-a chemat la Națională. Vă dați seama răspunsul lui? „Te duc și la Paris, dacă vrei. E important”. A, și-a zis că a fost mândru. Și cu fratele meu la fel. I-am spus soției... Când am avut meciul cu... când am debutat. Erau și părinții mei aproape. Și era bineînțeles și fratele meu. Și a făcut un video soția mea. Și eu pe tata nu l-am văzut plângând. Puţin, cred, poate de cinci ori. Și să-l văd pe tata plângând, mi se blochează inima, nu știu cum să spun. E, a fost o emoție foarte mare. Un vis împlinit, care... câteodată nici nu-mi dau seama. Încă n-am realizat. La Euro te-ai remarcat cu declarația: „M-aș arunca de pe pod pentru Națională”. Asta arată cât de mult iubești țara și echipa națională. Ce înseamnă pentru tine această dedicare? Și spune-mi dacă ți se pare că mai regăsești asta și în generațiile actuale. Da, e adevărat. Am avut norocul să mă duc în Germania cu un grup fantastic, care greu, greu se găsește, mai ales când te duci la Națională. Te duci acolo, îți faci datoria și stai zece zile și „mă duc acasă”. Poate cineva o gândește așa. Dar acolo eu abia așteptam să stau cu băieții, să vorbim la caterincă, la ping-pong. Și dacă nu știam să joc, mă băgam acolo, că asta îmi plăcea și de asta... Pentru că vedeam chestia asta, vedeam din partea tuturor. Nu era unul să spună asta nu-mi place. Noi eram toți împreună, toți... Un grup foarte puternic. Și de aia am făcut declarația asta. Și pentru țară, să văd toți românii că se bucură. Eu cred că merităm, cred că merităm chestia asta. Eu sper să văd în continuare... Să fie cum a fost la Euro în Germania. Doamne ajută! Chiar acum. Ai imaginea asta cumva de fotbalist rebel... Și aș vrea să te întreb dacă tu te consideri așa? Nu. Eu mă consider o persoană căreia îi place adevărul, căreia îi place dreptatea. Nu îmi plac persoanele care încearcă să facă vrăjeli, mai ales pe la spate. Poate de asta nu le sunt multora pe plac pentru că spun chestiile pe față și fără filtre. Câteodată mă abțin puțin, dar dacă e o chestie – de exemplu, vorbim de echipa mea, de colegii mei – și sunt chestii care nu îmi plac, nu știu, poate pierd eu, dar nu vreau să piardă grupul. Și dacă trebuie să trag pe cineva de ureche, o fac. Pentru că mereu așa m-au învățat mama și tata: să te trezești dimineața și să poți să te uiți în oglindă.

<h2>„Momentul de la 20 de ani m-a omorât!”</h2> Au fost momente în care comentariile din exterior te-au afectat? M-au afectat când nu era ceva adevărat, da. Dacă nu, nu mă interesează. Dacă spuneți… Când eram mai mic, când mă duceam la școală, da, eram rău. Eram foarte rău. Dar, după, crescând, mi-am dat seama că prioritățile sunt altele. Dar dacă vorbești de viața mea privată, personală, acolo mă afectează, pentru că mă cunosc, știu că nu e adevărat și asta mă afectează. Care a fost momentul din viață în care ți-a fost cel mai greu și nu a știut nimeni? Bine, acum cred că știu mai mulți, vorbesc din familie, da. Nu știu… Bună întrebare, nu știu. Trebuie să mă gândesc bine. Păi, dacă n-a știut nimeni... Nu e cazul să afle acum... A fost greu acolo când m-am oprit la 20 de ani. A fost foarte greu. Parcă a fost un coșmar foarte, foarte, foarte mare. Eu abia așteptam să joc primul an la profesioniști. Și să auzi de la doctor: „Mogoș, nu mai poți să joci fotbal restul vieții.” M-a omorât, m-a spart. Cum am spus mai devreme, am avut noroc să am familia aproape. Au venit toți la spital, și prietenii mei. Nu mă așteptam. M-am bucurat enorm.

<h2>Ofertă de la Dinamo refuzată</h2> Cum a fost pentru tine momentul în care ai venit înapoi în România, după atâția ani petrecuți în Italia? Foarte entuziasmant. Abia așteptam, pentru că am jucat o viață în Italia, am crescut acolo. Și fratele meu mereu, cu verii mei, care se uită mai mult la fotbal, se uitau la fotbalul românesc mereu. Eu, la început, nu mă uitam așa mult. Îmi spuneau: „Băi, ți-ar plăcea să te duci în România să joci, să vezi cum e?” Spuneam: „Băi, nu știu.” Eu la început, sincer, spuneam: „Nu, nu, nu.” Și ei: „Dar de ce nu? Ești român. Ai făcut o experiență cam lungă în Italia, ți-ar plăcea și ție să te duci în țara ta, să vezi cum e.” Că eu, până la urmă, crescând în Italia, știu puțin: dacă sunt în Italia, sunt în Italia; dacă vin în țară, stau la Vaslui, nu mă plimb. Și dacă a ieșit cu CFR Clujul... Imediat. Nu m-am gândit de două ori și m-am dus, cu gândul că stau un an și poate mă întorc în Italia. Dar e al treilea an și e foarte frumos. Cum ai ales să semnezi cu Universitatea Craiova? Cum am ales? Ușor. Mi-au dat telefon, m-au sunat și am spus „da”. Nu… Era o situație care nu îmi plăcea la CFR Cluj. Aveam deja de gând să cer clubului, celor din conducere, să plec, pentru că nu mă înțelegeam bine cu anumite persoane. N-am mai apucat eu să le cer, mi-au făcut ei surpriza asta. Și de acolo nu mai conta, nu mă mai interesa. În vacanța de Crăciun de anul trecut am primit telefonul de la directorul sportiv Mario și la început nu știam nimic despre oraș, nu știam nimic, zero zero. Am avut alte oferte, dar i-am dat cuvântul lui Mario și la urmă a venit o ofertă de la Dinamo. Din moment ce am dat cuvântul meu, nu mai conta nimic. Mi-am dat cuvântul să rămân aici și, încet-încet, am descoperit și orașul. E foarte, foarte frumos. Cum a fost experiența ta din Bănie până acum? Eu cred că pozitivă. Fiind băiat pozitiv, mereu mă gândesc la partea asta și cred că suntem pe drumul cel bun. Cum ți se pare publicul de pe „Ion Oblemenco”? Cald. Foarte cald, foarte… De asta cred că un fotbalist are nevoie: de presiune. Eu vorbesc personal, mie îmi dă foarte mare putere. Și dacă lumea te înjură, aia este. Face parte din joc. Dacă nu vrei presiune, poți să te duci să joci biliard.

Vasile Mogoș nu este un simplu fotbalist, chiar dacă el a început interviul prin a se descrie ca fiind „un băiat foarte simplu”.

„Dacă nu vrei presiune, poți să te duci la biliard!” Interviu emoționant cu Vasile Mogoș

Levente Balint

TRANSFERURI

15 IANUARIE: SĂLCEANU A DEVENIT GIULEȘTEAN!Rapidiștii au dat lovitura și l-au adus pe Robert Sălceanu, fundașul stânga al Petrolului!

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1448715890592830&set=a.701826758615084

Rapid a cedat trei jucători în Superliga, iar Farul a realizat prima mutare majoră din ”mercato” de iarnă. Tabloul complet al transferurilor din această lună, în grupajul de mai jos.

10 IANUARIE: CFR, ACHIZIȚIE DE EUROCUPECFR Cluj a anunțat cooptarea fundașului Ilija Masic, cel care a jucat în toamnă în Conference League, sub culorile clubului bosniac Zrinjki Mostar.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1286241436866477&set=a.622487359908558

Între 13 ianuarie și 9 februarie are loc perioada de transferuri din Superliga. ”Mercato di riparazione”, varianta românească, a început însă deja, o serie de cluburi anunțând mutări ”in” și ”out”. În cele de mai jos, aveți toate venirile și plecările. Este de subliniat că în această rubrică găsiți numai mutările oficiale.9 IANUARIE: ”U” CLUJ, MUTARE DE EFECT!”Șepcile roșii” au realizat prima mutare majoră din această iarnă, aducându-l pe fundașul româno-italian Andrei Coubliș (22 de ani).

UNIVERSITATEA CRAIOVAVeniri: Alexandru Iamandache (CS Afumați, activ din vară)Plecări: Luis Paradela (final împrumut)

RAPID BUCUREȘTIVeniri: Daniel Paraschiv (împrumut, Real Oviedo), Robert Sălceanu (Petrolul Ploiești), Dejan Iliev (UTA)Plecări: Franz Stolz (final împrumut), Luka Gojkovic (împrumut, UTA), Claudiu Micovschi (FC Argeș), Cristian Ignat (împrumut, Petrolul Ploiești)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1449576347173451&set=a.701826758615084

https://www.facebook.com/FCRapidOficial/posts/pfbid0aMG32zUtykXom5LvAz9LpVvPmNtSjiLGbjZQ2t61cuASyfJhPfaMYwbnZuf4BMpkl

FC BOTOȘANIVeniri: -Plecări: -

DINAMO BUCUREȘTIVeniri: Valentin Țicu (Petrolul Ploiești), Ianis Tarbă (Celta Vigo)Plecări: Raul Rotund (împrumut, ASA Tg. Mureș), Luca Bărbulescu (împrumut, Corvinul Hunedoara)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1455654556564020&set=a.150983057031183

FC ARGEȘVeniri: Claudiu Micovschi (Rapid)Plecări: Caio Martins (FC Riga)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1473970638063919&set=a.126929132768083

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1468453011949015&set=a.126929136101416

OȚELUL GALAȚIVeniri: Luan Campos (Sivasspor), Bruno Paz (Zimbru Chișinău)Plecări: Vadik Murria Sorriano (reziliere contract), Paulinho (Wieczysta Cracovia)

UNIVERSITATEA CLUJVeniri: Andrei Coubliș (împrumut, Sampdoria)Plecări: Raji Ayomide (împrumut, CSM Olimpia Satu Mare)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1580936670153736&set=a.219384022975681

UTAVeniri: Ime Ndon (Milsami Orhei), Luka Gojkovic (împrumut, Rapid), Arpad Tordai (Zalgiris Vilnius)Plecări: Dejan Iliev (Rapid București)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1445850010884598&set=a.445929614209981

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1439374734865459&set=a.445929614209981

FCSBVeniri: -Plecări: Adrian Șut (Al Ain Football Club)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1431000285052356&set=a.775113497307708

FARUL CONSTANȚAVeniri: Rareș Fotin (Gimnastic Manresa)Plecări: Răzvan Ducan (reziliere contract)

CFR CLUJVeniri: Alibek Aliev (Osters IF), Ilija Masic (Zrinjski Mostar)Plecări: Lindon Emerllahu (Polissya Zhytomyr), Louis Munteanu (DC United), Marcus Coco (reziliere contract), Kurt Zouma (reziliere contract), Otto Hindrich (Legia Varșovia)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1281815227309098&set=a.622487359908558

UNIREA SLOBOZIAVeniri: Alexandru Albu (Chindia Târgoviște), Teodor Lungu (Petrocub Hîncești), Laurențiu Vlăsceanu (împrumut FCSB via UTA)Plecări: Eduard Florescu (reziliere contract), Jakob Jeno (reziliere contract), Florin Purece (reziliere contract), Christ Afalna (FC Hermannstadt), Raul Rotund (încheiere împrumut, Dinamo București)

PETROLUL PLOIEȘTIVeniri: Diogo Rodrigues (Zimbru Chișinău), Cristian Ignat (împrumut, Rapid București), Anders Dumitrescu (Sigma Olomouc), Rareș Pop (împrumut, Rapid București)Plecări: Iustin Răducan (reziliere contract), Valentin Țicu (reziliere contract), Ioan Tolea (împrumut, FC Voluntari), Denis Radu (împrumut, Eyupspor), Jerome Onguene (împrumut, Eyupspor), Robert Sălceanu (Rapid București)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1198751075699234&set=a.506247504949598

CSIKSZEREDA MIERCUREA CIUCVeniri: Marco Bettini (Primera Nacional), Wilhelm Loeper (Helsingborgs), Gustavo dos Santos Cabral (CS Alagoano), Arian Kabashi (Botev Vratsa), Răzvan Trif (liber de contract)Plecări: David Kelemen (reziliere contract), Mark Karacsony (CSM Olimpia Satu Mare), Alpar Gergely (CSM Olimpia Satu Mare)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1466914078770439&set=a.125598559568671

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1467808702014310&set=a.125598559568671

FC HERMANNSTADTVeniri: Bozhidar Chorbadzhiyski (Botev Vratsa), Eduard Florescu (Unirea Slobozia), Christ Afalna (Unirea Slobozia)Plecări: Vahid Selimovic (reziliere contract), Ianis Mihart (CSC 1599 Șelimbăr), Ciprian Biceanu (reziliere contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1447559754036117&set=a.533884275403674

METALOGLOBUS BUCUREȘTIVeniri: Florin Purece (Unirea Slobozia), Giovani Ghimfuș (împrumut, Sepsi OSK)Plecări: -

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1522885776424401&set=a.529932912386364

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1519454306767548&set=a.529932912386364

Toate transferurile din mercato de iarnă

Ghidul venirilor și plecărilor din Superliga

Andreea Cio

Superliga feminină

Ioana Stancu și <a href="https://www.superliga.ro/articole/antonia-bratu-sunt-un-zid-acolo-nu-luam-gol-00180200">Antonia Bratu </a>au răspuns provocării Superliga și au extras din Cupa Prieteniei de la Farul Constanța întrebări și teme de discuție. Astfel, le-am descoperit pe <a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9">c<a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9">ampioane</a></a> dincolo de terenul de fotbal, vorbind despre motivație, eroi, accidentări și pasiuni. Două dintre cele mai importante jucătoare din Superliga Feminină au scos în evidență faptul că din sportul de performanță nu lipsește teama, nu lipsesc riscurile, dar în același timp, performanța nu ar exista fără prietenie și fără bucuria din interiorul lotului.&nbsp;

Antonia: Ce nu știe lumea despre tine? Că sunt un om bun la suflet. Ioana: Alege un emoji care o reprezintă pe cealaltă. Stai să mă gândesc. Probabil că aș alege o mână din aceea puternică. Antonia: Motivație. Hai&nbsp;să discutăm. Ce înseamnă motivația pentru tine? Ioana: Pentru mine motivația poate să vină din foarte multe locuri. Acum e vorba de ceea ce simt că mă ajută înainte de un meci să mă montez și să dau totul pe teren. Antonia: La mine este destul de complex pentru că nu prea cred în motivație, dar dacă ar fi să mă motivez de ceva, depinde în contextul în care folosesc motivația. Înainte de meci, de exemplu, melodiile, ai mei. Ioana: Așa și la mine, motivația poate să fie ori legată de chestii din interiorul meu, adică ceva ce mă motivează pe mine în momentul respectiv, dar și față de ceilalți. Adică cum zici și tu, ai mei sau chiar și lumea din jur. Antonia: Și crezi în motivație sau în disciplină? Ioana: Cred în ambele. Antonia:&nbsp;Dar pe cre o abordezi mai des? Ioana: Păi cred că disciplina trebuie să fie prezentă tot timpul, în special în antrenamente, ca după să pot să o arăt în meciuri. Și motivația, cred că, trebuie să vină înainte de momentele importante.

Ioana: Eroul tău din afara sportului? Aici o să vorbesc de două persoane și probabil că o să spun părinții mei. Pentru că sunt oamenii pe care pe mine m-au format până acum și cărora vreau să le dau înapoi ceea ce mi-au oferit ei până acum și ceea ce o să mi-au oferit de acum încolo. Și sunt un exemplu și în viața personală și în viața profesională și vreau să mă ridic la nivelul lor. Antonia: Foarte drăguț! Aproape că m-am emoționat Antonia: Pentru ce ești recunoscătoare azi? Cred că o să mă leg tot de părinții mei. Sunt recunoscătoare că astăzi am putut să îi mai sun încă o dată. Pentru asta. Ioana: Răsete. Și atât. Antonia: Hai să ne gândim la ceva bun. Ioana:&nbsp;Eu, spre exemplu, cred că râsetele sunt foarte importante într-o echipă, într-un sport de echipă. Cred că e foarte bine să ne simțim bine unii cu ceilalți, ca apoi să avem performanțe pe teren.&nbsp;&nbsp;Antonia: Da, să fie o atmosferă bună, dar să nu uităm de echilibru. Ioana: Da, normal. Peste tot e vorba de echilibru, seriozitate și distracție. Dar până la urmă, cred că nu se poate face nimic fără puțină voie bună. Antonia: Exact. Și la noi, la echipă, este și voie bună, pe lângă performanță.

Ioana: Teamă. Cuvânt. Antonia: E complex. Depinde. De obicei, teama vine din pricina unor nesiguranțe, însă e normal să ai teamă în sportul de performanță, pentru că e totul o necunoscută, adică nu știi ce urmează și câteodată e normal să fie și sentimentul de teamă, însă cu puțină încredere în persoana proprie, în forțele proprii, cred că se poate depăși. Tu ce zici? Ioana: Nu, ai zis foarte bine și eu cred că există multă teamă în sportul de performanță, acum venind din foarte multe puncte de vedere, adică teama de nereușită, teama de accidentare, teama de eșec, sunt foarte multe chestii. Ideea e că în sportul ăsta pe care îl practici într-o echipă cred că sunt foarte multe persoane lângă tine care te pot încuraja și te pot ajuta să treci peste momentele dificile și teama poate fi depășită în primul rând de la tine și în al doilea rând prin prisma celor din jur.

Antonia: Compune textul din bio pentru Instagram pe contul celeilalte. Tu n-ai scrie, că ești foarte diplomată așa. Ioana: Chiar așa e. Eu n-am găsit descriere pe Instagram. Antonia: Eu vreau să zic, de exemplu, cea mai bună jucătoare. Ioana: Da, n-aș scrie asta. Antonia: The best. Vamos! Andiamo! Ioana: Asta sună ca ceva ce poate ar scrie ea despre mine, dar eu sigur n-ar scrie pentru descrierea mea asta. Ioana: Ce ai vrea să înțeleagă lumea despre fotbaliste?&nbsp;În primul rând, aș vrea să înțeleagă că fotbalul e un sport pentru toată lumea și că poate fi jucat și de băieți, și de fete, și de oricine își dorește să joace acest sport, pentru că, în primul rând, e vorba de plăcerea în sine a jocului, pe care o putem simți fiecare în parte și faptul că ar trebui urmărit pe viitor pentru că o să crească din ce în ce mai mult. Antonia: Completează: Fotbalul e ca…&nbsp;Fotbalul e ca viața. Pentru mine fotbalul e tot. Tot ceea ce fac e datorită fotbalului și ceea ce voi face pe viitor va fi tot pentru fotbal. Pentru tine? Ioana:&nbsp;Fotbalul e pasiune.

Ioana: Cafea sau ceai?&nbsp;Cafea, sigur. Antonia nu o să fie de acord cu mine pentru că aici mă întreabă și cum îmi place să-mi beau cafeaua sau ceaiul, doar că mie îmi place să beau mai mult cafea rece decât cafea caldă. Antonia: Da, cafea rece. Ice latte cu caramel pentru Ioana Stancu. Ioana: Dar aici pe Antonia trebuie să-mi întrebați pentru că ea e experta în cafea. Antonia: Nu, Ioana bea cafea rece. Nu pot să înțeleg de ce, dar e ok. Ea bea cafea rece, însă mie îmi place cafeaua caldă și cafeaua scurtă. Espresso, de obicei. Ioana: Și, de fapt, ea vorbește foarte mult despre cafea și este foarte pasionată de chestia asta și face foarte mult research în acest domeniu, dar nu vrea să vă spună. Antonia: Da, așa e. Pentru că e o pasiune cu care nu mă prea expun, însă știi și tu că pentru mine e mai mult decât a bea cafea în sine. E o experiență. Da, mult mai deep. Ioana: Ce ai învățat de la cealaltă? Eu la Antonia apreciez foarte mult modul de pregătire și din afara terenului, dar este mereu focusată și mereu concentrată la ceea ce are de făcut și petrece foarte mult timp încercând să evolueze și să fie mai bună la ceea ce face. Antonia: Apreciez. Dacă totul a fost întrebarea asta pentru tine, preiau legătura. Vreau să spun că apreciez enorm de mult felul Ioanei de a gestiona tot ce se întâmplă în viața ei din teren, în viața ei profesională și în viața ei personală, deoarece încearcă să bifeze cât mai multe lucruri în viața personală, cum ar fi facultatea, dezvoltarea personală. Ea este un sportiv care se împarte pe mai multe fronturi și are performanță pe fiecare dintre ele, pentru că e devotată și are o capacitate extraordinară de a-și gestiona dorințele și obiectivele. Deci ești de apreciat.

Antonia: Dragă fetiță pasionată de fotbal, te rog să nu renunți și să știi că nu o să fie ușor, însă dacă nu ai pasiunea aceea de a îți urma visul, asta e singurul impediment pe care ți-l poți pune, de a nu avea încredere în tine. Ioana: Să faci ceea ce îți place și să muncești pentru visul tău și să nu lași obstacole să te dărâme. Ioana: Imită-ți colega. Deci, în primul rând, Antonia are anumite momente în care ea o față foarte serioasă peste tot. Adică, în antrenament, în mod special. Concentrată și serioasă și nu mai face nimic. Nu știu, mai sunt anumite gesturi sau dacă ar fi să avem spațiu aici, v-aș imita modul ei de alergare, dar totuși suntem restricționați, deci o să mă abțin. Antonia: Da, mulțumesc. Antonia: Spune un lucru pe care crezi că nu îl ar spune cealaltă niciodată.&nbsp;Ioana e foarte modestă și este un om foarte umil, însă cred că nu ar spune niciodată cât de mult se străduiește să fie cea mai bună versiune în fiecare zi. Ioana: Chiar mă emoționează răspunsurile astea. Nici nu știu cum să reacționez la ele, de aia par așa.

Ioana: Accidentări. Antonia: Da, asta e un domeniu destul de delicat pentru noi. Ioana: Tu cred că ai puțin mai multă experiență decât mine. Antonia: Da, însă nu știu. Nu ți-a fost ușor, așa că cred că putem să discutăm destul de profund. Deci pentru tine ce a însemnat accidentarea de anul trecut, de la gleznă? Ioana: Nu pot spune că a fost o accidentare foarte gravă sau care nu e destul de frecventă în sport, mai ales în fotbal, doar că a venit într-un moment în care chiar mă simțeam foarte bine pe teren și în afara terenului și cumva a fost greu să stau departe de fotbal atât de mult timp, în special pentru că eram pe final, eram deja în play-off și practic era prima dată când jucam în postura de a deveni campioană sau a încerca să devin campioană și poate că mai mult m-a afectat momentul în care a venit decât accidentarea în sine. A fost destul de greu. Mă bucur că a trecut. Și am mai avut o accidentare la mână care nu are neapărat legătură cu… adică am făcut-o la fotbal, dar nu la un turneu final între meciuri când mă jucam fotbal cu colegele, încă nu jucam la Farul și de fapt de ce am menționat este pentru că accidentarea aia e motivul pentru care am ratat prima convocare la națională. Antonia: Și eu m-am accidentat anul acesta tot în play-off și mi-a fost foarte greu să nu fiu alături de voi, însă oricum apreciez tot ce ați făcut și ai făcut ca să-mi puneți și mie la gât medalia de campioană. Chiar apreciez.&nbsp;

Antonia: Dacă n-aș fi fost fotbalistă... probabil că aș fi continuat să fac sărituri cu schiurile. Chiar mi-a plăcut foarte mult adrenalina pe care mi-a dat-o acest sport și chiar cred că v-aș fi făcut sărituri cu schiurile. Însă n-avea cum, deoarece întotdeauna am avut mingea la picior. Oricum, oriunde, jucam fotbal. Și la tine? Dacă n-ai fi fost fotbalistă? Ioana: Nu știu dacă ar fi fost foarte multe lucruri diferite, pentru că în continuare vreau să continui și cu facultate și să merg pe ambele drumuri, pentru că nu știi niciodată ce-ți rezervă viitorul. Nu mi-ar fi imaginat viața fără fotbal și poate că dacă n-ar fi fost fotbal, aș fi vrut oricum să practic un sport, pentru că pentru mine întotdeauna prima pasiune a fost fotbalul, dar dincolo de asta, am fost o fire destul de energică și sportul a reprezentat o parte din viața mea constant. Antonia: Și acum îți spun o întrebare.&nbsp;Consideri că educația este esențială pentru noi ca sportivi de performanță? Ioana: Cred că educația este esențială pentru oricine și chiar dacă poate că sunt anumite lucruri pe care le poți face cu mingea fără anumită educație, sunt anumite chestii pe care le poți face oricum și oricând. Cred că în gestionarea tuturor lucrurilor care se întâmplă și în afara terenului, și pe teren, a emoțiilor, a obstacolelor, chiar și a momentelor fericite și de reușită, cred că ai nevoie de un pic mai mult decât doar talent.Ioana: Un sfat, una pentru cealaltă.&nbsp;Tu începi. Antonia: Să ai mai multă încredere în tine pentru că poți să faci lucruri mărețe și știi și tu asta. Puțin mai multă încredere. Ioana: Eu cred că ți-aș zice să, nu știu, lași unele lucruri să treacă cu mai multă ușurință. Antonia:&nbsp;Descrie-o pe cealaltă în trei cuvinte.&nbsp;Disciplinată. Talentată și ambițioasă.

Le mulțumim fetelor că au făcut o pauză de la cel mai frumos joc ca să participe și la jocul bilețelelor. Dincolo de cuvinte și răspunsuri, concluzia e că fotbalul se joacă mai bine atunci când între jucători și jucătoare există prietenie. Parcă eforturile, sacrificiile și momentele dificile devin mai ușoare împreună.&nbsp;

Campioanele Antonia Bratu și Ioana Stancu, într-un dialog despre motivație, accidentări și teamă

Binterviu la Farul. „Fotbalul e un joc pentru toată lumea”

CRONICĂ

Eșecul suferit de FC Botoșani la Miercurea Ciuc a permis primelor trei clasate - Universitatea Craiova, Rapid și Dinamo - să se rupă în fruntea clasamentului. Însă cea mai importantă noutate legată de clasamentul Superligii o reprezintă rocada din lupta pentru play-off. UTA a urcat pe locul 6, depășindu-le pe Oțelul și Universitatea Cluj.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0wBTdhoucKgajdbZo4w7VLmcY2Qvc8dLKHeTr32kcA8uYTG5zgB5vWzYodNEKE54Vl

În prima etapă din 2026, gazdele au obținut cinci victorii, oaspeții s-au impus în două meciuri și s-a înregistrat o singură remiză. S-au marcat doar 15 goluri, fără ca acesta să fie recordul negativ al sezonului. În runda cu numărul 19, s-a înscris de numai 14 ori. Așadar, cu ce rămânem după etapa a 22-a din Superliga?

Mai mult de jumătate dintre meciurile rundei 22 s-au terminat cu ”italianul” 1-0. În cinci partide s-a înregistrat acest rezultat, un record stagional. În etapa 5, 10, 11 și 12 au fost câte trei scoruri de 1-0. Tot de patru ori s-a întâmplat ca o etapă să se încheie fără vreun rezultat de 1-0.

<h2>Craiova continuă de unde a rămas</h2>

Liderul campionatului a terminat 2025 cu un spectaculos 5-0 administrat celor de la Csikszereda, o victorie care i-a permis să revină pe primul loc. La începutul lui 2026, oltenii și-au apărat cu succes poziția, impunându-se cu 4-0 la Ploiești, în fața Petrolului. Un mesaj de forță transmis contracandidatelor Rapid și Dinamo, care au jucat înainte și au câștigat, depășindu-i pe alb-albaștri în clasament. Însă maniera impresionantă în care elevii lui Filipe Coelho și-au recăpătat locul 1 confirmă că motivele de optimism în Bănie sunt întemeiate. Universitatea Craiova este prima echipă care depășește borna celor 40 de goluri marcate în actuala ediție a Superligii și arată că perioada de pauză nu a scos-o din ritm. O altă veste bună este forma excelentă arătată de Steven Nsimba, autorul unei duble, semn că zvonurile legate de un eventual transfer al său în China nu l-au afectat în vreun fel.

<h2>1-0 diferite pentru Rapid și Dinamo</h2>

Urmăritoarele Craiovei, Rapid și Dinamo, au obținut victorii identice, dar numai din punct de vedere al rezultatului. Giuleștenii s-au chinuit pe teren propriu în fața ultimei clasate, Metaloglobus, care a cedat abia pe final. Căpitanul Alex Dobre a reușit al 12-lea gol stagional, aducând succesul formației lui Costel Gâlcă și devenind astfel lider solitar în clasamentul golgheterilor. Tot cu 1-0 au câștigat și ”câinii”, în fața Universității Cluj, însă după o prestație solidă, care ar fi meritat probabil un succes mai clar. În orice caz, a fost a cincea victorie consecutivă acasă pentru alb-roșii, care continuă un sezon foarte bun și urmărirea marelui vis: titlul după aproape două decenii.

<h2>Parada lui Eduard Pap contra fostei sale echipe </h2>

Csikszereda e singura echipă de la retrogradare care a câștigat în această etapă, 1-0 cu FC Botoșani. O victorie venită după un gol frumos marcat de Márton Eppel, dar securizată de fostul portar al moldovenilor, Eduard Pap. Goalkeeperul de 31 de ani a salvat rezultatul cu una dintre paradele sezonului. În minutul 78, Petro a reluat cu capul din apropiere, însă Pap a respins cu un reflex formidabil. Moldovenii au ajuns astfel la patru meciuri fără victorie, pierd contactul cu podiumul și își văd amenințată și poziția a patra.

Pap, Eduard

<h2>FC Argeș își întărește candidatura pentru play-off și complică situația campioanei </h2>

Superliga a plecat la drum în 2026 cu meciul dintre FC Argeș și FCSB. Iar piteștenii au confirmat că victoria obținută în fața campioanei în tur nu a fost întâmplătoare. Elevii lui Bogdan Andone s-au impus din nou și, astfel, nou-promovata i-a luat 6 puncte din 6 deținătoarei titlului, fără a primi gol. Dar roș-albaștrii au lucruri mai importante la care să se gândească. De exemplu, faptul că au rămas la 4 puncte de Top 6 și în etapa viitoare vor juca împotriva unui CFR care începe să spere din nou la play-off. Acolo unde Argeșul are mari șanse să fie prezent. Ba chiar, la finalul rundei următoare, când vor întâlni ”lanterna” Metaloglobus, iar FC Botoșani va juca împotriva liderului Universitatea Craiova, e posibil ca ”Vulturii” să fie pe locul 4.

La aproape doi ani de când Unirea Slobozia și-a făcut debutul în Superliga, arena ialomițenilor a intrat pe harta primei ligi, iar fanii din oraș au devenit virali cu un banner amuzant.

Din păcate pentru ei, suporterii din Slobozia nu au putut sărbători primul meci din istorie acasă cu o victorie. Unirea a pierdut duelul cu UTA, scor 1-3, un rezultat care permite arădenilor să urce pe locul 6. Formația pregătită de Adrian Mihalcea, fostul antrenor al Sloboziei, are acum cinci partide la rând fără înfrângere, interval în care a luat 13 puncte din 15 posibile. În același timp, Alin Roman își continuă sezonul fantastic: încă două pase decisive, pentru un total de 10. De două ori mai multe decât următorii clasați în topul assisturilor.

<h2>CFR Cluj a transformat meciul cu FCSB într-o adevărată finală a ultimei speranțe pentru play-off</h2>

Daniel Pancu încă e rezervat în privința șanselor de a prinde play-off-ul pe care le are CFR Cluj. Însă, după a treia victorie consecutivă (o serie pe care, în acest moment, o mai are doar liderul Universitatea Craiova), distanța față de Top 6 e de 6 puncte. E adevărat, succesul de acasă cu Oțelul, scor 1-0, nu a fost foarte convingător. Ardelenii au jucat mai mult de o repriză cu om în plus, dar gălățenii au fost mai periculoși. Portarul Octavian Vâlceanu a fost cel mai bun om al partidei din Gruia, ceea ce spune multe despre cum s-au desfășurat ostilitățiile. Totuși, moralul clujenilor e mult mai bun înaintea duelului cu FCSB, care, în contextul actual (diferența dintre cele două echipe este de două puncte) devine o finală a ultimei speranțe pentru play-off.

<h2>Golul lui Eduard Florescu la Ovidiu</h2>

Singurul egal al etapei ne-a oferit și cel mai frumos gol. Eduard Florescu a deschis scorul la Ovidiu cu o execuție superbă, la debutul său oficial pentru Hermannstadt. Nu a fost însă suficient pentru ca sibienii să câștige: Farul a înscris pe final prin Ionuț Vînă și a salvat un punct. O remiză care nu ajută pe nimeni. Constănțenii probabil și-au luat adio de la play-off, în timp ce echipa lui Dorinel Munteanu rămâne penultima, iar distanța față de Csikszereda, prima peste linia retrogradării directe, este acum de 5 puncte.

https://www.youtube.com/watch?v=D9x6UJk1Grg

Universitatea Craiova și-a păstrat primul loc, cu o nouă demonstrație de forță, la capătul unei runde în care nu au lipsit surprizele

Cu ce rămânem după prima etapă din 2026 în Superliga

JUCĂTORUL ETAPEI

Atacantul francez adus în vară de Universitatea Craiova a fost ținta discuțiilor în această iarnă, după ce se anunța o posibilă plecare a sa dinspre Bănie cu direcția China. A lămurit subiectul cu zâmbetul pe buze, într-un interviu „diferit” pe care l-am realizat în cantonamentul din Antalya, iar luni seară a închis definitiv discuțiile cu o prestație extrem de bună. Cu un nou număr pe tricou, 7, rămas liber după plecarea lui Paradela, Nsimba a deschis scorul din penalty pe arena „Ilie Oană”, în minutul 16, cu o execuție calmă, așa cum ne obișnuise deja de la meciul cu Rapid, când marcase pentru ultima dată în Superliga. Tot el a dublat avantajul un minut mai târziu, cu o execuție de la distanță, profitând de gafele comise de ploieșteni și câștigându-și astfel statutul de „Super Star” al etapei.

Nsimba, Steven

„E un sentiment plăcut, e un început bun de an. Lăsăm ce a fost în urmă, ne focusăm pe prezent și pe meciul următor. Da, a fost o dorința mea pentru numărul 7, e o legătură specială”, a transmis atacantul, care a ajuns la opt reușite în 18 meciuri jucate în acest sezon, fiind și golgheterul echipei.

InterviuCraiova_Ianuarie2026 - YT Thumbnail.jpg

Prima etapă a lui 2026 s-a încheiat luni seară, la Ploiești, iar Steven Nsimba a fost desemnat jucătorul etapei în urma prestației sale.

Super Steven. Nsimba este jucătorul etapei a 22-a din Superligă

Reportaj

Ici c’est Slobozia. La jumătatea distanței dintre București și Constanța. Oraș aflat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, reședința de județ a Ialomiței, cu aproape 42.000 de locuitori.&nbsp;Poți să parcurgi Slobozia dintr-un capăt în altul în 40 de minute de mers pe jos și, din 17 ianuarie, poți să mergi la un meci în Superliga pe noul stadion.&nbsp;4000 de suporteri au venit să-și încurajeze echipa pentru prima oară cu adevărat acasă, dar, până să ajungem la stadion, am făcut câteva opriri, să vedem care e farmecul Sloboziei. De exemplu, parcul Hermes, unde Turnul Eiffel de Slobozia este copia fidelă a turnului din Paris. Are 50 de metri înălțime, în comparație cu monumentul din Franța care măsoară 330 de metri.A fost construit în 1996, din dorința unuia dintre milionarii celebri apăruți în România după revoluție.&nbsp; Își dorea să aducă o bucățică din Texas și Paris pe plaiuri românești. Așa că a deschis parcul de vacanță Hermes, devenit ulterior “Dallas”-ul de Slobozia.&nbsp;De ce Dallas? Pentru că la nici 200 de metri de Turneul Eiffel, ajungi la o copie a vilei din serialul Dallas, unul dintre cele mai vizionate seriale din România.Și ca povestea să fie completă, “J.R. de România”, așa cum îi plăcea milionarului să i se spună, a fost vizitat la Vila Dallas chiar de actorul care îl juca pe JR în serial.În parc găseai trei hoteluri, căsuţe pentru campare, o terasă, herghelie de cai şi ponei, o cafenea construită în vârful turnului Eiffel şi un lac de agrement.&nbsp;Acum, parcul Hermes este abandonat, dar nostalgicii încă își amintesc că în cafeneaua din turn se bea cea mai bună cafea din zonă.Ce mai poți vizita în Slobozia: singurul monument istoric din zonă, Mănăstirea Sfinții Voievozi, care datează din 1600. Iar la 7 km de oraș, te poți relaxa în stațiunea Amara, în jurul lacului cu același nume. Fun fact: întreg lacul are forma literei S, de la Slobozia. Sau de la Superliga?

Odată ajunși la stadion, am găsit suporteri entuziasmați și povești frumoase despre echipa locală. Am aflat cât de mult contează Mihalcea pentru fani și cât de multe speranțe au ei că Andrei Prepeliță și Jean Vlădoiu vor evita retrogradarea.&nbsp;A fost 3-1 pentru UTA pe tabelă. Și chiar dacă rezultatul nu a fost favorabil pentru cei din Slobozia, fanii au sărbătorit cu entuziasm o zi care dovedește că fotbalul are viitor și are inimă în Ialomița. Iar așa cum spune și bannerul pregătit de suporterii de la peluză, Unirea Slobozia a revenit „acasă pentru totdeauna”.

Și cum a fost primit Adi Mihalcea acasă

„Aici e Slobozia!” Cum s-a trăit primul meci din istoria Unirii în Superliga pe noul stadion

Oțelul Galați (team)

Crescând în Galați, Matei Ilie crește acum și fotbalistic alături de Oțelul. Mijlocașul de 19 ani își dorește să își facă un nume independent de fostul mijlocaș Sorin Frunză, tatăl lui, un alt nume din fotbalul românesc care face cinste județului <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> a debutat pentru Oțelul Galați pe 13 iulie 2025, în prima etapă a Superligii. A fost 0-0 cu <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/petrolul-ploiesti">Petrolul Ploiești</a>, iar Matei a jucat 15 minute, un sfert de oră de mândrie pentru el. I-am făcut o vizită după un antrenament și am vorbit despre momentul debutului și drumul lui până în Superliga.

Cum a fost momentul debutului? A fost un moment special, vă dați seama. Simțeam că o să intru, poate nu în meciul acela, dar simțeam că urmează debutul. A fost și un moment special, pentru că, fiind gălățean, și crescând aici, alături de această echipă, a fost o bucurie enormă. Da, chiar voiam să te întreb asta. Ce înseamnă pentru tine acest lucru, tu crescând aici, și la fel și tatăl tău făcând istorie la Galați? Un lucru mare, vă dați seama. Îmi doresc să joc cât mai mult aici, să stau cât mai mult aici, să mă dezvolt și sunt mândru să reprezint această emblemă. Ai primit vreun sfat anume înainte de primul meci? Tata mi-a spus să fiu calm și să-mi văd de joc. Ai crescut în Academie la Rapid, corect? Da, pe finalul junioratului, dar da, pot spune. Și înainte unde ai fost? La Sport Team, tot în București. A fost o perioadă frumoasă la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a>, a fost un prim pas, să zic așa, spre fotbalul adevărat. Am trecut și pe la echipa mare două săptămâni în perioada aceea, m-am antrenat și cu ei, cu Cristi Săpunaru, care e un idol pentru mine și m-a ajutat foarte mult acest pas.

<h2 style="text-align:center;">Când îl aveam pe tata în
casă, era greu să o iau pe alte căi.</h2>

Care crezi că e cea mai prețioasă lecție pe care ai învățat-o acolo?
Păi, doar să stai lângă ei, să te uiți la ei și înveți foarte multe, nu trebuie
neapărat să-ți spună cineva ceva. Doar cât am stat și mă uitam la ei ce fac, ce
mănâncă, cum se antrenează, cred că asta e cea mai importantă lecție.
Cum a fost experiența pentru tine la Unirea Braniștea?
A fost o experiență bună, primul contact cu seniorii. Datorită tatălui meu am
ajuns acolo, altfel nu mi-am dorit să mă întorc acasă de maniera asta, adică la
Liga 3-a. Toată lumea mi-a spus că e un pas în spate, dar pe mine m-a ajutat
experiența. Am dat de niște oameni de nota 10 și cred că a fost o experiență
care m-a călit. 
Ai jucat și în barajul de promovare pentru Liga 2, corect?
Da, două meciuri
de baraj, semifinală și finală.
Și ce s-a întâmplat?
În semifinală am câștigat, cu Miroslava, și am pierdut cu Bacău în Galați, în
finală. Chiar pe stadionul Oțelului s-a jucat.

Ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal?
Păi, când îl aveam pe tata în casă, era greu să o iau pe alte căi. M-am uitat
la el la meciuri, la televizor. N-a existat niciodată alt sport sau nu știu...
Fotbal și atât, de mic. Mi-a spus mama că am fost și pe stadion, dar nu mai țin
minte.
Și, în afară de tatăl tău, ce idol aveai când erai micuț?
N-a existat niciodată pentru mine un idol, mai ales pe plan fotbalistic. Pentru
mine a fost tata și nu m-a interesat niciodată altă persoană. Admir mulți
fotbaliști, dar nu am un idol. Idol e un cuvânt greu.
Băieții din generația ta cum sunt? Cum îi vezi?
I-am urmărit la Euro. Da, mi-a plăcut foarte mult ce am văzut. Îi știam pe
majoritatea de la juniori. Sunt copii cu calitate. Trebuie sprijiniți, pentru
că sunt jucători foarte buni.
Ce crezi că ar trebui să se întâmple ca să schimbe ceva în fotbalul
românesc generația ta?
Nu cred că sunt în măsură să vorbesc despre așa ceva. Nu știu. Cred că totul
pleacă de la copii și juniori, de la școala fotbalistică. 
De la muncă, poate?
Muncă, disciplină. Dar cred că și de la mentalitate. Dar eu am avut noroc cu
tata, să zic așa. M-a mai ținut cu picioarele pe pământ, m-a mai ridicat când
era nevoie.
Ai simțit vreodată că ai avut momente în care ziceai că „poate nu e ăsta
drumul meu” și el te-a ridicat?
Să zic că ăsta nu e drumul meu nu. Dar au mai fost momente grele, ca în viața
oricărui sportiv. Există și sunt sigur că vor mai fi și de acum încolo.
Și ce-ți ziceai cel mai des în momentele mai dificile?
Cu ce am rămas de la el: mereu mi-a spus „Să nu păcălești fotbalul”. Dacă
păcălești fotbalul, te păcălește și el, când ți-e lumea mai dragă. Dar ăsta e
sfatul pe care îl am în minte. Când îl văd, îmi vine imediat în minte, să zic
așa.
Ți-a dat vreun exemplu când a păcălit el fotbalul?
Da. Mi-a dat. Și chiar m-a ajutat. Auzi că chiar se întâmplă unele lucruri, dar
când și vezi exemple, te ajută enorm.
Când s-a întâmplat asta? La ce echipă era?
El a debutat târziu și pentru calitățile pe care le avea... Și asta spune și
el, că a debutat târziu, prin simplu faptul că mai păcălea poate un
antrenament. Dar când a realizat și el, s-a pus pe picioare și a fost bine până
la urmă.

Matei, tu cum te descrii pe teren? Ce fel de jucător ești?
Niciodată nu prea mi-a plăcut să vorbesc despre mine, dar sunt un jucător
creativ. Îmi pun bine colegii în valoare în ultima treime, să zic așa, și sper
să o arăt cât mai bine la Oțelul.
Și chiar dacă nu-ți place să vorbești despre tine, o să te întreb totuși
cum ești tu și în afara terenului.
Îmi place foarte mult să socializez cu colegii, cu prietenii, să mai ies pe
afară când am timp. Și, în rest, sunt un băiat liniștit, stau acasă, mă
odihnesc.
Cum arată o zi obișnuită pentru tine?
Păi, mă trezesc dimineață, mai beau cafea din când în când... Merg la
facultate, după care acasă, antrenament și după, dacă mai e timp să mă relaxez
puțin, o fac. Dacă nu, acasă și odihnă.
Și la ce facultate ești?
La sport, la facultatea de sport.
Și când vrei să te odihnești acasă, ce faci?
Mă uit la seriale, mă mai joc cu fratele meu pe calculator, pe Playstation.
Petrec timp, pierd timp să zic așa.
Fratele tău câți ani are?
14 ani.
Și el joacă în fotbal?
Joacă fotbal, tot la Oțelul, da.
Și mama ce zice?
Trebuie să se fi obișnuit până acum, sunt convins. Poate-și dorea și ea o
fată, dar... Nu știu, asta e...
Vă mai dă sfaturi? Despre fotbal?
Nu, la fotbal nu se bagă, doar tata. Ea e cu școala.
Și despre școală ce zice?
Să merg. Adică să merg, asta îmi zice mereu. Și la facultate, la fel, și la
școală, la liceu. Să fiu acolo, să fiu atent.
Crezi că e important pentru un fotbalist să facă și altceva în afară de
fotbal?
100%. Nu-ți garantează nimic sportul ăsta. Azi poți să fii cel mai bun și mâine
să te accidentezi, Doamne ferește!, sau să fii cel mai slab. Trebuie să ai
mereu un plan B.
Și cu partea mentală trebuie întotdeauna să fii puternic mental, nu?
Corect! Crescând cu tata și având numele ăsta, care cred eu că e un nume destul
de greu pentru Galați, pentru zona asta de Superligă, presiunea a fost de mic.
Dar odată ce am crescut, trec mai ușor peste ele.
Simți mai degrabă numele lui ca o greutate?
Poate la început da, dar, odată cu timpul, nu. Consider că e un avantaj foarte
mare pe care-l am, să-l am pe el lângă mine. Mă ajută enorm și sunt
recunoscător că e tatăl meu.

Îți amintești care e primul moment cu voi doi și mingea?
Sincer să fiu, nu. Din ce îmi zicea el, după meciuri, ne mai jucam pe teren,
după antrenamente, mă mai lua. 
Îți amintești de un moment în care ai simțit că ești mândru de tatăl tău?
Mândru sunt în fiecare zi, dar țin minte că juca în Champions League, nu mai
știu exact cu ce echipă, în deplasare, și mă uitam cu mama la televizor. Și
atunci chiar am simțit că tata e fotbalist.
Și el când ți-a zis ultima oară că e mândru de tine?
Nu prea se exteriorizează, dar sunt sigur că e. Probabil când am semnat. Dar
încerc să-l fac mândru în fiecare zi.
Simți că faci ceva diferit față de el?
Da, încerc să mă adaptez la ce-mi spune și el. Chiar dacă s-a schimbat
fotbalul, multe lucruri au rămas la fel. Perspectiva mea e asemănătoare cu a
lui.
Nu vă contraziceți?
Nu, nu prea. E calea lui și atât.
Aveți vreo rutină înainte de meciuri?
Dacă nu sunt în cantonament sau sunt acasă, nu. Pur și simplu vorbim. Nu prea
vorbim de fotbal înainte de meci, doar după.
Iar după meciuri?
Da, analiză totală.
Te bagă în ședință? Da, dar e o ședință constructivă. Când sunt lucruri de îmbunătățit îmi spune,
și când fac lucruri bune, la fel.
Crezi că e ceva ce l-ai învățat și tu pe tatăl tău?
Cred că l-am învățat să devină suporter. Să vezi meciul de sus, fără control, e
greu. Cred că asta a învățat de la mine.
Este pasager.
Da, exact.
Când a fost secund la echipă, la Unirea Braniștea, cum era?
Era și psiholog, mentor pentru toți. Cred că a avut un cuvânt mare de spus
pentru ce am realizat sezonul trecut, pentru Braniștea.
E importantă componenta mentală?
Cred că este cea mai importantă. Asta face diferența între jucători de fotbal
și fotbaliști. El nu a avut pe nimeni să-l ghideze. Ăsta e norocul meu acum.
Ce admiri cel mai mult la el, dincolo de fotbal?
Este un om simplu, comunicativ, foarte pozitiv. Are mulți prieteni și lumea
vorbește frumos despre el.
Te-a pregătit și pentru partea de popularitate?
Da. Mi-a spus și părțile bune, și pe cele rele. Nu prea cred în popularitate.
Dacă ești modest și serios, treci peste.
Pe social media stai mult?
Din păcate, da.
Crezi că te ajută ca fotbalist?
Pentru brand, da. Dar încerc să elimin cât pot. Mai citesc comentarii, dar
trebuie să mă detașez.
Cum ai vrea să fii recunoscut în fotbalul românesc?
Acum sunt băiatul lui Sorin Frunză. Aș vrea să devină tata tatăl meu. Să zică
lumea: „ăsta e tatăl lui Matei”.

<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/frunza-matei-9ff72693">Matei Frunză</a> ne dovedește că, dincolo de numele pe care îl are pe spate, muncește
pentru independența în fotbalul românesc. Dincolo de iubirea dintre tată și
fiu, Matei știe că are un drum propriu și obiective clare pe care trebuie să le
atingă. La doar 19 ani, mijlocașul Oțelului trăiește alături de <a href="https://www.superliga.ro/articole/paul-iacob-in-momentele-cele-mai-grele-trebuie-sa-stii-pentru-ce-lupti-dc1fc642">colegii săi</a> și
de antrenorul <a href="https://www.superliga.ro/articole/balint-sa-i-fac-sa-constientizeze-ca-trebuie-sa-merite-tricoul-bc163867">Laszlo Balint</a> un sezon în care se bat pentru Play-Off cu șanse foarte
mari de reușită. Pentru <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/otelul-galati">Galați</a>, urmează un viitor frumos pe teren. Matei Frunză
va avea grijă de acest lucru.

„Acum sunt băiatul lui Sorin Frunză. Aș vrea să ajungă să zică lumea: el e tatăl lui Matei”

Matei Frunză: „L-am învățat pe tata să fie suporter”

INTERVIU

Tânărul fundaș central și FC Argeș au un sezon excelent. Nou-promovata începe 2026 de pe locul 5 în Superliga, iar prestațiile lui Tudose au atras atenția numelor importante din campionat. Apărătorul care va împlini 21 de ani peste câteva zile spune că nu simte o presiune suplimentară din acest motiv, deși admite că obiectivul său este să facă pasul următor, la momentul potrivit. Până atunci, important este să trăiască clipa și să-și ajute echipa să prindă un loc de play-off. Mario, mi-ar plăcea să te descrii în trei cuvinte, dar vreau ca aceste cuvinte să nu aibă legătură cu fotbalul. Liniștit, răbdător și amuzant. Cum ai ajuns tu să joci fotbal și la ce vârstă? Păi, am început să joc fotbal la vârsta de șase ani jumătate, la Academia ”Dănuț Coman”, a domnului Coman, care acum e și președinte la noi. La el am început fotbalul. Ai încercat și alte sporturi? Da, am încercat înotul, când eram mai mic, dar nu mi-a plăcut și cred că și baschet la un moment dat, dar nu am fost decât la câteva antrenamente și atât. Dacă ar fi să-i întrebăm pe părinții tăi cum era Mario atunci când era mic, ce ne-ar spune? Probabil ar spune că eram neascultător și chiar eram, pentru că făceam multe prostii, dar după aia crescând m-am cizelat, să zic așa. Care crezi tu că e cea mai mare prostie pe care ai făcut-o? Să știi că n-am fost un copil așa problematic până acum, dar nu știu, cred că să sparg probabil niște lustre și când zic lustre, vreo două în casă, în aceeași zi. Cu mingea de fotbal? Da. Ce îți aduce aminte de copilărie cel mai tare? Păi, îmi plăcea foarte mult să merg la bunici. Când era mic, stăteam mai mult la ei. Și îmi plăcea mult să merg la ei la țară, să joc fotbal acolo, pentru că erau mulți copii. Și îmi plăcea mult să merg la ei. Ce-ți lipsește din perioada copilăriei? Îmi lipsesc momentele alea de care te bucurai fără să-ți dai seama. Acum totul e foarte serios, trebuie să fii mult mai disciplinat. Înainte era totul așa, cum să zic?, venea de la sine. Acum nu mai e chiar așa. Cum au fost părinții tăi cu decizia ta de a deveni fotbalist? Au fost de acord din prima sau voiau să te vadă făcând altceva? Da, părinții mei voiau să mă vadă jucând fotbal. Tatăl meu e mare fan fotbal, fan FC Argeș și de mic m-a trimis la fotbal. Îți mai amintești la ce meci ai mers pentru prima dată pe stadion? Sincer nu-mi amintesc, dar aici la Pitești, pe vechiul stadion ”Nicolae Dobrin”. Juca FC Argeș, tot așa, un meci în Superliga, dar nu știu cu ce echipă. Chiar nu mai țin minte.

Tudose, Mario

Cum a fost momentul în care ai aflat că Benfica Lisabona dorește să se transfere? Ai conștientizat cam cât de important era acel club? Prima oară, să fiu sincer, nu am fost foarte deschis. Pentru că eram destul de mic, abia împlinisem 16 ani în momentul ăla și mi-era greu să plec de lângă familie. Eu, stând acasă, mereu la Pitești, cu mama, cu tata, să plec singur, vă dați seama, ei nu puteau să vină cu mine, aveau serviciul lor. Și mi-a fost un pic frică de chestia asta, să plec de acasă. Dar cred că m-a ajutat și, până la urmă, oricum, odată și odată, tot ajungeam să plec de acasă. Cum a fost când ai plecat de acasă și ai ajuns singur într-o țară diferită și nouă? Greu. Cred că la asta te așteptai. Da, a fost greu prima oară, la început, pentru că nu știam foarte bine nici limba engleză. Tot așa, cam în două luni, am început să învăț mai bine, să mă descurc. Prima oară mi-a fost puțin greu, dar după două-trei luni, să zic așa, am început ușor-ușor să mă acomodez cu viața aia nouă de acolo. Și dacă ar fi să faci un rezumat al perioadei tale din Portugalia, cum a fost pentru tine acea perioadă, per total? Păi, prima oară am spus că a fost o perioadă destul de dificilă, pentru că stăteam în academie, acolo nu aveam așa multă libertate. Prin prisma faptului că eram minor, nu puteam să ies când voiam. Dacă voiam să merg afară, până la magazin, trebuia să sun tutorele, tutorele să dea un mesaj la niște persoane care se ocupau de noi acolo și să spun în ce interval orar ies și vin. Oarecum, înțeleg chestiile astea, pentru că nu cred că este vreun club care să-și permită să aducă un jucător din altă țară, să plătească și bani, cum a plătit pe mine, și să îl lase să facă ce vrea. Și minor fiind la vremea aceea. În câteva cuvinte, eu zic că a fost o experiență bună pentru mine, cred că mi-a prins bine, dar n-a fost deloc ușor, chiar a fost greu. Ce te-a șocat cel mai tare atunci când ai ajuns în Portugalia? Condițiile lor, pentru tot ceea ce înseamnă fotbal, pentru că au, într-adevăr, alte condiții față de ce sunt la noi în România. Cred că și juniorii lor, under15, under16, under17, cred că au condiții mai bune decât multe echipe de Superliga, și de antrenament, și de orice, mâncare, vitaminizare. Asta m-a șocat cel mai mult. Ai învățat portugheza? Am învățat, dar vă dați seama, sunt de doi ani jumate înapoi în țară, nevorbind am cam început să uit. Dar mai știu ceva. Ai un cuvânt preferat în portugheză? Nu neapărat, dar ”obrigado” e cel mai usual. Cum ai decis să te întorci la FC Argeș? Am decis să mă întorc înapoi la FC Argeș la 18 ani și jumătate, pentru că voiam să fac pasul la nivel de seniori, mai ales că era și regula under. Era primul meu an de under la liga a doua și cred că, până la urmă, s-a dovedit a fi o decizie inspirată, pentru că acolo era foarte greu să ajungi să joci la nivel de seniori, la prima echipă, chiar și echipa a doua. Era mulți fotbaliști buni acolo, fotbaliști de valoare, câteva zeci, chiar sute care puteau să joace oricând și la echipa a doua și la prima echipă era destul de greu de ajuns. Doar câțiva mergeau la antrenamente și, vă dați seama, aveau și obiectivele lor să se califice în Champions League, nu puteau să promoveze foarte, foarte mulți tineri.

<h2>Cu banderola pe braț la 20 de ani!&nbsp;</h2>

Ai primit banderola de căpitan la doar 20 ani. Cum a fost pentru tine acel moment? Cine ți-a propus să porți banderola de căpitan? Păi, a fost un moment frumos, vă dați seama. Clubul la care am stat cel mai mult în cariera mea de până acum, să fiu căpitan la FC Argeș a însemnat mult pentru mine, sper din suflet să port banderola și în continuare, chiar îmi doresc. Iar cel care mi-a dat banderola e clar că a fost Mister, pentru că nu ia nimeni deciziile la echipa asta decât el. Ce fel de căpitan ai spune că ești? Ești un căpitan dur sau ești un căpitan care reușește să se facă auzit de colegi fără să fie dur? Nu, nu sunt un căpitan dur. Chiar nu îmi stă în fire să fiu genul ăla de căpitan foarte dur, să stau, să țip pe teren la arbitri, că acum doar cu căpitanii vorbesc. În general, încerc să mă concentrez mai mult pe jocul meu și fiind și căpitan, să încerc să ajut și ceilalți colegi, nu să le dau sfaturi pentru că fiecare dintre noi știe ce are de făcut, dar încerc să îi mențin în priză pe toată durata meciului. Așa cum ai spus și tu, te-ai format la școala lui Dani Coman, acum lucrați împreună la club. Cât de importantă este prezența lui? Cred că clubul nostru s-a schimbat în bine de când a venit domnul Dani Coman, cu el am reușit și să promovăm. Venisem după un an destul de greu în liga a doua, unde jucasem în play-out, iar cu dânsul am reușit să promovăm. Chiar mai mult, am reușit să câștigăm și liga a doua și acum în Superliga cred că ocupăm un loc onorabil până în momentul de față. Noi sperăm să prindem primele șase, ne dorim și facem tot posibil pentru asta. Spune-mi, te rog, ce te enervează pe tine cel mai tare pe terenul de fotbal? Nu știu, probabil atunci când nu ne iese jocul. Cred că oricărui fotbalist îi displace chestia asta, să nu-i iasă și jocul lui personal, dar și jocul echipei. Când pregătim ceva la antrenament și adversarii o să ne pună în dificultate și să nu mai putem să practicăm ceea ce am pregătit, e destul de enervant, chiar frustrant uneori. La tine ce te enervează cel mai tare? Să știi că în general sunt un tip calm, mă enervez destul de greu. Nu cred că am ceva care să mă enerveze așa de tare încât să nu știu să nu mă controlez. Nu prea pun la suflet chestii, deloc. Dar ai avut un moment în care te-ai enervat foarte tare și de care să-ți amintești? Nu, chiar nu. Probabil am avut, dar acum pe moment nu pot să-mi dau seama. Spune-mi, te rog, dacă ai vreo superstiție. Nu, nu am nicio superstiție, nu cred, nu prea cred în chestiile astea. Doar să mă închin când intru pe teren, cam atât. În rest, nu. Dar asta nu e o superstiție. Asculți muzică înainte de meci? Da, până să ajungem la stadion, când mergem și jucăm acasă sau chiar și în deplasare, de la Pitești până la Mioveni sau în deplasare, cât durează ascult în autocar. Ce fel de muzică te motivează cel mai tare? În general, înainte de meciuri ascult trap și rap. Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce carieră crezi că ai fi urmat? Bună întrebare. Nu știu, probabil sunt și foarte bun la ping-pong. Dar nu știu dacă aș fi făcut o carieră din asta. Dar mi-ar fi plăcut să joc ping-pong, dacă nu jucam fotbal. Primești multă atenție în ultima perioadă. Voiam să te întreb cum s-au simțit pentru tine ultimele luni. Cum te-ai simțit tu și nu neapărat fotbalistul, tu, omul? Da, atenția asta vine mai mult și datorită presei, care scrie destul de multe lucruri, multe dintre ele cred că sunt și neadevărate, dar m-am obișnuit. Nu pun la suflet și de obicei nici nu prea le iau în seama. Adică nu e o schimbare radicală sau să simt mai multă presiune sau chestii de genul față de cum eram înainte. Dar atenția vine și din faptul că joci extrem de bine. Ești conștient de asta, nu? Da, mă bucur că sunt apreciat și că mai multe echipe și-au arătat interesul pentru mine. Mă bucur că sunt apreciat. Cred că orice fotbalist își dorește să joace cât mai bine, să-și ajute echipa la care joacă și de ce nu, la un moment dat, să facă pasul chiar și mai sus. Ce ți se pare că este mai important? Pasul următor sau momentul potrivit? Cred că cel mai important lucru e clipa de față, momentul propriu-zis, ce se întâmplă astăzi. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine. Cred că cel mai important e să trăiești clipa din fiecare zi. Aveai vreun jucător anume pe care îl admirai atunci când erai mic și pe care, să zicem, îl imitai? Da, îmi plăcea mult Cristiano Ronaldo, chiar dacă nu jucăm același post. Îmi plăcea mult de el ca fotbalist. Ce faci în timpul tău liber? Dacă e cald afară, merg la pescuit. Îmi place mult să pescuiesc. Și când e mai răcoare sau chiar și atunci când e cald și să zicem că nu am chef să mă trezesc de dimineață, ies în oraș cu prietenii la o terasă. Cam atât, nimic special. Ai răbdare să stai să pescuiești? Da, chiar am răbdare. Doar la asta cred că am răbdare așa mult. Adică pot să stau și câteva ore fără să prind nimic, doar să mă uit la apă. Și ai echipament de pescuit? Ai totul? Da, chiar am. Chiar sunt foarte pregătit când merg. De obicei, nu prea am loc să car tot în mașină și iau doar câteva. Mai merg cu fratele meu uneori. Pot să te întreb cât ai investit până acum în echipamentul de pescuit? Să zic cam în jur de 2.000 de euro, cam așa, cu totul. Și care e cea mai mare captură a ta? Un crap de 18,5 kg. O, hai că a fost ceva! Da, chiar era mare.

https://www.facebook.com/reel/1367625690895608

Și am ajuns și la ultima întrebare. Vreau să îmi spui, te rog, ce înălțime are Vârful Moldoveanu? 2.544. Muntele. Vârful nostru de la echipă, ”Moldo”, nu știu cât are, să fiu sincer. Nu știu, un metru 80 și puțin. Ai fost viral. Da, dar nu a fost ceva intenționat. Adică eu chiar credeam că la asta se referă. Pentru că m-a întrebat prima oară pe mine cât am înălțime și m-a întrebat și Vârful Moldoveanu cât are. Adică a fost un răspuns așa dat pe moment. Mai ales că eu oricum nu știu cât are ”Moldo”, Robert. Nu știu cât are înălțimea. Dar știi cât are Vârful Moldoveanu... Da, 2.544. Știi și alte vârfuri? Da, mai știu Negoiu, că e al doilea, 2.535. Ești pasionat de geografie? Da, a fost singura materie din școală care chiar mi-a plăcut. Adică mă duceam de drag la ore. În încheiere, un mesaj pentru fanii lui FC Argeș. Le cer să vină număr cât mai mare la toate meciurile pe care o să le jucăm acasă în noul an. Și să fie lângă noi chiar și când echipa nu trece neapărat printr-o perioadă mai bună sau, Doamne ferește!, pierdem un meci. Să aibă încredere în noi, în staff, pentru că noi mereu ne dorim să câștigăm și să fim cei mai buni. Dar, vă dați seama, sunt și momente mai grele în fotbal și le cer să fie mereu lângă noi, să ne susțină.

Mario Tudose își trăiește visul. Născut în Pitești, a ajuns cel mai tânăr căpitan din Superliga în acest sezon, la doar 20 de ani

Căpitan la 20 de ani. Mario Tudose: „Cel mai important lucru e să trăiești clipa”

Universitatea Craiova (team)

Deși s-a scris despre o posibilă rivalitate între Assad Al Hamlawi și Steven Nsimba, două dintre transferurile realizate de olteni în această vară, cei doi au reușit să arate cât de apropiați sunt în cadrul unei „provocări” lansate în Antalya. Assad a luat rolul reporterului și i-a pus câteva întrebări prietenului său. Atacantul francez nu a rezistat și a glumit și pe seama zvonurilor apărute în această vară, legate de un posibil transfer al său în China. Zâmbitori, relaxați și glumeți. Așa s-au arătat cei doi într-un material diferit, cu ajutorul căruia am descoperit o nouă latură a lor și a conexiunii pe care o au.

superliga 2026

Fotbal

vineri 23 ianuarie

sâmbătă 24 ianuarie

duminică 25 ianuarie

luni 26 ianuarie