FK Csikszereda

FC Rapid București

Stadionul Giulești

FC Argeș

FC Corvinul Hunedoara

Stadionul Francisc Neuman

CFR Cluj

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

Sepsi OSK

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

FC Botoșani

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

UTA Arad

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

FC Farul Constanța

Voluntari

Stadionul Anghel Iordănescu

FCSB

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

Levente Balint

CRONICĂ

Capul de afiș al etapei o găsea pe Universitatea Cluj cu un moral nemaipomenit. În etapa trecută, trupa lui Bergodi a învins cu 3-0 la Hunedoara, iar apoi a venit un nou triumf contra rivalei locale, 3-1 la CFR, în Cupă. Alb-negrii începeau într-una din cele mai bune formule posibile, cu jucători de viteză ca Stanojev, Macalou și Ștefănescu. FCSB bifase trei victorii din trei posibile în campionat de la venirea lui Reghecampf, cu punctul culminant într-un 4-1 cu Rapid. Dar, joi au reapărut traumele din acest an, după un incredibil 0-1 în Cupă, la Bistrița. Deplasarea sub Feleac era momentul perfect pentru a arăta ca a fost un simplu accident în Cupă. Reghecampf a făcut doar o schimbare față de alinierea cu Rapid. Eroul din derby, Boutoutaou, a fost titularizat în detrimentul lui Garita, iar Miculescu a fost anunțat ca atacant de careu.

FCSB, MAI INSISTENTĂ ÎN PRIMA PARTE Roș-albaștrii au impus ritmul jocului din start, fiind mai activi ofensiv. În acest timp, clujenii, așa cum se vedea în primii 11, au mizat pe contre.&nbsp; Prima situație a venit în minutul 8, când Muhar a tras de la 20 de metri, pe lângă poartă. Apoi, după două minute, Lefter a parat șutul din 16 metri al lui Cisotti, iar imediat Muhar a reluat din nou în afara cadrului porții. Meciul a fost mai degrabă unul ermetic, tacticizat. Mai ales alb-negrii nu și-au asumat riscuri. Prima lor situație a fost în minutul 33, când Cristea, din cinci metri, după un corner, nu a reușit să prindă spațiul porții. Stoian, intrat în minutul 32, a dinamizat atacul FCSB după ce l-a înlocuit pe accidentatul Cisotti. Celălalt Under al bucureștenilor, Pădurariu (38) a tras la colțul scurt după o frumoasă incursiune pe stânga, dar Lefter a respins. Stoian a marcat, dar golul său a fost anulat pentru ofsaid, iar finalul primei părți a adus emoții pentru clujeni, când Lefter a ieșit hazardat dintre buturi, dar același Stoian a reluat în afara porții, de la distanță. Un joc mai pozitiv al celor de la FCSB, cu 54 la sută posesie, o prezență mai vizibilă în ultima treime.&nbsp;

Lukic, Jovo

CLUJENII, MAI INSPIRAȚI - ȘI MAI&nbsp; NOROCOȘI - PE FINAL Senzația de "șah etern" a ținut mult timp și după reapariția de la cabine. FCSB a avut posesia în continuare, apărând câteva situații nu foarte periculoase din partea gazdelor, pe contre. Pinho (51) a tras slab, peste poartă, din 15 metri, iar Macalou (64) a trimis tot necadrat, din 18 metri. Lefter a mai avut o intervenție remarcabilă în minutul 66, când a deturnat reluarea lui Muhar, din 13 metri. Rezervele care au intrat pe parcurs au animat partida. Unul dintre cei introduși în partea secundă, Mendy, a fost la originea unicului gol. În minutul 76, francezul a centrat dintr-o lovitură liberă de pe partea stângă, apărarea bucureșteană a fost prinsă pe picior greșit, iar Lukic, după ce Târnovanu i-a respins șutul în față, a plasat mingea în plasă din patru metri. Golul a fost validat după cinci minute, analizându-se la VAR o potențială infracțiune comisă de Cristea în desfășurarea fazei. De la duelul tactic de până atunci, am sărit la un final de suspans. Macalou (85) a scăpat pe dreapta, dar Târnovanu i-a refuzat golul de 2-0. Revenit după accidentare, intrat în minutul 67, Drăguș a fost aproape de 1-1 când a reluat spectaculos din 19 metri, dar mingea a căzut pe transversală. FCSB a forțat, s-a ajuns în al șaptelea minut adițional, dar a rămas 1-0. U Cluj a avut până la urmă fler și șansă și s-a impus într-un duel strategic și al răbdării. Lukic are o toamnă cu o recoltă bogată, ajungând deja la șapte reușite în campionat, continuând un 2026 de vis pentru el. FCSB iese de pe locurile de play-off, pierindu-i entuziasmul de după derby-ul cu Rapid.

Alb-negrii, mai eficienți, continuă parcursul solid din ultima perioadă

U Cluj-FCSB 1-0. Lukic a avut ultimul cuvânt

https://www.youtube.com/watch?v=duaSBr_s4PI

Voluntariul spera că va confirma statistica favorabilă de acasă. Penultima clasată luase înaintea acestei partide toate cele opt puncte din jocurile domestice. Pe ilfoveni i-a încurajat și jocul bun de joi din Cupă, 1-1 acasă cu Craiova. Cu eșecuri la limită în ultimele trei etape, Voluntariul putea miza pe un scor bun dacă reușea să evite marile greșeli personale din această perioadă. Florin Pîrvu nu putea conta însă pe două nume de bază, mijlocașul Cvek și atacantul Babic. Farul are o toamnă bună și a arătat că se poate implica în cursa pentru Top6. Dar, elevii lui Ioan Ovidiu Sabău trebuie să devină mai eficienți afară. Înainte de vizita în Ilfov, dobrogenii nu mai câștigaseră în deplasare în Superliga din ianuarie. Iar, mai rău, pe lângă seria de accidentări consacrată, au devenit indisponibili în ultimele zile Hyseni și Marincean. Totuși, reapărea Alibec, după trei jocuri de suspendare.

ILFOVENII, DIN NOU ÎN TOP CU…ERORILE Pe lângă miza disputei, cele două combatante au avut de înfruntat și o vreme potrivnică, vântul și ploaia creând o atmosferă britanică. Și terenul a fost afectat, dar ambele echipe au încercat să joace deschis, furnizând o primă repriză cel puțin decentă. Gazdele au avut primele momente ofensive. În minutul 3, Guțea a tras de la distanță, dar peste bară, iar cel mai promițător jucător al gazdelor a recidivat în minutul 13, când a fost blocat în 17 metri. Voluntariul însă nu s-a dezmințit, arătând că nu este… Voluntari, dacă nu face o eroare macroscopică. În minutul 16, Pellegrini a lansat o minge lungă, în spatele apărării ilfovene. Cestic a ezitat, portarul Jurhar a ieșit hazardat în afara careului mare, suficient ca vulpoiul Alibec să agațe mingea și apoi să o expedieze în poarta goală, pentru 0-1. Roman (17) a șutat de la distanță și el, fără succes, iar Guțea &nbsp;(22) a avut o incursiune pe stânga, terminată cu un șut în afara buturilor. Farul a fost mai pragmatic și a fructificat un alt moment vulnerabil. În minutul 24, Haruț a respins în fața careului mare, iar de acolo Ahlinvi a șutat fără speranțe pentru Jurhar.&nbsp; 0-2, iar viața gazdelor devenea tot mai critică. Merloi s-a activat și el, iar după ce în minutul 35 a tras dintr-o lovitură liberă pe lângă bară, de la 17 metri, în minutul 43 a șutat din întoarcere, dar Munteanu a fost la post.

Munteanu, Rafael

MUNTEANU ȘI TRANSVERSALA, ADVERSARII VOLUNTARIULUI Farul a părut să se relaxeze prea ușor, la adăpostul avantajului de două goluri. Că va fi o repriză complicată pentru constănțeni a fost anunțat de Roemeratoe, cel care a nimerit transversala cu un șut tare de la 18 metri, în minutul 48. Munteanu s-a distins ca omul părții secunde deja din minutul 53, când a scos șutul din careu expediat de Roman. În minutul 66, a evitat iar un gol la reluarea lui Merloi. Dar, după câteva zeci de secunde, a fost învins de reluarea cu capul, din opt metri, a lui Cestic, sârbul primind balonul din cornerul executat de Merloi - 1-2. A urmat o permanentă presiune a gazdelor, Farul limitându-se la a încerca să lovească pe contre. Finalul a fost turbulent la poarta fariștilor, posesia totală din partea a doua fiind de 73 la sută pentru amfitrioni. Chică-Roșă (86) a avut un șut bun deviat în corner. Iar în timpul adițional, Munteanu a mai avut două intervenții salvatoare, la reluările periculoase ale lui Cestic și Chică-Roșă. Pentru Voluntari, a fost din nou "Ziua Cârtiței", ilfovenii pierzând tot pe greșeli personale. Farul scoate primul triumf în deplasare, cu suferință, dar mulțumită și eficienței arătate în prima parte.&nbsp;

Constănțenii au ieșit bine după o repriză secundă în care au fost dominați

Voluntari - Farul 1-2. "Survivor" în Ilfov

Ionuț Tătaru

https://www.youtube.com/watch?v=Nt9yXf25xgs

Ambii tehnicieni au efectuat modificări semnificative în formulele de început, față de etapa precedentă. La Dinamo, suspendat la CFR, Pascual a reapărut în line-up. Accidentat, Mărginean a fost înlocuit de Verreth la mijloc. Și, mișcare-surpriză, Karamoko a rămas pe bancă, în detrimentul lui Pinto, în atac fiind anunțat Cîrjan, celebrat pentru meciul 100 la Dinamo. Bucureștenii erau un adevărat "monstru" pe teren propriu, fiind singura formație care câștigase toate meciurile de acasă din acest sezon, înainte de vizita utiștilor. Dincolo, Mihalcea nu l-a mai titularizat pe tânărul Bădescu, deși acesta a jucat foarte bine ca stoper în victoria din etapa trecută, 1-0 la Argeș. Au revenit în centrul apărării Benga și Pospelov, suspendați etapa trecută. Tehnicianul încerca să scoată ce se putea scoate pe terenul liderului, în condițiile în care, din motive medicale, nu a putut conta decât pe șase jucători de câmp pentru banca de rezerve. Dar, primul 11 arăta bine, cu Roman, Papeau sau Coman aflați într-o perioadă foarte bună.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1729809615815178&set=pcb.1729809655815174

TRASORUL LUI ARMSTRONG A FĂCUT DIFERENȚA Dinamoviștii au avut deja din minutul 2 o ocazie importantă, Armstrong prevestind reușita sa dinainte de pauză cu un șut de la distanță, peste bară. Alb-roșiii au avut o posesie mult superioară în primul sfert de oră și au furnizat prima șansă mare în minutul 10. Omniprezentul Armstrong a executat o lovitură liberă în colțul careului mic, de unde Zandbergen, scăpat din marcaj, a reluat în afara cadrului porții. Arădenii au avut și ei câteva riposte. Bellaarouch a fost atent la reluarea lui Coman din minutul 17, iar în minutul 28 a respins cu…pieptul un șut al lui Papeau. Dincolo, Rosa a fost mai degrabă nesigur. Portarul arădean a ieșit prost la o centrare, dar Armstrong (37) nu a nimerit plasa, cu capul, din șapte metri, prin ușor nepregătit. Dar, scoțianul și-a încununat evoluția din prima parte cu un gol de generic. Armstrong a punctat în minutul 44, cu un șut de excepție, cu stângul, de la 25 de metri. Posesia de 63 la sută, raportul de 7-4 la șuturi și coeficienții xG de 0,82 versus 0,10 au fost grăitoare. Totuși, este de notat că golul a venit într-un moment în care Pospelov era în afara terenului, trimis pentru un minut după ce a invocat o accidentare.&nbsp;

Soro, Alberto

Cu contribuții decisive la ambele goluri, Alberto Soro a fost declarat MVP-ul meciului

PINTO A RISIPIT ÎN MARE EMOȚIILE PENTRU GAZDE După ce s-a revenit de la cabine, UTA a fost mai insistentă. Dar, tot alb-roșiii au fost cei care au fost mai activi la capitolul situații de gol. Armstrong, cine altul?, l-a pus la treabă pe Rosa cu un șut de la 20 de metri în minutul 54, iar peste șapte minute tot el a tras în afara porții din 18 metri. Pe fondul unei perioade încurajatoare pentru arădeni, a venit însă golul care a înlăturat dubiile privind învingătoarea. În minutul 67, Irimia a recuperat o minge în jumătatea adversă, luând balonul lui Tzionis. Fundașul i-a transmis balonul lui Soro, cel care, contributor și la primul gol, l-a deschis pe Pinto. Portughezul a tras imparabil de la 14 metri, pentru 2-0. BELLAAROUCH, NOROC DE DOUĂ ORI ÎN CÂTEVA SECUNDE!&nbsp; Cîrjan (73) a fost aproape de 3-0, însă șutul său din 17 metri a fost deviat.&nbsp; Ultimele șanse le-au avut oaspeții, cei care au fost aproape să revină în joc. În minutul 78, Tzionis a nimerit bara, mingea a ajuns după puțin timp la Roman, iar șutul acestuia a sărit din… bară la portarul marocan, ocrotit de noroc. Bellaarouch a fost apoi la post în minutul 80, când a reținut o altă încercare de la distanță a lui Roman. Dinamo a arătat, din nou, ca un lider căruia îți este foarte greu să-i găsești acum vreun cusur. Alb-roșiii impun respect, practică un fotbal dominator. Și îi fac mai departe pe fani să viseze la un sezon de excepție. Pe bună dreptate.

Armstrong a deschis drumul spre un triumf care îi ține pe alb-roșii în frunte

Dinamo - UTA 2-0. Zâmbet de lider

https://www.youtube.com/watch?v=Eh8ycX5Zoew

Șase victorii la rând în campionat. Cel mai bun atac al Superligii, înainte de startul etapei, cu 32 de reușite. Goleadorul la zi al campionatului, Elisor, rezervă de lux, cu nouă goluri. Toate argumentele le avea Craiova înainte de vizita Botoșaniului. Vorba lui Murphy, "what could possibly go wrong?" pentru campioană…&nbsp; Oltenii tratau meciul cu Rus în formula de început, fundașul revenind în echipă după două luni de indisponibilitate. Statutul de favorit al clubului oltean era întărit de faptul că moldovenii veneau după două eșecuri legate în Superliga, iar conducerea și-a exprimat insatisfacția privind parcursul din această toamnă. Fără victorie externă în campionat de la finele lunii noiembrie 2025, Botoșaniul avea nevoie să se prezinte într-o versiune mult îmbunătățită pentru a da lovitura în Bănie.

MOLDOVENII, NEPUTINCIOȘI ÎN FAȚA OFENSIVEI GAZDELOR Universitatea a intrat hotărâtă în teren, pentru a-și face cât mai repede viața ușoară. Deja din minutul 1 am avut de notat o fază, când Băluță a șutat de la distanță, peste poartă. Cu Croitoru suspendat, oaspeții au încercat să surprindă pe contraatac. Iar de două ori, Idowu a ieșit în evidență. Întâi, în minutul 11, irlandezul nu a reușit să-și potrivească pașii și nu a nimerit poarta din opt metri. Apoi, Idowu, în minutul 14, a primit mingea pe dreapta și, a șutat pe lângă bară, dintr-o poziție promițătoare. Aceste incursiuni nu au afectat însă statutul gazdelor. Universitatea a punctat în minutul 22, după o perioadă de control. Matei a șutat din opt metri în stânga lui Anestis, după ce a finalizat o acțiune frumoasă, assist-ul venind din partea lui Mora: 1-0. Iar o altă combinație de clasă a adus rezultatul de 2-0. Era minutul 27 când Bancu l-a lansat pe Baiaram pe stânga, a venit o pasă tot în centru, iar din șapte metri Al Hamlawi a îndeplinit o sarcină simplă, pentru 2-0. În mod bizar, Idowu a fost înlocuit cu Țigănașu, deși a fost la originea singurelor situații relevante ale oaspeților. Iar cei care au fost aproape de a lovi au fost tot oltenii. Baiaram a ratat de puțin ținta (40), când a finalizat cu un șut frumos o acțiune personală. Și astfel a fost o primă parte derulată așa se aștepta cam toată lumea, sub stăpânirea craiovenilor.

Matei, David

EROAREA LUI POPESCU A ECHILIBRAT JOCUL După pauză, Nsimba l-a înlocuit pe Al Hamlawi, iar la oaspeți Bodișteanu l-a substituit pe Mitrov. Mutarea de la moldoveni s-a dovedit a fi una cu noroc. Bodișteanu a redus din handicap în minutul 51, când șutul său de la 18 metri, nu foarte periculos, a fost scăpat de Popescu. 2-1, iar lucrurile au ieșit din zona de confort a gazdelor. Botoșaniul a reușit să țină mai mult de minge, a presat, dar atacurile vizitatorilor nu au avut vigoarea necesară. Nici alb-albaștrii nu au mai excelat, ieșind la rampă mai degrabă negativ prin multe pase greșite. Cea mai importantă șansă a oaspeților, într-o repriză secundă mai puțin spectaculoasă., a venit în minutul 78. Creț a bătut bine o lovitură liberă de la circa 25 de metri, iar Popescu a respins, nu fără emoții. Nici intrările lui Tavares și Rădulescu nu au adus nervul necesar pe contraatac, astfel că finalul de joc a adus ceva stres în tribunele craiovene. La ultima fază, Botoșaniul a beneficiat de un corner, a urcat și portarul Anestis în careul advers, dar nu s-a produs minunea așteptată de oaspeți. Până la urmă, a ieșit o victorie logică pentru craioveni, care nu pot fi însă mulțumiți decât cu modul în care a decurs prima parte.

Alb-albaștrii, la a șaptea victorie succesivă în Superliga

Craiova - Botoșani 2-1. Six-Seven, made in Oltenia

Marius Huțu

https://www.youtube.com/watch?v=bUtKMPpMiLQ

Confruntarea dintre cele două formații aflate în partea inferioară a clasamentului a început cu Oțelul în ofensivă. Gazdele au avut prima mare ocazie în minutul 4, când Miguel Silva a reluat din apropiere, dar mingea a trecut mult peste poartă. Gălățenii au continuat să pună presiune, iar în minutul 11 au fost aproape de deschiderea scorului, la o dublă ocazie în care defensiva lui Sepsi a intervenit salvator, blocând inclusiv șutul lui Pedro Nuno. Miguel Silva a rămas unul dintre cei mai activi jucători ai gazdelor și a încercat o execuție acrobatică în minutul 26, fără succes însă, fiind blocat de apărătorii covăsneni.

Oțelul a avut inițiativa în prima parte a reprizei, ajungând la o posesie de 62% după 30 de minute, însă Sepsi a reușit să se apere organizat și să echilibreze treptat jocul. Oaspeții au avut prima oportunitate importantă în minutul 40, când Doru Andrei a șutat pe centrul porții, sub transversală, obligându-l pe Cosmin Dur-Bozoancă să intervină. Finalul primei reprize a fost mult mai animat. Paul Iacob a încercat poarta de la distanță, dar șutul său a fost deviat în corner. Sepsi a răspuns prin același Doru Andrei, al cărui șut a fost respins de portarul gălățenilor din apropierea vinclului. La cornerul rezultat din acțiunea următoare, Daniel Virtej a trimis mingea în bară, semnând cea mai mare ocazie a primei reprize. La pauză s-a intrat cu tabela nemodificată, cu 2-1 șuturi pe spațiul porții și 13-5 șuturi la poartă, opt dintre acestea venind în ultimele 7-8 minute, incluzând aici și prelungirile. La reluare, jocul a rămas echilibrat, cu ambele echipe încercând să găsească drumul spre poartă, dar fără prea multă eficiență. Oțelul a fost aproape să profite de o eroare a lui Karamoko, în minutul 57. Patrick a interceptat mingea și a pornit într-o cursă de aproximativ 25-30 de metri spre poarta adversă, însă, în loc să finalizeze, a căutat o pasă care nu a mai ajuns la niciun coechipier. Sepsi a dat în cele din urmă lovitura în minutul 67. Dimitri Oberlin a fost găsit excelent cu o pasă în spatele fundașilor și a finalizat pentru 1-0. Elvețianul a marcat astfel primul său gol din acest sezon, oferindu-le covăsnenilor o perspectivă mult mai bună asupra finalului de partidă.

Antrenorul Rui Duarte a încercat să schimbe cursul jocului prin introducerea lui Alexandru Bălănică și Ze Turbo, în tentativa de a dinamiza un atac care produsese doar două șuturi în primele 35 de minute ale reprizei secunde. Sepsi a gestionat însă bine avantajul, a închis spațiile și nu le-a permis gazdelor să-și creeze ocazii importante. Oțelul nu a mai găsit soluții în ofensivă, dar i s-a ivit o șansă aproape nesperată în prelungiri. A primit un penalty la un hent al oaspeților. Cu nervii tari,&nbsp;Pedro Nuno a marcat în minutul 90+4 și a salvat practic un punct pentru Oțelul.&nbsp;Remiza nu ajută însă foarte mult niciuna dintre formații. Gălățenii au ajuns la opt meciuri fără victorie în Superliga, iar Sepsi, la cinci, astfel că vor avea serios de tras în perioada următoare pentru a urca în clasament.

Sepsi a avut victoria în mână după golul lui Dimitri Oberlin în minutul 67, dar gazdele au egalat în minutul 90+4 din penalty

Oțelul Galați - Sepsi 1-1. Pedro Nuno a salvat un punct în prelungiri

https://www.youtube.com/watch?v=1j-1y_-e0DQ

Deși s-au plâns, prin vocea antrenorului Șumudică, de timpul scurt, de doar 72 de ore, dintre partida cu „U”, din Cupă, și meciul din Superligă, de la Ploiești, și au început meciul și fără probabil cel mai bun om al echipei, Andrei Codrea, clujenii au părut echipa mai proaspătă în startul meciului cu „găzarii”. <h1>Clujenii au avut primele minute, prahovenii restul reprizei</h1> Pe un teren aproape impracticabil, îmbibat de apa de la ploile intense din ultimele zile, CFR a început mai hotărâtă în meciul cu Petrolul. Ardelenii au încercat primii poarta adversă, prin Șfaiț (3) și Omic (4), înainte ca Drazic să deschidă scorul în minutul 5, din șase metri, după ce Braun a recuperat o minge, a ajuns până în tușă și a întors-o în careu pentru șutul nouarului sârb. Prahovenii au reacționat slab, prin Andres Dumitrescu (8), dar acesta a șutat slab și departe de poarta lui Vâlceanu. CFR a cedat, treptat, inițiativa avută în start de meci, mai ales după marcarea golului, și prahovenii începuseră să pună stăpânire pe joc. La un contraatac, însă, Drazic a fost aproape de „dublă”, dar a fost oprit, în ultimul moment, de Zima, după un „unu la unu” cu atacantul sârb. A continuat o perioadă de posesie prelungită a gazdelor, fără ca aceasta să se traducă în vreo ocazie periculoasă pentru clujeni. „Acalmia” a luat sfârșit în minutul 28, când Bran Flores a adus egalarea, după o pasă superbă, „boltă” peste toată apărarea adversă, a lui Mario Ioniță. „Decarul” costarican a șutat destul de slab pe jos, dar Vâlceanu a plonjat în contratimp, astfel că mingea s-a scurs în poartă. În minutul 37, prahovenii au fost aproape de un nou gol, după o „dublă” ocazie în aceeași fază prelungită. Mai întâi, Vâlceanu a respins din plonjon un șut din întoarcere al lui Vega, iar apoi Fodrigo Martins a șutat violent, dar mingea sa s-a dus în plasa laterală. Până la pauză, nu s-au mai înregistrat ocazii notabile, poate cu excepția unui șut slab al lui Biliboc (43), fără probleme pentru cehul Zima. Repriza a doua a început cu ocazii de ambele părți. Mai întâi, Martins l-a întins pe Vâlceanu, în minutul 47, pentru ca apoi nigerianul Dele să trimită pe lângă poartă, în continuarea aceleiași faze, în timp ce, la cealaltă poartă, Zima a reținut cu greu un șut de la distanță trimis de Ziblim (48). Rodrigo Martins (52) și Leo Teixeira (55) au mai ratat câte o ocazie, iar apoi a venit din nou rândul clujenilor. Șutul lui Biliboc este blocat (57), mingea ajunge la Ziblim în afara careului, de unde își încearcă din nou șutul de la distanță, dar balonul trece pe lângă poartă. <h1>Gol superb reușit de clujeni, anulat la VAR</h1> După o recuperare în propria jumătate, clujenii au declanșat un contraatac fulgerător, Șfaiț făcând o cursă solitară până în apropierea careului advers, unde-l servește perfect pe Drazic, apărut în stânga sa. Sârbul trimite elegant pe lângă Zima și înscrie. Reușita ajunge însă la VAR, unde este anulat pentru un fault al lui Omic la Papp, în construcția fazei care a dus la gol (63). Prahovenii operează trei schimbări și, imediat după, au o minge bâlbâită în careul advers, dar resping fundașii clujeni, liniștind jocul. Minutul 68: Malula reia cu capul o centrare venită din corner, dar trimite departe de poarta lui Vâlceanu. Minutul 73: Leo Teixeira trimite, din marginea careului, un șut puternic, cu stângul, dar mingea se înalță mult peste transverala clujenilor. Un minut mai târziu, încearcă și Vega un șut de la distanță, puțin pe lângă bara din dreapta lui Vâlceanu. În minutul 76, Dele Israel trimite o centrare bună în careu, de unde germanul Ludewig trimite, din prima, dar șutează în portarul clujenilor. În minutul 78, Martins trimite, direct din lovitură liberă, direct spre poarta ardelenilor, dar Vâlceanu scoate greu, de sub transversală, și respinge în corner. Șumudică simte că trebuie să schimbe și el, să pună frână dominării gazdelor. Intră Omrani și Nalic (80). Intră și Țuțu la „găzari”, în locul lui Căpușă (82). În minutul 87, clujenii puteau da lovitura, dar Drazic trimite în bară. Un minut mai târziu, Ignat ratează și el, iar senzația cu care se încheie partida e că, deși Petrolul a dominat la posesie și șuturi la poartă, CFR a avut ocaziile mai periculoase. Șumudică ajunge la 8 meciuri consecutive fără înfrângere în fața Petrolului, indiferent de echipa antrenată, dar formația sa actuală, CFR, rămâne cu doar o victorie în ultimele șase partide oficiale disputate.

Oricare dintre formații ar fi putut câștiga, la numărul de ocazii avute, dar până la urmă s-a terminat remiză în duelul dintre Petrolul și CFR Cluj, într-o partidă cu multe ocazii, două goluri valabile și încă unul anulat la VAR.

Petrolul - CFR 1-1. Egalul cu aromă de eșec pentru ambele echipe

Mihai Mateaș

https://www.youtube.com/watch?v=rpyltOITupo

Pe un teren dificil, Corvinul a rezolvat o partidă complicată cu două goluri frumoase, înscrise dincolo de minutul 80. Un succes de care nou-promovata avea nevoie pentru a nu risca să intre într-o spirală negativă care i-ar fi putut complica situația. În schimb, Argeșul nu scapă de griji, deși au fost momente în care a dat senzația că merită mai mult. Și că poate obține mai mult. Însă în clasament contează doar punctele, iar piteștenii încep să le simtă tot mai mult lipsa. Situația delicată a celor două echipe și o ploaie de noiembrie care a furat puțin startul au influențat probabil jocul în prima repriză. Una în care am avut mai mult situații potențial periculoase decât ocazii evidente. Fără gol marcat de trei partide oficiale, Corvinul a avut inițiativa, dar nu a părut grăbită să forțeze oprirea seriei negative. Atac, însă cu prudență. Așa se face că singura situație cât de cât amenințătoare la poarta Argeșului a venit după mai mult de jumătate de oră de la startul meciului. Pîrvulescu a avut oportunitatea de a rămâne singur cu portarul în poziție bună pentru a încerca să marcheze, dar nu și-a controlat bine pașii și Nikic a ieșit și a prins mingea. De cealaltă parte, formația pregătită de Bogdan Andone a simțit cu siguranță apăsarea celor nouă etape fără victorie și a ales să se apere atent, în așteptarea unei șanse de a-i surprinde pe hunedoreni. Nu au fost foarte multe însă. Chiar și așa, Argeșul a avut cea mai importantă ocazie înainte de pauză. În minutul 43, Yanis Pîrvu a tras de la marginea careului, dar insuficient de plasat și Frânculescu a respins. A fost singurul șut pe poartă din prima repriză. Partea a doua a început promițător, cu o ocazie mare chiar în minutul 47. La un corner al Corvinului, Gillard a scăpat din marcaj și a trimis cu capul dintr-o poziție excelentă. Nu a prins poarta însă, mingea a trecut pe lângă. A fost semnalul că urmează o repriză ceva mai intensă. Doar că a durat ceva până când lucrurile s-au pus cu adevărat în mișcare. În minutul 72, a venit și al doilea șut pe poartă al partidei. Care le-a aparținut tot alb-violeților. Rădescu a tras din afara careului, pe direcția lui Frânculescu. Niciun pericol real. Dar, câteva secunde mai târziu, o excelentă contră a Argeșului, purtată în doi, Micovschi și Matos, l-a pus pe primul în situație foarte bună. Execuția sa a fost însă blocată providențial de Iacob, care a deviat în corner. Într-un moment în care se părea că oaspeții forțează deschiderea scorului, cei care au reușit-o au fost jucătorii lui Florin Maxim. În minutul 81, Cărăuș a trimis imparabil, în vinclu, de la marginea careului. Genul de execuție care poate debloca un astfel de meci. Doar două minute mai târziu, Bratu a fost aproape să dubleze avantajul Corvinului, dar șutul său din prima a fost prins de Nikic.

Cărăuș, Ion

Finalul s-a transformat într-un mic asalt la poarta hunedorenilor, așa cum era de așteptat. Yanis Pîrvu a trimis un șut frumos în diagonală, puțin pe lângă, pentru ca aproape imediat după, Frânculescu să-l blocheze pe Moldoveanu, care a tras din apropiere. Și în plină dominare piteșteană, Corvinul a rezolvat meciul. În primul minut al prelungirilor, Espinosa a jucat excelent rolul pivotului, i-a lăsat mingea lui Hayatu, iar acesta a înscris cu un șut la scurt. 2-0 scor final și Corvinul regăsește golul și victoria, în timp ce Argeșul nu reușește să iasă din criză, în ciuda unei prestații despre care nu se poate spune că a fost dezamăgitoare.

Corvinul a pus capăt seriei negative și a învins-o cu 2-0 pe FC Argeș, cu două goluri marcate pe final

Corvinul - FC Argeș 2-0. Victorie pe final

Ana-Maria Popescu

INTERVIU

Îl cheamă Roberto Sierra Jiménez, dar noi îl știm drept
Rober Sierra, fotbalistul care controlează mijlocul terenului pentru FC Argeș. Însă,
cine este el atunci când nu îmbracă tricoul alb-violet?
„Ei bine, un tip simplu, aș spune. Adică, eu joc fotbal. Îmi
place să joc fotbal, dar în afara acestui sport vreau doar să am o viață
simplă. Nu îmi place să fiu în centrul atenției, îmi place să citesc cărți, să
mă uit la filme. Nu-mi place genul de viață care e asociată în general cu
fotbaliștii. Îmi place doar să fiu calm, să găsesc pace în lucrurile pe care le
fac. Cred că asta e cea mai bună modalitate de a mă defini, un tip simplu”.

<h2>Inspirat de la
Captain America, deschis către noi provocări </h2>
Modul în care s-a definit se reflectă și în alegerile sale,
ținând cont că filmul său preferat este Interstellar, asta datorită lui
Christopher Nolan, care este și producătorul său preferat. Iar supereroul său
preferat este Captain America: „M-am conectat mult cu el. Filmul meu preferat
este Winter Soldier. El nu are puteri, dar este mai puternic decât oamenii
obișnuiți. Însă e vorba despre valorile sale și disciplina pe care o arată,
faptul că e dispus să facă tot ce e nevoie pentru a salva oamenii”.
Pentru el fotbalul a început pe când avea 12 ani, în orașul
în care s-a născut, Xàtiva, oraș situat în sudul provinciei Valencia, care are
aproximativ 30.000 de locuitori. Doi ani mai târziu a ajuns la Levante, iar
apoi a trecut pe la nume cunoscute din Spania precum Girona, Oviedo sau
Mallorca, la echipele secunde. În iulie 2022 a decis să facă o schimbare
radicală. 
„Pentru că în Spania e foarte, foarte greu să ajungi
la nivelul următor. Sunt mulți jucători și devine cam frustrant. Așa că
am decis să mă dezvolt personal, mergând în Finlanda. Pentru că nu știam
engleza, am vrut să învăț și am vrut să ies din zona mea de confort. De aceea
am mers în Finlanda, apoi în Bulgaria, apoi în România”.
Dintre cele trei țări în care a jucat, însă, cea care l-a
făcut să se simtă cel mai mult „acasă” a fost „România, da! Mâncarea, limba e
asemănătoare. Sunt mulți oameni de aici care știu spaniolă, mă simt cumva în
țara mea”.

<h2 style="text-align:center;">„Trecem printr-un
moment prost, dar e normal în fotbal!”</h2>
Prima dată când a făcut cunoștință cu FC Argeș a fost din
postura de adversar, în a doua divizie, și încă de atunci a știut și i s-a spus
că e un club care trebuie să se afle pe prima scenă a fotbalului. Acest lucru i
s-a confirmat și odată cu transferul său în „Trivale”.

„De când am jucat împotriva lor știam că încearcă să construiască
un proiect, acum construiesc un stadion nou. Președintele clubului e un tip
foarte bun, care se gândește la viitor, fac o treabă bună. Sezonul trecut,
primul de la promovare, am jucat în play-off, deci asta spune multe.
Bineînțeles, uneori, cum e și acum, trecem printr-un moment prost, însă e normal
în fotbal. Vom avea suișuri sau coborâșuri, dar, într-un final, cred că cei din
club vor realiza ceea ce și-au propus. 

Am văzut mereu Argeșul ca pe o echipă mare, un club istoric,
care voia să facă lucrurile bine. Acest lucru mi l-au spus și alți oameni, dar
l-am și văzut eu”. 

Sezonul trecut, primul său în tricoul alb-violet, a fost
unul special, dar totodată solicitant pentru mijlocașul spaniol, care a fost
singurul jucător din Superliga care a jucat în toate meciurile disputate de
echipa sa, 40 la număr. O provocare pentru Sierra, care și-a dat o provocare și
pentru acest sezon, în cazul în care echipa sa va reuși să cucerească un
trofeu: „Mi-aș tăia barba dacă am reuși asta”. 

„Nu avem același obiectiv ca în sezonul trecut, pentru că
atunci am ajuns în play-off, însă cred că obiectivul este să încercăm să fim la
sfârșitul sezonului cât mai aproape de acest play-off și, în ultimul moment,
dacă putem da totul și să încercăm să ajungem din nou în play-off ar fi uimitor”.


Dacă sezonul trecut nu a ratat niciun meci, sezonul acesta
lucrurile nu au mai fost la fel de roz pentru fotbalistul adus de la Steaua.
S-a accidentat pe 24 august, la meciul cu Oțelul, fiind schimbat la pauză și
încă nu a revenit pe teren: „Urăsc asta! Nu sunt obișnuit cu accidentările și
când ești în afara terenului și vezi că echipa ta se chinuie, chiar vrei să-i
ajuți. Când vezi lucrurile din afară, totul pare mult mai ușor, îți vine să te
duci acolo, să le spui ce să facă, pentru că ai cumva imaginea de ansamblu. Așa
că, devin nervos, mă frustrez pentru că nu pot face nimic. De aceea nici nu îmi
prea place să mă uit la meciuri din exterior”.&nbsp;
Pentru Sierra, însă, așteptarea pare să se termine curând.
Spaniolul a revenit în lotul lui Bogdan Andone pentru meciul cu UTA Arad, pierdut
de Argeș. Nu a jucat, însă prezența sa pe banca de rezerve anunță o revenire
mult așteptată. Ca toate revenirile după accidentări, însă, aceasta trebuie
făcută treptat și cu răbdare, cuvântul care pare a fi cheie în momentele
decisive.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1464284592400983&set=a.547975264031925

<h2>Răbdarea, „secretul”
supremației Spaniei </h2>
Spania este țara momentului în fotbal. Are unele dintre cele
mai bune naționale de tineret din lume, câștigând trofee după trofee, dar
domină fotbalul la cel mai înalt nivel atât la feminin, cât și la masculin.
„Cred că e vorba de metodologie. Pentru că oamenii cred că
doar pentru că ne-am născut în Spania, suntem jucători buni. Nu, devii un
jucător bun. Și avem, cred, academii și antrenori uimitori. Sunt atât de
profesioniști, chiar și fizioterapeuții, antrenorii personali, au patru sau
cinci masterate și cursuri. Și se joacă diferit în funcție de echipă, de club.
Dar, în cele din urmă, vor să joace. Vor să păstreze mingea. 
Ei știu că pot eșua, pot face greșeli, iar acele erori se
pot transforma în goluri. Dar, pe termen lung, cred că o echipă sau un club
spaniol crede că, dacă păstrezi mingea sau joci în acest stil, în final,
fotbalul îți va oferi mai mult decât îți va lua. Și cred că aceasta este cheia.
Să fii calm, să ai răbdare și, chiar dacă eșuezi sau treci printr-un moment
prost, să rămâi loial acestei metodologii. Și, până la urmă, cred că înveți mai
mult din fotbal”.&nbsp;
L-am provocat pe Sierra să analizeze puțin fotbalul românesc,
în comparație cu cel spaniol și să ne spună ce lipsește: „Le spun tuturor că
acesta este cuvântul potrivit: răbdare. Pentru că trebuie să spun că nu există
prea multă răbdare în România. Nu e un lucru bun. Încearcă ceva și nu văd
rezultate imediat: ‚Hai să schimbăm!’. Trebuie să ai răbdare. Trebuie să ai
răbdare și trebuie să înveți din fiecare greșeală și să încerci să devii mai
bun de fiecare dată. Dar trebuie să știi că atunci când încerci să construiești
ceva, te vei confrunta cu momente în care te vei gândi: ok, asta nu
funcționează. Și cel mai ușor lucru este să renunți. 

Nu, trebuie să continui și să încerci să găsești noi căi,
dar trebuie să ai răbdare. Și la tineret, da, văd că nu multe cluburi au academii
de calitate. Poate că Farul are una bună. Cred că asta îmi lipsește cel mai
mult în România. Pentru că se așteaptă ca jucătorii să devină jucători buni de
nicăieri. Adică, într-un an trebuie să fii un jucător bun. În Spania, treci
prin multe faze, multe perioade. Și când devii profesionist, știi deja multe.
Ai o mulțime de cunoștințe și informații. Cred că în România trebuie construită
mai multă educație academică, poate”.

<h2>Calmul munților și
inspirația de la Rodri </h2>
Încă de când îl auzi vorbind îți poți da seama că Sierra este
genul de jucător calm, iar acest lucru vine și de la una dintre pasiunile sale,
locul în care îi place să se piardă, așa cum a spus chiar el: munții.
„Îmi place să merg la munte, să mă pierd printre munți,
metaforic. Când sunt în vacanță merg cu prietenii mei la munte, pur și simplu
eliminăm orice distragere, cum ar fi telefoanele, totul. Cred că este cel mai
bun loc să știi cine ești atunci când elimini tot ce te înconjoară. Și mai ales
pentru noi, pentru că suntem fotbaliști, suntem de obicei în centrul atenției, apreciez
foarte mult când merg în aceste locuri cu prietenii mei, pentru că pur și
simplu râdem, ne deconectăm și lăsăm totul deoparte”. 

Ca oricare alt jucător are fotbaliști de la care se inspiră
și cum Spania nu duce lipsă de talente în fotbal, mai ales în compartimentul
mijlocașilor, nu e surprinzător că cei pe care Rober îi admiră sunt chiar Pedri
și Rodri, doi dintre cei mai buni mijlocași din lume. Și dacă ar putea prelua o
calitate de la Balonul de Aur din 2024 aceea ar fi: „Pasele lungi. Rodri este
unul dintre cei mai compleți jucători din lume, el domină aproape fiecare aspect
al fotbalului și ceva ce văd că face foarte bine, dar pe care eu nu îl fac de
obicei, sunt aceste pase lungi. Încerc mereu să joc scurt și pentru că așa m-am
învățat să joc și uneori văd aceste pase lungi, dar pur și simplu nu îndrăznesc
să le dau pentru că nu sunt obișnuit. Așa că văd că Rodri are acest echilibru
perfect între pasele lungi și cele scurte. Deci da, este ceva ce aș vrea să
îmbunătățesc sau să preiau de la el”.
Pasele lungi și curajul de a trage la poarta sunt lucrurile
care îi lipsesc lui Sierra. Chiar el a recunoscut asta: „Uneori sunt aproape de
poartă și vreau să trag. Nu știu de ce nu o fac.
Pentru că, de obicei, văd o pasă ușoară sau prefer ca
altcineva să marcheze. Pur și simplu nu am încredere în propriul meu șut atunci
când cred că am unul bun. Și apoi, după aceea, când mă gândesc la asta sau revăd
momentul, cred că aș fi putut șuta. Dar în acel moment, pur și simplu nu...
Nu-mi vine în minte. Nu știu. Nu am această ambiție sau nu știu cum să o numesc”.

<h2>Mesaj pentru fani: „Ne
vom întoarce!”</h2>
L-am provocat pe Sierra să încerce să descrie fotbalul pe
care ar vrea să îl vadă la FC Argeș în trei cuvinte: „Răbdare, control și
goluri”.
„Vulturii” nu traversează cel mai bun moment în Superligă,
unde se află pe locul 13 în clasament după primele 13 etape, cu trei victorii, trei
remize și șapte înfrângeri. Un moment mai dificil pentru o echipă care a
demonstrat că știe să se lupte, iar „a nu renunța” este în ADN-ul său. Istoria
o obligă. Și chiar dacă rezultatele sunt departe de cele așteptate de fani,
jucătorii lui Bogdan Andone sunt încrezători că le pot readuce zâmbetele pe
buze, așa cum au făcut-o de multe ori în sezonul trecut.
Acesta este și mesajul fotbalistului pe care l-au urmărit
de-a lungul tuturor celor 40 de meciuri din sezonul trecut, unul de-a dreptul
special pentru Argeș, pentru ei: „Vreau să le spun că știu că acum sunt puțin,
ei bine, poate dezamăgiți pentru că sezonul trecut am făcut un sezon aproape perfect
și acum rezultatele nu sunt tocmai bune, ne ajută și știu că vor să le oferim o
victorie cât mai curând posibil. Vreau doar să le spun să aibă răbdare pentru
că suntem aceeași echipă, avem aceiași jucători și ne vom întoarce. Dar uneori
cred că asta e bine în fotbal, să treci printr-un moment prost pentru că de
acolo construiești ceva și mai puternic. Așa că aveți răbdare, pentru că ne vom
întoarce la locul pe care îl merităm. Ne vom întoarce!”. &nbsp;&nbsp;

Rober Sierra a dat căldura din Spania pe frigul din Finlanda, dintr-un motiv greu de ghicit, înainte să joace în sud-estul Europei. Din Bulgaria a trecut în România, la Steaua, iar acum a povestit cum s-a adaptat la FC Argeș.

Interviu exclusiv cu Rober Sierra: „Răbdarea e cheia succesului în fotbal”

Andreea Cio

Uneori, pentru a ajunge acolo unde îți dorești, trebuie să faci câțiva pași înapoi. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">Marius Coman</a> a trecut prin <a href="https://www.superliga.ro/articole/a-trecut-prin-toate-ligile-ca-sa-ajunga-superstar-povestea-lui-marius-coman-6900b71d">toate cele patru ligi ale fotbalului românesc</a>, a cunoscut terenurile modeste din eșaloanele inferioare, a stat departe de gazon din cauza unei accidentări grave și a ales să coboare în Liga a III-a într-un moment în care tocmai făcuse parte dintr-o echipă care promovase în Superliga. Astăzi, atacantul celor de la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA Arad</a> privește în urmă fără regrete. Într-un interviu acordat pentru Superliga.ro, Marius Coman a povestit despre copilăria petrecută în Țara Bascilor, întâmplările greu de imaginat din ligile inferioare, decizia care i-a schimbat cariera și rolul pe care încrederea l-a avut în parcursul său.

<h2>Din Vișeu în Țara Bascilor. Copilăria care i-a schimbat perspectiva</h2> Marius Coman avea opt ani când a plecat din Vișeu în Spania, alături de familie. S-a întors în România la 15 ani, dar, întrebat unde simte că a copilărit cu adevărat, răspunsul este Gernika, localitatea din Țara Bascilor în care a petrecut șapte ani. Acolo, sportul nu însemna doar fotbal. Participa la orice activitate sportivă, inclusiv la competiții de șah. Mai important însă, anii petrecuți în Spania i-au influențat felul în care privește lumea. „Cred că o altă perspectivă în care să privesc nu numai sportul, ci și viața. Adică mă consider o persoană deschisă la tot felul, la orice”, spune atacantul. A învățat și limba bască, euskera, pe care încă o vorbește, deși nu la fel de bine ca în copilărie. Recunoaște, amuzat, că nu are un cuvânt preferat, pentru că limba i se pare foarte grea. Întoarcerea în România a venit însă și cu un șoc. Obișnuit cu condițiile de pregătire din Spania, Coman a descoperit o realitate diferită în fotbalul de acasă. „Cel mai mare șoc a fost că eu plăteam pentru sintetic, să mă antrenez pe sintetic. Nu știam, acolo aveam toate posibilitățile și sinteticul nu trebuia să îl plătesc. Când am venit în țară, îmi cereau ăia 5 lei de fiecare. Prima dată am crezut că mă fac de bani.”

<h2>Fotbalul din ligile inferioare, performanță din pasiune</h2> După o perioadă la juniorii CFR-ului, Marius Coman și-a continuat drumul prin eșaloanele inferioare. A jucat la Baia Mare, a ajuns la Pojorâta și a cunoscut un fotbal foarte diferit de cel pe care îl urmărim astăzi în Superliga. Din fiecare divizie a rămas cu amintiri pe care spune că nu le va uita niciodată. Unele par desprinse dintr-un film. „De exemplu, la Liga a IV-a se băteau ăia după meciuri cu topoare. Pe la Sighet, pe acolo, îmi amintesc. Erau galerii cumva și se băteau pe bune, cu topoare, cu tot ce aveau prin mașini.” La Liga a III-a lucrurile deveniseră ceva mai profesioniste. Iar din Liga a II-a își amintește o imagine de la Recea: un coleg care tundea gazonul cu tractorul, în timp ce vacile se aflau în apropiere. Tot la Recea, Coman a devenit golgheter. Și tocmai acolo, într-un mediu în care condițiile financiare erau departe de cele ideale, a reușit să performeze. „Cumva mă simțeam bine în largul meu. Nu eram plătiți. Cumva și ca grup eram foarte apropiați. Iar pe teren performam, dar pe de altă parte nu primeam nimic. Și cred că foamea asta de performanță, de a ajunge la echipă mult mai bună, cred că ăsta e motivul.” Era fotbal jucat din pasiune, dar și cu speranța că următorul pas îl va duce mai aproape de visul său.

Coman, Marius

<h2>De la promovarea cu Petrolul, înapoi în Liga a III-a</h2> Odată cu transferul la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/petrolul-ploiesti">Petrolul</a>, cariera lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">Marius Coman</a> părea să intre într-o nouă etapă. Numai că, la două săptămâni după sosirea la Ploiești, atacantul a suferit o accidentare gravă. A petrecut o lună la pat și a avut nevoie de aproximativ patru luni și jumătate pentru a reveni la antrenamentele alături de echipă. „Când eram la pat? Nimic. Mă uitam la seriale, mă mai jucam, mai citeam, mă mai certam cu mama”, își amintește acum, cu umor, perioada de recuperare. Între timp, Petrolul traversa un moment bun și avea să promoveze în prima ligă. Pentru Coman, revenirea în primul unsprezece devenise însă dificilă. A urmat o alegere pe care nu mulți fotbaliști ar fi fost dispuși să o facă.&nbsp;Să lase în urmă o echipă proaspăt promovată în Superliga și să se întoarcă în Liga a III-a, la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/corvinul-hunedoara">Corvinul Hunedoara</a>. „Prima dată trebuia să mă conving pe mine. A fost o decizie dificilă, pentru că promovasem în prima ligă, cumva jucător al Petrolului, și trebuia să mă duc la Liga a III-a. N-a fost o decizie ușoară, dar a fost una foarte bună. Cred că cea mai bună decizie pe care am luat-o în viața asta.” La Hunedoara l-a întâlnit pe <a href="https://www.youtube.com/watch?v=s86ndjv-wcQ">Florin Maxim</a>, antrenorul care a văzut dincolo de problemele fizice cu care sosise și care i-a oferit șansa să își pună din nou calitățile în valoare. „El a văzut calitățile pe care le aveam și cumva m-a ajutat să le pun în practică. Chiar dacă era Liga a III-a.” Restul avea să devină una dintre cele mai frumoase p<a href="https://www.youtube.com/watch?v=IST1XRbicN0&amp;t=840s">ovești recente ale fotbalului românesc</a>, cu ascensiunea Corvinului și câștigarea Cupei României în 2024.

<h2>„Pentru mine, cel mai important lucru este încrederea”</h2> Dincolo de goluri, promovări sau trofee, există un cuvânt care revine constant în povestea lui Marius Coman: încrederea. A vorbit despre ea când și-a amintit perioada de la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/corvinul-hunedoara">Corvinul</a>, dar și atunci când a explicat cât de importante au fost pentru el golurile marcate împotriva <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fcsb">FCSB</a>, în tricoul celor de la <a href="https://www.youtube.com/watch?v=MONzhyhOpy4&amp;t=37s">UTA</a>. Întrebat cât de bun poate fi atunci când are încredere în propriile forțe, răspunde fără să stea pe gânduri: „Foarte bun. Foarte bun. Pentru mine, cel mai important lucru este încrederea. Un antrenor să-ți dea încredere, să-ți ofere continuitate. Pentru antrenorul care face asta o să dau tot timpul 100%.” De altfel, în ciuda momentelor dificile prin care a trecut, atacantul spune că nu s-a gândit niciodată să renunțe la fotbal. „În sinea mea eu știam că se poate. Adică chiar se poate. Nu contează vârsta, să fii ambițios, să muncești și să crezi. Pentru că asta, mai ales să crezi și să visezi, nu poate să-ți ia nimeni lucrul ăsta.”

<h2>La UTA, Coman a găsit ceea ce îi lipsea</h2> Ajuns la <a href="https://www.youtube.com/watch?v=MONzhyhOpy4&amp;t=37s">Arad</a>, Marius Coman spune că s-a simțit bine încă de la început. Nu doar datorită echipei, ci și atmosferei din jurul clubului, pe care o remarcase inclusiv atunci când venise pe stadionul din Arad ca adversar. „ Și când veneam ca adversar aici simțeam emulația care se creează în jurul orașului și în jurul stadionului. Ceva pozitiv. Simți ceva pozitiv, pur și simplu. Asta îmi oferă Aradul și lumea de lângă echipă și de lângă stadion.” În actualul sezon de Superliga, atacantul a disputat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/coman-marius-f39648df">12 partide</a>, dintre care 10 ca titular, și a înscris patru goluri, două dintre ele <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-fcsb-uta">în partida împotriva FCSB</a>. După un drum care l-a purtat prin toate eșaloanele fotbalului românesc, Coman are acum un obiectiv clar alături de UTA: calificarea în play-off. „În primul rând să fiu sănătos și îmi doresc să ne îndeplinim obiectivul anul acesta, să fim în primele șase.” Drumul lui Marius Coman spre Superliga a avut urcușuri, coborâșuri, pauze și momente în care a trebuit să o ia de la capăt. Ce este de apreciat la el și de urmat de cei care vor să audă tribunele strigându-le numele după un gol: indiferent de liga în care joci, să rămâi convins că poți ajunge acolo unde îți dorești.&nbsp; Avem multe de învățat din cea mai importantă lecție a poveștii lui Marius.&nbsp;Uneori, un pas înapoi poate fi începutul celui mai spectaculos drum înainte.

Drumul înapoi spre Superliga, de la accidentări și alegeri dificile la regăsirea încrederii

Marius Coman: „Să crezi și să visezi. Asta nu-ți poate lua nimeni”

Undeva, într-un loc prin casa lui Andrei, se află o șapcă a CFR-ului, cu semnătura lui Cadu. Andrei Cordea a primit-o în copilărie, într-o zi în care a mers să-i vadă la antrenament pe fotbaliștii echipei din Gruia. Nu știa atunci că, peste ani, avea să îmbrace și el tricoul vișiniu. „Ei făceau antrenament lângă Iulius Mall. Aveau acolo un teren și m-am dus la antrenament, dar era spre final. Țin foarte bine minte și chiar i-am zis lui Cadu că am primit cadou o șapcă cu CFR și mi-a semnat-o.” Cordea avea zece ani când a plecat de lângă familie și prieteni pentru a-și continua drumul în fotbal, la Cluj. A locuit la cămin, fără televizor, dar înconjurat de alți copii cu care împărțea aproape fiecare moment al zilei. Când vorbește despre perioada aceea, nu-și amintește în primul rând sacrificiile, ci prieteniile. „Să știi că am avut o copilărie foarte frumoasă. Atunci nu existau telefoane ca acum. Eram noi, băieții, eram foarte buni prieteni, stăteam toată ziua împreună. Cred că am mai prins generația aia foarte frumoasă în care chiar poveștile noastre nu se terminau. Aveam acea rutină în care eram și la școală împreună. Parcă poveștile noastre nu se terminau. Atât de frumos era!” Dacă s-ar putea întoarce în timp, la copilul care privea antrenamentul CFR-ului, nu i-ar dezvălui ce echipe va reprezenta sau câte goluri va marca. I-ar spune&nbsp;„să fie liniștit, că o să fie bine”.

<h2>Lecția răbdării, în Italia</h2> La 18 ani, Cordea a plecat în Italia, la Novara. A fost o experiență în care a învățat să aștepte, deși era convins că merită să joace. A câștigat campionatul Primavera, s-a antrenat alături de prima echipă, unde l-a avut coleg și pe George Pușcaș, însă oportunitățile la seniori nu au venit așa cum își dorea. „Nu a fost o perioadă grea, pentru că știu cât de serios eram. Îmi doream foarte mult să joc și familia mea știe foarte bine. Meritam să joc și atunci. Din păcate, eram singurul străin. Ăsta este adevărul! Chiar meritam să joc, dar nu voiau să mă bage. Nu știu de ce!” Cordea insistă că nu a avut conflicte cu antrenorii și că și-a respectat întotdeauna obligațiile. În primul sezon, echipa mare a retrogradat din Serie B în Serie C. În următorul, la 19 ani, a rămas la Novara, dar fără să primească minutele pe care le aștepta. „Sunt conștient că unii o să zică: «Dacă erai bun, te băga», dar chiar nu s-a întâmplat nimic. Niciodată n-am avut niciun conflict cu niciun antrenor. Am jucat bine, am fost disciplinat, am muncit. Pur și simplu, hai să zic că nu am fost văzut.” Frustrarea exista, dar nu l-a făcut să renunțe. Dimpotrivă, Cordea consideră că experiența italiană l-a ajutat atunci când a revenit în România. „În capul meu nu era decât că merit să joc, că trebuie să joc, trebuie să fac tot posibilul să joc. Și m-am antrenat. De asta, când am avut posibilitatea să vin în Liga 1, mi-a fost mai ușor decât altor jucători care n-au plecat în altă țară.”

Cordea, Andrei

<h2>Nimic în viața lui nu a fost întâmplător</h2> Pentru Cordea, perioadele dificile au căpătat, în timp, o semnificație aparte. Vorbește des despre Dumnezeu și despre familie, iar tatuajele pe care le poartă sunt legate de aceste două repere. „La mine, toate tatuajele pe care le am au o semnificație aparte. Toate sunt despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos, despre familie. Cred că la mine în carieră și în viață nimic n-a fost întâmplător. Toate au avut un rost.” În felul în care privește astăzi fotbalul se regăsește și o lecție primită de la părinți, pe care spune că nu a uitat-o niciodată. „Trebuie să dai și de o perioadă în care suferi ca să ai parte și de succes și să fie bine. Nu poate să fie bine de la început. Asta este o vorbă de la părinții mei, pe care nu am cum să o uit. Și orice greutăți aș avea în viață, merg pe premisa asta că trebuie să fie greu ca să ajungi la succes.”

<h2>„Primul meu schimb de tricouri a fost cu Rice, când juca la West Ham”</h2> Cariera l-a dus și în Arabia Saudită, însă distanța nu i-a slăbit legăturile cu oamenii de acasă. Când revenea în România, Cordea mergea la familie, în Alba Iulia, dar își făcea timp și pentru Cluj, orașul în care crescuse și își legase numeroase prietenii. „Sunt o persoană atașată de familie și îmi place să petrec timpul cu ei. Când veneam acasă, veneam și la Cluj. Îmi plac oamenii de aici, am stat și șapte ani, am foarte, foarte mulți prieteni și foști colegi, și alți prieteni care nu sunt fotbaliști. Am ținut legătura și chiar de atunci am rămas prieteni buni.” Din anii petrecuți pe terenurile de fotbal a adunat și o colecție de tricouri. Printre ele se află unul al lui Cristiano Ronaldo, păstrat acasă, la părinți. Obiceiul schimburilor de tricouri a început însă cu Declan Rice, după un meci disputat împotriva lui West Ham, pe vremea când evolua la FCSB. „Primul pe care l-am schimbat a fost cu Rice, când eram la Steaua (FCSB) și am jucat cu West Ham. De atunci am început să mai schimb tricouri, că până atunci nu îmi plăcea oarecum să cer tricouri sau să schimb. Dar după mi-am dat seama că poate să fie o amintire de care îți aduci aminte când trece timpul.” La CFR, relațiile dintre colegi au depășit, la rândul lor, granițele vestiarului. Cordea povestește zâmbind despre apelativul „nepoate”, pe care a început să-l folosească atunci când a ajuns la echipă și care a rămas între el și colegii săi, inclusiv Alin Fică. „Mereu când veneam le ziceam «Salut, nepoate!» și a rămas asta cu «nepotul meu, nepoate».” Cu Fică păstrează legătura prin mesaje, fotografii și apeluri video, chiar și atunci când nu sunt împreună. „Vorbim nu chiar zilnic, dar la două-trei zile. Poze ne trimitem zilnic. Am creat un grup foarte frumos. Poate se vede, pe zâmbetul meu, asta. Nu pot să-ți explic, pentru că dacă nu ești acolo cu noi să vezi, nu pot să-ți explic foarte bine.”

<h2>Cum va fi ținut minte în istoria CFR-ului</h2> La 27 de ani, Cordea spune că este un alt jucător decât cel care primea primele convocări la echipa națională. Experiențele acumulate l-au ajutat să privească diferit anumite situații de joc. „Da, mult mai pregătit! Adică m-am maturizat, mă simt matur total. Știu să gestionez unele faze mai bine, știu că trebuie să fiu mai pragmatic, mai liniștit cu mine.”Cu ani în urmă, un copil venit la Cluj pentru fotbal pleca de la un antrenament al CFR-ului cu o șapcă semnată de Cadu. Astăzi, Andrei Cordea este cel care îmbracă tricoul echipei pe care o privea atunci de la marginea terenului. L-am întrebat cum și-ar dori să fie ținut minte în istoria CFR-ului.&nbsp;„Un jucător care a dat totul pentru club și cred că am și dovedit asta”, a răspuns cu calm.&nbsp; Totul a început de la o șapcă semnată de Cadu. A continuat cu muncă și cu convingerea că merită să joace. Și-a știut locul. Atât pe teren, cât și pe hartă. La Cluj, Andrei Cordea trăiește un ritm al fotbalului și al vieții care îl face fericit. Și nu-s doar cuvinte. Se vede asta și în zâmbetul lui.

Copilul Andrei „să fie liniștit, că o să fie bine”

De la șapca semnată de Cadu la tricoul CFR-ului

Lângă Piața Crângași din București, drumul coboară spre căminele de studenți. Pe stânga, după ce treci de terenurile de tenis, se vede tribuna oficială a unui stadion bătrân, dar cu atâtea povești cu și despre oameni tineri. Tu știi cine a fost Gașca Nebună și cum suporterii se îndreptau la prânz spre meci? Într-un loc care nu a trăit vreodată fotbal după apus, pentru că acolo nu existau nocturne, ci doar plopi în spatele tribunelor și clădiri ale Politehnicii București. În zi de meci, ciorchini de studenți se adunau la geamuri sau pe blocuri. Nu pentru că biletul ar fi fost scump, ci pentru că așa era regula, asta era o parte din viața studențească. Și cred că m-am înșelat. Sportul a trăit fotbal după apus. Când totul s-a încheiat și au rămas doar amintirile. Printre ele, o clasare pe locul 4 din prima ligă în sezonul 2005-2006, cu Florin Maxim în „uniformă” de student, complet albă.

În acel sezon, Sportul a strâns 56 de puncte, la fel de multe ca Dinamo, și a marcat de 54 de ori. Într-o echipă cu Ionuț Mazilu, Costin Lazăr, Tibi Bălan, Marius Nae, Dacian Varga și Viorel Ferfelea, Maxim a bifat 12 apariții. În primăvară, „studenții” au legat șapte victorii consecutive, una dintre ele acel 5-4 cu Dinamo care a rămas între meciurile nebune ale unei echipe care își purta porecla cu destulă naturalețe. Florin Maxim avea 25 de ani. Până să ajungă însă în Regie, povestea lui cu fotbalul începuse la Brad și trecuse deja, pentru prima dată, prin Hunedoara. „Nu am fost vreun talent. M-am bazat doar pe muncă și pe corectitudinea față de fotbal”, spune astăzi Maxim. Avea în jur de 10-11 ani când a ajuns împreună cu colegii și cu tatăl său la un meci al Corvinului. A stat chiar în tribuna stadionului în care, peste ani, avea să povestească pentru documentarul <a href="https://www.superliga.ro/articole/ce-inseamna-corvinul-pentru-hunedoara-987615c7">Echipa cu inima de fier</a>&nbsp;despre cea mai importantă parte a carierei sale de antrenor. Își amintește și vremea de atunci. Ploua mărunt.„Și atunci parcă mi-a crescut în mine dorința de a juca la echipa emblemă a județului nostru”, completează fostul fundaș stânga. Nici nu își imagina el câtă bucurie va aduce hunedorenilor.

<h2>De la Hunedoara la opt stații de Ghencea</h2> A început fotbalul la Aurul Brad, iar în 1998 dorința copilului din tribună devenea realitate. Florin Maxim ajungea la Corvinul și debuta în Divizia B. Avea 17 ani. Aventura avea să fie scurtă. Opt meciuri mai târziu, fundașul stânga pleca spre București. La 18 ani, Maxim ajungea la Steaua. N-a rămas însă în Ghencea. Au urmat Alba Iulia și UMT (UM Timișoara), echipa pentru care a debutat în prima ligă, pe 5 august 2001, într-un meci cu Rapid. Apoi drumul l-a adus din nou la București. De data aceasta, la opt stații de Ghencea cu tramvaiul 41, printre căminele din Regie. La Sportul Studențesc avea să petreacă cea mai mare parte a carierei. A prins și retrogradarea, și revenirea în prima ligă, iar în sezonul promovării a marcat de opt ori. Au fost 88 de meciuri în campionat în prima perioadă petrecută în alb, înainte ca povestea să se întrerupă în 2006. Sportul a retrogradat atunci nu pe teren, ci din cauza problemelor financiare, iar Maxim a plecat la Farul Constanța. Trei sezoane mai târziu ajungea din nou în vestul țării, de data aceasta la Timișoara. Acolo, cariera lui a ieșit pentru prima dată din granițele României. În sezonul 2009-2010, Florin Maxim a jucat în grupele Europa League. A fost titular la Bruxelles, cu Anderlecht, a intrat împotriva lui Ajax și a fost din nou titular la Zagreb, la singura victorie a Timișoarei din acea grupă, 2-1 cu Dinamo Zagreb. Avea 28 de ani și nu știa că, peste un deceniu, experiența avea să cântărească într-o alegere făcută nu pentru el, ci pentru jucătorii săi.

<h2>Când fotbalul s-a văzut altfel</h2> După Timișoara, Maxim s-a întors pentru încă două sezoane la Sportul Studențesc. Au urmat Petrolul și Concordia Chiajna, iar ultimul tricou al carierei a fost cel al lui FC Voluntari. În 2015, la 34 de ani, încheia un drum de aproape două decenii ca fotbalist, cu peste 200 de meciuri în prima ligă. Dar n-a plecat din fotbal. Doar a schimbat locul din care îl privea. A rămas la Voluntari, mai întâi aproape de juniori, apoi ca antrenor secund. Timp de câțiva ani a lucrat în staff, până când, în noiembrie 2019, Viitorul Șelimbăr i-a oferit prima echipă pe care să o conducă din postura de antrenor principal. Primul proiect avea să-i aducă și prima promovare. În sezonul 2020-2021, a terminat neînvins cele 18 etape ale sezonului regular din Liga 3, cu 16 victorii și două egaluri. A trecut apoi de Crișul Chișineu Criș și de Măgura Cisnădie la baraje și a urcat în Liga 2. Maxim nu a mai continuat însă la Șelimbăr. <h2>„Am luat-o puțin personal”</h2> În vara lui 2021, după mai bine de două decenii de când plecase de acolo ca jucător, drumul îl ducea din nou spre Hunedoara. Corvinul nu se numea încă, oficial, Corvinul. Echipa era CS Hunedoara, juca în Liga 3, iar tribunele nu mai semănau cu cele pe care le văzuse copilul de 10-11 ani, venit la meci împreună cu tatăl său. Au revenit apoi numele, palmaresul și, încet, oamenii în tribune. Pentru Florin Maxim, însă, obiectivul de început era să ducă echipa în locul în care o găsise el, ca jucător. „Eu am debutat la Corvinul în Liga a 2-a și mi-am dorit enorm să duc echipa acolo.”&nbsp; Așa cum el ne-a spus cu sinceritate, a luat misiunea puțin personal. Asta explică ce a urmat în următorii 5 ani.

<h2>Dușul rece</h2> Doar că prima încercare n-a dus în Liga 2.&nbsp; În 2022, Corvinul a ajuns până la barajul decisiv pentru promovare. A câștigat prima manșă cu Minaur Baia Mare, 2-1 la Hunedoara, dar a pierdut returul cu 1-4. Un sezon întreg s-a oprit la 90 de minute de obiectivul pe care Maxim îl luase „puțin personal”. Ne-a zis că totul se năruise pentru el. Totuși, spre plăcuta lui surpriză, semnalele din partea primarului Hunedoarei nu a lăsat loc de interpretări. Să i se spună clar să nu-i treacă prin cap să plece a fost declicul.&nbsp; Urmau să încerce din nou.&nbsp; Un an mai târziu, de data aceasta acasă, Corvinul a obținut promovarea. Iar Maxim a primit și imaginea care lipsea din povestea începută în tribune, pe o ploaie măruntă, când avea 10-11 ani. Un stadion plin. „A fost o imagine pe care nu o pot uita și nu o voi uita niciodată. Un stadion alb-albastru, încurajându-ne și, după meci, intrând pe teren alături de noi și de jucători.” Prima ratare rămăsese însă cu el.&nbsp; „Câteodată poate ai nevoie de un duș rece, de un șoc să mergi mai departe. Eu cred că m-a întărit acel an și am avut multe de învățat.” Maxim spune că fusese prea permisiv cu jucătorii și că, privind înapoi, ar fi trebuit să ia alte decizii. Lecția n-a însemnat însă amenzi și nici transformarea vestiarului într-un loc condus prin frică. În cinci ani la Corvinul, spune că nu a amendat niciun jucător. Are reguli. Jucătorii se cântăresc în fiecare zi. Are principii, dar încearcă, înainte de toate, să le explice de ce există. „Le facem pentru ei, nu să fim niște sperietori sau să-i amendăm.” În fiecare zi schimbă ceva la antrenamente, introduce cerințe noi și încearcă să-și țină jucătorii „în priză”. Pentru că, în filozofia lui Maxim, nici măcar o zi obișnuită de antrenament n-ar trebui să treacă pur și simplu, fără să câștigi ceva din ea. Mai ales când vezi în fiecare zi un reminder al visului pe care îl ai de împlinit. Pe o tablă din vestiar era scrisă o dată. 15 mai. Ziua finalei Cupei României.&nbsp; O scriseseră încă de la începutul sezonului. Nu știau dacă vor ajunge acolo. Știau doar că nimeni nu le putea interzice să se gândească la ziua aceea. <h1 style="text-align:center;">„Nu ne poate opri nimeni din a visa.”</h1> Până atunci mai era însă mult. Corvinul a trecut de două tururi preliminare, apoi a câștigat o grupă din care făcea parte și Sepsi, echipă din Superligă și deținătoarea trofeului. În sferturile de finală, la Hunedoara venea CFR Cluj. Stadionul era plin. Înaintea meciului, Maxim le-a cerut jucătorilor săi ceva ce nu ținea doar de tactică. „În momentul în care avem mingea, să încercăm să-i atragem pe suporteri de partea noastră. Să încercăm un șut la poartă,să obținem un corner, ca să putem să dăm din mâini, să le cerem cumva suportul fanilor noștri.”&nbsp;În minutul 11, CFR a rămas în zece oameni după eliminarea lui Tachtsidis. Până la pauză, Marius Lupu a făcut 1-0. După pauză au mai venit trei goluri. 4-0 scria pe tabelă la finalul meciului. O echipă din Liga 2 tocmai eliminase una dintre cele mai titrate formații ale ultimilor ani din fotbalul românesc. Iar oamenii din tribune făcuseră exact ce sperase Maxim. Crezuseră. „Au început să creadă și ne-au dat acea energie pe care noi am fructificat-o. Și am reușit să mergem mai departe.” Două săptămâni mai târziu, tot la Hunedoara, Corvinul a învins-o cu 3-1 pe FC Voluntari și s-a calificat în finala Cupei României. Data de pe tablă nu mai era un vis. Pe 15 mai 2024, la Sibiu, Corvinul Hunedoara și Oțelul Galați au terminat 2-2 după 120 de minute. Trofeul s-a decis la penalty-uri.&nbsp; Corvinul a câștigat. Pentru prima dată în istoria clubului.

<h2>Șansa pe care nu le-o putea lua</h2> Trofeul a deschis însă o ușă care nu mai fusese deschisă la Hunedoara de 42 de ani. Europa. Corvinul a primit licența pentru Europa League, dar alegerea venea cu un preț. Schimbarea formei de organizare, necesară pentru ca echipa să poată avea drept de promovare în Superligă, trebuia amânată. Pentru Maxim, alegerea a însemnat și o întoarcere, peste ani, la experiența trăită ca jucător la Timișoara. „Am jucat meciuri internaționale în Europa League și am simțit pe propria piele ce înseamnă. Nu puteam să le răpim băieților șansa aceasta.” <h2>Corvinul, din nou în Europa&nbsp; </h2> Hunedorenii reveneau în cupele europene după 42 de ani. Adversara tocmai câștigase Cupa Ungariei și terminase campionatul pe locul secund. Pe teren, diferența de pe hârtie a dispărut. Sergiu Buș a deschis scorul. Marius Lupu a marcat de trei ori. Paksi - Corvinul 0-4. Maxim spune că victoria nu l-a surprins. Proporțiile ei, poate. Iar cele patru goluri avantaj au produs, înaintea returului, un gând care s-a strecurat aproape inevitabil în jurul echipei. <h1 style="text-align:center;">„N-au cum să ne dea 5!” </h1> N-au dat. Paksi a câștigat returul cu 2-0, iar Corvinul a mers mai departe. A urmat Rijeka. 0-0 la Sibiu, apoi returul din Croația. Rijeka a marcat repede, dar Corvinul a primit în repriza a doua șansa de a egala. Sergiu Buș, omul care deschisese seara de la Paks, a ratat un penalty. Florin refuză însă să transforme ratarea într-un reproș. Tocmai pentru că știe cum se simte un astfel de moment. Ca jucător, la Farul, fusese desemnat să execute un penalty împotriva Stelei, deși simțea că nu ar trebui să o facă. A ratat. De atunci, spune că nu mai stabilește un singur executant. Are trei-patru jucători pregătiți, iar alegerea le aparține în funcție de cum se simt în acel moment. La Rijeka, mingea n-a intrat. Corvinul a pierdut cu 0-1 și aventura europeană s-a oprit. Au rămas însă patru goluri la Paks, o dublă în care o echipă din Liga 2 a stat la un penalty de egalitate în fața viitoarei campioane a Croației și experiența pentru care, cu câteva luni înainte, alesese să amâne un alt vis. Superliga.

<h2>Visul rămas în așteptare&nbsp; </h2> În sezonul 2025-2026, Corvinul a terminat neînvinsă cele 21 de etape ale sezonului regular din Liga 2. Iar pe 7 mai, la Hunedoara, o victorie cu 2-0 împotriva lui FC Voluntari a făcut ca promovarea să devină matematică. După 34 de ani, Corvinul revenea în prima ligă. Câteva zile mai târziu, echipa lui Maxim devenea și campioana Ligii 2. Când ajunsese la Hunedoara, în 2021, găsise o echipă de Liga 3 care încă se numea CS Hunedoara și tribune din care dispăruseră mulți dintre suporteri. Cinci ani mai târziu, avea în spate o promovare în Liga 2, o Cupă a României, meciuri europene și, în sfârșit, drumul deschis spre Superligă. Dar Maxim vorbește despre ce s-a construit la Hunedoara mai degrabă la plural decât la singular. „Nu sunt boss-ul nimănui, eu sunt parte din această echipă.” Spune că încearcă să fie antrenorul pe care și l-ar fi dorit el atunci când era jucător. Nu intră în viața privată a fotbaliștilor, nu îi amendează și preferă să vorbească cu ei „părintește, frățește”, atunci când situația o cere. Întors în vechea tribună a stadionului din Hunedoara pentru interviul cu Superliga.ro, vorbește despre Corvinul ca despre un proiect care abia începe să capete dimensiunea pe care și-o dorește.&nbsp; Stadion. Bază de pregătire. Academie. O proiecție pe minimum cinci ani. <h1 style="text-align:center;">„Să facem din Corvinul noul Atletico Madrid!” </h1> Nu vorbește despre copierea unui club. Vorbește despre identitate, despre legătura dintre echipă și oraș și despre construirea unui loc în care jucătorii să-și dorească să vină. Iar când este întrebat dacă se vede plecând, Maxim nu pare grăbit. Cine ar vrea să se grăbească să plece, atunci când acasă se simte bine. Peste mai bine de trei decenii, copilul care văzuse primul meci al Corvinului cu tatăl său, pe o ploaie măruntă, vorbește despre ce a reușit să facă pentru echipa la care își dorea atunci doar să ajungă. Și câte mai are de realizat de acum înainte pe Drumul Corvinilor.&nbsp;„Un copil de la Brad, crescut de un maistru miner și o mamă care a lucrat în alimentară, a reușit să câștige un trofeu, să promoveze o echipă ca și Corvinul și să aibă multe de demonstrat în viitor.”

Loc		Club	MJ	DG	P

superliga 2026

Fotbal

vineri 30 octombrie

sâmbătă 31 octombrie

duminică 01 noiembrie

luni 02 noiembrie