Petrolul Ploiești

Metaloglobus

FC Rapid București

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

AFC Hermannstadt

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

FC Farul Constanța

FCSB

Arena Națională

FC Argeș

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Dinamo București

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

Unirea Slobozia

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FC Universitatea Cluj

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

Superliga 25/26

Csikszereda Miercurea Ciuc

Metaloglobus Bucuresti

Levente Balint

CRONICĂ

Rapidul este deocamdată lider. Giuleștenii și-au adjudecat cele trei puncte grație unei prime reprize excelente. După pauză, rapidiștii au scăzut din ritm, Csikszereda neavând însă forța de a taxa relaxarea alb-vișiniilor.&nbsp; &nbsp; Una din marile probleme ale Rapidului, în ultimul an, a ținut de atac. În primele două runde, giuleștenii au marcat de trei ori. ”Not good, not terrible”. Înainte de jocul cu ciucanii însă, Gâlcă a fost nevoit să creeze o echipă fără Koljic, accidentat (pentru a câta oară?).&nbsp; Tehnicianul a apelat în avanposturi la Jambor, cel atât de contestat. Bine, nu atât el, cât aducerea lui, considerată, deocamdată, ca una neinspirată. Cum Csikszereda dorea să se revanșeze după catastrofa cu scor de tenis de la Slobozia, ceva temeri tot avea Rapidul.&nbsp; <h2>O mână de ajutor de la Simon</h2>Rapidul a început răbdătoare, contra unei formații care încerca să arate mai organizată, să nu riște prea mult. Însă orice idee ar fi avut Ilyes, planul a căzut deja în minutul 7. Un șut nu foarte periculos al lui Onea a fost respins în față prea ușor de Simon. Pe fază, Hromada a punctat pentru 1-0.&nbsp; Csikszereda s-a dezumflat repede, iar partida a intrat în zona de confort a rapidiștilor. Deși nu a avut ocazii ieșite din comun, Rapidul nu a părut că poate scăpa jocul din mână. Kramer (32) a ratat șansa unui 2-0 când a reluat cu capul spre poartă, iar Simon a respins norocos în bară.&nbsp; Prima ocazie relevantă a harghitenilor a venit în minutul 38, când Dolny a fost găsit liber la nouă metri, dar a șutat mult peste transversală.&nbsp; Rapidul însă nu a iertat când i-a venit ocazia. Petrila a dus scorul la 2-0, în minutul 44. Extrema a marcat lejer din opt metri, după ce mingea venită de la Jambor circulase pe o acțiune cursivă a alb-vișiniilor. O primă repriză copios dominată de Rapid, cu o posesie de 73 % și un xG de 1,97 la pauză!&nbsp;<h2> Giuleștenii puteau plăti pentru relaxare&nbsp; </h2>Statisticile reprizei secunde s-au schimbat total. Csikszereda a avut mai mult curaj, iar Stolz (50) era să-i aducă în joc pe harghiteni. Portarul a ieșit pe sub minge, dar șutul lui Szilagyi a fost blocat de fundașii rapidiști.&nbsp; Roș-negrii au devenit tot mai insistenți, iar în minutul 59 Ferenczi a irosit o bună șansă, cu un șut de la 16 metri, din poziție unu la unu cu Stolz. Acesta din urmă nu a mai produs emoții când a parat apoi reluarea din careul mare a lui Anderson (60), iar Dolny (63) a trimis din nou în afara cadrului porții, din careul mare.&nbsp; Rapidiștii au scăpat cu bine din acest mini-iureș al gazdelor, iar Gojkovic (72) a fost aproape de un 3-0 care ar fi liniștit de tot spiritele, însă Simon a fost atent. Același Simon a mai atenuat din imaginea lăsată de primul gol primit și a evitat un scor de forfait la ocazia uriașă a lui Dobre, din minutul 85.&nbsp; Finalul a fost însă unul care, deși Csikszereda a insistat cu presiunea pe careul advers, nu a mai dat senzația că poate aduce vreo surpriză.&nbsp; <h2>Un bilanț mai mult decât mulțumitor pentru giuleșteni&nbsp; </h2>Rapidiștii nu se pot plânge. Au șapte puncte din nouă, cu două victorii aduse din deplasări pe terenurile unor nou promovate. Giuleștenii sunt lideri, măcar pentru o zi-două. Ca punctaj, sunt în grafic. Acest traseu le poate da încredere, dar și la Miercurea Ciuc au avut perioade de nesiguranță, ca în duelurile cu Argeș și CFR. &nbsp; Csikszereda a început entuziasmant în meciul de debut cu Dinamo, dar s-a stins treptat. Superliga este deocamdată este mult prea dură pentru ciucani.

Giuleștenii și-au adjudecat cele trei puncte grație unei prime reprize excelente

Csikszereda - Rapid 0-2. Temporar, pe primul loc

Ionuț Tătaru

AVANCRONICĂ

FCSB și Farul au câte patru puncte scoase în primele două runde. Bucureștenii vor apela cu siguranță la mai mulți jucători care de obicei sunt rezerve, astfel că dobrogenii au speranțe că ar putea profita de actualul parcurs al campioanei en-titre.&nbsp; Ultimele două dueluri directe au fost echilibrate&nbsp; Disputele din stagiunea trecută au fost palpitante, mai ales în tur. FCSB a învins-o acasă pe Farul cu 3-2, deși ”marinarii” au condus de două ori, cu 1-0, respectiv 2-1. Roș-albaștrii s-au impus grație unui penalty transformat de Olaru în timpul adițional.&nbsp;În retur, a fost 1-1, de data aceasta Farul lovind pe final, prin golul egalizator al lui Dican, din minutul 78.&nbsp; Constănțenii nu au izbutit să treacă de FCSB în ultimele șase dispute directe, în acest interval consemnându-se patru victorii bucureștene și două egaluri. Ultimul succes al Farului contra actualei campioane este cel din 21 mai 2023, 3-2, rezultat care, de altfel, a dus titlul la Ovidiu.&nbsp; Dar, atenție!, ultimele nouă ”directe” au avut toate scoruri la limită.&nbsp; FCSB, vulnerabilă în repriza a doua&nbsp;&nbsp; Echipa lui Elias Charalambous și-a complicat viața în UCL, după ce a cedat cu 0-1 în turul de la Shkendija. &nbsp; Roș-albaștrii speră însă că vor repeta evoluția din ultima rundă de campionat, atunci când Tănase a consfințit în minutul 75 victoria cu 1-0 de la Petrolul. FCSB trăiește periculos în acest start de sezon: șapte din ultimele ei opt jocuri oficiale s-au terminat cu rezultate la limită.&nbsp; Este de subliniat că toate cele șase goluri încasate de gazdele de sâmbătă în meciurile oficiale din actuala stagiune au venit în repriza secundă.&nbsp; Campioana en-titre nu a mai pierdut în Superliga din 21 noiembrie 2024 (0-1 la FC Botoșani).&nbsp; Meciuri atractive pentru Farul&nbsp;Primele două dispute sub comanda lui Ianis Zicu au fost animate. Întâi, Farul a remizat la Botoșani (1-1), cu ambele goluri marcate în partea a doua.&nbsp;Etapa trecută, alb-albaștrii au învins acasă, după un joc dramatic cu Oțelul. Constănțenii au condus 2-1, au rămas în minutul 83 fără eliminatul Iancu, au fost egalați, dar au câștigat cu 3-2 în cele din urmă.Patru dintre cele șapte goluri înscrise în meciurile Farului din acest sezon au fost reușite în partea secundă.&nbsp; Că ne așteaptă un duel strâns este indicat și de faptul că fiecare din ultimele șapte jocuri de Superliga ale constănțenilor s-a terminat cu scor la o diferență de cel mult un gol.

FCSB se pregătește de returul cu Shkendija din Champions League, dar are și în weekend un meci dificil în campionat

FCSB - Farul: dobrogenii nu au mai învins campioana de peste doi ani

Ambele formații au scos câte două egaluri în primele două etape.&nbsp; Cele două grupări se cunosc deja destul de bine, primul lor joc direct datând din 2017, atunci când s-au întâlnit în eșalonul secund.&nbsp;Ultima partidă directă s-a desfășurat în 26 aprilie, atunci când Hermannstadt a câștigat acasă cu 3-0. De altfel, în ultimele patru jocuri dintre cele două echipe, sibienii au acumulat două victorii și două remize.&nbsp; Este interesant că ”Bătrâna Doamnă” a câștigat doar de două ori în cele opt vizite oficiale ale lui Hermannstadt în județul Arad.&nbsp; Fără eșec pe teren propriu din 10 martie&nbsp;&nbsp; Adrian Mihalcea a început cel de-al doilea mandat pe banca utiștilor cu un dramatic 3-3 acasă cu Universitatea Craiova, meci în care UTA era condusă cu 3-0 până-n minutul 80. Apoi, alb-roșiii au consemnat tot o remiză, la o altă echipă din eurocupe, U Cluj (1-1).&nbsp; Arădenii sunt la cinci meciuri consecutive în Superliga fără înfrângere, ultimul insucces din campionat fiind chiar cel cu Hermannstadt, de care am amintit mai sus. Iar ultimul eșec acasă este cel din 10 martie, 0-2 cu Dinamo București.&nbsp; Este posibil ca sâmbătă să debuteze atacantul Abdallah, înregimentat recent de la Dinamo.&nbsp; Patru meciuri oficiale fără victorie&nbsp;Hermannstadt a început campionatul cu două meciuri în care a scos câte un egal, deși de fiecare dată a deschis scorul. În prima etapă, a fost egalată în prelungiri (1-1 la FCSB). Apoi, a consemnat un semieșec, 2-2 pe teren propriu, cu Metaloglobus, după ce a condus la pauză cu 2-0.&nbsp; Formația lui Marius Măldărășanu este la patru ”oficiale” succesive fără victorie.&nbsp;Ne putem aștepta la un joc echilibrat: fiecare din ultimele șase confruntări ale sibienilor s-a încheiat cu rezultat la limită.&nbsp; Avem meci spectaculos? Sunt șanse, dacă ne uităm că în ultimele opt dueluri oficiale ale trupei de lângă Cibin s-au marcat în total 24 de goluri.

Parcursurile celor două echipe care se confruntă sâmbătă la Arad stau sub semnul remizelor, în acest start de campionat

UTA - Hermannstadt: sibienii, fără eșec în ultimele patru dueluri directe

CFR Cluj trebuie însă să se concentreze și pe duelul de duminică, de pe teren propriu, cu FC Argeș. Ardelenii intră în acest joc cu patru puncte din două etape și sunt favoriți contra formației piteștene.&nbsp; Alb-violeții au pierdut ambele jocuri din acest start de campionat și sunt singura formație fără vreun punct scos după două runde de Superliga.&nbsp; Avantaj incredibil pentru CFR în duelurile directe&nbsp;Alb-vișiniii s-au întâlnit ultima dată cu FC Argeș în toamna anului trecut, pe băncile celor două trupe fiind tot Dan Petrescu, respectiv Bogdan Andone. A fost 2-2 atunci, la Mioveni, în grupele Cupei României.&nbsp; Este însă interesant că fiecare din precedentele 11 partide directe între cele două formații au fost câștigate de CFR! Ultima dată când ”Vulturii” au trecut de CFR a fost în 2005, 2-0 pe teren propriu, în prima divizie.&nbsp; Totuși, este de subliniat că trei din ultimele patru confruntări în care au fost adversare au avut rezultate la o diferență de cel mult un gol.&nbsp; Nu au pierdut acasă de aproape un an&nbsp;&nbsp; CFR a reușit un rezultat încurajator joi seara. A plecat cu un 0-0 de la Lugano, din prima manșă a turului II de Europa League. În campionat, formația lui Dan Petrescu a bifat două jocuri echilibrate: 2-1 acasă cu Unirea Slobozia, respectiv 1-1 la Rapid București.&nbsp; Trupa lui Petrescu vrea să rămână imbatabilă pe teren propriu. CFR nu a mai cedat acasă din 28 septembrie 2024 (1-3 cu UTA). Tehnicianul clujenilor va menaja cu siguranță mai mulți oameni de bază. Dar, la Lugano s-a accidentat și mijlocașul Muhar, el alăturându-se listei de indisponibili care-i mai conține pe Kamara, Emerllahu și Postolachi.&nbsp; Piteștenii vor să fie mai pragmatici&nbsp;Oaspeții din 27 iulie au cedat la două goluri diferență în startul acestei stagiuni: 0-2 acasă cu Rapid, respectiv 1-3 la Universitatea Craiova. În ambele jocuri însă, elevii lui Bogdan Andone au avut prestații curajoase. În ultimul joc, din Bănie, argeșenii au expediat de 11 ori mingea către buturile oltene și au avut un raport de 4-1 la cornere.&nbsp; Este posibil să avem un meci deschis, dacă ne uităm la faptul că cinci din ultimele șapte deplasări oficiale ale argeșenilor au avut cel puțin trei goluri marcate.

Deținătoarea Cupei României este între două meciuri importante cu Lugano, în Europa League

CFR Cluj - FC Argeș: alb-vișiniii, tot mai multe probleme cu accidentările

Gazdele au doar un punct, iar bucureștenii au decepționat și ei oarecum, consemnând câte un egal în primele două etape.&nbsp; Multe dueluri directe din 2022 încoace, majoritatea echilibrate&nbsp;În campionatul trecut, am avut parte de două partide directe cu puține goluri.&nbsp;În tur, a fost 1-1, ambele reușite fiind consemnate în prima repriză. Apoi, în retur, Selmani, care a punctat de la 11 metri și în tur, a adus victoria dinamoviștilor cu un gol din penalty, în cel de-al optulea minut de prelungiri.&nbsp;Din 2022 încoace, Oțelul și Dinamo s-au duelat în trei competiții diferite (Liga 2, Cupa României și Superliga), cele nouă dueluri dintre ele generând un raport de 4-3 la victorii pentru alb-roșii.&nbsp; Este de remarcat că cinci din ultimele șase dispute dintre cele două formații s-au terminat cu scoruri la limită.&nbsp; Ultima victorie acasă, în 18 aprilie&nbsp;Oțelul, care a suferit o restructurare masivă la nivelul lotului, a început cu un 0-0 acasă cu Petrolul. Apoi, a venit un 2-3 la Farul, roș-alb-albaștrii primind golul insuccesului în minutul 87, în superioritate numerică.&nbsp; Astfel, ”oțelarii” au rămas cu doar o victorie în ultimele cinci meciuri de Superliga: 3-1 la Petrolul, în 12 mai.&nbsp; Ultimul succes de pe teren propriu pentru moldoveni&nbsp;datează din 18 aprilie (2-0 cu Unirea Slobozia).&nbsp; Opt meciuri fără victorie &nbsp; Elevii lui Zeljko Kopic au început stagiunea cu un spectaculos 2-2 la Csikszereda. Apoi, Dinamo a consemnat doar un 0-0 acasă cu FC Botoșani.&nbsp; ”Câinii roșii” sunt la opt meciuri succesive în Superliga fără victorie, ultimul succes oficial fiind cel obținut în 12 aprilie, 4-2 la U Cluj.&nbsp;Disputele dinamoviștilor sunt destul de atractive, în special în deplasare. Cinci din ultimele șase deplasări ale lor au avut cel puțin trei goluri marcate.&nbsp;Asemeni gălățenilor, și Dinamo a remaniat consistent lotul. Acum, după Musi, alb-roșiii speră să atragă un alt jucător căzut în dizgrație la FCSB, Marius Ștefănescu.

Adversarele din partida de duminică seara, de lângă Dunăre, sunt în căutarea primei victorii în Superliga

Oțelul - Dinamo: un duel mereu încrâncenat

Petrolul a început meciul cu o ușoară presiune. Cu doar un punct acumulat în două meciuri, ploieștenii aveau și un ”bilanț” neplăcut. Constituiau singura formație fără gol marcat după două etape.&nbsp; În schimb, Metaloglobus venea după primul punct în Superliga, după o revenire spectaculoasă la Hermannstadt.&nbsp; Teoretic, se anunța un joc imprevizibil. Practic însă, lucrurile au stat altfel.&nbsp;<h2> Presiune agresivă, gol la prima fază!&nbsp;</h2> ”Găzarii” au început cu un presing extrem de avansat, procedeu care a tăiat iute din entuziasmul gazdelor. Pe o asemenea situație, deja din minutul 2 au reușit să conducă oaspeții. Prce a centrat excelent de pe partea stângă, iar Ludewig a marcat cu capul din șase metri, profitând de confuzia din apărarea amfitrionilor.&nbsp; Ploieștenii au pus astfel stăpânire iute pe ostilități. Cu liniștea avantajului luat repede, galben-albaștrii au controlat situația, iar în minutul 18 au punctat din nou. Iarăși, pe o ezitare în lanț a gazdelor. Roche a marcat cu un șut din opt metri, după ce apărătorii bucureșteni nu au reușit să degajeze o minge venită în careu, în urma unei aruncări de la margine.&nbsp; ”Metalo” a încercat să revină în joc, cele mai bune situații avându-le fundașul stânga Sava. Acesta l-a întins pe Bălbărău (20) după o lovitură liberă de pe partea dreaptă, apoi a tras puternic de la 30 de metri, în brațele portarului prahovean (27). Între timp, Gavrilaș blocase șutul activului Ludewig (25). Dar, nu s-a putut opune iureșului ploieștean. În minutul 32, Doumtsios s-a complicat într-o poziție ideală, fiind blocat la șapte metri. Dar, analiza VAR a relevat un henț comis de Bruno Carvalho la respectiva fază. Iar Grozav, în minutul 35, a transformat penalty-ul just acordat.&nbsp; 3-0 pentru Petrolul la pauză. Grație eficienței ploieștene, coroborată cu naivitățile persistente din apărarea lui ”Metalo”.&nbsp; Bucureștenii meritau măcar un gol&nbsp; ”Metalo” a insistat după pauză măcar pentru un gol de onoare. Statisticile au fost de partea gazdelor, dar degeaba. Bălbărău, portarul prahovenilor, a fost extrem de sigur pe el, în minutul 55 parând un șut periculos al lui Neacșu. Apoi, în minutul 62 Zakir a ajuns prea târziu la întâlnirea cu balonul, în careul mic. În minutul 67, Huiban a încercat la rândul său vigilența portarului ploieștean, dar Bălbărău a respins de sub bară.&nbsp; Petrolul s-a mulțumit să stea la cutie, conștientă că ”Metalo” nu are foarte multe soluții. Bucureștenii au insistat mai ales cu șuturi de la distanță, în condițiile în care apărarea ploieșteană nu și-a pierdut din organizare și concentrare. Iar când Liș (82), proaspăt intrat în teren, a avut o acțiune personală superbă, tânărul jucător a fost blocat în apropierea careului mic. Iar la faza imediat următoare, Huiban a trimis în bară din zece metri... Dincolo, Gavrilaș i-a refuzat pe final lui Chică-Roșă șansa unui 0-4. Un scor care ar fi fost totuși, prea sever.&nbsp; Metaloglobus ar fi meritat măcar un gol după situațiile avute în partea a doua, dar plusul de experiență la nivel de Superliga a fost esențial în acest joc. Impactul cu elita este încă prea tare pentru bucureșteni. Asta, în timp ce Petrolul respiră ușurată după prima izbândă stagională.

Prahovenii au rezolvat cu sânge rece partida, deja din prima repriză

Metaloglobus - Petrolul 0-3. ”Lupi” nemiloși

INTERVIU

S-a format și a căpătat experiență jucând în Italia. Apoi a revenit în România și a devenit un punct fix la Dinamo, contribuind la revenirea alb-roșiilor în play-off-ul Superligii. Prin vorbele și faptele sale, jucătorul ”câinilor” arată că nu a uitat de unde a plecat. Te simți ca acasă la Dinamo? Sigur că da. Mă simt foarte bine aici. M-a ajutat mentalitatea mea, pentru că niciodată nu m-am oprit din muncă. Chiar dacă nu jucam, încercam să trag de mine, să-i arăt lui Mister că aș putea și eu să joc și asta încerc în continuare să fac. Și-mi doresc să joc cât mai mult. Cum consideri această etapă din cariera ta la Dinamo? O etapă foarte importantă din viața mea. Undeva unde chiar pot să cresc, să fiu ajutat și să învăț lucruri noi, pentru că e primul meu an în România, m-am întors acasă. Aveai nevoie în viața ta de Dinamo... Sincer, cred că da. Și te-am văzut după toate meciurile, oricât de grăbiți sunt colegii tăi, deși stau și Mister Kopic, stă și Florentin, stau și alți colegi la poze cu suporterii, tu stai mai mult. Când toți ceilalți pleacă, tu tot rămâi până la ultimul din stadion. Păi, sincer, îmi părea rău să fac poze cu 5-6 copii și pe restul 5-6, să-ți dau un număr doar așa, să-i las pe dinafară. Pentru că eu, când am fost mic, nu am avut posibilitatea să merg la foarte multe meciuri de fotbal, cred că am fost doar la unul când eram foarte mic, și nu am apucat să mă duc să fac o poză cu un jucător, sau să îi cer autograful. Și acum mă gândesc din perspectiva mea, ca și cum aș fi eu în tribună și l-aș ruga pe un fotbalist să facă o poză cu mine. M-aș simți, cred, extraordinar. Și de asta nu vreau să ratez pe nici unul, pentru că nu vreau să se simtă cum m-am simțit eu atunci. Erai mic, voiai și tu să mergi la un meci. OK, ești dintr-un oraș mic, nu ai avut posibilitatea să te duci repede, până ai plecat în Italia, mai în stânga, mai în dreapta la o echipă? Sincer, nu prea am avut, am înțeles și motivele și nu am putut să comentez nimic. Am înțeles, atât vreau să zic, am înțeles că nu se poate și mi-am dorit eu să ajung. Mulți mai fugeau de acasă când erau mici, se mai urcau într-un tren. Tu ai fost responsabil? Da, pot să zic că am fost responsabil și foarte cuminte. Dacă mă aude mama... Dar era și greu după să rămânem după meci, fiind orașul meu foarte departe de unde ar fi fost meciul, să zic așa. Deci nu apucam să stau, să cer să fac o poză cu cineva sau un autograf. Mai și rămâneam pe acolo și erau mari probleme. Dar bănuiesc că ai avut niște părinți înțelegători. Ai ascultat din respect, nu din frică. Nu? Sau ambele? Nu, respectul. Respectul pentru mine contează foarte mult. Și puțină frică. Am fost educat bine. Din acei ani din copilărie, până ai plecat, la ce meci ți-ai fi dorit cel mai mult să ajungi și nu ai putut? Mi-aș fi dorit să fiu la un derby când eram mic. Dar, având în vedere că sunt foarte, foarte mulți kilometri până la București, era și greu... Dar uitați că visul mi s-a îndeplinit și am fost pe teren. Ce le-ai spune copiilor care vin alături de voi la stadion și i-ai văzut că te așteaptă acolo entuziasmați? Tu te chinui, iei telefonul, le faci tu, îi ajuți tu cu selfie. Pentru că sunt foarte mulți care stau în telefoane, în tablete și totuși vin noaptea, stau după voi... Îi apreciez foarte mult făcând chestiile astea. Dar aș vrea să le zic cum eram eu când eram mic. Bine, nu am prins o generație foarte mult cu internetul, cu telefonul. Noi încă ne strigam la bloc, ne sunam la interfoane, dacă se nimerea să-l avem la scară. Și știam toți unde suntem, cu mingea-n spatele blocului. Cred că asta lipsește acum: să mai jucăm fotbal în curtea școlii, să ne scoată portarul afară din curte, să nu ne lase portarul sau să strige vecinele: „Plecați la scara voastră și jucați-vă la scara voastră!“. Să punem haine pe jos să facem porți. Chestiile astea lipsesc și eu cred că așa m-am îndrăgostit de fotbal. Nu putea mama să mă bage în casă până nu venea după mine, poate. Și era groasă atunci. Ți-ar plăcea să fii și tu un model pentru cei mici? Sincer, aș vrea să fiu un exemplu. Și sper că sunt un exemplu, dar, în primul rând, pentru copiii din Zlatna. Pentru că îi văd ce mult își doresc să joace fotbal și, pe această cale, vreau să-i salut, pentru că au fost alături de mine la meciul cu U Cluj, la Cluj. I-am auzit. Erau în tribună. Erau foarte, foarte mulți și după meci ne-am întâlnit la autocar. Aș vrea să fiu exemplu pentru ei și de fiecare dată când mă duc acasă încerc să mă duc la antrenamente. Să fac antrenament cu ei. Serios? Ce-ți mai poți dori? Simți că ai reușit în astfel de momente? Mă simt foarte bine. Atât vreau să zic. Mă simt foarte bine și mă bucur că îi văd pe ei zâmbind, chiar dacă au puține emoții, chiar dacă poate înainte m-au mai văzut prin oraș, dar mă simt foarte bine când îi văd că zâmbesc, sau, nu știu, vor să facem o poză. Pentru mine nu contează poza neapărat, dar când îi văd pe ei așa fericiți, n-am de ce să nu fac o poză cu ei. Crezi că ești pregătit mental să nu te pierzi? Sincer, vă zic cu mâna pe inimă, chiar sunt pregătit mental și nu cred că o să fac acea greșeală, să zic așa, să mă pierd. Pentru că am un scop bine stabilit și mentalitatea mea de atâția ani e aceeași.

Când era copil, Andrei Mărginean visa să ajungă în tribune la un derby. Acum, s-a obișnuit să fie pe teren la un astfel de meci

Din curtea școlii, pe stadion. Povestea lui Andrei Mărginean

Universitatea Craiova (team)

Superliga Insider a fost la Craiova, pentru a vedea debutul în noul sezon, pe teren propriu, al Universității. De asemenea, i-a urmărit pe alb-albaștri și în Austria, acolo unde ”Știința” a fost în cantonament, și a discutat cu Mirel Rădoi și câțiva dintre băieți. Echipa superliga.ro nu a lipsit nici de la prezentarea echipei, în Piața Mihai Viteazul, și a noului echipament. Totul, pentru a vedea ce mai înseamnă astăzi spiritul ”Științei” pentru fanii olteni, ce înseamnă simbolul ”Științei” pentru Craiova, pentru Oltenia, chiar pentru Oltenia fotbalistică. „Toată lumea vorbește de titlu. Evident că pe limba fiecărui oltean, dacă îl întrebi ce așteptări are, îți va spune titlul. Nu vreau să mă joc cu speranțele suporterilor, nu vreau să le dau speranțe false, nu vreau să promit ceva ce nu am în mână, ce nu pot să mă țin de cuvânt, doar că sunt câteva lucruri pe care încerc să le fac. Pot să le promit că eu, cât și staff-ul, dacă de 24 de ore avem nevoie pentru a reuși, 24 de ore vom da tot ce avem. Că jucătorii vor înțelege ceea ce înseamnă Universitatea Craiova, că jucătorii vor înțelege ceea ce înseamnă suportul Universității Craiova, că jucătorii vor înțelege ce înseamnă să fii oltean și să fii un simplu om din Craiova și că jucătorii trebuie să înțeleagă că sunt la singură echipă care este susținută de cinci județe în România”, a spus antrenorul oltenilor, Mirel Rădoi. „Mereu a fost așa, nu știu de ce, nu pot să spun eu de ce sunt oamenii așa. Sunt foarte pătimași, toată lumea iubește fotbalul și într-un fel e foarte bine pentru noi că sunt așa. Uneori se exagerează, dar o fac cu iubire față de noi și față de culori”, completează Ștefan Baiaram, unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Rădoi este unul dintre oltenii echipei. O echipă care nu prea ar avea sens fără olteni în cadrul ei, chiar și în globalizarea de astăzi. Fost fotbalist important, născut în Severin, Rădoi n-a ajuns să și joace la Știința, echipa lui de mic. „Mi-am dorit și am fost foarte aproape în '99. Țin minte, când eram la Extensiv, înainte să mă mut la Steaua, nea Sorin (Sorin Cârțu - n.r.) a fost chemat la Craiova și a avut o singură pretenție: ca doi jucători să meargă cu el. Doi jucători tineri. Eram eu și Mihai Panc. Și cei de la Craiova țin minte că au zis că nu pot să vin cu el, pentru că nu am înălțimea necesară pentru a fi fundaș central. Și nea Sorin a zis atunci: ’Îmi pare rău, dar ratați un mare talent, nu vin!’”, a povestit Rădoi. Între timp, acasă, la Craiova, clubul pregătea prezentarea noului echipament, iar filmarea s-a desfășurat într-un loc special al orașului: Muzeul de Artă, secția artă contemporană. „Este un vis devenit realitate. Numărul acesta, pe care îl port acum, numărul 10, este special. Pentru că am avut acest număr și la copii și juniori, și la echipa a doua, peste tot, de când m-am apucat de fotbal. Mi-am dorit să îmbrac acest tricou și pentru că am fost și sunt fan Lionel Messi”, ne-a dezvăluit Baiaram. Două zile mai târziu, tricoul a fost prezentat fanilor. 5.000 de oameni s-au strâns în centrul orașului cu ocazia acestui eveniment. Toți ochii au fost pe scenă, unde au urcat, pe rând, eroii. Mai întâi, cei din trecut. Apoi, cei din prezent. Spectacolul s-a încheiat cu un spectacol de drone și artificii, dar și cu imnul interpretat live. „Pentru mine e cel mai frumos imn din România, de departe. L-am învățat de la șase ani și a fost foarte frumos să pot să-l cânt pe teren, alături de colegi și de suporteri. Chiar din tribună am venit, din peluză am venit. Am fost și în peluză foarte mult timp și știu și multe melodii de acolo”, spune Baiaram. „Sunt crescut cu imnul de la 8-9 ani, când am început să merg la fotbal și eram la juniorii Craiovei. De atunci ni se punea imnul vestiar, chiar ni s-a dat și o foaie să învățăm cuvintele”, și-a amintit și Silviu Lung jr. În Craiova, semnele de circulație sunt bilingve, în română și engleză. Când este festivalul Intencity, se cântă mai ales în limba engleză, dar atunci când se joacă fotbal, se cântă, se vorbește, se simte oltenește. Asta e cel mai important. La meciul cu FC Argeș, gazonul, chiar și după un festival ca Intencity, arată perfect. Mai rămânea doar ca băieții lui Rădoi să profite de suprafața de joc excelentă. Până atunci, s-a cântat oltenește de către toți cei din tribună. „Este o atmosferă senzațională. Sunt suporteri pătimași. Au așteptări foarte mari de la noi. Și în momentul în care se umple stadionul și încep ’nebunii’... Pentru că ei nu se supără, știu că așa le zic oamenilor care vin. Indiferent că e galeria, că sunt oamenii de la tribuna a doua, de la cealaltă peluză. Pentru mine sunt ’nebuni’. Pentru că trebuie să ai și o doză de nebunie, nu doar de pasiune, să vii, să lași tot ce ai de făcut acasă, să susții 90 de minute. Chiar și frustrări să ai, să ai capacitatea să te ridici în picioare, să aplauzi niște jucători, trebuie să ai și o doză de nebunie. Iar noi avem nevoie de nebunii ăștia frumoși în tribună”, recunoaște Rădoi. „Aceasta e Craiova. Aceasta este spiritul oltenesc. De aceea se spune că oltenii au sângele fierbinte, nu este doar o zicală”, spune și Lung jr. „E uimitor. Abia aștept să joc acasă. Nu știu, pentru mine ar fi cel mai frumos să joc toate meciurile acasă, dar nu se poate așa ceva la fotbal. Pentru că ai meciuri în care simți că nu mai poți, ești fără suflu și când auzi suporterii, te fac să îți revii, să alergi mult mai mult după aceea. Mai ales dacă ai și reușite cu ei în spate, parcă ești de neoprit”, explică Nicușor Bancu. Cei dinainte sunt acum alături de echipă. Meci de meci în tribune, sunt invitați de club și în deplasări. „Din fericire, toți membrii Craiovei Maxima au loja lor la stadionul Ion Oblemenco. Și se întâlnesc cu toți acolo și se uită la meciuri. Și tati vine mereu și se uită la fiecare meci”, precizează Lung jr. Îl completează Rădoi: „Sunt în tribună la fiecare meci. Îi vedem acolo. Am avut pregătite și astfel de momente, în care le-am spus că băieților că trebuie să joace pentru suporteri. Și la finalul videoului, erau toate fostele glorii. Ei au fost și au făcut clubul ăsta să fie mare, iar azi voi îl reprezentați și trebuie să le arătați respect”. „Cu Știința mea am crescut. Cu Craiova Maxima am crescut. Am tablouri cu ei acasă. Am imagini cu - Dumnezeu să-l odihnească! - Ilie Balaci. A fost și rămâne o legendă. De când m-am apucat de fotbal, tatăl meu numai CD-uri, numai DVD-uri îmi punea cu ei. Mereu i-am urmărit, mereu mi-am dorit să joc la această echipă”, povestește Baiaram. „Cred că le știu toate poveștile, toate întâmplările. Copil fiind, mergeam mereu când se întâlneau acolo și stăteam și ascultam. Pentru mine, și atunci, și acum, sunt niște idoli. Pentru că, până la urmă, ei sunt făuritorii acestui mit, Craiova Maxima. Fără ei, nu cred că echipa ar fi atât de iubită și însemnată”, adaugă Lung jr. „Au fost niște jucători incredibili. Toți suporterii, când se uită la noi, ne compară cu cei dinainte. Nu zic că este un lucru rău, dar este greu”, admite Bancu, conștient de presiunea pe care el și colegii săi trebuie să o ducă pe umeri. „Olteanul get-beget, care vine la stadion, are așteptările să vadă ceea ce a produs, ceea ce a oferit Ilie Balaci. Ceea ce a oferit Cămătaru. Ceea ce a oferit Sorin Cârțu. De asta ard lucrurile așa, cu o flacără puternică la Craiova. Pentru că oamenii au așteptări. Chiar dacă au trecut mulți ani, e puțin probabil ca cei care vin la momentul ăsta la stadion să nu cunoască istoria. De asta ard lucrurile așa, pentru că lumea așteaptă spectacol, lumea așteaptă driblinguri, lumea așteaptă goluri, lumea așteaptă să se ridice în picioare la fiecare fază. Ăsta este specificul zonei. Ăsta este farmecul. Ăsta este farmecul Băniei”, concluzionează secundul Mihai Ianovschi. Chiar și cu sprijinul fanilor și al fostelor glorii, meciul cu FC Argeș nu a fost ușor. Craiova a deschis scorul, dar oaspeții au reușit să egaleze. Până la pauză, oltenii trec totuși în avantaj. Nu fără probleme, motiv pentru ca stafful tehnic să mai rămână pe bancă. În repriza a doua, lucrurile s-au rezolvat, după ce a marcat și fiul Olteniei, Baiaram. Așa că a fost una dintre zilele când se face nuntă. „Baiaram a și crescut în spiritul ăsta, al Universității. Și ceea ce vreau eu de la el e o constanță, o continuitate în toate evoluțiile”, a declarat Sorin Cârțu. „Mă simt foarte bine. Este echipa mea de suflet și mă bucur că am înscris, că am câștigat, că le-am oferit spectatorilor un meci foarte bun și sunt foarte fericit. Nu există sentiment mai frumos decât să marchez aici. Doar la acest lucru am visat de când sunt mic să iau un trofeu cu Universitatea Craiova și să fac suporterii fericiți”, ne spune eroul local. Așadar, Craiova vorbește iarăși despre trofee. E prea devreme? „Nu vreau să mai vorbesc de campionat, de trofee, de aceste lucruri. Deocamdată vreau doar să fiu sănătos, în primul rând, după aceea și colegii mei. Și, împreună cu Mister, să reușim să punem la punct ceea ce pregătim de atâtea zile”, a precizat Bancu. E clar ce vor oltenii de la echipa lor. Dar ce își dorește echipa de la suporterii ei? „În primul rând, îi rog mult să fie alături de noi, să ne susțină în momentele mai puțin bune, pentru că, din păcate, cred că vor fi inevitable, vor fi și acestea prezente la un moment dat”, spune antrenorul de portari, Robert Tufiși. „Să aibă răbdare cu băieții, să pună presiune pe noi dacă se simt ei bine așa. Dar să aibă răbdare cu băieții, să fie convinși că vom face tot ceea ce depinde de noi să le aducem bucurie la fiecare meci”, completează secundul Ianovschi. Și, în fine, ce face clubul pentru îndeplinirea obiectivelor? „Eu, acum, anul acesta, nu o să stau decât la stadion. Poate rar o să mă duc la apartament, dar eu stau la bază acum”, promite Rădoi. „Avem toate condițiile. Cred că suntem în primele trei din România. Condiții, salarii la zi, tot, deplasări cu avionul. Adică este ceva, pentru România, unicat. Unii, săracii, nu sunt plătiți de luni de zile și este foarte greu”, recunoaște Bancu. „Sunt convins că va veni și momentul când Bănia se va bucura de performanță. Dar trebuie să luăm totul pas cu pas. Nici să nu ne aprindem foarte repede, nici să ne stingem foarte repede. Și să lăsăm lucrurile în făgașul normal. Pentru că orice construcție necesită timp”, crede Ianovschi. În loc de concluzie, o declarație a lui Nicușor Bancu: „De asta îmi doresc foarte mult titlul aici, pentru că, dacă pentru Cupa României au reușit să iasă cred că sute de mii de oameni în stradă și să ne susțină, să ne încurajeze, cred că dacă am lua campionatul, s-ar închide orașul și ar fi sărbătoare câteva zile la rând”.

Oltenia e un tărâm aparte. Și acum vorbim în primul rând fotbalistic. Cum se trăiește aici fotbalul se trăiește în puține locuri

Oltenia, eterna terra-nova

Andreea Cio

E plăcut să stai la povești cu Claudiu Micovschi. Prin liniștea și seninătatea lui, întrezărești ani de muncă, de momente departe de casă, departe de câmpia unde a început fotbalul ca o joacă. la 15 ani a plecat de lângă ai lui ca să-și împlinească visul. A stat patru ani în Primavera, a purtat banderola de căpitan la Genoa, a jucat în Serie C, B și A, apoi a revenit în țară, cu toate lecțiile învățate.&nbsp;A adunat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/micovschi-claudiu-14fd147b">26 de meciuri</a> jucate și două assist-uri pentru Rapid în ediția trecută de campionat, iar acum, la începutul celui de-al doilea lui sezon în tricoul Rapidului, se gândește cum ar fi să ia un trofeu.

<h2>„Niciodată nu m-am gândit așa departe”</h2>Claudiu Micovschi n-a visat niciodată să ajungă atât de departe. Nu pentru că n-ar fi crezut în el, ci pentru că, în copilăria lui din Diosig, fotbalul era un lucru firesc, nu o proiecție de viitor. „Ne rugam tot timpul să nu plouă, ca să putem merge la fotbal. Eram de dimineața până seara la fotbal”, își amintește. Când îți petreci copilăria jucând desculț pe câmpie și te duci acasă doar când mama vine după tine cu bicicleta, nu te gândești la tribune pline și goluri importante. Te gândești cum să mai furi cinci minute de joacă. <h2 style="text-align:center;">„Parcă visam când eram în probe la Arsenal. Nu îmi venea să cred ce condiții și ce bază aveau acolo.”</h2> Dar cumva, acel băiat liniștit și serios care n-a stat niciodată „cu copii care făceau prostii”, a ajuns să fie testat de Arsenal, să joace patru ani la Genoa în Primavera cu banderola de căpitan pe braț și să învețe din fotbalul italian că poate enorm. La 15 ani, a plecat singur de acasă. Fără părinți, fără siguranțe, fără garanții. Doar cu munca lui. <h2 style="text-align:center;">„Mi-am făcut bagajul, mi-am pregătit hainele, mi-am luat rămas bun și am plecat.”</h2> Trei ani mai târziu, familia lui avea să-l vadă pentru prima oară jucând în Italia. A dat gol cu Atalanta. „O mândrie. O emoție plăcută.”

A fost căpitan la Genoa, a jucat în Serie B și Serie C, a trecut prin accidentări și nopți în care nu putea dormi, prin orașe în care fotbalul era viață și fiecare rezultat îți schimba traiul: „Când mergea bine, îți ofereau cafea pe gratis, când pierdeam, îmi ziceau de toate.” <h2 style="text-align:center;">„Mă adaptez foarte repede, încerc să fac ce fac și ceilalți, să mă integrez cât mai bine și să mă comport bine cu toată lumea.”</h2> Acum, trăiește în spiritul Rapidului. Se simte parte dintr-un grup care poate trece prin orice. „E cel mai frumos sentiment când joci pe Giulești.” Și chiar dacă a trăit multe, știe că încă nu a trăit tot. „Mi-aș dori din tot sufletul să-mi imaginez cum ar fi să iei o cupă sau campionatul. Ce va fi aici... cred că e ceva de nedescris.”

Primul care a crezut în el? Antrenorul din Diosig, care-i spunea mereu: „Să nu uiți niciodată de unde ai plecat, că tu ești un băiat muncitor și o să ajungi departe.” A ajuns. Dar n-a uitat. Claudiu Micovschi joacă și acum cu plăcerea copilului care se întâlnea cu prietenii pe câmp. Și poate de asta, atunci când fluierul de start se aude, Micovschi se simte acasă. Peste tot acasă. „Ce i-ai spune copilului care nu se gândea la așa ceva și doar juca din plăcere? I-aș spune să creadă în visul lui și să joace din plăcere pentru că fotbalul e frumos.”

După ce a văzut lumi diferite prin fotbal, Mico ne spune într-un interviu exclusiv că nu a uitat niciodată de unde a plecat.

Claudiu Micovschi: „Am fost testat de Arsenal”

Ana-Maria Popescu

ÎNAPOI LA PRIMII PAȘI

Cariera unui fotbalist poate fi redusă la trofee, goluri și alte statistici, în special la final, însă și accidentările joacă o parte importantă dintr-o carieră. Unele dintre ele chiar pot încheia cariere, în funcție de gravitatea lor, însă fac parte din viața unui sportiv, care își asumă acest risc încă din momentul în care decide că vrea să devină profesionist. Vedem trofeele câștigate de jucători, vedem golurile și toate cifrele lor din teren. Vedem și momentul în care aceștia se accidentează, iar în majoritatea cazurilor fericite vedem și momentul în care revin pe terenurile de joc. Ceea ce nu vedem este lupta pe care o duc fotbaliștii pentru a reveni pe gazon, tot ceea ce presupune procesul de recuperare și ce înseamnă să treci printr-o accidentare gravă. Adesea, oamenii judecă prestațiile unor jucători reveniți după accidentări fără să înțeleagă prin ceea ce au trecut ei și care este „teama” cu care se confruntă atunci când revin pe teren. Astfel a luat naștere seria „Înapoi la primii pași”.

<h2>Înapoi la primii pași</h2> Există diferite tipuri de accidentări grave în fotbal, unele pot fi fatale, în cazuri, altele pot încheia cariere, dar ce cele mai des întâlnite țin jucătorul departe de teren o lungă perioadă de timp. În cazul accidentărilor serioase, precum rupturi de ligamente sau fracturi, procesul de recuperare este unul lung, iar majoritatea fotbaliștilor sunt nevoiți să „învețe să meargă din nou”, din propriile relatări. Așa a apărut titlul acestei serii, care este menită să arate tot ceea ce înseamnă o accidentare gravă și întreg procesul de recuperare, prin ochii fotbaliștilor. Astfel, publicul primește acces „în culisele” vieții jucătorului și vede ce înseamnă o accidentare, ce presupune și care este drumul parcurs de acesta până la momentul în care pășește din nou pe gazon.

<h2>Mihai Lixandru: „Am înțeles de ce e atât de gravă această accidentare!”</h2> 03.10.2024. Data pe care Mihai Lixandru nu o va uita prea curând. Atunci, FCSB juca la PAOK în returul din faza ligii în Europa League. În minutul al patrulea de prelungiri ale primei reprize fotbalistul a aterizat greșit după un duel unu la unu și nu s-a mai putut ridica. A ieșit de pe teren cu targa, iar diagnosticul a fost extrem de dur: ruptură la nivelul ligamentelor încrucișate. „A fost o durere foarte mare timp de cinci minute, după care nu am mai simțit nimic. Am întrebat medicul la hotel dacă să pun gheață sau ceva, mi-a spus că nu mă mai ajută nimic, doar bisturiul”, a dezvăluit Lixandru. În momentul accidentării, Mihai Lixandru se afla într-o formă extrem de bună. A ratat apoi două convocări la națională, dar asta l-a făcut să își dorească să revină și mai puternic și într-o formă mai bună decât înainte de accidentare. Lixandru a beneficiat de sprijinul complet al clubului, care l-a susținut financiar, dar și moral în tot acest proces, iar pentru un fotbalist acest lucru este extrem de important. „De când am ieșit din operație și anesteziat, primul cuvânt pe care l-am învățat în italiană a fost ‚dolore’. Asta repetam în continuu, pentru că aveam dureri foarte mari și am realizat de fapt ce s-a întâmplat. Următorul șoc a fost în momentul în care mi-a dat toate bandajele jos și am văzut cicatricea. Acum am înțeles despre ce e vorba și de ce atât de gravă această accidentare”. Interviul complet și drumul spre revenirea pe teren îl puteți vedea în materialul video.

Loc	Club	MJ	DG	P
1	RAP FC Rapid București	3	4	7
2	UCJ FC Universitatea Cluj	2	3	4
3	UCV Universitatea Craiova	2	2	4
4	FCP Petrolul Ploiești	3	2	4
5	FAR FC Farul Constanța	2	1	4
6	CFR CFR Cluj	2	1	4
7	FCSB FCSB	2	1	4
8	SLO Unirea Slobozia	2	4	3
9	UTA UTA Arad	2	0	2
10	FCH AFC Hermannstadt	2	0	2
11	DIN Dinamo București	2	0	2
12	FCB FC Botoșani	2	0	2
13	OTE Oțelul Galați	2	-1	1
14	MGB Metaloglobus	3	-6	1
15	FKCS FK Csikszereda	3	-7	1
16	FCA FC Argeș	2	-4	0

superliga 2025

Fotbal

vineri 25 iulie

sâmbătă 26 iulie

duminică 27 iulie

luni 28 iulie

Csikszereda - Rapid 0-2. Temporar, pe primul loc

Giuleștenii și-au adjudecat cele trei puncte grație unei prime reprize excelente

UTA - Hermannstadt: sibienii, fără eșec în ultimele patru dueluri directe

Noutăți

CFR Cluj - FC Argeș: alb-vișiniii, tot mai multe probleme cu accidentările

Oțelul - Dinamo: un duel mereu încrâncenat

Metaloglobus - Petrolul 0-3. ”Lupi” nemiloși

Din curtea școlii, pe stadion. Povestea lui Andrei Mărginean

Video

Oltenia, eterna terra-nova

Oltenia e un tărâm aparte. Și acum vorbim în primul rând fotbalistic. Cum se trăiește aici fotbalul se trăiește în puține locuri

Din curtea școlii, pe stadion. Povestea lui Andrei Mărginean

Claudiu Micovschi: „Am fost testat de Arsenal”

„Înapoi la primii pași”, episodul 1: Mihai Lixandru și drumul „prin durere” înapoi spre gazon

SuperLiga