Metaloglobus

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

FC Argeș

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

UTA Arad

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FCSB

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

Oțelul Galați

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

CFR Cluj

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

FK Csikszereda

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

FC Botoșani

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

Superliga 25/26

Csikszereda Miercurea Ciuc

Metaloglobus Bucuresti

Ionuț Tătaru

Superliga 2025/2026

Noua ediție de campionat a început cu un moment istoric: Metaloglobus a jucat în premieră în Superliga. O echipă mică, fondată în 1923, în inima unei fabrici din București, care nu a retrogradat niciodată, indiferent de liga în care s-a aflat. La debutul în eșalonul de elită, adversară i-a fost una dintre formațiile importante ale fotbalului românesc, Universitatea Cluj. Deocamdată, Metaloglobus își joacă meciurile de acasă la Clinceni, la aproximativ 50 de kilometri de Pantelimon, locul de baștină al clubului. Acolo și-a primit fanii, la prima apariție în Superliga. Și ei au venit cu mic, cu mare. Însă în tribune s-au mai aflat suporterii și rudele jucătorilor de la U Cluj. De altfel, ei au dominat atmosfera în timpul meciului. Dacă la cântece galeria clujenilor nu a avut concurență, Metaloglobus a încercat să compenseze prin determinare și entuziasmul debutului. Mai mult de o repriză a așteptat nou-venita pentru primul gol din istorie în Superliga. Când acesta a venit, a fost, de fapt, un autogol, dar nu a mai contat. Bucuria a fost fără margini. „Să știți că trebuie să văd reluarea, ca să îmi dau seama cum m-am simțit. Bucuria a fost nespus de mare. Mi-am dorit să scoatem un rezultat bun azi, așa că de aia cred că am făcut așa un sprint ca Usain Bolt”, a spus președintele bucureștenilor, Marius Burcă. Metaloglobus a rămas cu bucuria experienței de la debutul istoric. Tabela a adus fericirea în tabăra ardelenilor. „Desigur, impactul nu este ușor, mai ales cu o echipă de top direct în primul meci”, a recunoscut noul antrenor al grupării din Pantelimon, Mihai Teja. „Da, este un moment istoric pentru club. Sunt aici de 10 ani, am adus clubul, cred, de la liga a treia până în prima. Este o bucurie pentru că am promovat și am ajuns aici, numai că trebuie să muncim mult mai mult. Povestea noastră merge mai departe. Suntem Metaloglobus și vom lupta până la final să rămânem în Superliga”, a completat George Caramalău, un jucător care a văzut toată ascensiunea echipei. Dar Metaloglobus nu este singura debutantă din această ediție de Superliga. Etapa a început cu o echipă aflată în premieră în primul eșalon și s-a încheiat cu o alta aflată în aceeași situație. La 280 de kilometri de București, la Miercurea-Ciuc, a întâlnit un alt nume greu al fotbalului românesc, Dinamo. Un duel care are totuși o oarecare istorie. Pentru că cele două formații s-au tot întâlnit în ultimii ani, fie în Cupa României, fie în liga a doua, fie la barajul de promovare/retrogradare. Deși acum este despre fotbal, nu putem neglija sportul cu care se mândresc locuitorii din Miercurea-Ciuc, hocheiul. Mai ales că antrenorul lui Csikszereda, Robert Ilyes, tot de acolo a plecat. În cele din urmă, a lăsat crosa și pucul pe gheață și a ales mingea de fotbal. A câștigat, ca jucător, tot ce se putea în România, iar acum are o misiune infernală pe bancă. „Clubul a pus ca obiectiv în primă fază să încercăm să rămânem în prima ligă. Dar, văzând jocul de azi și încrederea cu care au jucat băieții, trebuie să visăm mai mult. Să sperăm măcar la primele 10 locuri”, a spus, plin de încredere, Ilyes, după remiza cu Dinamo (2-2). Sold-out în numai două ore. Astfel s-au pregătit ciucanii pentru meciul pe care nu-l vor uita niciodată: primul meci din istorie pentru ei în Superliga. Și primul gol în dreptul lor pe tabelă a fost un autogol al adversarilor. Sună cunoscut? Povestea de la Metaloglobus s-a repetat în mai puțin de două minute de la startul jocului la Csikszereda, iar stadionul a erupt în minutul 11, când gazdele și-au dublat avantajul în fața unui adversar care a jucat în play-off în sezonul trecut. În tribune, au fost și momente de bucurie, și de tensiune, și de suspans, mai ales după ce Dinamo a revenit și a reușit să egaleze. „O atmosferă foarte bună, stadionul plin, te simți fotbalist. Sper să mai avem meciuri din astea”, a spus noul dinamovist Alexandru Musi. Nici pauza forțată de căderea nocturnei nu le-a adus jucătorilor inspirația pentru golul victoriei. Însă Csikszereda a luat un punct la primul meci în Superliga, fiind singura nou-promovată care nu a pierdut în runda inaugurală. „Eu sper să ne clasăm cât mai sus. De ce nu să fim surpriza acestui campionat?”, a declarat portarul ciucanilor, Eduard Pap. Acestea au fost momentele istorice pentru Metaloglobus și Csikszereda, la prima apariție în Superliga. Le vom urmări pe tot parcursul sezonului, la fel cum vom face cu toate echipele, pe www.superliga.ro.

Prima etapă din Superliga a început cu o debutantă și s-a încheiat cu o alta. Superliga Insider a surprins emoțiile de la Clinceni și Miercurea-Ciuc

Două echipe, două povești, două debuturi, multe emoții

Andreea Cio

INTERVIU

Sergiu Hanca e genul de fotbalist care nu se ascunde după clișee. Vorbește despre înfrângeri cu aceeași claritate cu care vorbește despre victorii, își asumă deciziile și înțelege că fotbalul e, de fapt, o sumă de alegeri personale. Într-un interviu sincer, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/hanca-sergiu-18c9fc33">Sergiu</a> deschide ușa vestiarului de la Petrolul, povestește despre mentalitate, leadership, sacrificii și despre felul în care sportul l-a educat nu doar ca jucător, ci și ca om.&nbsp;

<h2>Capul sus. O luăm de la capăt</h2> Care ar fi lecția pentru sezonul viitor? „Chiar și după un sezon greu, trebuie să construim o mentalitate de învingători. Mi-a venit în minte o întâmplare din biografia lui Klopp. După ce a pierdut finala Champions League, primul lui discurs în vestiar a fost: Capul sus, o luăm de la capăt într-o lună. Adică să simți în același timp frustrare, dar și ambiția să reîncepi. Asta e o mentalitate de învingător. Așa ar trebui să fim și noi.” Lucrezi cu un mental coach din 2016. Ce a însemnat pentru tine? „Am fost, cred, pacientul zero în fotbal. Și m-a ajutat enorm. În momentul în care am plecat în străinătate eram pregătit. Am fost titular, căpitan, patru sezoane. E despre puterea exemplului. Când vezi că cineva poate, îți dai seama că și tu poți. Singurul care își pune limite ești tu.”

<h2>„Vestiarul creează rezultate, nu doar antrenorul”</h2> Te gândești la antrenorat după ce vei încheia cariera de jucător? „Da, e o perioadă în care mă gândesc serios la asta. Observ ce îmi place la anumiți antrenori, ce nu-mi place, încerc să-mi creez propriul stil. Dar antrenoratul în sine, așa cum îl văd acum, pare o iluzie. Ce contează este să fii un lider, să creezi o stare de spirit, o conexiune în vestiar. Acolo apar rezultatele. Am avut antrenori foarte buni, dar fără rezultate, și alții relaxați care câștigau tot. Nu cred în noroc. Norocul e al celor curajoși.” Vestiarul contează mai mult decât credem? „Vestiarul e școala vieții în fotbal. Cu antrenorul stai o oră și jumătate pe zi. Cu colegii petreci mult mai mult timp. Vestiarul creează rezultate. Antrenorul trasează o direcție, dar echipa, conexiunea dintre jucători, aia face diferența.”

<h2>Timpul între fotbal și familie</h2> Ce ai dat cel mai mult fotbalului? „Timpul. Cel mai mult am dat timp. Timpul de acasă. Zile de naștere, primele momente ale copiilor, începuturi de grădiniță. Nu regret, dar când îți apare un memory cu băiatul acum patru ani, te blochezi. Și-ți dai seama că parcă n-ai fost acolo. Așa că da, pot spune că am dat mai mult timp fotbalului decât familiei.” Ce te-a învățat fotbalul, până la urmă? „M-a educat. M-a făcut responsabil, disciplinat. M-a învățat să respect. Să am recunoștință pentru lucruri simple. M-a învățat că totul e legat: alimentație, somn, antrenament. Nu poți face bine un lucru și să-l ignori pe altul. Totul e conectat.” Sergiu Hanca vorbește fără ocolișuri. Cu luciditate, dar și cu o sinceritate rară în fotbalul de azi. În spatele interviului nu stă doar un fotbalist cu sute de meciuri, ci și un om care a învățat să piardă, să reia, să muncească, să inspire. A investit în el, a dat fotbalului tot ce avea mai bun și acum, cu un ochi spre viitor, se pregătește să devină un antrenor care înțelege că adevărata construcție începe cu oamenii din vestiar.

Jucătorul Petrolului vorbește despre rolul vestiarului, despre ce înseamnă să fii lider și despre viața trăită între sacrificii și visuri împlinite.

Sergiu Hanca: „Am dat mai mult timp fotbalului decât familiei”

SUPER JUCĂTORUL ETAPEI

Un nou start pentru Rapid și ambițiile sale. După un alt sezon dezamăgitor, încheiat fără trofeu și calificare în Europa, alb-vișiniii au plecat din nou la drum cu speranța de a se implica în lupta de la vârful clasamentului și de a se întoarce în competițiile continentale. Iar Alex Dobre, unul dintre golgheterii echipei în stagiunea precedentă, s-a asigurat că giuleștenii nu ratează startul. Jucătorul de 26 de ani a rezolvat meciul cu nou-promovata FC Argeș încă din prima repriză. A reușit o dublă în 34 de minute și i-a adus lui Costel Gâlcă victoria la debutul oficial ca antrenor la Rapid. Un 2-0 care îi situează pe giuleșteni doar sub Universitatea Cluj, în clasamentul rundei inaugurale. „Mi-am propus să-mi ascult instinctul mai mult. Mă bucur că mi-am ajutat echipa cu două goluri”, a spus Dobre, la finalul partidei de la Mioveni, în care a deschis scorul încă din minutul 3. Dacă nu luăm în considerare autogolul dinamovistului Sivis la Miercurea Ciuc, a fost cel mai rapid gol al primei etape. Prestația cu FC Argeș confirmă că Dobre e fundamental pentru atacul alb-vișiniilor și un jucător care poate face diferența prin reușitele sale. „Nu vreau să fiu judecat pentru goluri și pentru pase de gol, vreau să fiu judecat pentru evoluțiile mele, pentru dăruirea mea”, a declarat, cu modestie, după meciul de vineri. Însă tocmai golurile sale, care au asigurat un start perfect pentru Rapid, i-au adus titlul de jucător al primei etape. Iar fanii cu siguranță așteaptă și altele.

<h2>Singurul rapidist în echipa primei etape </h2>

Dobre este singurul jucător de la Rapid care a prins un loc în cel mai bun 11 al etapei. Hermannstadt, Universitatea Craiova și primul lider al sezonului, Universitatea Cluj, sunt singurele formații cu doi reprezentanți. Adrian Mihalcea, care a ajutat-o pe UTA să revină de la 0-3 pentru a obține un punct împotriva Universității Craiova, a fost desemnat antrenorul rundei inaugurale.

Fotbalistul de la Rapid a avut un start de campionat excelent, care poate anunța un sezon foarte bun

Alex Dobre e jucătorul primei etape din Superliga

ANALIZĂ

Cinci dintre cele opt partide ale primei etape s-au terminat la egalitate, însă am avut un singur meci fără gol marcat. S-au înscris, în total, 24 de goluri, adică o medie de 3/meci, ceea ce reprezintă un început de sezon încurajator din acest punct de vedere. Așadar, care sunt lucrurile cu care am rămas după runda inaugurală din Superliga?

<h2>FCSB nu găsește rezolvarea problemei Hermannstadt</h2>

Faptul că FCSB începe nesigur campionatul nu mai e o știre. La fel s-a întâmplat și anul trecut, când deținătoarea titlului a deschis sezonul cu un egal, tot acasă, cu Universitatea Cluj. ”Șepcile roșii” aveau apoi să devină revelația Superligii. Rămâne de văzut dacă Hermannstadt va confirma acest 1-1 din Ghencea și va avea un parcurs asemănător. Mai ales că potențial există. Marius Măldărășanu are avantajul continuității (e cel mai longeviv antrenor dintre cei care au început noua ediție a Superligii), iar sibienii au arătat că știu să joace contra forțelor campionatului. Mai ales împotriva actualei campioane, în fața căreia nu au pierdut nici în stagiunea precedentă, când au luat 4 puncte din 6 în duelurile directe. Probabil doar constanța lipsește pentru a face pasul următor. În ceea ce-i privește roș-albaștri, cu siguranță nu e cazul să fie apăsat butonul de panică, chiar dacă remiza din prima etapă a venit după prestația cu multe minusuri din partida cu Inter Club d'Escaldes și pentru a evita eșecul în fața sibienilor a fost nevoie de un gol în prelungiri al adolescentului Alexandru Stoian. Un jucător care arată calități de veritabil număr 9, dacă ne gândim și la reușita cu CFR Cluj, din ultima rundă a play-off-ului din sezonul trecut. Dar și despre asta ar putea fi prea devreme să discutăm...

<h2>Clujul dă primul lider al sezonului&nbsp;</h2>

Campioana s-a încurcat și la fel era să o facă și vicecampioana. În cele din urmă, CFR Cluj a obținut prima victorie stagională, dar a fost un succes cu emoții, venit abia în prelungirile duelului de acasă cu Unirea Slobozia (2-1). În schimb, Universitatea Cluj a deschis noua ediție de campionat cu un rezultat care îi permite să fie primul lider al campionatului. ”Șepcile roșii” s-au impus cu 4-1 în fața debutantei Metaloglobus, după o prestație care, totuși, nu l-a mulțumit pe Ioan Ovidiu Sabău. Merită însă remarcat debutul cu dublă al lui Jovo Lukic, care deja și-a egalat numărul de goluri reușite în sezonul trecut, când a evoluat pentru Universitatea Craiova.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02GXpDPiJJ1XGr1ixKJ8U6gSsYcb4RKsBFrWbJW4aVV3pFiGYeFNH8a95acrZ63sXfl

<h2>Poate fi Dobre omul de gol al Rapidului?</h2>

E o întrebare legitimă, după ce jucătorul de 26 de ani a marcat golurile prin care Rapid a câștigat cu 2-0 în fața lui FC Argeș, la Mioveni, în meciul de debut al lui Costel Gâlcă pe banca giuleștenilor. Însă nu e singurul motiv. Dobre a fost, alături de Claudiu Petrila, golgheterul alb-vișiniilor în sezonul trecut, cu 8 reușite în toate competițiile. Dar trebuie remarcat că a jucat cu aproape 1.000 de minute mai puțin decât colegul său. Astfel, Petrila a înscris de opt ori în 3.010 minute, în timp ce Dobre a ajuns la aceeași cifră aflându-se pe teren 2.054 de minute. În prima etapă a noii ediții de campionat, a avut nevoie de mai puțin de o repriză pentru o dublă.

<h2>E posibil să avem deja ratarea campionatului</h2>

UTA - Universitatea Craiova 3-3 a fost, indiscutabil, meciul etapei. Și aproape sigur se va găsi pe lista celor mai spectaculoase partide la finalul campionatului. Iar o întoarcere de scor de la 0-3 e o candidată serioasă la titlul de revenirea sezonului. De asemenea, nu putem să nu remarcăm că Pospelov continuă să marcheze sub comanda lui Adrian Mihalcea, pe care l-a urmat de la Unirea Slobozia. Însă înainte de orice, meciul de Arad ne-a oferit ceea ce are mari șanse să fie ratarea sezonului în Superliga, chiar dacă s-a jucat doar prima etapă. Înainte de a marca pentru 3-0 în startul reprizei a doua, Andrei Ivan a irosit incredibil șansa de a face 3-0 după nici o jumătate de oră de joc. Genul de fază care a dat naștere clișeului „e mai greu să ratezi decât să dai dai gol”.

https://youtu.be/yBYn5ygjSuI?si=owIB0lLH3dsh6XYm&t=169

<h2>Doar un punct pentru nou-promovate</h2>

Csikszereda și-a început spectaculos aventura în Superliga. În minutul 11 al primului meci jucat vreodată în prima ligă, avea 2-0 cu Dinamo. Nu a reușit să păstreze avantajul și, în cele din urmă, s-a mulțumit cu un singur punct. Alb-roșiii au revenit, au egalat și chiar au avut câteva șanse mari să ia chiar toate punctele. S-a terminat 2-2, singurul punct luat de o nou-promovată în runda inaugurală. Asta pentru că FC Argeș a pierdut acasă cu Rapid, în ciuda unor momente bune, iar Metaloglobus nu a rezistat în fața Universității Cluj, confirmând că este probabil principala candidată la retrogradare.

Noua ediție de campionat a început în forță. Duelurile spectaculoase, surprizele și momentele pe care probabil le vom revedea și în retrospectiva sezonului nu au lipsit

Cu ce rămânem după prima etapă din Superliga

Marius Huțu

CRONICĂ

A fost fotbalul prea intens și nu am avut timp să ne concentrăm la copilăriile din tribune. În 2025 scandările, șicanele, simbolurile, mesajele cu care atât unii, cât și ceilalți vor să epateze par apanajul unora care din dorința de a se lua prea în serios ajung în extrema cealaltă. E fotbal, e sport, e pasiune frumoasă și pe asta trebuie să ne concentrăm. Debut de Sivis pentru ciucani, cu o pasă care taie defensiva lui Kopici și îl lasă pe Dolny, nouarul „roș-negrilor”, singur cu Roșca. Bara se opune, numai că fundașul dreapta al dinamoviștilor se împiedică efectiv în minge, trimițându-și-o în propria poartă. Câinii sunt efectiv anesteziați și la nici zece minute de la primul gol asistă neputincioși la slalomul tânărului Bodo prin axul defensivei lor. Fază plecată după o banală aruncare de la margine. După un sfert de oră și 0-2 ajunge și Dinamo la meci. Conjucturalul fundaș central Mărginean are revelația execuțiilor de mijlocaș din bagajul său fotbalistic și trimite o diagonală hoață pentru speculativul Musi care își pune și el capul la contribuție pentru un start ideal în tricoul lui Dinamo. E 2-1 și o medie de trei goluri la cinci minute. Ritmul rămâne alert și cu tot cu stângăciile lui inerente, jocul place, te ține conectat.

Ușor-ușor oaspeții își confirmă statutul de echipă mai matură, că mai închegată nu ne vine încă să spunem la câte schimbări au fost acolo. Cert e că au jucători peste media Superligii, iar doi dintre ei o arată, Cârjan și Gnaohere se sincronizează perfect pentru golul de 2-2, ultimul șutând superb din marginea careului de 16 metri. Chiar toți francezii de pe teren trebuie să marcheze de ziua Franței?! Nu de alta, dar mai e unul pe bancă și pe final a intrat și el...Poarta în care o fac devine un amănunt. Important pentru noi e că avem genul de confruntare pe care o invocăm indiferent de numele combatantelor, atunci când ne așezăm în tribune ori în fața televizoarelor. Unde mai pui că mai e o repriză… Una care începe la fel de promițător, tot cu Dinamo având inițiativa, doar că cipriotul Kyriakou cu o torpilă de la distanță și Cârjan pe respingere nu îl pot păcăli pe Pap. Apoi cineva scoate meciul din priză odată cu căderea instalației de nocturnă. Practic, imediat după ce Ilyeș și Kopici operaseră primele modificări, și unul și celălalt în ofensivă. Generatorul a pornit în cele din urmă. Greu, dar a pornit. Pare însă că doar pentru Dinamo. Csikszereda orbecăie după un întrerupător. E clar că pauza asta forțată a rupt ritmul, i-a scos cumva din priză. Chiar și așa, Babati a fost la pun pas să îi stingă de tot lumina lui Roșca, cu un șut de la centrul terenului. Ultima mare ocazie a fost a lui Caragea cu un șut în transversală. 2-2 cu Ciucul având startul de meci și Dinamo finalul. Un egal care îi nemulțumește mai mult pe oaspeți la cum s-a jucat. După ce nu a bătut acolo nici în liga a doua, nici în baraj și nici în Cupă, câinii nu pot învinge nici la primul meci al trupei lui Ilyeș în Superligă...

Egal spectaculos și cu peripeții în ultimul meci al primei etape, cu patru goluri, toate în prima repriză, și o pană de curent care a împins meciul până spre miezul nopții.

FK Csikszereda - Dinamo 2-2. A început luni și s-a terminat aproape marți la Miercurea Ciuc

Levente Balint

<h2>A fost un joc marcat și de deciziile de arbitraj, contestate de fariști&nbsp; &nbsp; </h2> Ultimele cinci dispute directe dintre FC Botoșani și Farul au avut scoruri strânse, astfel că ne așteptam la o partidă imprevizibilă. Interesul pentru acest joc a fost sporit de debutul lui Ianis Zicu ca ”principal” în Superliga, după ce a realizat o miraculoasă promovare cu Metaloglobus. În același timp, era de urmărit noul Farul, după îndelungata prezență pe bancă a lui Gheorghe Hagi.&nbsp; <h2>Joc dinamic din prima parte&nbsp;</h2> S-a trecut repede peste perioada de ”tatonare reciprocă”. Vână a trimis deja din minutul 4 pe lângă poartă, deși era în careul mare și putea face mai mult. Bodișteanu (5) a fost aplaudat pentru șutul său ”afară” de la 17 metri, iar în minutul 17, Enzo Lopez a fost blocat într-o poziție bună, în careul mare, de Țîru.&nbsp; Botoșaniul a avut o posesie superioară, dar Farul a încercat să profite de spațiile din spatele greoaiei apărări adverse. Într-o asemenea situație, Maftei (22) a fost aproape de a puncta, dar a expediat balonul din 14 metri prea slab pentru a-l păcăli pe Anestis.&nbsp; Vulnerabilitatea pe contre era să fie fatală pentru amfitrioni în minutul 28, când Grigoryan i-a luat fața lui Ilaș, acesta din urmă trăgându-l ușor în careul mare pe armean. Arbitrul Mladinovici a analizat faza prin sistemul VAR, dar a considerat că acest contact nu a fost suficient de clar pentru a se dicta penalty.&nbsp; Moldovenii au dat mai departe impresia că sunt în controlul jocului, dar tot Farul era să puncteze. Anestis (38) a respins dificil un șut al lui Vână, iar Vojtus (42) a reluat cu capul mult în afara buturilor, din centrul careului mare.&nbsp;<h2> Mailat aduce fericirea, Anestis o risipește!&nbsp;</h2> După pauză, Grozavu a dinamizat atacul prin introducerea lui Mitrov, unul din cei mai buni jucători botoșăneni din sezonul trecut. Ambele formații au abordat deschis jocul, Tănasă (53) ratând de puțin golul pentru Farul, dintr-o poziție bună. &nbsp; Apoi, Mailat, revenit la Botoșani după un periplu în Coreea de Sud și la Sepsi, a simțit din nou gustul bucuriei pe arena moldoveană. Extrema a scăpat vertical spre poartă și a marcat din 12 metri (61), după un contact cu Maftei. Arbitrul Horia Mladinovici a comunicat cu cei din cabina VAR, dar nu a întors decizia, spre nemulțumirea oaspeților.&nbsp; Botoșaniul nu s-a bucurat prea mult. Iar aici și-a adus contribuția Anestis. Portarul care a avut destule momente nesigure de-a lungul partidei a ieșit greșit la o centrare înaltă a lui Maftei, iar Cojocaru a marcat nestingherit cu capul din șase metri: 1-1!&nbsp; Gazdele au primit un imbold puternic în minutul 86, când Dican a văzut al doilea ”galben”. Trupa lui Grozavu a presat, dar nu a avut inspirația necesară în două momente-cheie. Întâi, nou intratul Dumiter (90+3) a trimis peste poartă din unghi, irosind o fază la care putea fi ceva mai inspirat. Iar în minutul 90+7, la o lovitură liberă bătută de Mitrov de la 22 de metri, mingea a trecut puțin pe lângă poartă.&nbsp; Până la urmă, un scor oarecum just, dacă ne uităm și la statisticile partidei. Ce este bine este că am avut parte de un meci în care cele două echipe au încercat să fie cât mai ofensive. Nu a fost un joc spectaculos, dar nici pe departe unul plictisitor.

Ianis Zicu a debutat cu un egal pe banca dobrogenilor, după o repriză secundă animată mai ales după minutul 60.

Botoșani-Farul 1-1. Meci strâns în Moldova

Parcă e un făcut ca FCSB să debuteze cu sibienii. Primul meci lor meci intern din 2025 a fost cu Hermannstadt, acasă și s-a terminat 1-1. Acum s-a schimbat doar stadionul, Ghencea în loc de Arena Națională, și s-a terminat cu același scor. De fiecare dată au condus ardelenii. În ianuarie egala Crețu, acum același lucru l-a făcut puștiul Stoian (cu capul din 6 metri, din centrarea lui Radunovic), când tabela arăta deja minutul 90+3!!!

Cu trei minute mai devreme însă, la 0-1, soarta meciului ar fi putut fi pecetluită. Cisotti i-a făcut un cadou nesperat lui Ianis Stoica, pasându-i ideal, dar șeptarul Sibiului (proaspăt transferat definitiv tocmai de la FCSB), după ce a preluat corect, a șutat jos, la colț, tot stadionul vedea deja un nemilos și inapelabil 0-2 pe tabelă, dar mingea s-a dus la rădăcina barei, iertând-o pe campioană de prima înfrângere internă din noiembrie încoace.

Când egalezi în minutele de prelungire după ce abia îți trecuse glonțul letal pe lângă ureche, în primul rând trebuie să mulțumești unei sorți binevoitoare. Abia după ce-ai făcut asta te poți gândi și că lucrurile nu merg deloc grozav. Ba chiar ești obligat să observi că merg prost de-a binelea. FCSB a făcut un meci slab, de nota 5 cu indulgență. Mulți jucători par complet ieșiți din formă, în frunte cu Tănase și cu Olaru. În absența vârfului autentic, acolo în față apar tot felul de idei fanteziste. Colac peste pupăză, până și impecabilul până acum Cisotti îi dă pasă de gol adversarului Ianis Stoica.

<h2>Cruțarea forțelor pentru ...Andorra</h2>

Poate că toate acestea se întâmplă și pentru că vacanța a fost prea scurtă. Dar s-ar putea să fie de vină și ”rotația cadrelor”. O echipă pentru Europa, aproape cu totul alta pentru campionatul intern. Șase jucători noi de miercuri până sâmbătă, probabil pentru mai multă prospețime marțea viitoare în Andorra. Nu cumva e o exagerare? Pentru că în manșa tur din Europa n-a jucat Inter Club prea bine, ci FCSB foarte slab. Ca și acum, cu sibienii.

<h2>Ce începe prost, se termină mereu bine?</h2>

Dar constatăm că aceste începuturi slabe de sezon intern ale FCSB-ului încep să se clasicizeze. Anul trecut, în primele runde s-au pierdut meciuri acasă cu Oțelul și cu Iași, plus deplasarea de la Sibiu. Din august încolo a mai fost o doar singură înfrângere, la Botoșani. Campioana nu că n-ar fi interesată de campionatul românesc, dar pare convinsă că Superliga e o oboseală care o abate de la drumul spre țelul european propus. Dar dacă anul trecut busuiocul intern a putut fi dres, nimeni nu garantează că și acum se va întâmpla la fel.

Ca și în anul trecut, campioana, cu gândul la Europa, începe slab sezonul intern

FCSB-Hermannstadt 1-1. Ianis, Stoian și foarte mult noroc

Startul noului sezon de Superliga a adus nu unul, ci două debuturi absolute. Echipa superliga.ro le-a urmărit pe Metaloglobus și&nbsp;Csikszereda și a surprins toate emoțiile de pe teren și din afara lui.&nbsp;

Metaloglobus și Csikszereda, poveștile unor debuturi istorice

Maxime Sivis s-a adaptat repede în București, doar cu stilul de joc din Superliga i-a luat ceva mai mult să se obișnuiască. Dinamovistul nu știa prea multe despre România înainte să vină aici. Sivis a povestit cum și-a început cariera, ce a însemnat pentru el să joace în ”Derby de România” și cât de importanți sunt fanii care cântă meci de meci.

Motivat să câștige trofee

Superliga feminină

După un sezon intens, în care Farul Constanța a cucerit <a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9">titlul național </a>feminin pentru a doua oară consecutiv, fundașul central Antonia Bratu își deschide sufletul pentru superliga.ro. Între amintiri din copilărie, accidentări și timp petrecut în Italia, Antonia dezvăluie ce înseamnă, pentru ea, conceptul de disciplină și cum victoria e mai mult decât un rezultat: este o lecție grea și necesară în formarea ei de sportiv și om.Am cunoscut-o pe Antonia înainte de ultimul meci din <a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9">Superliga Feminină</a>, cu U Cluj, un meci după care fetele Ralucăi Simes au primit trofeul de campioane. Antonia nu a jucat, fiind încă în recuperare după o accidentare la călcâi. Jucătoare și în echipa națională a României, Antonia, la cei 20 de ani ai ei, mă privea sigură pe ea, pe ce poate, pe ce a învățat de la viață. „Eu sunt un pierzător care a mai încercat o dată și pentru mine titlul ăsta înseamnă mult.” L-a câștigat de două ori cu Olimpia Cluj, dar ce rămâne mai pregnant în amintire e cum l-a pierdut cu Poli Timișoara. Pentru asta și poate pentru toate momentele în care a pierdut, Antonia Bratu a ridicat trofeul într-o zi călduroasă de mai și a strigat. Tare. Să se audă în toată țara, până la Timișoara.

„Bine ai venit în lumea victoriei” scrie într-o postare la Antonia pe Instagram, o poză dintr-o carte pe care a citit-o. Am întrebat-o cum e în lumea victoriei. Și ne-a zis că nu se culcă pe o ureche, că victoria asta e doar o cărămidă pusă în casa pe care o construiește. Antonia privește victoria cu bucurie, dar și ca pe o provocare. Ca pe un semnal de alarmă că nu te poți opri aici, la borna asta. <h2 style="text-align:center;">Ștacheta se ridică mai sus, disciplina rămâne la fel, iar determinarea crește. Asta face victoria pentru Antonia.</h2> Antonia s-a născut în Râșnov, a practicat sărituri cu schiurile și a fost campioană națională la juniori. A ales fotbalul, dar a rămas cu o lecție de la sărituri: „Acum, de fiecare dată când cad, indiferent cât de tare cad, am învățat să mă ridic.” De la fotbal în echipa de băieți din Râșnov, unde juca și fratele ei, a ajuns la Olimpia Cluj, cu care a câștigat două titluri naționale, o Cupă a României și a participat și în Women's UEFA Champions League. De la Olimpia Cluj, la aproape 16 ani, a plecat la Sassuolo. „Când am ajuns în Italia, acolo m-a lovit viața cu adevărat. Am coborât cu picioarele pe pământ și m-am reeducat atât personal, cât și profesional.” S-a întors în țară la Poli Timișoara, apoi a ajuns la malul mării, la Farul Constanța, unde a petrecut momente frumoase în acest sezon: „Uite, ăsta e un lucru pe care ți-l oferă fotbalul. Viața asta de vestiar, viața din autocar. Petrecem aproape non-stop timp împreună și se formează niște legături. Asta e un lucru fain la fotbal.”Ne-a mai zis amuzată că e important ca un fotbalist sau fotbalistă să se gândească și la altceva în afară de fotbal. Deoarece învățătura nu a încurcat pe nimeni. O zice din experiența cărților citite și discuțiilor cu tatăl ei, care le-a insuflat ei și fratelui său ideea că trebuie să fii curios, să-ți placă să vezi lumea cum e ea de fapt. <h2 style="text-align:center;">Îmi place muzica din perioada interbelică, îmi plac trupele vechi, ABBA, Quincy Jones îmi place maxim,&nbsp; Phil Collins. Sunt old school. Îmi place viața pe stil vechi.</h2> Te uiți la Antonia și vezi o puștoaică de 20 de ani. Apoi o asculți și, din senin, parcă ți se deschide în fața un întreg univers. Unul în care încap toate trăirile ei. De la recunoștința pentru părinți și frate, până la emoția pierderilor cu care a luptat. Și pe care le-a îmblânzit. Departe de casă, s-a construit într-un om matur, care își respectă valorile și își cunoaște valoarea. Și tocmai de asta te miri unde încap atâtea trăiri, visuri și putere în doar 20 de ani de viață. Ce nu știm noi e că lumea victoriei e mult mai mare decât pare. Iar Antonia a găsit cheia de la poarta ei. Și o ține bine. Iar dacă te îndoiești pentru o secundă, îți zice senin: „Sunt un zid acolo, nu luăm gol.” Și o crezi pe cuvânt.

Campioana de la Farul Constanța vorbește despre lumea victoriei, sacrificiu și disciplină

Antonia Bratu: “Sunt un zid acolo, nu luăm gol”

Mihai Mateaș

A antrenat în România, în Spania, în Arabia Saudită, în Danemarca, în Polonia și apoi din nou în România. A închis, momentan, cercul, și este unul dintre puținii tehnicieni care se pot lăuda că a antrenat trei granzi din Superliga, FCSB, Universitatea Craiova și, acum, Rapid. Costel Gâlcă, recunoscut drept un monument de profesionalism și de bun simț, ne-a oferit primul interviu în calitate de tehnician al giuleștenilor, vorbindu-ne despre ce nu a funcționat la Craiova, ce a găsit la Rapid, dar și despre ce are de gând să facă în continuare alături de gruparea vișinie. – Discuție cu Costel Gâlcă, în cantonamentul Rapidului, primul cantonament cu Rapid. Ne-am grăbit așa, nici nu te-ai dezmeticit bine ca antrenor al Rapidului, dar îți mulțumim mult de tot pentru amabilitate, că ne-ai primit. Și vreau să te întreb care sunt primele impresii „în vișiniu”? – Bună ziua! Am mai spus-o, e o perioadă mai grea pentru noi. Bineînțeles, ne lipsesc jucători, sunt cinci jucători la loturi naționale, inclusiv Jambor, Ignat, Borza, Vulturar... - Grameni! - Grameni, da. - Rareș Ilie? – Da, Rareș Ilie, așa e. Dar, bineînțeles, e important pentru noi ceea ce avem cu noi la momentul actual, pentru a-i aduce la un nivel fizic și să omogenizăm echipa, să creăm relații de joc. Știu că nu e ușor pentru ei, se vede pe fețele lor, dar cu siguranță că vom avea rezultate bune după această perioadă și ne dorim să ajungem cât mai bine la începerea campionatului, pentru că e important să facem acea conexiune cu suporterii noștri. – Știu că în momentul în care își negociază Costel Gâlcă contractul, toată lumea pune accent pe clauze și pe alte discuții, dar, cunoscându-te pe tine, știu cât de important e să ai parte de condiții de antrenament, să ai parte de toate facilitățile necesare unui club pentru a pregăti performanța. Cât de mulțumit ești de ce ai găsit la Rapid din acest punct de vedere? Știut fiind faptul că e o bază în construcție încă, dar îți respectă standardele, să spunem, ce ai găsit acum? – Bineînțeles, Rapid are o infrastructură foarte bună și, cu cea nouă de la Ștefănești, eu cred că o să treacă la alt nivel și va fi mult mai bine pentru noi, pentru echipă, pentru club, pentru că e important pentru jucători să aibă un loc stabil și să ne desfășurăm activitatea de zi cu zi în același loc. Și, în urma acestui lucru, o să se vadă mult în exprimarea lor în teren, pentru că știm că echipele care își doresc performanță au un cantonament, o bază sportivă și Rapid a făcut acești pași.

– Cât de mult te-a surprins contactul din partea lui Dan Șucu, cu oferta venită de la Rapid, și cât de repede s-a derulat totul? – Îmi place să spun timpul și durata și când... Dar, într-adevăr, m-a surprins. Dar, cum am zis înainte, am venit cu mare drag și am acceptat această ofertă pentru că cred în ceea ce se poate face la Rapid. Și clubul este dispus să investească, să crească de la an la an. – După experiența Craiova, putem spune că găsim un Costel Gâlcă mai motivat chiar decât era la prima experiență în fotbalul românesc, să dovedească faptul că a fost un accident de parcurs, să-i spunem, experiența Craiova? – Hai să ne întoarcem la ce ai spus tu, de clauze, de multe lucruri. E nevoie de timp. E nevoie să poți să faci niște pași, să poți să cunoști echipa mai bine, să ai timp ca să îmbunătățești anumite poziții. Și, de aceea, poate, și când discut contractul, aceasta este o parte importantă. Nu atât pentru acei bani, ci pentru a-mi da timp să pot să valorific tot ceea ce este într-un club. Pentru că nu peste noapte vine un antrenor și poate să câștige campionatul sau să se bată la cupe europene, dar trebuie făcuți niște pași în acest sens. – După o primă evaluare, putem cuantifica în luni momentul în care echipa să se exprime la pretențiile tale? Cam în cât timp Rapidul va fi ceea ce îți dorești tu? – Eu îmi doresc de la primul meci. Știu că nu va fi ușor, dar îmi doresc de la primul meci ca Rapidul să aibă identitatea pe care ne-o dorim toți și, de aceea, de a fi o echipă ofensivă, de a-și impune jocul. Bineînțeles că nu va fi ușor și sunt echipe foarte bune în campionatul nostru, care sunt la un nivel foarte înalt, dar o să încercăm să ne impunem jocul nostru, filosofia și această mentalitate de a merge pe orice stadion pentru a câștiga meciul. – Deci discursul va fi cu Rapid favorit la orice meci? – Ne dorim. Dacă nu credem acest lucru și dacă nu facem acest lucru în teren, atunci o să gândim ca o echipă mică. De aceea, oriunde ne-am duce, trebuie să putem să ne impunem jocul, să vrem să câștigăm meciurile, pentru că numai așa poți să faci performanță.

– Ești conștient că sunt o grămadă care deja pun pariuri că... Există genul ăsta de caracterizări în fotbalul românesc: „nu-l prinde paltonul”, „nu-l prinde bluza de trening”... Mă gândesc că cel puțin un an vei sta aici. – Sunt opinii, dar de aceea spun: eu sunt aici să pot să demonstrez, eu și stafful meu, că putem face niște pași spre performanță, de a duce echipa acolo unde ne dorim. Și, mă repet, ușor nu va fi, pentru că, într-adevăr, trebuie întărite anumite poziții. Am spus și la conferință că sunt două poziții prioritare pentru mine: fundaș central și atacant. Și, bineînțeles, e important ceea ce văd în aceste două săptămâni până începe campionatul. – Ideal e să ai toți jucătorii la dispoziție în perioada asta. Nu se întâmplă des în România. Mă gândesc că vor veni pe parcurs. Ai speranță că vor veni până la finalul cantonamentului? – Eu îmi doresc să vină cel puțin doi jucători. Pentru că e important să-i avem, să-i integrăm în grup. Nu va fi ușor, pentru că poate și exigența noastră e diferită sau ideile sunt diferite de cum a fost înainte. – Asta înseamnă că discuțiile sunt angajate. Ne dorim să ajungă cât mai repede. Și mâine, dacă se poate. Vorbeai despre stilul ofensiv al Rapidului. Se suprapune cumva cu stilul tău. Îți place ca echipa să aibă mingea, să controleze jocul? – Pentru acest lucru trebuie să înțelegem: toată echipa trebuie să facă un efort unitar, să fie un efort distribuit pentru a avea un fotbal ofensiv. Numai așa se poate. Și cred că această echipă este destul de tânără și poate avea o intensitate mult mai mare, comparativ cu alte echipe. E un lucru pozitiv pentru mine, pentru ceea ce am văzut în aceste zile.

– Relația cu suporterii este una foarte importantă. S-a speculat greșit partea cu „educația” suporterilor rapidiști. Sunt sigur că nu asta ai vrut să spui. – Ei sunt mult mai... și au demonstrat că sunt generoși cu susținerea echipei, că au mers peste tot. Și ceea ce am văzut, pentru că eu n-am mai fost pe Giulești de mult timp, este că aproape tot stadionul susține echipa. Înainte era doar galeria. Acum tot stadionul e galeria. – Cred că și raportarea față de tine. Ai venit ca adversar, cu Craiova. Felul în care s-au raportat la tine acum, față de perioada în care erai jucător... – Eu ce vreau să scot în evidență e că e o atmosferă de spectacol. E, într-adevăr, al 12-lea jucător. Și înainte, poate nu, când am fost ca jucător, cânta doar galeria. Acum tot stadionul. – Te gândeai atunci, când ai venit cu Craiova în Giulești, că următorul meci îl vei juca acolo ca antrenor al Rapidului? – Da, ăsta-i fotbalul. Într-un fel sau altul, eram tot timpul... hai să zic, în această presiune. Știam de mult timp ce putea să se întâmple și depindeam mult de rezultate. Nu mai eram pe aceeași linie cu conducerea și atunci mă așteptam în orice moment. – E cumva tipic ce se întâmplă la Rapid. E de lăudat faptul că a adus un director sportiv din Italia, un om cu know-how și cu un trecut în fotbalul de cel mai înalt nivel. Spuneam că e atipică. Întâi a venit antrenorul, după a venit directorul sportiv și te-aș întreba cum crezi că va fi colaborarea cu Mauro Pederzoli și în ce măsură discuțiile, în momentul în care ai venit, știu că erau angajate deja cu el. În ce măsură știai tu de el înainte să semnezi și el de tine înainte să semneze? - Prea multe eu nu știam. Știam că o să vină un director sportiv, nu știam de unde, dar, cu siguranță, cu experiența lui, pe care o are în fotbal, o să ajute foarte mult echipa și pe mine, bineînțeles. Și la ce mă refeream înainte, de aceea spun că Rapidul vrea să crească mult mai mult în multe aspecte. A adus un director sportiv cu experiență.

– Cum l-ai găsit? Cum e colaborarea cu el? Sunt primele zile, categoric, dar... – E foarte fluentă, pentru că vine normal, e de atâta timp în fotbal și are nevoie și de informațiile mele și de ale celor din jur și e foarte fluid în sensul că vedem în aceeași direcție ceea ce ne dorim să facem la Rapid și cum vrem să arate echipa. – Deci e o viziune comună. – Da. – O viziune comună a ta cu a lui Mister, să-i spunem, Mister din partea asta administrativă, tehnica administrativă. Bănesc că nu e o barieră lingvistică, comunicarea e facilă, pentru că și tu stăpânești mai multe limbi străine. Bănesc că și el vorbește în afară de italiană... – Da, dar vorbește spaniolă foarte bine, foarte fluent. – Și vorbești și tu spaniolă, nu? - Da. Un pic.

- Apropo de limbi străine și de antrenori români, am avut ocazia să îl salut pe Edi Iordănescu în momentul în care a fost instalat la Legia Varșovia. Tot zilele trecute, Mircea Rednic instalat și el într-o țară francofonă, la Standard Liege. Cristi Chivu, mai acum câteva săptămâni pe banca Interului. Răzvan e de atâta timp la PAOK. Ai nostalgia așa a vremurilor când și Costel Gâlcă era într-un campionat puternic, la Espanyol? Școala românească de antrenori pare că din nou ne aduce în prim plan. – E un lucru care demonstrează că avem antrenori foarte, foarte buni. Și mă bucur foarte mult și pentru Cristi, și pentru Edi, și pentru domnul Rednic că activează în campionate foarte puternice. Și spune foarte mult despre școala noastră de antrenori. Și sunt capabili ca să pătrundă în aceste campionate, pentru că știți că nu e așa ușor. – Cristi cumva are același traseu sau are un traseu similar cu al tău pentru că ai jucat la Espanyol, ai lăsat urme acolo și, categoric, că a contat foarte mult în a te contacta. Eu știu, după ce câștigi multe titluri cu Rapid, peste 4-5 ani, te gândești să te întorci în campionatul spaniol? – În acest moment, mă gândesc aici. Pentru că e important pentru noi să avem o traiectorie cât mai bună, să ne atingem obiectivele. Pentru că asta ne dorim și noi, și clubul, și suporterii.

– În încheiere, te-aș întreba despre două subiecte. S-a încheiat pentru România un nou Campionat European de tineret. Foarte mulți jucători, îi numărai și tu mai devreme, a avut Rapidul acolo. În măsura în care ai avut timp să urmărești, cum ți se pare experiența României la acest turneu final? – Am văzut toate meciurile. Cel puțin primele două au fost meciuri foarte echilibrate, cu Italia și cu Spania. Dar știm că am jucat împotriva unor echipe naționale, cu jucători foarte buni, de top, care joacă în echipe de top în Europa. Am fost foarte buni. În aceste două meciuri a depins mult de unele momente de joc, pentru că, ok, putem să spunem că Spania ne-a dominat, dar tot am avut acea șansă de a marca al doilea gol și poate se schimba totul. – Eu nu mă pot abține. Înaintea meciului cu Spania, conferință de presă cu Santi, selecționerul spaniol, sunt sigur că știi. A fost un moment în care ne-am emoționat cu toții. N-am cum, în discuția cu tine, să nu-l aduc pe Didi în discuție și l-am amintit cu mare plăcere. Și nu mă pot abține să te întreb: ce ți-ar fi zis Didi când i-ai fi zis că semnezi cu Rapidul? Dacă poți să replici exact cum ți-ar fi zis, dacă poate fi spus. Facem acest exercițiu de imaginație în memoria lui. – Cu siguranță că ar fi fost printr-o glumă, pentru că e un prieten foarte, foarte bun, care cu siguranță se bucură de acolo unde e, pentru mine și pentru toți prietenii pe care îi are. – Am reușit și asta, peste timp așa. Eu cred că ți-ar fi zis ceva cu Costeluș și, mai departe, dar de acolo de unde e, cred că e și un pic rapidist de acolo, pentru tine, pentru că știu cât de mult ținea la tine și cât de mult își dorea să reușești încă de la începuturile tale, nu? – Da, sunt legate de el, de când lucra la federație. Dar a fost un sprijin pentru mine. Bineînțeles că relațiile noastre, nu trebuie să mai spun eu, erau foarte, foarte bune și era un om care îți dădea tot.

– Echipa națională mare, că tot am vorbit de federație, din păcate are șanse doar teoretice pentru calificarea de pe prima poziție. Ne e dor de un Campionat Mondial, la care tu ai reprezentat România. Tu ai fost în momentele acelea magice cu România la turnee finale de Campionat Mondial. Ne mai întoarcem în America? – Toți ne dorim. Toți ne dorim să ne întoarcem, fie că e la baraj, fie că e de pe primul loc. Dar ne dorim acest lucru, pentru că am văzut exprimarea lor după un Campionat European și încrederea lor. Și atunci avem nevoie de aceste calificări.

Loc	Club	MJ	DG	P
1	UCJ FC Universitatea Cluj	1	3	3
2	RAP FC Rapid București	1	2	3
3	CFR CFR Cluj	1	1	3
4	UTA UTA Arad	1	0	1
4	UCV Universitatea Craiova	1	0	1
6	DIN Dinamo București	1	0	1
6	FKCS FK Csikszereda	1	0	1
8	FAR FC Farul Constanța	1	0	1
8	FCB FC Botoșani	1	0	1
8	FCSB FCSB	1	0	1
8	FCH AFC Hermannstadt	1	0	1
12	OTE Oțelul Galați	1	0	1
12	FCP Petrolul Ploiești	1	0	1
14	SLO Unirea Slobozia	1	-1	0
15	FCA FC Argeș	1	-2	0
16	MGB Metaloglobus	1	-3	0

superliga 2025

Fotbal

vineri 18 iulie

sâmbătă 19 iulie

duminică 20 iulie

luni 21 iulie