FK Csikszereda

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

FC Botoșani

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

Oțelul Galați

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

FC Universitatea Cluj

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

Metaloglobus

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

Universitatea Craiova

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

UTA Arad

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

FCSB

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

Ionuț Tătaru

CRONICĂ

Rapid și Oțelul Galați s-au întâlnit într-un context în care fiecare echipă avea obiective clare, dar foarte diferite. Rapid, aflat pe primul loc al campionatului sub comanda lui Costel Gâlcă, își consolidase statutul de lider și venea cu dorința de a-și menține ritmul, chiar dacă în ultima etapă obținuse doar un egal în duelul cu FC Botoșani. De cealaltă parte, Oțelul, condus de Laszlo Balint, se afla la doar un punct de zona de play-off, în spatele celor de la UTA, și privea această confruntare ca pe o oportunitate de a rămâne în lupta directă pentru primele poziții, fiecare pas greșit în acest moment al campionatului putând provoca nopți nedormite celor doi antrenori, înainte de a se trage linie, la finalul sezonului regular. Atmosfera din jurul meciului a fost marcată de contrastul dintre cele două echipe, despărțite totuși de 12 puncte în clasament. Dacă giuleștenii sunt siguri de fapul că vor evolua în play-off, pentru Oțelul fiecare meci până la finalul sezonului va fi de totul sau nimic. La ora debutului partidei, Rapid avea în față un scenariu ideal, după ce FC Botoșani obținuse doar o remiză albă pe terenul celor de la FC Argeș. Astfel, o victorie în ultimul meci de pe teren propriu din acest an le-ar fi asigurat giuleștenilor prima poziție a clasamentului la finalul anului calendaristic. Și totul părea să meargă strună pentru elevii lui Gâlcă, pentru că gazdele au început în forță meciul, iar Petrila (6) a fost aproape de deschiderea scorului, atunci când a pătruns în interiorul careului din banda stângă, dar mingea trimisă de acesta, la colțul lung, a trecut puțin pe lângă poartă. La flash interviul dinaintea partidei antrenorul Rapidului nici nu a vrut să audă de calculele propuse de jurnalist după ce se aflase de rezultatul de la Pitești, acesta spunând apăsat că “totul depinde de ceea ce vom face noi în teren. Greșim dacă ne uităm la adversarele noastre când totul depinde de noi în acest moment”. Un mesaj, care, din păcate pentru echipa sa, nu a fost asimilat prea bine de jucătorii săi în debutul meciului, pentru că Oțelul a început să forțeze și chiar a reușit să deschidă scorul, în minutul 17, când Bordun i-a pasat foarte bine în centrul careului lui Nuno Pedro, care nu a stat prea mult pe gânduri și a șutat imparabil, în fața unui Aioani, care a fost neputincios.

Nuno, Pedro

Giuleștenii au încercat imediat revenirea, atunci când Dobre (26) și-a făcut mingea spre centrul terenului, dar șutul deviat al acestuia a trecut la o palmă de poarta lui Dur Bozoancă. Apoi, gazdele au început să se bâlbâie, pentru că Dobre a pierdut o minge în marginea terenului, Andrezinho (36) a șutat periculos de la marginea careului, Aioani a respins neinspirat, dar nici Bordun nu a avut mai mult noroc atunci când a șutat mult peste poartă, din poziție ideală. Prima repriză s-a încheiat cu giuleștenii în corzi, cu niște jucători la limita unei crize de nervi după ce Cristian Moldoveanu, centralul partidei, nu a văzut un corner evident după de șutul lui Christensen din prelungiri a fost deviat în afara terenului de Iacob. A fost și un moment care a prevestit că Rapidul avea să revină furibund în teren, lucru confirmat de ocazia uriașă a lui Koljic, care l-a evidențiat pe Dur Bozoancă, la doar câteva minute de la reluare. Dar, la fel ca în prima repriză, giuleștenii au arătat că sunt fragili în defensivă atunci când sunt presați cu adevărat. Oțelul nu s-a speriat de amenințarea elevilor lui Gâlcă, iar Nuno Pedro a fost la un pas de 0-2, la o fază la care Aioani a reușit să respingă în corner. Lucrurile nu s-au schimbat deloc în bine pentru gazde odată cu trecerea timpului, chiar din contra. Oțelul a început să controleze meciul, iar Paulinho (58) a lovit bara, dând mari emoții adversarilor. Aioani a fost în prim plan cu jumătate de oră înainte de final, pentru că Bordun și același Paulinho au fost aproape de închidă meciul, cu două execuții care l-au evidențiat pe portarul convocat la echipa națională. Meciul a fost închis de o execuție rară în fotbalul românesc, dar și de o mare greșeală a lui Aioani. Iacob (80) a trimis o folha seca de manual și chiar dacă mingea nu a fost foarte bine plasată, Aioani nu a mai putut interveni la execuția jucătorului gălățean. A fost o lovitură prea puternică pentru Rapid, care nu a mai avut reacție și a ratat o șansă uriașă de a lua toate cele trei puncte și de a avea un final de an liniștit.

Oțelul Galați a dominat meciul cu Rapid și produs surpriza etapei, reușind să învingă într-o manieră categorică liderul campionatului

Rapid - Oțelul 0-2. Surprize, surprize

FC Argeș și FC Botoșani s-au întâlnit într-un moment în care ambele echipe reușiseră să surprindă prin parcursul lor din acest debut de sezon. După 19 etape, cele două formații se aflau pe locuri de play-off, o poziție pe care puțini o anticipaseră la startul campionatului. Argeșul, condus de Bogdan Andone, își construise pas cu pas un drum solid, bazat pe disciplină și organizare, iar Botoșaniul lui Leo Grozavu venea cu încredere după un rezultat important, egalul alb obținut în fața liderului Rapid. Contextul oferea un duel cu miză, între două echipe care depășiseră demult așteptările și care își consolidaseră statutul de mari protagoniste ale sezonului. Atmosfera din jurul confruntării a fost marcată de sentimentul că ambele cluburi se aflau într-o etapă în care confirmarea trebuie să vină în ultimul sprint înainte de finalul sezonului regular.. Argeșul își dorea să confirme că parcursul bun nu fusese întâmplător, iar Botoșaniul venea cu dorința de a arăta că punctul obținut contra Rapidului fusese doar o confirmare că echipa a reușit să se obișnuiască cu presiunea acestui sezon, în care va ajunge să joace în meciuri cu miză foarte importantă până la finalul campionatului. Cele două echipe începeau meciul cu un moral ridicat, iar duelul dintre ele a era privit și ca un test de maturitate, puțini jucători din cadrul celor două echipe având posibilitatea să joace până în acest moment meciuri cu o asemenea presiune în topul clasamentului. În spatele cifrelor, întâlnirea dintre Argeș și Botoșani a adus în prim-plan, din nou, sistemul incredibil pe care îl propune formatul din Superliga. Asta pentru că moldovenii au fost la un pas de retrogradare în sezonul trecut, iar acum zburdau aproape de prima poziție a clasamentului.

Matos, Ricardo Manuel Pinho

Meciul a început cu cele două formații oarecum reținute, duelul principal și cheia meciului fiind la centrul terenului, unde jucătorii au avut mai multe dueluri tari, chiar dacă partida a avut ritm încă din debut. FC Argeș a avut un plus evident, dar acesta a contat doar la impresia artistică, pentru că ocaziile au lipsit în jocul celor două formații. Singura excepție a fost minutul 13, atunci când Briceag a centrat foarte bine în centrul careului, da unde Matos a ratat incredibil, dintr-o poziție ideală, el reluând pe lângă poartă. Botoșaniul a rămas la cutie, dar nici FC Argeș nu a mai îndrăznit prea mult, chiar dacă și după 25 de minute s-a apropiat din nou de poarta oaspeților, elevii lui Bogdan Andone fiind, însă, foarte neinspirați în ultima treime a terenului, acolo unde au părut că pierd o viteză importantă atunci când se apropie de poarta lui Anestis. Finalul primei reprize a adus și cea mai mare ocazie a meciului, atunci când Rață a centrat din partea dreaptă a terenului, Bettaieb a reluat bine din centrul careului, dar mingea a fost respinsă în bară de portarul Botoșaniului. Acesta a fost, de altfel, și singurul șut pe spațiul porții în primele 45 de minute. Partea a doua a meciului a început tot cu FC Argeș în ofensivă, pentru că Ianis Pârvu și-a amețit adversarul direct în banda dreaptă și a centrat pentru Rață, care a reluat ciudat, cu capul, o minge care a trecut peste goalkeeperul oaspeților și s-a scurs prin fața porții. Botoșaniul s-a prins adversarul descoperit de abia în minutul 62, când Mailat a scăpat în poziție ideală, a reușit să ridice mingea peste portarul advers, dar Tofan a reușit să respingă in extremis, înaintea ca mingea să intre în poartă. A fost și ultimul moment cu emoții al unei confruntări care promitea foarte mult, dar care în final s-a încheiat neașteptat cu un 0-0, un rezultat care s-ar putea, însă, să mulțumească ambele echipe.

Formațiile antrenate de Bogdan Andone și Leo Grozavu s-au mulțumit cu un singur punct la finalul meciului

FC Argeș - FC Botoșani 0-0. S-au anulat

Levente Balint

Pentru CFR, meciul cu harghitenii era oarecum o mini-finală. La opt puncte distanță de play-off, alb-vișiniii chiar aveau nevoie de un miracol pentru a mai prinde Top6 dacă nu bifau victoria cu Csikszereda. Iar pentru duelul din Gruia, Pancu nu a riscat, folosind cam formula-standard din această perioadă. Față de egalul eroic cu Craiova (1-1), tehnicianul a făcut doar două schimbări, Fică și Keita fiind titulari la mijloc.Csikszereda stătea rău, cu trei eșecuri la rând și cu cea mai slabă apărare din Superliga. Ilyes a făcut modificări masive, din motive medicale, schimbând trei dintre apărătorii din etapa trecută. Au apărut astfel Gal Andrezly, Celic și Paszka, iar la mijloc a revenit Bodo, cel care a avut prestații solide în multe jocuri. Fără atacant autentic la dispoziție, din motive medicale, Ilyes a jucat cu Szalay, de meserie jucător de bandă stângă, cel care a trebuit să suplinească lipsa golgeterului echipei, Eppel (5 goluri).<h2>START ÎN TROMBĂ</h2>CFR nu a pierdut timpul și a atacat din start, sărind peste perioada de tatonare. Activ, Munteanu a avut prima situație în minutul 4, când a șutat peste bară din 14 metri, iar peste un minut Pap a reținut mingea expediată de Korenica de la 20 de metri.Presiunea s-a concretizat în minutul 6. Cel mai în formă ”feroviar” din această toamnă, Cordea, a preluat frumos mingea și a tras de la 20 de metri, fără speranțe pentru Pap: 1-0.Golul marcat timpuriu a mai atenuat din ”furia” clujenilor, chiar dacă aceștia au controlat mai departe ostilitățile. Șansele s-au mai rărit,&nbsp; Pap neavând motive de teamă la încercările lui Muhar (18) și Munteanu (23).Csikszereda a ieșit în evidență doar prin insistența lui Anderson, cel mai ”fantezist” jucător de la oaspeți, iar un singur moment a creat emoții la buturile lui Hindrich. În minutul 41, Paszka a prins un șut tare de la 30 de metri, dar portarul clujean a prins balonul.Csikszereda a scăpat de golul 2 în minutul 43, când Ilie a reluat cu capul în bară, din șase metri. Roș-negrii puteau fi mulțumiți cu acest minim dezavantaj, într-o repriză cu posesie pentru gazde de 63%, alb-vișiniii trăgând de 12 ori către buturi!<h2>DE LA RELAXARE, LA PUȚIN STRES, PE FINAL</h2>Harghitenii s-au autosabotat imediat după ce a început repriza a doua. O minge trimisă în centru de Anderson lui Palmes nu a fost controlată corespunzător de acesta din urmă. Cordea a ”furat” balonul și a scăpat singur cu Pap, doar pentru a îndeplini o formalitate: 2-0.Spre lauda lor, ciucanii nu s-au resemnat și au încercat să revină în joc, asta și pe fondul turației scăzute din partea gazdelor. Vegh (47) l-a încercat pe Hindrich de la 18 metri, iar Dusinszki (55) a reluat modest, în afara buturilor, deși era într-o poziție bună la 14 metri lateral stânga.CFR credea că va avea un final calm, dar în minutul 71 oaspeții au taxat somnolența amfitrionilor. Bodo a reluat cu capul din șase metri în plasă, de lângă Sinyan: 2-1.<h2>RAIDUL LUI CEARA ANDERSON A ÎNGHEȚAT TRIBUNELE</h2>A urmat o perioadă în care CFR nu a reușit să mută jocul din propria jumătate, iar vivacitatea lui Ceara Anderson a produs panică. În minutul 83, brazilianul a avut o frumoasă cursă pe dreapta și a șutat din unghi dificil, din colțul careului mic, prin fața porții!Absența unui atacant veritabil a fost însă vizibilă. Csikszereda nu a mai provocat decât un moment cât de cât primejdios, când Veres a reluat modest, cu capul, din fața careului mic, Hindrich neavând probleme.<h2>NOROC CU BILIBOC. TOTUȘI, CEVA PREOCUPARE PENTRU PANCU...</h2>În cele din urmă, CFR a încheiat zâmbitoare partida. Rezerva Biliboc a intrat bine, în minutul 90+1 fiind faultat în careu de Celic. Arbitrul Horia Mladinovici a dictat fără ezitare penalty, dar a fost chemat la VAR pentru a revedea faza. Operațiunea a durat aproape trei minute... A rămas în vigoare decizia, iar în minutul 90+6 Cordea a transformat fără probleme de la punctul cu var.&nbsp;Cordea a ajuns la cota 8 în acest campionat, fiind motorul acestei ușoare reveniri a trupei din Gruia. Pancu are însă ce să reflecteze. Au fost momente neconvingătoare (și) vineri seara, CFR a primit (din nou) gol, iar mai rău este că pentru infernalul meci de la Botoșani nu-i va avea la dispoziție pe suspendații Ilie și Munteanu.&nbsp;Csikszereda a jucat ce a putut, probabil putea face mai mult dacă avea soluții în atac. Ciucanii încheie 2025 cu o deplasare și mai grea, la Craiova, iar în iarnă probabil vor mai face și ceva mutări. Lupta pentru supraviețuire este tot mai crâncenă pentru ei.

”Tripla” lui Andrei Cordea menține speranțele pentru play-off la CFR

CFR-Csikszereda 3-1. Omul momentului în Gruia

ANALIZĂ

În etapa a 20-a nu sunt programate dueluri directe în lupta la vârf sau la retrogradare, însă partidele atractive nu lipsesc. Revelațiile FC Botoșani și FC Argeș se întâlnesc într-un adevărat derby de clasament, UTA și Farul sunt adversare într-un meci extrem de important în cursa pentru play-off, Rapid și Oțelul vor fi față în față în ceea ce poate fi o confruntare imprevizibilă, în ciuda diferenței din clasament, iar Dorinel Muntenu se întoarce în Superliga.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02cc5YF3HWs8MYJwbdb3NoeSidU17CATLQBeEscKcPW18JVxwrxD4JGiRt39gPnMa9l

Așadar, pe ce ar trebui să stăm cu ochii în această rundă?

<h2>Ce rezultate vor obține primele patru clasate și ce schimbări vor produce în clasament?</h2>

Venim după o etapă în care Rapid, FC Botoșani, Dinamo și Universitatea Craiova, adică primele patru clasate, nu au reușit să câștige. E adevărat, alb-vișiniii și moldovenii au jucat unii împotriva celorlalți, iar ”câinii” au avut derby-ul cu FCSB. Dar, chiar și așa, lipsa unei victorii a fost o știre, astfel că e de așteptat o reacție în această rundă. Liderul Rapid va fi gazdă pentru Oțelul, echipă care a pus-o în dificultate în tur, dar și în sezonul trecut, când ambele dueluri directe s-au terminat la egalitate. De altfel, remiza s-a înregistrat în patru dintre precedentele cinci întâlniri, așadar nu va fi deloc ușor pentru giuleșteni. FC Botoșani merge la Mioveni pentru meciul cu cealaltă surpriză a campionatului, FC Argeș. Piteștenii și-au consolidat locul de play-off, după două victorii la rând, și în funcție de jocul rezultatelor, pot urca pe podium cu un alt succes. La prima vedere, Dinamo pare să aibă cea mai ușoară misiune: o întâlnește acasă pe ultima clasată, Metaloglobus. Însă ”lanterna” tocmai a câștigat cu Farul și a dovedit că e capabilă să producă surprize mari. Chiar dacă mai curând acasă decât în deplasare, de unde s-a întors cu doar două puncte. În fine, după eșecul dureros cu Sparta Praga, din Conference League, primul din mandatul lui Filipe Coelho, Universitatea Craiova se deplasează la Sibiu pentru meciul cu un Hermannstadt în criză profundă (două puncte în nouă etape), dar cu un Dorinel Munteanu în plus.

Cine va fi lider la finalul etapei a 20-a?

<h2>Farul - UTA, meciul etapei într-o luptă pentru play-off</h2>

Doar trei puncte despart locul 6, ocupat de UTA, și locul 10, pe care se află FCSB, ceea ce înseamnă că orice pas greșit complică lupta pentru play-off. Iar aceasta este o rundă care poate aduce modificări importante în ierarhie. Campioana, care vine după spectaculosul succes din Europa League, 4-3 cu Feyenoord, va încerca să profite de momentul foarte dificil al Unirii Slobozia, în fața căreia a pierdut în tur, pentru a mai recupera din terenul pierdut. O poate face, pentru că, așa cum am amintit deja, Oțelul (locul 7) merge la liderul Rapid, iar Universitatea Cluj (locul 8) are de asemenea o deplasare incomodă, la Ploiești, contra Petrolului revitalizat de Eugen Neagoe. Însă cel mai tare duel al rundei în această zonă este, indiscutabil, cel de la Ovidiu, acolo unde Farul, în scădere în ultima vreme, o primește pe UTA, câștigătoare în precedentele două etape. Locul 6 vs locul 9, despărțite de doar două puncte. În funcție de rezultat, o luptă oricum încinsă poate deveni și mai fierbinte.

<h2>Încotro se va îndrepta sezonul lui CFR Cluj?</h2>

Fără victorie în ultimele trei meciuri oficiale, CFR Cluj se află cu adevărat într-un moment de cumpănă. Ardelenii sunt practic la jumătatea distanței dintre play-off și retrogradarea directă. În acest moment, după ce efectul inițial al numirii lui Daniel Pancu s-a diluat, fosta campioană e la 8 puncte atât de locul 6, cât și de poziția a 15-a. Rezultatul meciului de acasă cu Csikszereda e posibil să determine dacă formația din Gruia mai poate spera la un mic miracol și să se implice în cursa pentru Top 6 sau va trebui să se concentreze doar pentru evitarea unui adevărat dezastru, a unui scenariu ce părea imposibil. Cum și ciucanii sunt în mare nevoie de puncte, se anunță un duel cu accente dramatice.

<h2>Lupta pentru titlul de golgheter</h2>

Odată cu hat-trickul reușit în runda trecută, Jovo Lukic și-a făcut o spectaculoasă intrare în această cursă. L-a egalat pe Alex Dobre în fruntea clasamentului celor mai buni marcatori din Superliga, ambii având câte 10 reușite. Cei doi sunt urmați de Florin Tănase, de la FCSB, care a înscris de nouă ori. Însă ultimul său gol în campionat este cel din 26 octombrie, când a punctat cu UTA. Sebastian Mailat, cu opt goluri, ar putea avea la rândul său ceva de spus în lupta pentru titlul de golgheter. Însă din această listă, doar Lukic este vârf veritabil și acum are de partea sa și momentul excelent. Pe care trebuie să-l confirme la Ploiești, contra uneia dintre cele mai solide apărări din Superliga. Petrolul e pe locul 12, dar a primit doar 18 goluri în 19 etape.

<h2>Debutul lui Dorinel Munteanu la Hermannstadt</h2>

După experiența nefericită de la Sepsi, Dorinel Munteanu revine în Superliga. Și are din nou misiunea dificilă de a încerca să scape de retrogradare o echipă aflată în criză. Hermannstadt nu a mai câștigat în campionat din septembrie, când se impunea pe terenul liderului Rapid, este penultima în clasament și are al doilea cel mai slab atac din acest sezon (16 goluri marcate). Fost campion cu Oțelul, ”Neamțul” e decis să evite un nou eșec ca antrenor, dar sarcina sa se anunță foarte dificilă. Și nici startul nu-l ajută: la Sibiu vine Universitatea Craiova, rănită după înfrângerea de acasă cu Sparta Praga.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid033nKwiur46bGRDrn62bS8jPkozhPDHWkWt3EMYSeu2tQ2FjmE3BTJ5adV3wwZQFsSl

FC Argeș - FC Botoșani este surprinzătorul derby de clasament al rundei care încheie a doua treime din sezonul regular în Superliga

Cinci lucruri de urmărit în etapa a 20-a din Superliga

INTERVIU

Are doar 19 ani și s-a întors mai matur la Universitatea Cluj, după un împrumut la Unirea Ungheni, care l-a ajutat să joace constant și să crească. Mare fan Cristiano Ronaldo, Alin Chinteș pare să fi împrumutat ceva din mentalitatea starului portughez. Spune că de mic a tratat fotbalul foarte serios și că orice realizare trebuie urmată de și mai multă muncă, pentru a face față următoarei provocări. Tânărul fundaș al Universității Cluj și-a spus povestea într-un interviu pentru superliga.ro. Vreau să te întreb ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Unde locuiesc eu, vizavi de casa mea, este terenul de fotbal. Și cam în fiecare zi eu acolo îmi petreceam timpul. De dimineață până seara, cât de mult timp liber aveam, eu eram pe terenul de fotbal. De ce ai vrut să fii fotbalist? Mi-a plăcut foarte mult. M-am îndrăgostit de minge, pot să zic. Toată ziua eram doar cu mingea și, ușor-ușor, a devenit o dragoste. Și părinții tăi ce au zis când le-ai spus că vrei să fii fotbalist profesionist? S-au bucurat, chiar voiau să mă ducă la fotbal, dar nu se gândeau că o să fiu serios, pentru că eram încă la o vârstă fragedă. Aveai un idol când erai mic? Cristiano Ronaldo. Și acum ce idol ai? Pot să zic că tot el, pentru că încă nu s-a lăsat de fotbal. Dar mai am jucători care îmi plac. Și în Champions League, și în România am mai mulți. În România cine ar fi? Ca atacant, îmi place foarte mult de Mitriță. Ziceai de Cristiano Ronaldo mai devreme. Dacă ai sta 10 minute cu el, ce-ai vrea să afli de la el? Ce-ai vrea să înveți de la el? În primul rând, mentalitatea pe care o avea el la vârsta mea. Chiar aș vrea să știu cum să-mi fac planul de viitor în fotbal. Așa serios ai fost de când te-ai apucat de fotbal? Da, chiar da. De la început. N-am luat-o ca pe o joacă, chiar am fost serios de la bun început. Visul meu de mic e să joc la Real Madrid, echipa mea preferată de când eram mic. De ce îți plăcea? Galacticii, nu? Da, tocmai pentru că era Cristiano Ronaldo și, fiind mic, nu știam foarte mulți jucători. Cine a fost prima persoană care a crezut în acest vis al tău? Nu a fost doar o persoană, a fost toată familia mea. Toți m-au îndrumat, toți mi-au fost sprijin și au avut mare încredere în mine. Ți-au spus vreodată că sunt mândri de tine? Da, tot timpul. Când a fost ultima oară? Când m-am întors aici, la U Cluj. Cred că și azi-dimineață vorbeam ceva cu ei, înainte să ajung la antrenament.

Chintes, Alin Marian

Ai crescut în academie, nu? Da, de la vârsta de 15 ani am ajuns la Universitatea Cluj. Poți să ne spui un pic parcursul? Cum ai ajuns? Cum a fost pentru tine să joci? Am aflat foarte târziu că o să vin aici și înainte cu vreo două săptămâni, mi se pare că și cei de la Universitatea pregăteau niște meciuri în care să mă vadă pe mine, dar eu nu știam chestia asta. Și, înainte cu două săptămâni, am aflat că o să vin aici și, pentru mine, era ceva de necrezut că vin la o echipă așa renumită. Și ce îți spuneai ca să te motivezi? Că bănuiesc că a intervenit și puțină teamă. Da, într-adevăr am avut și emoții, dar în mintea mea mereu este că sunt cel mai bun și să nu dau înapoi orice ar fi. Ce ți-a rămas de la antrenorii care te-au format? Cel mai prețios lucru? În primul rând, munca, să nu neglijăm munca. Trebuie să muncești în orice moment. Chiar dacă ești la cel mai bun nivel al tău, să nu dai înapoi niciodată. Cum a fost momentul în care ai debutat la seniori? Am avut foarte mari emoții. Am debutat pe ”Oblemenco”, contra Craiovei. Am avut emoții și nu mă așteptam să intru așa de vreme. Am intrat la început de a doua repriză și chiar m-am descurcat destul de bine. Ți-a zis ceva domnul Sabău după? M-a felicitat și el, și tot staff-ul, colegii, toți au venit la mine, m-au felicitat. Am fost foarte bucuros și mă bucur că eu am intrat la 2-0 pentru adversari și s-a terminat meciul 2-2. A fost foarte bine pentru mine. Care e cel mai frumos moment petrecut alături de U? Nu știu să zic așa unul, dar pot să-l pun pe cel în care am jucat la baraj pentru Conference League, pentru că poate fi una dintre cele mai mari realizări de până acum. Iar în raport cu suporterii, cum te simți? Ai un moment așa care ți-a rămas în minte alături de ei? Mai toate. Mereu suporterii m-au susținut. Nu am un moment special, nu îmi amintesc să fie unul special. Toate sunt speciale, de fapt! Îți place o melodie în mod special cântată de ei? ”Primul pas pe stadion”. Asta a fost și prima pe care am învățat-o când am venit aici. Cum e Alin ca jucător? Cum te descrii tu pe teren? Muncitor, dăruință și foarte implicat în tot ceea ce fac pe teren. Cum ai grijă de corpul tău, de mintea ta, de acest echilibru între corp și minte? Am grijă și la alimentație, am grijă să mă odihnesc ca să dau randament la antrenament și la meciuri. Ce face orice fotbalist profesionist. Ai scos din meniul tău un produs anume sau ceva mâncare? Nu pot să mint, că mâncam înainte prostii, mâncam și burgeri, mâncam o grămadă de prostii. Însă acum m-am stabilit și mănânc ce trebuie, ce m-ajută, deși recunosc, mai sunt și zile în care câteodată exagerez. Dar îmi dau seama de chestia asta și o fac cu cap, adică nu foarte mult. Și cu somnul? După antrenamente... De obicei, noi avem antrenament dimineață. Când ajung acasă, mănânc și mă pun să dorm de amiază. O oră, două, depinde cât sunt de obosit, și seara 10-11 e ora mea de somn. Și dacă vreau, și dacă nu vreau, nu pot să stau mai mult. Și nu te fură peisajul social media, TikTok? Nu, chiar nu. M-am obișnuit să controlez chestia asta. În vestiar, cum te-ai adaptat? Cine te-a ajutat cel mai mult? Păi, acum când m-am întors? Da! Acum, pot să zic că eram deja obișnuit, că am mai fost o dată cu ei și deja mă cunoșteam cu toți. A fost mult mai simplu ca prima dată. Mă cunoșteam cu băieții, deja am venit ca un vechi prieten. Și prima dată? Bănuiesc că a fost mai dificil. Prima dată am avut foarte mari emoții, stând cu Chipciu în vestiar, cu Nistor și cu Bic și ceilalți jucători. Am avut emoții, nu prea vorbeam. Eram foarte emoționat, nu știam ce să-i întreb, mi-era și rușine, eram și mai mic. Cum te-ai apropiat de ei sau cum s-au apropiat ei de tine? Mai mult ei, că au văzut că sunt timid așa și, ușor-ușor, cu o glumă, cu un sfat, m-am apropiat de fiecare în parte. Ce-ai vrea să împrumuți din stilul lor de joc? Vorbeai de veterani. Nu știu ce să zic exact. Poate calmitatea, pentru că eu sunt o fire mai agitată. Calmitatea, gândirea lor, probabil. Ziceai de sfaturi mai devreme. Ți-a rămas un sfat în minte primit de la Nistor sau Chipciu sau Bic? Să am curaj. Când intru în teren, să am curaj. Orice meci ar fi, orice miză ar fi, să am curaj. Simți că au văzut în tine potențial și asta îți dă și ție încredere? Eu simt, pentru că în continuare îmi oferă sfaturi și sunt lângă mine și eu cred că văd ceva în mine, altfel n-ar mai fi venit să vorbească cu mine sau nu s-ar mai fi enervat pe mine la un antrenament în care poate joc mai prost. Poate dacă ar fi unul netalentat, nu i-ar mai zice nimic, că ar ști că nu poate, dar când vine cineva și se ia de tine, înseamnă că ai potențial și vrea mai mult de la tine. Ce visezi aduci la U Cluj? Bucurie și rezultate pozitive, cât mai multe. Cum sunt băieții din generația ta? Cum îi vezi? Ca și mine, pot să zic. Le doresc tuturor să ajungă cât de sus și mă gândesc peste câțiva ani să ne întâlnim la mari echipe, să ne duelăm sau poate să fim chiar colegi din nou. Ce simți că poate aduce generația ta fotbalului românesc? Calitate, curaj. Sunt multe aspecte pe care le pot aduce. Vreau să vorbim un pic și de campionatul european Under 19, unde tu ai avut o accidentare în meciul cu Spania și a trebuit să închei turneul prea devreme. Ce ai simțit în momentul în care ai aflat că nu mai poți să joci? Din păcate, m-am accidentat destul de repede, fiind și primul meci în care am intrat. S-a spulberat ceva în mine, pentru că voiam să ajut cât de mult se poate echipa, ca să ne calificăm în semifinale, cum au făcut-o băieții, și pe această cale îi și felicit. Vă dați seama, am fost foarte supărat, pentru că voiam să ajut, să contribui la performanța pe care ei au realizat-o. Cum au fost zilele de după? Ai rămas cu ei? Am luat decizia să rămân cu ei până la final, pentru că e echipa mea și am vrut să o susțin. Pentru mine, a fost dificil, pentru că eu eram fericit pentru ei, adică nu voiam să le transmit starea mea proastă, pentru că eram supărat totuși, m-am accidentat. Dar am trecut ușor-ușor peste accidentare și am încercat să fiu cât de pozitiv, să creez o energie pozitivă, ca să-i ajut să ajungă până acolo. Și te-ai refăcut repede, nu? Da! Am talentul ăsta să mă refac repede din orice accidentare. Dar a sărit clavicula? O disjuncție de gradul 1. N-a fost ceva foarte grav, se putea și mai grav, dar mă bucur că am scăpat doar cu atât. Ai mai avut accidentări până acum? Am mai avut o dată, tot la umărul ăsta, acum 2 ani, dar nu a fost chiar așa tare. Și așa accidentări, nu, nu. Cum a fost momentul în care ai auzit imnul României? Și atunci am avut emoții, toți oamenii erau pe stadion, toți erau în picioare și cântam toți imnul României. A fost o clipă de neuitat. Clipe de neuitat de fapt, că am cântat de mai multe ori. Ce le-ai spune tinerilor care trec printr-o accidentare? Să nu se dea bătuți, să gândească tot timpul pozitiv și așa te refaci și mai repede, pentru că ai dorință și ajuți și tu creierul să îți ajute corpul să te refaci mai repede. Cum arată o zi obișnuită pentru tine? Mai ales cum poți să incluzi și școala, antrenamentul, odihna, cum se îmbină toate lucrurile astea? Eu am terminat școala, dar când mergeam, nu prea mergeam de fapt. Era foarte greu, pentru că erau puține zile în care reușeam să ajung la școală. De multe ori nu prea aveam note, trebuia să iau la o grămadă de materii. Pot să spun că a fost destul de dificil. Mă prezentam la școală foarte rar, dar profesorii pe care i-am avut mi-au înțeles situația, m-au ajutat. Când mergeam la școală, în ziua când eram prezent, dădeam un test sau eram ascultat, dar asta e viața. Te gândești să dai la o facultate anume? Da, aș putea să dau la facultatea de sport. Cât de mult contează pentru un jucător de fotbal să știe și alte lucruri, să învețe și alte lucruri? Foarte mult contează, pentru că nu știi niciodată când te poți îmbolnăvi, te poți accidenta și să nu mai faci fotbal. Trebuie să ai un plan de rezervă pe lângă, să știi să faci și altceva. Nu știi niciodată, orice se poate întâmpla. Și în afară de fotbal, ce faci în zilele obișnuite? Îmi place să merg să mă joc bowling, îmi place să joc FIFA. Ies cu iubita mea, îmi place acum mai nou să mă dau cu kartul, am fost la karturi, diferite activități, să-mi ocup timpul, să n-am mult timp liber. E vreo vorbă a părinților tăi care ți-a rămas în minte? Să am grijă, cred că asta au toți. De la părinți, să ai grijă. Mereu îmi spun că sunt campion. Ce înseamnă succesul pentru tine? Un vis realizat și un vis constant. Dacă realizezi ceva, trebuie să fii și constant. Adică nu să ai o realizare și să te oprești. Trebuie să muncești și mai mult, ca să ai o constanță. Constanța e cea mai importantă, nu doar în fotbal, ci în viața de zi cu zi. Poate de asta îți și place Cristiano Ronaldo, că tocmai asta ne învață - să fii constant. El te învață că trebuie să fii constant și să muncești pentru ceea ce vrei să ai. Ești dispus în viața asta să sacrifici foarte multe lucruri pentru fotbal? Că știi că asta te așteaptă. Da, normal. Sunt dispus la orice, pentru că până la urmă e meseria mea și cu asta mă ocup.

Să nu te mulțumești cu puțin. Aceasta este mentalitatea lui Alin Chinteș, unul dintre jucătorii promițători de la U Cluj

Mentalitatea sănătoasă a lui Alin Chinteș: „Dacă realizezi ceva, trebuie să muncești și mai mult”

SUPER JUCĂTORUL ETAPEI

„Nu am plănuit să dau trei goluri, dar câteodată se întâmplă!”, a spus, cu o sinceritate dezarmantă, Jovo Lukic, la finalul meciului pe care U Cluj l-a câștigat cu 3-0 în fața lui Hermannstadt. Vârful bosniac tocmai reușise primul hat-trick al carierei în Superliga, prin care a a dus echipei sale un succes important în cursa pentru calificarea în play-off. Vârful de 27 de ani a mai spus „cred că au trecut 5 ani de la ultimul meu hat-trick, dar iată că am reușit din nou să o fac”. De fapt, sunt mai mult de 6 ani de când Lukic marcase ultima oară de trei ori într-un meci. S-a întâmplat în octombrie 2019, într-un meci FK Krupa - FK Jedinstvo Brcko 4-0, din campionatul Bosniei. Atunci a reușit toate golurile echipei sale. Anterior, mai avea două hat-trick-uri, pentru Sloga Doboj și Zvijezda Gradacac. În urma prestației excelente contra sibienilor, Lukic l-a egalat pe Alex Dobre în fruntea clasamentului golgheterilor din Superliga, ambii având câte 10 goluri. Niciunul dintre cei doi nu au înscris vreodată din penalty, ceea ce face clasarea lor și mai meritorie. Bosniacul merge chiar mai departe: „Cred că este cel mai bun sezon al meu, din întreaga carieră”.

Lukic, Jovo

O transformare incredibilă pentru fotbalistul care, în sezonul trecut, când juca pentru Universitatea Craiova, a fost una dintre dezamăgirile campionatului. Odată ajuns la Cluj, a devenit un adevărat golgheter și un prădător de careu. Toate reușitele sale au venit din interiorul careului. Explicația? „Mereu dau maximum la antrenamente și cred că această echipă mi se potrivește foarte bine”. Câteodată, e atât de simplu.

Pentru a doua oară în acest sezon, atacantul Universității Cluj este desemnat jucătorul etapei în Superliga

Hat-trick hero. Jovo Lukic este jucătorul etapei a 19-a

AFC Hermannstadt (team)

Ceea ce se zvonea în ultimele zile s-a oficializat astăzi, 10 decembrie. Dorinel Munteanu este noul antrenor al celor de la AFC Hermannstadt.După eșecul de acasă cu UTA din 30 noiembrie, 1-2, au început discuțiile privind rezilierea angajamentului, după patru ani și jumătate, cu Marius Măldărășanu. Au urmat două meciuri în care echipa a fost condusă interimar de Valentin Negru (3-1 la Botoșani, în Cupă / 0-3 la ”U” Cluj, în Superliga). Iar duminică, ”Neamțul” va conduce primul său meci la Hermannstadt, un duel foarte dificil, acasă, cu Universitatea Craiova.<h2>Munteanu, unul din cei mai reputați tehnicieni români</h2>Ajuns la 57 de ani, Dorinel Munteanu este un nume mare al fotbalului nostru, ca jucător făcând parte din ”Generația de Aur”. Este cel mai selecționat ”tricolor”, cu 134 de prezențe și 16 goluri.S-a apucat de antrenorat foarte bine, activând ca tehnician de două decenii. Cariera lui a însemnat, pe lângă mandate în Rusia și Azerbaidjan, o carte de vizită solidă în Superliga, trecând pe la nume mari precum CFR Cluj, Dinamo, FCSB, FC Argeș sau ”U” Cluj”.La Oțelul a cunoscut cele mai importante satisfacții. A luat titlul și Supercupa României în 2011. În 2023, a readus Galațiul în elită, iar în 2024 a ajuns cu ”oțelarii” în finala Cupei României și în barajul pentru Conference League.Ultima experiență de ”principal” a fost în primăvară, când a stat cinci runde pe banca lui Sepsi.<h2>Hermannstadt, penultima în clasament</h2>Sibienii traversează cel mai critic moment al lor de la revenirea în elită, în 2022. Hermannstadt este pe locul 15, cu 12 puncte și are unul din cele mai slabe atacuri din prima divizie, cu doar 16 goluri marcate.Ultima victorie a sibienilor în Superliga datează din 21 septembrie, 2-1 la Rapid.

Dorinel Munteanu a preluat Hermannstadt, cu misiunea de a-i scoate pe ardeleni din zona periculoasă

Sibienii au ales un ”Neamț”

S-a apucat de fotbal târziu, la 15 ani. Nici măcar nu și-a propus să facă din asta o meserie. Dar s-a întâmplat. Cariera l-a dus din Brazilia natală în Portugalia, iar din 2020, în România, unde a jucat pentru CS Mioveni și petrolul, înainte de a semna cu FC Argeș, revelația actualei ediții de campionat. După toți acești ani, în care a reușit două promovări în Superliga, Garutti spune că cea mai importantă lecție pe care a învățat-o în fotbal este că nu trebuie să renunțe. Voiam să te întreb care e cuvântul tău preferat în limba română, în primul rând? Cred că nu pot să spun care e cuvântul meu preferat, că nu e bine să-l spun. Dar putem să spunem că ”frumos” e cuvântul meu preferat. Cum te-ai simțit prima oară când ai venit în România? Sincer, când am venit, nu știam de mult de România, pentru că în Brazilia nu se vorbește prea mult de Estul Europei, și nu știam multe lucruri despre țară. Însă când am venit aici am descoperit o țară foarte frumoasă. Și ce te-a făcut să rămâi? Că ai primit oferte să pleci Da, mie îmi place foarte mult să stau aici, sincer. Persoanele de aici, mâncarea, orașele în care am fost, toată țara mi-a plăcut foarte mult. Și nu doar mie, ci și familiei mele. Și familiei mele îi face plăcere să stea aici. De asta am rămas aici, în România. Și ce mâncare îți place cel mai mult? Micii. Micii sunt foarte buni. Tu ai mai promovat o dată, cu Mioveni. Ce a fost diferit față de promovarea de acum? La Mioveni a fost diferit că am fost la baraj. Am promovat la baraj, aici am promovat direct și campioni. Sunt două situații diferite, dar am fost bucuros de ambele. Ce a însemnat pentru tine această promovare cu FC Argeș? Pentru mine a fost cel mai fericit moment din cariera mea, că am reușit să fiu campion pe final și nu doar cu promovare, dar cu trofeu. Când ai ajuns aici, la FC Argeș, te-ai gândit că poți repeta ce s-a întâmplat la Mioveni? Adică să promovați? Da. Gândul meu a fost doar la promovare când am venit aici. Am spus și președintelui Dani Coman că mă gândesc doar la promovare. Nu pot să mă gândesc să rămân aici, să rămân la liga a doua cu o echipă, că degeaba am venit dacă nu reușim promovarea. Ce îți place cel mai mult aici, la echipă, la FC Argeș? Cred că unitatea de grup. Noi suntem foarte uniți, ca o familie, cum am spus, toată lumea a înțeles că trebuie să muncim împreună. Nu contează cine joacă, câte minute joacă, trebuie să facem totul împreună, să reușim împreună. În primul rând, când câștigă grupul, se câștigă și individual. Cred că asta e ceea ce face diferența. Cum ți se pare Piteștiul? Foarte frumos. Îmi place foarte mult să stau în Pitești. Ți-au zis colegii despre Nicolae Dobrin? Da. Au zis că a fost cel mai bun fotbalist român din istorie și așa cred și eu.

Garutti, Guilherme

Cum e fotbalul aici, comparativ cu Brazilia? E diferit. E total diferit. Cum să spun, cel mai înalt nivel în Brazilia e alt nivel, nu pot să compar aici cu România, că acolo, în Serie A sau Serie B, e foarte dificil să joci. E un nivel foarte bun, dar aici, în România, nu cred că sunt foarte departe. Avem și calitate, avem și echipe mari, avem și echipe cu istorie. E diferit și stilul de joc și la fel, aici e mai fizic, acolo mai calitativ. Nu știu cum să o spun așa, dar cred că asta face diferența. Este diferența mare. Care este fotbalistul tău brazilian preferat? Neymar. Neymar, de departe. Acum Neymar, dar din istorie, cel pe care l-am văzut a fost Ronaldo, Fenomenul. A fost incredibil de bun. Ce te-a învățat pe tine fotbalul? Să nu renunț niciodată. Cred că ăsta e scopul meu în viață și am fost așa de copil, de la început, și cred că vreau să transmit și copilului meu acest lucru. Să nu renunțe niciodată. Nu contează ce se întâmplă cu tine, să mergi mai departe. Tu ai vrut de când erai mic copil să fii fotbalist? Nu. Eu am început să joc fotbal la 15 ani, puțin târziu, dar de copil așa, am jucat pe stradă, am jucat acolo, dar nu am fost: „Eu vreau să fiu profesionist”. Însă s-a întâmplat. Păi, și ce voiai să fii când erai mic? Nu știu. Nu m-am gândit ce vreau să muncesc. Dar s-a întâmplat să fiu jucător profesionist și asta a fost. Și care a fost cel mai greu moment din cariera ta până acum? Când am început să joc fotbal. În Brazilia e diferit, e altă regulă. Când ești la început, sunt doar 18 jucători în lot, acolo nu ai legea să fii junior, poți să fii în lot să joci, acolo nu are limita de vârstă și trebuie să muncești, dacă vrei să ajungi acolo la seniori, trebuie să muncești mult. Nu spun că este la copii sau ești la juniori, acolo trebuie să muncești, trebuie să prinzi lotul. Până să ajung acolo la seniori a fost cel mai dificil moment. Când s-a întâmplat să ajungi la seniori, cum a fost? Greu și acolo. Nu aveam răbdarea pe care o am acum. A fost mai greu. Ce înseamnă pentru tine acum să joci la FC Argeș? Eu sunt foarte bucuros, foarte fericit, vreau să rămân aici cât mai mult posibil și sper să răspund pe teren încrederii pe care staff-ul o are în mine. Cu cine te-ai înțeles cel mai bine din echipă? Cu Takayuki. Cu Takayuki Seto, japonezul meu. Cum v-ați împrietenit? La Petrolul. Ne-am întâlnit prima oară la Petrolul și am rămas prieteni. Acum suntem colegi de cameră în cantonament și cred că am legat o prietenie foarte frumoasă cu el. Care e cel mai frumos moment pe care l-ai petrecut alături de Takayuki? Cred că promovarea. Acum promovarea a fost foarte frumoasă, cu stadionul plin, cu tot ce s-a întâmplat. Ce obiectiv ai tu? Personal, să fac un campionat regular bun, să fiu bine pe teren, să-mi ajut colegii și staff-ul și clubul, și ca echipă să reușim, în primul rând, să rămânem în Superliga și după vedem ce se întâmplă. Ce le promiți suporterilor FC Argeș? Dorință mare pe teren. Asta promit, că o să dăm tot pe teren și o să încercăm să câștigăm fiecare meci.

A devenit fotbalist fără să-și propună asta, însă fotbalul l-a învățat o lecție importantă. Guilherme Garutti și-a spus povestea pentru superliga.ro

Garutti: „Fotbalul m-a învățat să nu renunț”

Ana-Maria Popescu

SUPERLIGA INSIDER

Cele șapte goluri din meciul tur anunțau un nou spectacol pe Arena Națională, în meciul programat sâmbătă seară. Nu am avut goluri, deși au existat câteva ocazii ca tabela să se schimbe, dar am avut spectacol în tribune. Publicul s-a ridicat la nivelul meciului, în ciuda vremii. Nu mai puțin de 28.510 oameni au venit sâmbătă seară, pe o ploaie care nu părea că avea să se oprească vreun pic, la o temperatură de 4 grade, care se resimțeau ca -2, pentru a-și încuraja echipa favorită. Iar la final, fanii dinamoviști au fost răsplătiți pentru efortul și susținerea arătată de către cel care nu părăsește niciodată terenul fără să le întoarcă recunoștința, indiferent de vreme: Cătălin Cîrjan, căpitanul.

Meciul dintre FCSB și Dinamo a fost unul așteptat, însă rezultatul nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor.

Derby în ploaie: ce nu s-a văzut la FCSB - Dinamo

26 de ani are Marian Aioani, care a jucat la trei echipe până acum. Crescut la juniorii Chindiei, echipă alături de care a promovat în Superliga României, Marian nu și-a început drumul în fotbal între buturi, ci chiar în capătul opus, ca atacant. A fost campion al diviziei secunde alături de Chindia, iar apoi a cunoscut și gustul triumfului în Superliga alături de Farul, în 2023, când a ieșit campion, iar cel mai fericit atunci a fost când s-a terminat meciul și a știut că între mâinile sale nu va mai ține o minge, ci trofeul de campion. În interviul acordat pentru superliga.ro, portarul care în prezent evoluează la Rapid, echipă alături de care visează să cucerească al doilea titlu al carierei, și-a spus povestea. Marian, de ce ai vrut tu să fii portar? Păi, la început, nu am vrut. Mi s-a oferit postul. Și am zis: de ce nu? Că te întreb pentru că, fiind copil, vrei să dai goluri, nu? Da. Păi așa am început. Am început ca atacant și... echipa de la mine, din satul natal, a rămas fără portar și... antrenorul mi-a spus să intru în poartă, am intrat și mi-a plăcut foarte mult. Ai dat vreodată un gol de acolo, din...? Am dat din penalty. Da, am dat două, cred. Când le-ai dat? Când eram la juniori, la Chindia, cred că la Juniorii C. Când erau republicani... acum ceva ani. Și cum ai celebrat, mai ții minte? Cred că am alergat pe tot terenul. Ai tăi ce au spus când le-ai zis: „Gata, vreau să fiu fotbalist profesionist!” La început... nu mai știu sigur dacă au fost chiar de acord în totalitate, dar știu că fratele meu m-a susținut din toate punctele de vedere. Aveai și un alt plan, de rezervă, adică ți-ai mai fi dorit să fii și altceva? Nu neapărat, dar îmi plăcea destul de mult la școală. Probabil că, cine știe, urmam o facultate... ceva avocat, nu știu, habar n-am. Chiar nu pot să-mi imaginez ce aș fi putut deveni dacă n-aș fi ajuns fotbalist. De ce îți place ție fotbalul? Pentru că mă simt liber. Cum ar trebui să fie un fotbalist în poartă ca să fie un portar bun, din perspectiva ta? Să fie liniștit, să citească bine jocul. Să joace bine cu piciorul și să aibă reflexe bune. La tine ce-ți place cel mai mult din stilul de joc? Jocul de picior.

<h2> „Farul a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea”</h2> Șase ani la Chindia, corect? Ce ai învățat cel mai mult de acolo? Cred că să fiu 100% la antrenamente. Pentru că, atunci când ești copil, nu tratezi în totalitate serios tot ce se întâmplă pe teren. Și poate asta am învățat. Ai avut un moment anume în care te-ai convins tu pe tine că fotbalul este un lucru serios și poate până atunci nu îl luaseși așa în serios? Da, am avut o perioadă, pe la vreo 16 ani, când începusem să joc și apoi, dintr-odată, n-am mai jucat și atunci am realizat că trebuie să dai totul în fiecare zi. Perioada de la Farul cum ai descrie-o? Aș putea descrie-o ca cea mai frumoasă perioadă din viața mea, fotbalistic vorbind. Cel mai prețios lucru învățat acolo? Ce poți să zici că a fost? Mentalitatea, în primul rând. Debutul la Rapid? Debutul a fost unul fantastic. Țin minte că lucrurile s-au întâmplat destul de repede în acea perioadă. Am ajuns pe la mijlocul săptămânii și am intrat direct la meci. Am avut vreo două antrenamente cu echipa și țin minte bucuria fanilor când am mers să ne bucurăm cu ei pe Giulești. Ce meci era? Atunci, cu Dinamo, la debut. Cum a fost prima oară ca tu, acolo, în poartă, să auzi suporterii în spatele tău? Fantastic. Ca să pot descrie așa, este ceva foarte unic, pot să spun. Ai o melodie preferată a suporterilor? Da, îmi place foarte mult „De când am venit prima oară pe Giulești”. Și cred că sunt mulți colegi care... Asta-i preferata? Uneori cânți de acolo, din poartă, și tu, în timpul meciului? Da, în unele momente, după ce dăm gol și, când auzi cum cântă și entuziasmul lor, parcă te aprinde și pe tine. Ai o paradă importantă la Rapid? Este o fază anume de care ești cel mai mândru? Cred că cea din meciul cu Farul, când am câștigat 3-1. Pentru că era 1-0 pentru noi și, la un șut al lui Denis... Și atunci eram în lupta pentru intrare în play-off și, dacă nu câștigam, nu eram chiar așa bine.

<h2>„Îmi doresc să ridic un trofeu în acest sezon”</h2> Cum îți păstrezi calmul, de obicei? Pentru un portar este o presiune foarte mare pe umeri. Da. Presiunea este, pentru că întotdeauna noi trebuie să fim fără greșeală. Pentru că, la noi, chiar și cea mai mică neatenție ne costă. Tocmai de aceea, la fiecare fază și la fiecare șut, la fiecare pasă, noi trebuie să luăm decizia corectă și să ne gândim și pe viitor cum se poate dezvolta faza, cum pot veni șuturile... Sunt foarte multe situații pe care noi le gândim și tocmai de aceea este foarte dificil. Poți să-mi spui două lucruri pe care ți le dorești de la tine sezonul acesta? Un lucru ar fi să ridic un trofeu, iar al doilea să mă reîntorc la națională. Apropo de trofeu, ai ridicat o dată un trofeu. Vreau să te întreb ce ai vrea, din tot momentul acela, din toată celebrarea aia, să simți și la Rapid. Dacă e ceva special... Momentul când se termină meciul. Pentru mine, să știi că ai terminat meciul și că munca ta, timp de un an de zile, a fost răsplătită cu un trofeu este un lucru de neimaginat. Care simți că e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru fotbal? Probabil că sunt, în mare parte a timpului, departe de soția mea și de familia mea. Și de fetița mea. Cred că asta, da. Simți că te-a schimbat și în viața profesională ceea ce ți s-a întâmplat în viața personală, că ești tată, că ai o familie? Nu cred, pentru că am rămas același om. Doar că acum am o responsabilitate în plus. Cum ai vrea să fii reținut în istoria Rapidului? Probabil că, dacă o să reușim să câștigăm un trofeu, sunt convins că o să intrăm în istorie.

Aioani, Mihai

Cu o medie de 3.2 parade pe meci și 5 clean sheet-uri în 11 meciuri, Marian Aioani este unul dintre motivele pentru care Rapidul se află în fruntea clasamentului din Superliga României.

Cum a ajuns Marian Aioani din atac în poartă

Chess Coders

L-am cunoscut pe Paul Iacob într-un <a href="https://www.superliga.ro/articole/paul-iacob-in-momentele-cele-mai-grele-trebuie-sa-stii-pentru-ce-lupti-dc1fc642">interviu amplu</a> pe care l-a acordat pentru superliga.ro. Ce mai știm despre el este că s-a remarcat, de-a lungul timpului, cu câteva goluri venite în urma a unor execuții spectaculoase, nu tocmai specifice unui fundaș central. Despre cele mai tari reușite ale sale, dar și golurile cu „victima” preferată, FCSB, în cel mai nou material. Am o curiozitate despre tine. Vreau să te întreb dacă te-ai gândit vreodată să fii atacant sau dacă ai jucat vreodată atacant în cariera ta? Am început fotbalul ca și bandă stângă. Nu știu dacă se pune sau mă pot gândi că am jucat vreodată atacant. Am început fotbalul acolo, ca orice copil. Îmi doream să dau goluri, să înscriu cât mai mult, pentru că până la urmă asta e bucuria fiecărui copil, să dea goluri. Dar ușor, ușor antrenorii, cu timpul m-au tot retras, m-au tot retras. Cred că mai aveau puțin să mă retragă în poartă. Dar nu regret. Îmi place poziția în care joc și cred că mi se potrivește cel mai bine. Întreb pentru că am văzut cu toții această înclinație ofensivă a ta și dacă ne amintim foarte bine acel gol scorpion kick pe care l-ai dat cu Craiova. Repeți genul ăsta de scheme la antrenament sau pur și simplu a fost naturală faza aia? Nu, nu. Dacă aș spune că repet sau cine ar spune că repet așa ceva la antrenamente, ar minți. Nu se poate repeta. Este pur și simplu un feeling de moment, un sentiment în care faci tot posibilul să lovești acea minge. Încerci să dai gol și încerci orice mijloc să atingi acea minge. Mie mi-a ieșit. Mă bucur că am avut acea execuție frumoasă, dar știu bine că am pierdut meciul cu 2-1 și practic nu prea a contat. Rămâne așa în topul… E cea mai frumoasă execuție pe care ai avut-o? Ai mai avut niște goluri de la distanță… Într-adevăr am avut câteva goluri frumoase. Este în top 3, dar nu cea mai frumoasă. Cred că cea mai frumoasă pentru mine personal, poate nu a apărut, dar cea mai frumoasă a fost din corner contra FCSB-ului pentru că a fost cu dreptul. Cine cunoaște elementele de lovire a balonului cred că își dă seama că a fost mai grea acea execuție cu dreptul, mai ales pentru că nu a fost piciorul meu de bază. Ai patru goluri cu FCSB, corect? Corect. Sper să nu rămân doar la patru.

Paul Iacob_Noiembrie2025 - YT Thumbnail.jpg

Paul Iacob (29 ani) este fundaș central la Oțelul Galați. Postul său nu l-a împiedicat însă să își treacă în CV câteva goluri de-a dreptul impresionante.

superliga 2025

Fotbal

vineri 12 decembrie

sâmbătă 13 decembrie

duminică 14 decembrie

luni 15 decembrie