CFR Cluj

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

Unirea Slobozia

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

FC Argeș

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

Dinamo București

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Petrolul Ploiești

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

FC Farul Constanța

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FC Rapid București

FCSB

Arena Națională

FK Csikszereda

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

Ionuț Tătaru

ANALIZĂ

Înfrângerea suferită de liderul Rapid cu Oțelul, scor 0-2, pe teren propriu, a permis urmăritoarelor să se apropie, primele patru clasate fiind acum despărțite de numai două puncte. Principala beneficiară a fost Dinamo, care, profitând și de remiza înregistrată de FC Botoșani cu FC Argeș, scor 0-0, în singurul meci al etapei fără gol, a urcat pe poziția a doua, la un singur punct de giuleșteni. În condițiile în care niciuna dintre echipele de pe locurile 1-4 nu a reușit victorii consecutive în cele mai recente cinci runde, lupta pentru prima poziție la finalul anului se anunță pasionantă, mai ales că 2025 se încheie cu un FCSB-Rapid. Și în zona play-off-ului situația este foarte strânsă. Doar 3 puncte despart locul 6, ocupat acum de Oțelul, și poziția a zecea, pe care se află Farul. Ceva mai departe este CFR Cluj, dar este greu de crezut că ardelenii au renunțat la luptă. Deplasarea din etapa viitoare, de la Botoșani, probabil ne va spune mai multe despre șansele alb-vișiniilor la o clasare în Top 6.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0YPzqkiBzRmpMVZ3VnfSTMdyZWSTxDWXcNtu9V2kv8V9PVLzRzLNkSnSGEnydMUN8l

Runda a 20-a a aparținut oaspeților, care au câștigat patru meciuri, bilanțul fiind completat de două victorii ale gazdelor și două remize. S-au marcat 17 goluri, scorul etapei fiind realizat de Dinamo, care a învins-o cu 4-0 pe ultima clasată, Metaloglobus. Așadar, cu ce rămânem după runda care a încheiat a doua treime a sezonului regular din Superliga?

<h2>Dinamo chiar este o candidată la titlu</h2>

O concluzie care nu vine neapărat din succesul cu Metaloglobus, altfel previzibil. Este vorba mai curând despre faptul că alb-roșiii au arătat constanță în tot sezonul și, după startul de campionat puțin mai dificil, nu au pierdut în niciun moment contactul cu liderul, indiferent care a fost acesta. Iar acum, înaintea ultimului meci din 2025, ”câinii” au ocazia de urca pe primul loc. O victorie la Arad cu UTA și un alt pas greșit al Rapidului, în derby-ul cu FCSB, i-ar trimite pe elevii lui Zeljko Kopic pe prima poziție. Însă indiferent dacă alb-roșiii vor termina sau nu anul în postura de lideri, munca excelentă a tehnicianului croat rămâne cu adevărat remarcabilă. Venit să salveze echipa de la retrogradare, a transformat-o din nou într-o forță a Superligii, cu argumente solide pentru primul titlu după aproape 20 de ani.

<h2>Este adevărat: Paul Iacob știe să marcheze doar goluri frumoase</h2>

Nu a trecut mult timp de când Paul Iacob a vorbit pentru superliga.ro despre faptul că <a href="https://www.superliga.ro/articole/paul-iacob-fundasul-care-stie-sa-inscrie-goluri-frumoase-si-a-ales-executia-favorita-d31274c3">reușește să marcheze doar goluri frumoase</a>. Acum a confirmat-o chiar împotriva fostei sale echipe, Rapid, în Giulești, unde a stabilit scorul final, 2-0 în favoarea gălățenilor, cu o execuție formidabilă din lovitură liberă. „Am mai dat goluri din lovitură liberă, dar acesta e cel mai frumos cred”, a spus fotbalistul de 29 de ani, la finalul partidei. „Fabulos. E un jucător capabil, știam că bate așa. Vă spun sincer, nu prea îi iese de multe ori, dar e perseverent”, a completat antrenorul său, Laszlo Balint. A fost finalul perfect pentru o prestație excepțională a formației de la Dunăre, care a urcat pe locul 6 și arată de la etapă la etapă ca o candidată serioasă la calificarea în play-off.

https://www.facebook.com/reel/1434594334762659

<h2>Gol la majorat pentru Alexandru Stoian</h2>

Tânărul atacant al campioanei FCSB a împlinit 18 ani chiar în ziua meciului cu Unirea Slobozia și și-a sărbătorit majoratul în cel mai bun mod posibil. Intrat pe teren la pauză, în locul lui Mihai Toma, Stoian a fost unul dintre cei mai activi jucători ai roș-albaștrilor. Foarte prezent în joc, mobil și cu demarcări foarte bune, a pus în dificultate defensiva ialomițenilor, care în primele 45 de minute a ținut la respect ofensiva capabilă să-i înscrie patru goluri lui Feyenoord cu doar câteva zile înainte. Fostul jucător al Farului s-a aflat în prim-planul celor mai mari ocazii ratate de roș-albaștri, apoi, pe final, a stabilit scorul final, 2-0, cu al treilea său gol stagional în Superliga. Apoi și-a pus și o dorință: „Să ajung cel mai mare fotbalist din România”.

Stoian, Alexandru

<h2>Cordea, omul care aduce victoria la CFR</h2>

Golul de trei puncte cu Unirea Slobozia. Dublă în spectaculosul 3-0 contra liderului Rapid. Hat-trick în succesul din această etapă cu Csikszereda (3-1). Ultimele trei victorii obținute de CFR Cluj în Superliga stau sub semnul lui Andrei Cordea, care, ajuns la opt reușite în actuala ediție de campionat, se înscrie și în lupta pentru titlul de golgheter. „Este într-o formă foarte bună și rar ratează. Colegii săi au nevoie de mai multe situații pentru a marca, dar el nu ratează”, l-a lăudat Daniel Pancu. Partida contra ciucanilor era crucială pentru formația din Gruia, care e într-o cursă ce pare imposibilă de recuperare a terenului pierdut în cursa pentru play-off. La șapte puncte de locul 6, alb-vișiniii joacă fiecare meci ca și cum ar fi o finală, iar ultima partidă din 2025, cu FC Botoșani, în deplasare, e un ”must win”. „Putem să visăm, din visat nu ne poate opri nimeni”, a spus antrenorul clujenilor. Când ai un jucător în forma în care e Cordea, e firesc să mai existe speranță.

Cordea, Andrei

<h2>Craiova recuperează teren, Dorinel rămâne cu problemele</h2>

Universitatea Craiova a câștigat la Sibiu și s-a apropiat la două puncte de primul loc, recuperând astfel din terenul pierdut în ultimele etape. Un succes venit la momentul potrivit pentru olteni, după două remize în Superliga și eșecul dureros din Conference League, 1-2 cu Sparta Praga. În schimb, Hermannstadt nu iese din criză nici după venirea lui Dorinel Munteanu, care a moștenit o echipă cu probleme și pe care trebuie să o scape de retrogradare. O misiune pe care e sigur că o va duce la bun sfârșit. „Mai avem multe etape, sunt convins că voi salva echipa și voi face o echipă puternică”, a spus ”Neamțul”. Deocamdată, formația pe care a preluat-o e tot penultima, la 4 puncte de baraj, 7 de salvarea directă și cu al doilea cel mai slab atac din Superliga. Nu e chiar tabloul ideal.

<h2>U Cluj crește, Farul stă pe loc</h2>

Ascensiunea Universității Cluj în mandatul lui Cristiano Bergodi continuă. ”Șepcile roșii” au câștigat și la Ploiești, 1-0 cu Petrolul, și sunt acum pe locul 7, la egalitate de puncte cu Oțelul, ocupanta poziției a șasea. Ardelenii nu iau gol de patru etape și arată din nou ca echipa solidă din stagiunea precedentă, când a condus clasamentul o perioadă lungă. O nouă prezență în play-off pare la îndemâna alb-negrilor, care vor încheia anul cu un meci pe teren propriu împotriva Farului. Un duel direct în zona play-off-ului, care vine într-un moment dificil pentru constănțeni. Elevii lui Ianis Zicu au ajuns la patru runde fără victorie, după 1-1 acasă cu UTA, o altă formație care țintește Top 6. Această inconstanță a ”marinarilor”, care alternează seriile pozitive cu cele negative, ar putea face diferența când se va trage linie. În orice caz, confruntarea din etapa viitoare poate fi catalogată decisivă pentru ambițiile Farului.

<h2>Unirea Slobozia e ajutată de rezultatele altora</h2>

Ialomițenii au ajuns la nouă eșecuri consecutive, după ce au pierdut și cu FCSB, însă situația lor nu e tocmai dramatică. Un lucru care se datorează mai curând faptului că nici celelalte echipe din subsolul clasamentului nu traversează o perioadă bună. Unirea e pe locul 13, la baraj, la un singur punct în spatele Petrolului, care are la rândul ei două înfrângeri la rând. Pe 14 este Csikszereda, care a pierdut ultimele trei meciuri de campionat, la fel ca Hermannstadt, ocupanta poziției a 15-a. ”Lanterna” Metaloglobus e singura care a câștigat în precedentele trei runde, dar bucureștenii sunt încă departe de a fi cu adevărat o amenințare reală.

Un nou eșec al liderului a strâns clasamentul la vârf, iar lupta pentru play-off rămâne imprevizibilă

Cu ce rămânem după etapa a 20-a din Superliga

Andreea Cio

INTERVIU

Ne-am așezat la o discuție cu <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/taroi-denis-5992c285">Denis</a>, un băiat liniștit, cu un zâmbet sincer. Dincolo de timiditatea de început, am observat o ambiție de jucător care știe clar obiectivul pentru care a încălțat ghetele de fotbal încă de prima oară. Născut în Drobeta Turnu Severin, a crescut în interiorul clubului din <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">Arad </a>și a reușit să aducă un titlu la categoria de juniori, marcând în meciul decisiv împotriva Rapidului. Se descrie ca fiind un jucător talentat, muncitor și modest. Și își dorește să fie recunoscut drept „Copilul Aradului”. Pentru el, să joace pentru <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA</a> e o mândrie. Pentru Superliga, jucătorii ca Denis Țăroi reprezintă viitorul. Unul în care copiii devin adulți și aduc fericire în tribune.

Știm că ai debutat la 16 ani. Cum a fost să debutezi între seniori la o vârstă așa fragedă?Pentru mine a fost o realizare, nu mă așteptam să debutez așa de repede, dar am fost foarte fericit. Cum a fost să fii în vestiar cu jucători pe care îi vedeai la televizor?La început nu mi-a venit să cred, dar cu timpul m-am acomodat și băieții m-au primit foarte bine și m-au făcut să mă integrez. Ai un om care simți că te-a ajutat mai mult decât ceilalți să te adaptezi?Cam majoritatea, dar pot să spun că <a href="https://www.superliga.ro/articole/valentin-costache-fotbalul-mi-a-dat-totul-nu-m-am-gandit-sa-fac-altceva-884127bf">Valentin Costache</a>. Cum te descrii tu pe teren ca fotbalist? Cum te vezi?Un jucător muncitor, chiar pot spune și talentat și modest. Care crezi că e calitatea ta cea mai importantă de pe teren?Tehnica. Iar în afara terenului cum este Denis?Un băiat simplu, cum mă vedeți și dumneavoastră acum, și modest. Înveți meserie de la un antrenor și, de asemenea, jucător experimentat. Cum te-a ajutat pe tine în evoluția ta ca fotbalist?La început mi-a fost puțin greu să mă acomodez, sunt un tip mai emotiv. Dar cu timpul a fost bine și chiar mă ajută foarte mult.

Ai fost convocat și la Național Under 17 ani. Ce a însemnat pentru tine să porți tricoul naționalei?O bucurie foarte mare. Nu mă așteptam, dar a fost o bucurie foarte mare și cred că l-am meritat. La ce te gândeai înainte de meci, în secundele alea, înainte să înceapă imnul?Mă gândeam la familie, la oamenii dragi de lângă mine și la tot. Apropo de oamenii dragi, când ți-au zis părinții ultima oară că sunt mândri de tine?Mereu o fac, mereu îmi spun. Și asta mă face să muncesc și mai mult. Iar când i-ai anunțat că o să fii fotbalist, ce au spus?M-au crezut și au zis să trag tare și că o să ajung. Tu cu ce visezi să contribui la prima echipă de la UTA? Ce aduci în echipă?Fiind un jucător de atac, vreau să îi ajut cu multe goluri, pase de gol, dar asta cu timpul. Ne zici un pic cum arată o zi obișnuită pentru tine? Mă trezesc, mănânc, merg la sală, mă întorc acasă, mănânc, ies puțin să mă plimb și apoi la antrenament. Ai o dietă specială pentru înainte și după sală?Nu neapărat specială, dar mănânc foarte sănătos. Ce aliment n-ai mai mâncat de mult pentru că știi că ar putea să afecteze?Pot spune că fast food-ul, n-am mai mâncat de foarte mult. Dulciuri mănânci?Rar. Ce-ți place să faci în timpul liber?Să mă joc FIFA. Și cu ce echipă joci FIFA?Cu Barcelona.

<h2 style="text-align:center;">Nu folosesc Chat GPT. Doar Google.</h2>

Voiam să te întreb cum îmbini școala cu antrenamentele și cu meciurile în deplasare?Aici este puțin mai greu, dar am niște profesori care mă înțeleg. Colegii de la școală cum te privesc? Te văd ca fiind Denis, colegul lor, sau Denis, jucătorul de la UTADenis, colegul lor, pot spune, pentru că de la început m-am înțeles cu ei foarte bine și ei mă susțin, chiar vin la meciuri și sunt mândru. Despre generația ta de fotbaliști din România ce părere ai?Mi se pare că e o generație foarte bună, fiind mulți jucători care se antrenează cu primele lor echipe și cred că o să ajungă mulți fotbaliști. Și cum poate generația aceasta să ajute fotbalul românesc?Prin rezultate, cred. Crezi că au un alt mindset sau o altă modalitate de a privi fotbalul și viața până la urmă?Cred că da, acum și cu tehnologia, cred că da. Tehnologia ajută mai mult un fotbalist sau poate într-un fel să îl defocuseze de la fotbal?Pot să spun că depinde aici. Pe mine mă mai încurcă uneori telefonul, uneori stau mult pe el, dar mă și ajută. Cum te ajută?Când nu știu unele lucruri, caut. Și despre fotbaliști, mă documentez. Cauți pe Chat GPT?Pe Google.&nbsp; Despre ce fotbalist ai căutat ultima oară?Cred că de Neymar.

Denis, care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit până acum în fotbal?Câștigarea campionatului la juniori. Cum a fost când ai ridicat trofeul?Nu mi-a venit să cred. Ai fost și golgheter, nu?Da, am fost foarte emoționat, dar am fost foarte bucuros. A fost un drum greu până ați ajuns să câștigați trofeul?Da, pot spune că a fost un drum lung și în play-off. Nu au mers toate bine până în play-off, dar în play-off am câștigat toate meciurile și am remizat de câteva ori, apoi am ridicat trofeul. Cum îți explici că v-ați schimbat așa atitudinea și ați ajuns să nu mai pierdeți niciun meci?Pot spune că toți am înțeles că suntem aproape să câștigăm. Am muncit mai mult, am fost foarte serioși. De la antrenamente se vedea că vrem și asta a urmat. Iar cel mai important gol pe care l-ai marcat care crezi că a fost?În Supercupă, în finala Supercupei, aici la Arad. Și, în momentul acela, te gândeai cum o să sărbătorești după gol sau pur și simplu a venit așa din reflex?Mă gândeam, două zile înainte mă gândeam la celebrare, pentru că știam că o să marchez. Știai? Adică ai vizualizat sau te simțeai atât de pregătit încât n-aveai cum să nu marchezi?Mă simțeam foarte pregătit și știam că o să marchez și s-a întâmplat. Și cum a fost golul?Păi am avut o cursă individuală de la 20 de metri, am șutat și am înscris. Și cum te-ai bucurat?M-am aruncat pe genunchi. Ca Thierry Henry?Da.

<h2 style="text-align:center;">L-am întrebat pe Benga despre viață.</h2>

Ai simțit vreodată, până acum, că este prea dificil fotbalul și că ai vrea să te renunți?Da. Când ai simțit asta?După accidentări, la meciuri pierdute, dar niciodată nu o să fac treaba asta. Ce ți-ai spus în momentele acelea?Că trebuie să fiu mai puternic și că după ploaie vine soare. Ai avut accidentări grave?Grave nu pot să spun, dar am avut. Apropo de vestiar și de faptul că ai alături jucători experimentați, cum te înțelegi tu cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/alex-benga-sa-nu-ti-pierzi-bucuria-963897d9">Alex Benga</a>?Da, el este un lider pentru noi, pentru toți, cred. Și, mai ales pentru mine, mă ajută foarte mult, de la sală plecând, la antrenament... <a href="https://www.superliga.ro/articole/alex-benga-sa-nu-ti-pierzi-bucuria-963897d9">Chiar este un lider. </a> Ce-ai vrea să împrumuți din comportamentul lui? De pe teren și din afara lui?Calmitatea, cred. I-ai cerut vreun vreun sfat?Da. Despre ce le-ai întrebat?Despre fotbal, despre viața de zi cu zi... Ce l-ai întrebat despre viața?Cum să fiu... Adică cu distracția, cu mai multe. Și mi-a spus să fiu un om modest și să mă limitez la fotbal. Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit în vestiar la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA</a>?Să am grijă și de mine și să muncesc cât mai mult. Cine ți-a zis?<a href="https://www.superliga.ro/articole/valentin-costache-fotbalul-mi-a-dat-totul-nu-m-am-gandit-sa-fac-altceva-884127bf">Costache. </a>Ai un jucător model din afara țării?Messi, Messi îmi place foarte mult. Și, de acum, de la Barcelona?Îmi place Lamine Yamal. Ce-ai vrea să înveți de la Messi, de exemplu, dacă ai sta 10 minute de vorbă cu el?Cum dribla. Cu toate că era un jucător foarte tehnic, era și foarte puternic. Și asta multă lume nu vede. Denis, ce înseamnă succesul pentru tine?Încă nu pot să spun că am ajuns la cheia succesului. Succesul cred că este să ajungi fotbalist, să joci, să marchezi, să-ți ajuți echipa. Tu cum ai vrea să fii recunoscut în fotbal peste ani?Copilul Aradului! Iar cel mai mare vis pe care îl ai, care e?Să ajung să fac oamenii fericiți din Arad. Ai o anumită persoană căreia ai vrea să-i mulțumești pentru susținere?Mai multor persoane, nu o anumită. Părinților mei, antrenorilor mei de la prima echipă și antrenorilor mei de la juniori. Ai câștigat deja trofee încă de la 16 ani. Este mai degrabă o presiune sau este o încurajare pentru viitor?Este o încurajare. Presiune nu este, mai ales că au fost câștigate la nivel de juniori. Dar este o bucurie foarte mare.&nbsp;

E vreun gol din acest sezon care ți-a rămas în minte, în afară de cel din finala Supercupei?Cred că da, cu Rapid, meciul decisiv pentru câștigarea titlului. Cum a fost golul?Am primit pasă lungă de la portar și am driblat portarul și am înscris. Ai învățat ceva despre spiritul de echipă în acest sezon?Da, contează foarte mult spiritul de echipă. Dacă toți jucătorii nu trag, nu poți să realizezi nimic. Nu poți să joci tu singur. Spiritul de echipă contează cel mai mult Iar despre tine ce ai învățat?Că pot foarte mult. Dacă te-ai uita în urmă, peste câțiva ani, ce ai vrea să-ți amintești despre tine de la Under 17? Ce iei cu tine pentru viitor?Stilul de joc și modul de a-mi încuraja colegii, cum o făceam acolo. Știi că în Superligă avem Denis Alibec, l-am avut pe Dennis Man. Îl mai avem pe Dennis Politic. Cu care dintre ei simți că te asemeni în stil?Pot să spun Dennis Man, multă lume mi-a spus. El chiar fiind din Arad, dar și Dennis Politic mi se pare asemănător, tot extremă stânga, picior drept.&nbsp; Cum ai vrea să fie recunoscut Denis Țăroi, diferit față de cei 3?&nbsp;Vreau să fie recunoscut pentru stilul meu de joc, pentru stilul meu din teren.

<h2 style="text-align:center;">Mă văd jucând în Italia, la AC Milan.</h2>

Ai zis că vrei să fii recunoscut ca fiind copilul Aradului. Ce înseamnă pentru tine să joci pentru UTA Arad?O mândrie. Nu mă așteptam că o să pot să fiu aici așa de repede, dar cu cât e mai repede, cu atât e mai bine. Ce simți să ai fanii aceștia în tribună, așa împătimiți?E extraordinar. Și când am intrat cu Buzău, mi s-a făcut pielea de găină. Tu ești din Arad?Eu sunt din Drobeta Turnu Severin. M-am mutat de la 12 ani. Ai venit singur?Da. Și acum familia stă cu tine sau tu stai singur?Singur. Și cum a fost să pleci așa?La început a fost greu, dar m-am acomodat. Nu ți-ai dorit niciodată să te-ntorci acasă și să zici gata, mă duc?Ba da, de foarte multe ori. Îi sunai pe părinți?Da. Și, până la urmă, cum te decideai să rămâi?Cred că și antrenorii și colegii mei mă ajutau, mă chemau la ei acasă, petreceam timp cu ei și am și crescut. Te gândești că în viața aceasta de fotbalist va fi nevoie să faci multe sacrificii?Da. Și sunt obișnuit. La ce echipă te vezi jucând din străinătate?În Italia, mă văd la AC Milan. Vom sta aproape de povestea lui Denis, care de fiecare dată când intră pe teren își arată dragostea pentru fotbal și ambiția pentru viitor. Și ce e mai entuziasmant decât să vezi cel mai frumos joc din lume jucat de un copil? Copilul Aradului.

S-a aruncat pe genunchi, ca Thierry Henry. Cum e să fii adolescent în Superliga

Denis Țăroi: „Am învățat că pot foarte mult”

Levente Balint

CRONICĂ

După victoria epică împotriva lui Feyenoord, FCSB avea momentul prielnic pentru a reacționa și în Superliga. Gazdele de luni seara erau în picaj, cu nu mai puțin de opt eșecuri la rând. În plus, experimentatul Purece a fost lăsat în afara lotului din cauza declarațiilor acide de după ultima etapă (0-3, la Galați).Cu multe indisponibilități, FCSB a demarat totuși meciul cu un 11de început care a conținut tot mai e mai bun la ora actuală. Și cu o construcție logică, folosirea ca stoper al lui Lixandru nefiind neapărat surprinzătoare, având în vedere aparițiile lui în acea zonă în ultima perioadă. S-a început fără Radunovic, expus pentru suspendare pentru derby-ul cu Rapid.FCSB viza și revanșa, după ce în tur Unirea o învinsese acasă cu 1-0.<h2>DOMINARE STERILĂ ÎN PRIMA PARTE. PANTEA, CELE MAI BUNE SITUAȚII!</h2>Partida s-a derulat sub tiparul la care ne așteptam. FCSB a trecut la cârma jocului deja din start, dar deși a avut la pauză o posesie de 73% mai mult a pedalat în gol. Roș-albaștrii au pasat foarte mult, însă fără eficiență și accelerare în zona careului mare. Au insistat mult pe partea dreaptă, prin tandemul Crețu-Cisotti, însă nu au reușit să dezechilibreze o echipă care să mărginit să rămână cât mai jos.

Relevant este faptul că situațiile cele mai importante i-au aparținut fundașului stânga Pantea! În minutul 8, el a tras de la 25 de metri ”afară”, iar în minutul 9 a reluat cu capul din careul mare, fără probleme pentru Popa. Apoi, avansat în careul mare, a nimerit plasa laterală în minutul 24.Tănase (34) a tras dintr-o poziție dificilă, din careul mare, șutul său atenuat de un fundaș necreând emoții portarului ialomițean.Per total, o primă parte soporifică din punct de vedere ofensiv, cu FCSB căznindu-se să găsească o breșă în defensiva Unirii.

<h2>SCHIMBĂRILE AU DEZECHILIBRAT SLOBOZIA. DAR ȘI... VAR-UL</h2>Era de așteptat ca FCSB să schimbe ceva la pauză, iar mutările s-au dovedit a fi inspirate. Tânărul Stoian, chiar în seara în care a împlinit 18 ani, l-a înlocuit pe inexistentul Thiam, iar Edjouma a intrat pentru Toma. Forța și venirile din linia a doua ale lui Edjouma au adus un plus de aplomb, iar Stoian a ieșit la rampă deja în minutul 52, cînd reluarea sa cu capul, din șase metri, a fost parată excelent de Popa.Iar în minutul 56 a venit un moment crucial. Șerbănică a văzut ”roșu” pentru un fault în postură de ultim apărător, la Cisotti. Eliminarea a venit după patru minute de analiză VAR, după ce se studiase și posibilitatea unui penalty.De-aici, era inevitabil golul.

<h2>TĂNASE-LIXANDRU, TIMING PERFECT</h2>FCSB a mărit presiunea, iar în minutul 62 a venit logic golul. Tănase a executat un corner de pe stânga, iar Lixandru a venit nemarcat pe colțul lung, pentru a trimite în plasă din fața careului mic: 0-1. Un gol care a fost și o încununare a unei prestații sigure în apărare pentru fotbalistul de meserie închizător.

FCSB a gestionat cu răbdare restul ostilităților. Stoian a continuat șirul marilor șanse și în minutul 65 a nimerit bara după o pasă furnizată de Olaru. Lipsită de resurse și în inferioritate, Unirea a rezistat mult timp fără plasa perforată, având o iluzorie speranță că ar putea lovi surprinzător pe o contră.Stoian a întârziat verdictul final prin șansele sale irosite în minutele 80 și 90+2. Însă golul de 2-0 a căzut cu mult noroc pentru tânărul atacant. În minutul 90+5, mingea a sărit norocos din Tănase, la o degajare greșită a unui ialomițean, balonul a ajuns la Stoian, înaintașul marcând meritat pentru rezultatul final.Nu sunt prea multe de spus despre un meci care a arătat ca un duel de Cupă între două trupe din eșaloane diferite. Este de întrebat dacă sau cât ar fi rezistat cazemata Unirii dacă nu era eliminarea lui Șerbănică. Asta însă nu mai contează. FCSB a bifat o victorie ce trebuia bifată, fără să impresioneze prea tare și se apropie la doar două puncte de zona play-off. Zonă pe care poate chiar sta la intrarea în 2026, dacă trece de Rapid în derby-ul din weekend-ul următor și dacă o ajută și celelalte rezultate.&nbsp;Cât o privește pe Unirea, ultimul meci din 2025, în ”deplasare” la Clinceni cu ”lanterna roșie” Metaloglobus o poate face să uite de acest teribil șir de nouă eșecuri consecutive.

Campioana s-a impus abia după ce a evoluat în superioritate numerică

Slobozia - FCSB 0-2.  Mai aproape de play-off

UTA a intrat în această rundă de pe locul 6, fiind într-o formă solidă. Așadar, avea un moral mai bun decât gazdele și, cu excepția lui Tzionis, Adrian Mihalcea a putut să alinieze cei mai în formă jucători. Singura problemă era numărul redus de rezerve de câmp, doar opt, de pe bancă. Dar, banca avea calitate, cu nume versate precum Benga, Sota Mino sau Ov. Popescu.Pentru Farul, victoria era un ”must”, după patru meciuri oficiale fără victorie. Bașca un eșec șocant în ultima rundă, 1-2 la codașa Metaloglobus. Ianis Zicu avea probleme de efectiv, cu Țîru și Ganea absenți din apărare. A apelat la Pellegrini în centru, francezul având doar trei prezențe în Superliga în curs. Iar pe stânga a fost nevoit să-l titularizeze pe Furtado, de ”meserie” fundaș dreapta.Așadar, încărcătură mare pentru constănțeni, care riscau să se îndepărteze de Top6.<h2>PLUSUL DE CALITATE ÎN ATAC A DECIS PRIMA PARTE</h2>S-a văzut din start că ”marinarii” erau deciși să pună punct acestei perioade fără noroc, deja din minutul 1 șutul din 14 metri al lui Ișfan nimerindu-l pe Poulolo. Iar în minutul 5, după o fază dezvoltată frumos, mingea a ajuns la 13 metri, însă Radaslavescu a reluat mult peste poartă.UTA a dat senzația că preferă să stea la cutie și să încerce să profite de spațiile libere. Primul moment de remarcat pentru arădeni a fost în minutul 14, când Abdallah a trimis un șut tare din lateral, iar Buzbuchi a prins ”în doi timpi”.S-a văzut un plus de dinamism pentru gazde, cei care au apelat mai multe ori la una din principalele lor arme, șutul din afara careului. Și-au reglat tirul Radaslavescu (20), Tănasă (27) și Ișfan (29), dar cel care a găsit ”codul” a fost cel mai constant jucător al Farului în acest sezon. Era minutul 33, când Grigoryan a furnizat o pasă la 17 metri lui Vînă, cel care l-a fentat frumos pe L. Mihai și a șutat în stânga lui Gorcea pentru un gol remarcabil: 1-0.UTA a replicat prin șutul lui Roman de la 16 metri, peste bară (43). Iar Gorcea, în ultimul minut din prima repriză, a evitat un 2-0 greu de surmontat la șutul cu pământul expediat de Radaslavescu, de la 20 de metri.Parcă, un plus de motivație și... vână pentru amfitrioni, cu o UTA mai palidă în primele 45+ 1 minute decât ne așteptam.

<h2>UTA A REACȚIONAT, PE FONDUL SCĂDERII GAZDELOR</h2>Așa cum ne-am obișnuit, Adrian Mihalcea nu a așteptat și a mutat la revenirea de la cabine, pentru un plus în avanposturi. Coman și Barbu au intrat pentru a împrospăta atacul, dar tot Farul avea să fie aproape de gol, în minutul 51 Gorcea deviind un șut frumos al lui Ișfan, de la 18 metri.Treptat, pe fondul scăderii în joc din partea dobrogenilor, UTA a început să fie tot mai tăioasă, în minutul 54 Buzbuchi salvând o minge trasă din careu, după o fază în care balonul a circulat ca la ”flipper”.UTA nu a excelat neapărat, dar a avut meritul că a fost tot mai insistentă. Rezerva Sota Mino (67) a reluat cu capul din cinci metri pe lângă poartă, iar în minutul 76 Farul și-a creat singură probleme. Sîrbu a intrat tare la 16 metri, asupra lui Barbu, iar arbitrul a dat inițial lovitură liberă. Marian Barbu a fost însă atenționat că faultul s-a produs pe linie și a arătat punctul de la 11 metri. Acolo de unde Costache a fost sigur pe el pentru a face 1-1.<h2>NICI ȘAPTE MINUTE ADIȚIONALE NU AU FOST DE-AJUNS</h2>Zicu a plusat cu Vojtus și Markovic, însă dobrogenii nu au izbutit să creeze acel forcing necesar pentru a puncta decisiv. Pellegrini (80) și Vojtus (87) au reluat cu capul în afară, din poziții bune, dar nici șapte minute de prelungiri nu au fost suficiente pentru gazde. UTA a rezistat mini-asediului din final, în condițiile în care fariștii s-au precipitat foarte mult.Pentru gazde, calculele de play-off se complică și, din păcate pentru ei, nici jocul nu este foarte convingător. Farul are însă resurse să rămână în luptă. Dincolo, UTA nu a furnizat una din cele mai remarcabile prestații, dar a salvat un punct grație perseverenței arătate în partea a doua. Cu patru meciuri oficiale la rând fără eșec, UTA merită să spere la un scor pozitiv cu Dinamo, acasă, în ultimul joc din 2025.

Într-un duel direct pentru play-off, UTA a salvat un punct din penalty. Farul, fără victorie din 7 noiembrie

Farul - UTA 1-1. ”Marinarii” rămân în tangaj

FCH - UCV (match, Superliga 25/26, regular)

Hermannstadt și Universitatea Craiova s-au întâlnit într-un moment complicat pentru ambele echipe, dar din motive diferite. La Sibiu, lucrurile erau în derivă după despărțirea de Marius Măldărășanu, iar echipa nu reușea să se stabilizeze, sperând în continuare că noul tehnician va putea să aducă echilibrul necesar. Situația incertă de pe banca tehnică se reflecta și în evoluțiile din teren, iar confruntarea cu Craiova venea ca un test dificil pentru o formație aflată în plină tranziție. De cealaltă parte, Universitatea Craiova se prezenta cu un sentiment de frustrare. Echipa reușise să joace foarte bine în multe momente ale sezonului, dar pierdea puncte importante din cauza ratărilor numeroase. Sub această presiune, duelul de la Sibiu era privit ca o oportunitate de a demonstra că jocul bun poate fi dublat și de eficiență. Întâlnirea dintre Hermannstadt și Craiova promitea un meci spectaculos, într-un moment al campionatului care putea trasa o linie clară legată de panta pe care echipa va merge pănă la finalul sezonului regular. Sibieni sperau să profite și de oboseala din cadrul echipei craiovene, care la mijlocul săptămânii jucase în Conference League, într-un meci spectaculos împotriva celor de la Sparta Praga, la finalul căruia a trebuit, însă, să se recunoască învinsă. Principalul subiect pe ordinea de zi a fost revenirea în Superliga a lui Dorinel Munteanu, tehnician în care oficialii sibieni își pun mari speranțe că va reuși să redreseze o echipă care pare că și-a pierdut toată energia din anii trecuți. Din păcate pentru echipa gazdă, încă din primele minute a fost evident că Munti nu a reușit să schimbe nimic în puținul timp pe care l-a avut la dispoziție, numirea sa pe banca tehnică având loc în urmă cu doar câteva zile. Hermannstadt a început timorată partida, una în care nici Universitatea Craiova nu a mai avut efervescența din ultimele etape, un posibil motiv fiind jocul pe care l-au avut în competițiile europene în urmă cu doar câteva zile. Chiar și așa, oaspeții au făcut strictul necesar pentru a-și asigura o seară liniștită, într-un meci în care cele trei puncte erau cel mai important obiectiv pentru formația, care căuta să nu piardă contactul cu plutonul din vârful clasamentului. Iar lucrurile au părut să se lămurească repede, pentru că oaspeții au punctat după primul sfert de oră, după o fază prelungită de atac, la finalul căreia Bancu a centrat perfect din partea stângă a terenului, iar Assad Al Hamlawi a reluat imparabil, din doar câțiva metri, mingea oprindu-se în poarta porții apărate de Căbuz. Pentru Dorinel Munteanu a fost și mai departe un meci greu de gestionat, pentru că echipa sa a pus foarte puține probleme în ofensivă, părând o echipă fără orizont în acest moment, deși era evident că întâlnesc un adversar mult mai bine cotat. Problemele echipei gazdă s-au văzut și mai evident, în minutul 31, la o fază fixă la care oltenii au închis practic meciul. Cicâldău a centrat din corner, sibienii au bâlbâit o minge care a căzut de mai multe ori în careu, iar Baiaram (31) a îndeplinit o simplă formalitate după ce Al Hamlawi i-a pus mingea perfect, în fața porții, într-o poziție din care i-ar fi fost mai greu să rateze. A fost suficient pentru Craiova, care și în partea a doua a meciului și-a dozat efortul și a controlat meciul până în final, chiar dacă Chițu (51) și Gjorgjievski (68) au încercat să își aducă echipa în joc, dar Isenko nu le-a permis gazdelor să se apropie pe tabela de marcaj. Craiova putea chiar să câștige la scor de neprezentare, în final, când Etim a ratat golul de 3-0, dar meciul s-a încheiat cu scorul din prima repriză. A fost un meci care îi oferă posibilitatea lui Dorinel Munteanu de a trage cât mai repede concluzii pentru planul de redresare pe termen scurt al echipei, în timp ce Coelho are liniștea necesară pentru a pregăti duelul din Conference League, de joi, cu AEK Atena.

Universitatea Craiova a învins la Sibiu și rămâne în umbra plutonului din vârful clasamentului.

Hermannstadt - Univ. Craiova 0-2 | Lângă pluton

Andu Kedei

DIN - MGB (match, Superliga 25/26, regular)

Dinamo și Metaloglobus s-au întâlnit într-un moment în care cele două echipe se aflau la extremele clasamentului. Dinamo, condus de Zeljko Kopic, ocupa locul 3 și se afla la doar patru puncte de liderul Rapid, confirmând un parcurs solid și constant. De cealaltă parte, Metaloglobus, antrenată de Mihai Teja, era ultima în clasament, dar venea cu un moral mai bun după ce reușise a doua victorie a sezonului chiar în ultima etapă, împotriva Farului. Duelul aducea față în față o formație aflată în lupta pentru titlu și una care încerca să își regăsească speranța în lupta pentru supraviețuire. Dinamo se prezenta cu încrederea unei echipe aflate în zona de play-off și cu obiectivul clar de a rămâne aproape de primul loc, în timp ce Metaloglobus privea meciul ca pe o șansă de a demonstra, încă o dată, că poate continua să lupte, chiar dacă situația din clasament era dificilă. “Vin în fața voastră și spun mereu că ne dorim victoria la fiecare meci, de uneori stau să mă și gândesc ce părere vă faceți despre mine. Dar cred că în meciul cu Farul am arătat exact de ceea ce suntem în stare și arată faptul că nu am renunțat”, a spus Mihai Teja după ce a cucerit toate cele trei puncte în meciul cu constănțenii. Un mesaj pe care Zeljko Kopic nu avea cum să îl ignore, pentru că arăta că lanterna clasamentului nu și-a pierdut încrederea, chiar dacă situația din clasament nu i-a dat foarte multe motive de încredere. Iar primele minute ale meciului au arătat că Mihai Teja nu glumise, pentru că oaspeții au fost cei care au fost mult mai curajoși în atac, Neacșu (9) reușind să le dea mari emoții dinamoviștilor în debutul de meci, cu un șut de la marginea careului, care l-a întins serios pe Epassy. Mai mult decât atât, Metaloglobus a avut o ocazie uriașă în minutul 19, când Huiban a reluat spectaculos din careu, din demi-voleu, dar același Epassy s-a aflat la post și a reușit să răspundă pe măsură, într-un moment în care Dinamo suferea evident. Toată încrederea oaspeților a fost alungată, însă, în minutul 24, când Dinamo a reușit să înscrie la primul șut cadrat pe spațiul porții. Cîrjan l-a lansat în ofensivă pe Soro, care cu foarte mult calm a săltat mingea peste portarul advers, reușind să aducă rapid liniștea în sânul echipei antrenate de Zeljko Kopic. A urmat o perioadă de joc încâlcită, în care desele întreruperi au dat peste cap ritmul partidei. Centralul Flueran a fost chemat în repetate rânduri la marginea terenului, dar după validarea golului dinamovist a urmat un alt moment cheie, în care oaspeții puteau să primească penalty, în urma unui fault evident în careu, care însă a fost precedat de o poziție evidentă de ofsaid. Prima repriză s-a încheiat cu Dinamo într-un avantaj fragil. Chiar dacă au avut o posesie consistentă, gazdele au suferit în dese rânduri, dar au reușit să scape basma curată din trei momente cheie, care ar fi putut scrie altfel soarta partidei. Dar, elementul cheie al acestei confruntări a fost experiența. Dacă oaspeții au părut ca tânărul entuziast, care vrea cu orice preț să își lase amprenta asupra unui joc, Dinamo a părut bătrânul cu experiență care știe să gestioneze cu calm momentele importante ale jocului. A fost exact ce s-a întâmplat și în a doua parte a meciului, când Metaloglobus a început la fel de entuziast, chiar dacă nu a mai reușit să aibă ocazii la fel de importante ca în prima repriză. Gazdele au transmis că au totul sub control, în minutul 54, când Cîrjan putea închide meciul, dar a fost nevoie de inspirația lui Zeljko Kopic pentru ca Dinamo să ia un avantaj liniștitor. Antrenorul câinilor roșii l-a trimis în teren mai întâi pe Cristian Mihai, care a avut nevoie de doar câteva minute pentru a-și trece numele pe tabela marcatorilor, la capătul unei faze prelungite de atac. A fost momentul în care oaspeții s-au prăbușit, pentru că Perica (76) a profitat din plin de faptul că a fost trimis la rându-i în teren și a înscris cu specialitatea casei, o lovitură de cap plasată perfect, după o centrare foarte bună a lui Cristi Mihai. Dinamoviștii au simțit apoi că adversarul se sufocă și a profitat din plin, pentru că și Cîrjan, în prelungiri, a reușit să înscrie pentru un 4-0, care nu a mai lăsat loc de niciun fel de interpretări. Dinamo nu a călcat greșit într-un meci care putea să o coste foarte scump și așteaptă cu nerăbdare rezultatele contracandidatelor din vârful clasamentului, înainte de ultimul meci care se va juca în acest an.

Dinamo a obținut victoria într-un meci care, cel puțin în prima parte, a părut mult mai complicat decât se credea inițial.

Dinamo - Metaloglobus 4-0 | Obiectiv îndeplinit

FCP - UCJ (match, Superliga 25/26, regular)

Petrolul și Universitatea Cluj s-au întâlnit într-un moment în care fiecare echipă își căuta confirmarea în campionat. Petrolul, condus de Eugen Neagoe, se afla pe locul 12, la doar un punct de zona barajului, iar presiunea rezultatelor începea să se facă simțită. De cealaltă parte, Universitatea Cluj, aflată sub comanda lui Cristiano Bergodi, continua să spere la play-off, fiind la un singur punct distanță de locul 6, ocupat de UTA. Confruntarea aducea față în față două formații cu obiective diferite, dar care doreau cu ardoare să rămână conectate la lupta pentru pozițiile importante din clasament. Echipa lui Neagoe avea nevoie să demonstreze că poate evita zona periculoasă, mai ales că înfrângerea din ultima confruntare cu UTA a fost primul meci pierdut din ultimele 7 confruntări în campionat. Asta, în timp ce, formația lui Bergodi privea duelul ca pe o șansă de a urca în sfârșit în play-off, după ce italianul a avut perioada de acomodare după ce echipa s-a despărțit de Neluțu Sabău, un antrenor care a schimbat radical lucrurile la Universitatea în ultimii ani. Moralul era unul ridicat printre “șepcile roșii”, șocul de la echipă fiind asimilat foarte bine de jucători, care au ratat o singură dată victoria în ultimele patru meciuri, în duelul cu Universitatea Craiova, de acum două săptămâni. Dar toate calculele și planurile au părut că se năruiesc rapid odată cu fluierul de start, pentru că cele două echipe au oferit o confruntare fadă în prima parte a meciului, în care niciuna dintre echipe nu a reușit să pună serios în pericol poarta adversă, jucătorii preferând să joace fără prea multe riscuri, deși situația din clasament ar fi cerut altceva. Și hazardul a fost prezent în joc, pentru că toată discuția se putea schimba încă din minutul 2, când Vali Gheorghe a pătruns în banda dreaptă, de unde i-a pasat ideal în careu lui Chică-Roșă, dar atacantului Petrolului a oferit un luft de zile mari, dintr-o poziție ideală, din care nu ar fi avut voie niciodată să rateze. A fost singurul moment care a dat cu adevărat emoții pe tot parcursul celor 45 de minute, în care jucătorii celor două echipe au preferat să se piardă în dueluri surde, la centrul terenului, fazele de construcție neavând o fluiditate care să facă jocul unul plăcut pentru telespectatorul neutru. Doar un singur alt moment a mai atras atenția în primele 45 de minute, când Codrea (14) a reușit să șuteze bine și în forță din colțul careului, dar mingea a fost reținută fără probleme de Krell, mingea venind practic pe mijlocul porții. De altfel, inițiativa mijlocașului de la Universitatea Cluj a fost și singurul șut cadrat pe spațiul porții pe tot parcursul primului mitan, în care niciuna dintre cele două echipe nu a reușit să își impună jocul sau să arate o claritate care să îi fi oferit mai multe speranțe pentru un rezultat pozitiv. Nici debutul părții secunde nu a fost unul mult mai animat, formațiile preferând să joace în continuare la alibi și să aștepte greșeala adversarului. Totuși, El Sawy a apărut în prim plan înainte de trecerea primei ore de joc, când a reluat periculos o centrare venită din partea dreaptă de la Macalou, dar șutul acestui a fost respins în corner de Papp. Toată reținerea din jocul arătat a fost șters cu buretele în doar câteva secunde, atunci când Universitatea Cluj a reușit să deschidă scorul, după una dintre cele mai frumoase faze realizate în acest sezon de Superliga. Mikanovic a centrat din partea dreaptă a terenului, Bic a prelungi spectaculos pe spate, iar El Sawy a reluat imparabil de la marginea careului mic, pentru un 0-1 care oferea speranțe că jocul avea să fie deblocat. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, însă, pentru că în afară de câteva reproșuri aprinse imediat după golul încasat, Eugen Neagoe nu a reușit să tragă semnalul de alarmă printre jucătorii săi, care nu au reușit să șuteze nici măcar o dată pe poartă până la finalul meciului. Înfrângerea complică serios lucrurile la Ploiești, în timp ce Universitatea Cluj a scos tot ceea ce se putea dintr-un joc în care a arătat că și în Ardeal Cristiano Bergodi mai are multe de pus la punct în jocul echipei sale.

Universitatea Cluj a cucerit toate cele trei puncte după deplasarea de la Ploiești, în urma unui meci închis.

Petrolul Ploiești - "U" Cluj 0-1 | Cifru desfăcut

Are doar 19 ani și s-a întors mai matur la Universitatea Cluj, după un împrumut la Unirea Ungheni, care l-a ajutat să joace constant și să crească. Mare fan Cristiano Ronaldo, Alin Chinteș pare să fi împrumutat ceva din mentalitatea starului portughez. Spune că de mic a tratat fotbalul foarte serios și că orice realizare trebuie urmată de și mai multă muncă, pentru a face față următoarei provocări. Tânărul fundaș al Universității Cluj și-a spus povestea într-un interviu pentru superliga.ro. Vreau să te întreb ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Unde locuiesc eu, vizavi de casa mea, este terenul de fotbal. Și cam în fiecare zi eu acolo îmi petreceam timpul. De dimineață până seara, cât de mult timp liber aveam, eu eram pe terenul de fotbal. De ce ai vrut să fii fotbalist? Mi-a plăcut foarte mult. M-am îndrăgostit de minge, pot să zic. Toată ziua eram doar cu mingea și, ușor-ușor, a devenit o dragoste. Și părinții tăi ce au zis când le-ai spus că vrei să fii fotbalist profesionist? S-au bucurat, chiar voiau să mă ducă la fotbal, dar nu se gândeau că o să fiu serios, pentru că eram încă la o vârstă fragedă. Aveai un idol când erai mic? Cristiano Ronaldo. Și acum ce idol ai? Pot să zic că tot el, pentru că încă nu s-a lăsat de fotbal. Dar mai am jucători care îmi plac. Și în Champions League, și în România am mai mulți. În România cine ar fi? Ca atacant, îmi place foarte mult de Mitriță. Ziceai de Cristiano Ronaldo mai devreme. Dacă ai sta 10 minute cu el, ce-ai vrea să afli de la el? Ce-ai vrea să înveți de la el? În primul rând, mentalitatea pe care o avea el la vârsta mea. Chiar aș vrea să știu cum să-mi fac planul de viitor în fotbal. Așa serios ai fost de când te-ai apucat de fotbal? Da, chiar da. De la început. N-am luat-o ca pe o joacă, chiar am fost serios de la bun început. Visul meu de mic e să joc la Real Madrid, echipa mea preferată de când eram mic. De ce îți plăcea? Galacticii, nu? Da, tocmai pentru că era Cristiano Ronaldo și, fiind mic, nu știam foarte mulți jucători. Cine a fost prima persoană care a crezut în acest vis al tău? Nu a fost doar o persoană, a fost toată familia mea. Toți m-au îndrumat, toți mi-au fost sprijin și au avut mare încredere în mine. Ți-au spus vreodată că sunt mândri de tine? Da, tot timpul. Când a fost ultima oară? Când m-am întors aici, la U Cluj. Cred că și azi-dimineață vorbeam ceva cu ei, înainte să ajung la antrenament.

Chintes, Alin Marian

Ai crescut în academie, nu? Da, de la vârsta de 15 ani am ajuns la Universitatea Cluj. Poți să ne spui un pic parcursul? Cum ai ajuns? Cum a fost pentru tine să joci? Am aflat foarte târziu că o să vin aici și înainte cu vreo două săptămâni, mi se pare că și cei de la Universitatea pregăteau niște meciuri în care să mă vadă pe mine, dar eu nu știam chestia asta. Și, înainte cu două săptămâni, am aflat că o să vin aici și, pentru mine, era ceva de necrezut că vin la o echipă așa renumită. Și ce îți spuneai ca să te motivezi? Că bănuiesc că a intervenit și puțină teamă. Da, într-adevăr am avut și emoții, dar în mintea mea mereu este că sunt cel mai bun și să nu dau înapoi orice ar fi. Ce ți-a rămas de la antrenorii care te-au format? Cel mai prețios lucru? În primul rând, munca, să nu neglijăm munca. Trebuie să muncești în orice moment. Chiar dacă ești la cel mai bun nivel al tău, să nu dai înapoi niciodată. Cum a fost momentul în care ai debutat la seniori? Am avut foarte mari emoții. Am debutat pe ”Oblemenco”, contra Craiovei. Am avut emoții și nu mă așteptam să intru așa de vreme. Am intrat la început de a doua repriză și chiar m-am descurcat destul de bine. Ți-a zis ceva domnul Sabău după? M-a felicitat și el, și tot staff-ul, colegii, toți au venit la mine, m-au felicitat. Am fost foarte bucuros și mă bucur că eu am intrat la 2-0 pentru adversari și s-a terminat meciul 2-2. A fost foarte bine pentru mine. Care e cel mai frumos moment petrecut alături de U? Nu știu să zic așa unul, dar pot să-l pun pe cel în care am jucat la baraj pentru Conference League, pentru că poate fi una dintre cele mai mari realizări de până acum. Iar în raport cu suporterii, cum te simți? Ai un moment așa care ți-a rămas în minte alături de ei? Mai toate. Mereu suporterii m-au susținut. Nu am un moment special, nu îmi amintesc să fie unul special. Toate sunt speciale, de fapt! Îți place o melodie în mod special cântată de ei? ”Primul pas pe stadion”. Asta a fost și prima pe care am învățat-o când am venit aici. Cum e Alin ca jucător? Cum te descrii tu pe teren? Muncitor, dăruință și foarte implicat în tot ceea ce fac pe teren. Cum ai grijă de corpul tău, de mintea ta, de acest echilibru între corp și minte? Am grijă și la alimentație, am grijă să mă odihnesc ca să dau randament la antrenament și la meciuri. Ce face orice fotbalist profesionist. Ai scos din meniul tău un produs anume sau ceva mâncare? Nu pot să mint, că mâncam înainte prostii, mâncam și burgeri, mâncam o grămadă de prostii. Însă acum m-am stabilit și mănânc ce trebuie, ce m-ajută, deși recunosc, mai sunt și zile în care câteodată exagerez. Dar îmi dau seama de chestia asta și o fac cu cap, adică nu foarte mult. Și cu somnul? După antrenamente... De obicei, noi avem antrenament dimineață. Când ajung acasă, mănânc și mă pun să dorm de amiază. O oră, două, depinde cât sunt de obosit, și seara 10-11 e ora mea de somn. Și dacă vreau, și dacă nu vreau, nu pot să stau mai mult. Și nu te fură peisajul social media, TikTok? Nu, chiar nu. M-am obișnuit să controlez chestia asta. În vestiar, cum te-ai adaptat? Cine te-a ajutat cel mai mult? Păi, acum când m-am întors? Da! Acum, pot să zic că eram deja obișnuit, că am mai fost o dată cu ei și deja mă cunoșteam cu toți. A fost mult mai simplu ca prima dată. Mă cunoșteam cu băieții, deja am venit ca un vechi prieten. Și prima dată? Bănuiesc că a fost mai dificil. Prima dată am avut foarte mari emoții, stând cu Chipciu în vestiar, cu Nistor și cu Bic și ceilalți jucători. Am avut emoții, nu prea vorbeam. Eram foarte emoționat, nu știam ce să-i întreb, mi-era și rușine, eram și mai mic. Cum te-ai apropiat de ei sau cum s-au apropiat ei de tine? Mai mult ei, că au văzut că sunt timid așa și, ușor-ușor, cu o glumă, cu un sfat, m-am apropiat de fiecare în parte. Ce-ai vrea să împrumuți din stilul lor de joc? Vorbeai de veterani. Nu știu ce să zic exact. Poate calmitatea, pentru că eu sunt o fire mai agitată. Calmitatea, gândirea lor, probabil. Ziceai de sfaturi mai devreme. Ți-a rămas un sfat în minte primit de la Nistor sau Chipciu sau Bic? Să am curaj. Când intru în teren, să am curaj. Orice meci ar fi, orice miză ar fi, să am curaj. Simți că au văzut în tine potențial și asta îți dă și ție încredere? Eu simt, pentru că în continuare îmi oferă sfaturi și sunt lângă mine și eu cred că văd ceva în mine, altfel n-ar mai fi venit să vorbească cu mine sau nu s-ar mai fi enervat pe mine la un antrenament în care poate joc mai prost. Poate dacă ar fi unul netalentat, nu i-ar mai zice nimic, că ar ști că nu poate, dar când vine cineva și se ia de tine, înseamnă că ai potențial și vrea mai mult de la tine. Ce visezi aduci la U Cluj? Bucurie și rezultate pozitive, cât mai multe. Cum sunt băieții din generația ta? Cum îi vezi? Ca și mine, pot să zic. Le doresc tuturor să ajungă cât de sus și mă gândesc peste câțiva ani să ne întâlnim la mari echipe, să ne duelăm sau poate să fim chiar colegi din nou. Ce simți că poate aduce generația ta fotbalului românesc? Calitate, curaj. Sunt multe aspecte pe care le pot aduce. Vreau să vorbim un pic și de campionatul european Under 19, unde tu ai avut o accidentare în meciul cu Spania și a trebuit să închei turneul prea devreme. Ce ai simțit în momentul în care ai aflat că nu mai poți să joci? Din păcate, m-am accidentat destul de repede, fiind și primul meci în care am intrat. S-a spulberat ceva în mine, pentru că voiam să ajut cât de mult se poate echipa, ca să ne calificăm în semifinale, cum au făcut-o băieții, și pe această cale îi și felicit. Vă dați seama, am fost foarte supărat, pentru că voiam să ajut, să contribui la performanța pe care ei au realizat-o. Cum au fost zilele de după? Ai rămas cu ei? Am luat decizia să rămân cu ei până la final, pentru că e echipa mea și am vrut să o susțin. Pentru mine, a fost dificil, pentru că eu eram fericit pentru ei, adică nu voiam să le transmit starea mea proastă, pentru că eram supărat totuși, m-am accidentat. Dar am trecut ușor-ușor peste accidentare și am încercat să fiu cât de pozitiv, să creez o energie pozitivă, ca să-i ajut să ajungă până acolo. Și te-ai refăcut repede, nu? Da! Am talentul ăsta să mă refac repede din orice accidentare. Dar a sărit clavicula? O disjuncție de gradul 1. N-a fost ceva foarte grav, se putea și mai grav, dar mă bucur că am scăpat doar cu atât. Ai mai avut accidentări până acum? Am mai avut o dată, tot la umărul ăsta, acum 2 ani, dar nu a fost chiar așa tare. Și așa accidentări, nu, nu. Cum a fost momentul în care ai auzit imnul României? Și atunci am avut emoții, toți oamenii erau pe stadion, toți erau în picioare și cântam toți imnul României. A fost o clipă de neuitat. Clipe de neuitat de fapt, că am cântat de mai multe ori. Ce le-ai spune tinerilor care trec printr-o accidentare? Să nu se dea bătuți, să gândească tot timpul pozitiv și așa te refaci și mai repede, pentru că ai dorință și ajuți și tu creierul să îți ajute corpul să te refaci mai repede. Cum arată o zi obișnuită pentru tine? Mai ales cum poți să incluzi și școala, antrenamentul, odihna, cum se îmbină toate lucrurile astea? Eu am terminat școala, dar când mergeam, nu prea mergeam de fapt. Era foarte greu, pentru că erau puține zile în care reușeam să ajung la școală. De multe ori nu prea aveam note, trebuia să iau la o grămadă de materii. Pot să spun că a fost destul de dificil. Mă prezentam la școală foarte rar, dar profesorii pe care i-am avut mi-au înțeles situația, m-au ajutat. Când mergeam la școală, în ziua când eram prezent, dădeam un test sau eram ascultat, dar asta e viața. Te gândești să dai la o facultate anume? Da, aș putea să dau la facultatea de sport. Cât de mult contează pentru un jucător de fotbal să știe și alte lucruri, să învețe și alte lucruri? Foarte mult contează, pentru că nu știi niciodată când te poți îmbolnăvi, te poți accidenta și să nu mai faci fotbal. Trebuie să ai un plan de rezervă pe lângă, să știi să faci și altceva. Nu știi niciodată, orice se poate întâmpla. Și în afară de fotbal, ce faci în zilele obișnuite? Îmi place să merg să mă joc bowling, îmi place să joc FIFA. Ies cu iubita mea, îmi place acum mai nou să mă dau cu kartul, am fost la karturi, diferite activități, să-mi ocup timpul, să n-am mult timp liber. E vreo vorbă a părinților tăi care ți-a rămas în minte? Să am grijă, cred că asta au toți. De la părinți, să ai grijă. Mereu îmi spun că sunt campion. Ce înseamnă succesul pentru tine? Un vis realizat și un vis constant. Dacă realizezi ceva, trebuie să fii și constant. Adică nu să ai o realizare și să te oprești. Trebuie să muncești și mai mult, ca să ai o constanță. Constanța e cea mai importantă, nu doar în fotbal, ci în viața de zi cu zi. Poate de asta îți și place Cristiano Ronaldo, că tocmai asta ne învață - să fii constant. El te învață că trebuie să fii constant și să muncești pentru ceea ce vrei să ai. Ești dispus în viața asta să sacrifici foarte multe lucruri pentru fotbal? Că știi că asta te așteaptă. Da, normal. Sunt dispus la orice, pentru că până la urmă e meseria mea și cu asta mă ocup.

Să nu te mulțumești cu puțin. Aceasta este mentalitatea lui Alin Chinteș, unul dintre jucătorii promițători de la U Cluj

Mentalitatea sănătoasă a lui Alin Chinteș: „Dacă realizezi ceva, trebuie să muncești și mai mult”

S-a apucat de fotbal târziu, la 15 ani. Nici măcar nu și-a propus să facă din asta o meserie. Dar s-a întâmplat. Cariera l-a dus din Brazilia natală în Portugalia, iar din 2020, în România, unde a jucat pentru CS Mioveni și petrolul, înainte de a semna cu FC Argeș, revelația actualei ediții de campionat. După toți acești ani, în care a reușit două promovări în Superliga, Garutti spune că cea mai importantă lecție pe care a învățat-o în fotbal este că nu trebuie să renunțe. Voiam să te întreb care e cuvântul tău preferat în limba română, în primul rând? Cred că nu pot să spun care e cuvântul meu preferat, că nu e bine să-l spun. Dar putem să spunem că ”frumos” e cuvântul meu preferat. Cum te-ai simțit prima oară când ai venit în România? Sincer, când am venit, nu știam de mult de România, pentru că în Brazilia nu se vorbește prea mult de Estul Europei, și nu știam multe lucruri despre țară. Însă când am venit aici am descoperit o țară foarte frumoasă. Și ce te-a făcut să rămâi? Că ai primit oferte să pleci Da, mie îmi place foarte mult să stau aici, sincer. Persoanele de aici, mâncarea, orașele în care am fost, toată țara mi-a plăcut foarte mult. Și nu doar mie, ci și familiei mele. Și familiei mele îi face plăcere să stea aici. De asta am rămas aici, în România. Și ce mâncare îți place cel mai mult? Micii. Micii sunt foarte buni. Tu ai mai promovat o dată, cu Mioveni. Ce a fost diferit față de promovarea de acum? La Mioveni a fost diferit că am fost la baraj. Am promovat la baraj, aici am promovat direct și campioni. Sunt două situații diferite, dar am fost bucuros de ambele. Ce a însemnat pentru tine această promovare cu FC Argeș? Pentru mine a fost cel mai fericit moment din cariera mea, că am reușit să fiu campion pe final și nu doar cu promovare, dar cu trofeu. Când ai ajuns aici, la FC Argeș, te-ai gândit că poți repeta ce s-a întâmplat la Mioveni? Adică să promovați? Da. Gândul meu a fost doar la promovare când am venit aici. Am spus și președintelui Dani Coman că mă gândesc doar la promovare. Nu pot să mă gândesc să rămân aici, să rămân la liga a doua cu o echipă, că degeaba am venit dacă nu reușim promovarea. Ce îți place cel mai mult aici, la echipă, la FC Argeș? Cred că unitatea de grup. Noi suntem foarte uniți, ca o familie, cum am spus, toată lumea a înțeles că trebuie să muncim împreună. Nu contează cine joacă, câte minute joacă, trebuie să facem totul împreună, să reușim împreună. În primul rând, când câștigă grupul, se câștigă și individual. Cred că asta e ceea ce face diferența. Cum ți se pare Piteștiul? Foarte frumos. Îmi place foarte mult să stau în Pitești. Ți-au zis colegii despre Nicolae Dobrin? Da. Au zis că a fost cel mai bun fotbalist român din istorie și așa cred și eu.

Garutti, Guilherme

Cum e fotbalul aici, comparativ cu Brazilia? E diferit. E total diferit. Cum să spun, cel mai înalt nivel în Brazilia e alt nivel, nu pot să compar aici cu România, că acolo, în Serie A sau Serie B, e foarte dificil să joci. E un nivel foarte bun, dar aici, în România, nu cred că sunt foarte departe. Avem și calitate, avem și echipe mari, avem și echipe cu istorie. E diferit și stilul de joc și la fel, aici e mai fizic, acolo mai calitativ. Nu știu cum să o spun așa, dar cred că asta face diferența. Este diferența mare. Care este fotbalistul tău brazilian preferat? Neymar. Neymar, de departe. Acum Neymar, dar din istorie, cel pe care l-am văzut a fost Ronaldo, Fenomenul. A fost incredibil de bun. Ce te-a învățat pe tine fotbalul? Să nu renunț niciodată. Cred că ăsta e scopul meu în viață și am fost așa de copil, de la început, și cred că vreau să transmit și copilului meu acest lucru. Să nu renunțe niciodată. Nu contează ce se întâmplă cu tine, să mergi mai departe. Tu ai vrut de când erai mic copil să fii fotbalist? Nu. Eu am început să joc fotbal la 15 ani, puțin târziu, dar de copil așa, am jucat pe stradă, am jucat acolo, dar nu am fost: „Eu vreau să fiu profesionist”. Însă s-a întâmplat. Păi, și ce voiai să fii când erai mic? Nu știu. Nu m-am gândit ce vreau să muncesc. Dar s-a întâmplat să fiu jucător profesionist și asta a fost. Și care a fost cel mai greu moment din cariera ta până acum? Când am început să joc fotbal. În Brazilia e diferit, e altă regulă. Când ești la început, sunt doar 18 jucători în lot, acolo nu ai legea să fii junior, poți să fii în lot să joci, acolo nu are limita de vârstă și trebuie să muncești, dacă vrei să ajungi acolo la seniori, trebuie să muncești mult. Nu spun că este la copii sau ești la juniori, acolo trebuie să muncești, trebuie să prinzi lotul. Până să ajung acolo la seniori a fost cel mai dificil moment. Când s-a întâmplat să ajungi la seniori, cum a fost? Greu și acolo. Nu aveam răbdarea pe care o am acum. A fost mai greu. Ce înseamnă pentru tine acum să joci la FC Argeș? Eu sunt foarte bucuros, foarte fericit, vreau să rămân aici cât mai mult posibil și sper să răspund pe teren încrederii pe care staff-ul o are în mine. Cu cine te-ai înțeles cel mai bine din echipă? Cu Takayuki. Cu Takayuki Seto, japonezul meu. Cum v-ați împrietenit? La Petrolul. Ne-am întâlnit prima oară la Petrolul și am rămas prieteni. Acum suntem colegi de cameră în cantonament și cred că am legat o prietenie foarte frumoasă cu el. Care e cel mai frumos moment pe care l-ai petrecut alături de Takayuki? Cred că promovarea. Acum promovarea a fost foarte frumoasă, cu stadionul plin, cu tot ce s-a întâmplat. Ce obiectiv ai tu? Personal, să fac un campionat regular bun, să fiu bine pe teren, să-mi ajut colegii și staff-ul și clubul, și ca echipă să reușim, în primul rând, să rămânem în Superliga și după vedem ce se întâmplă. Ce le promiți suporterilor FC Argeș? Dorință mare pe teren. Asta promit, că o să dăm tot pe teren și o să încercăm să câștigăm fiecare meci.

A devenit fotbalist fără să-și propună asta, însă fotbalul l-a învățat o lecție importantă. Guilherme Garutti și-a spus povestea pentru superliga.ro

Garutti: „Fotbalul m-a învățat să nu renunț”

Ana-Maria Popescu

SUPERLIGA INSIDER

Cele șapte goluri din meciul tur anunțau un nou spectacol pe Arena Națională, în meciul programat sâmbătă seară. Nu am avut goluri, deși au existat câteva ocazii ca tabela să se schimbe, dar am avut spectacol în tribune. Publicul s-a ridicat la nivelul meciului, în ciuda vremii. Nu mai puțin de 28.510 oameni au venit sâmbătă seară, pe o ploaie care nu părea că avea să se oprească vreun pic, la o temperatură de 4 grade, care se resimțeau ca -2, pentru a-și încuraja echipa favorită. Iar la final, fanii dinamoviști au fost răsplătiți pentru efortul și susținerea arătată de către cel care nu părăsește niciodată terenul fără să le întoarcă recunoștința, indiferent de vreme: Cătălin Cîrjan, căpitanul.

Meciul dintre FCSB și Dinamo a fost unul așteptat, însă rezultatul nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor.

Derby în ploaie: ce nu s-a văzut la FCSB - Dinamo

26 de ani are Marian Aioani, care a jucat la trei echipe până acum. Crescut la juniorii Chindiei, echipă alături de care a promovat în Superliga României, Marian nu și-a început drumul în fotbal între buturi, ci chiar în capătul opus, ca atacant. A fost campion al diviziei secunde alături de Chindia, iar apoi a cunoscut și gustul triumfului în Superliga alături de Farul, în 2023, când a ieșit campion, iar cel mai fericit atunci a fost când s-a terminat meciul și a știut că între mâinile sale nu va mai ține o minge, ci trofeul de campion. În interviul acordat pentru superliga.ro, portarul care în prezent evoluează la Rapid, echipă alături de care visează să cucerească al doilea titlu al carierei, și-a spus povestea. Marian, de ce ai vrut tu să fii portar? Păi, la început, nu am vrut. Mi s-a oferit postul. Și am zis: de ce nu? Că te întreb pentru că, fiind copil, vrei să dai goluri, nu? Da. Păi așa am început. Am început ca atacant și... echipa de la mine, din satul natal, a rămas fără portar și... antrenorul mi-a spus să intru în poartă, am intrat și mi-a plăcut foarte mult. Ai dat vreodată un gol de acolo, din...? Am dat din penalty. Da, am dat două, cred. Când le-ai dat? Când eram la juniori, la Chindia, cred că la Juniorii C. Când erau republicani... acum ceva ani. Și cum ai celebrat, mai ții minte? Cred că am alergat pe tot terenul. Ai tăi ce au spus când le-ai zis: „Gata, vreau să fiu fotbalist profesionist!” La început... nu mai știu sigur dacă au fost chiar de acord în totalitate, dar știu că fratele meu m-a susținut din toate punctele de vedere. Aveai și un alt plan, de rezervă, adică ți-ai mai fi dorit să fii și altceva? Nu neapărat, dar îmi plăcea destul de mult la școală. Probabil că, cine știe, urmam o facultate... ceva avocat, nu știu, habar n-am. Chiar nu pot să-mi imaginez ce aș fi putut deveni dacă n-aș fi ajuns fotbalist. De ce îți place ție fotbalul? Pentru că mă simt liber. Cum ar trebui să fie un fotbalist în poartă ca să fie un portar bun, din perspectiva ta? Să fie liniștit, să citească bine jocul. Să joace bine cu piciorul și să aibă reflexe bune. La tine ce-ți place cel mai mult din stilul de joc? Jocul de picior.

<h2> „Farul a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea”</h2> Șase ani la Chindia, corect? Ce ai învățat cel mai mult de acolo? Cred că să fiu 100% la antrenamente. Pentru că, atunci când ești copil, nu tratezi în totalitate serios tot ce se întâmplă pe teren. Și poate asta am învățat. Ai avut un moment anume în care te-ai convins tu pe tine că fotbalul este un lucru serios și poate până atunci nu îl luaseși așa în serios? Da, am avut o perioadă, pe la vreo 16 ani, când începusem să joc și apoi, dintr-odată, n-am mai jucat și atunci am realizat că trebuie să dai totul în fiecare zi. Perioada de la Farul cum ai descrie-o? Aș putea descrie-o ca cea mai frumoasă perioadă din viața mea, fotbalistic vorbind. Cel mai prețios lucru învățat acolo? Ce poți să zici că a fost? Mentalitatea, în primul rând. Debutul la Rapid? Debutul a fost unul fantastic. Țin minte că lucrurile s-au întâmplat destul de repede în acea perioadă. Am ajuns pe la mijlocul săptămânii și am intrat direct la meci. Am avut vreo două antrenamente cu echipa și țin minte bucuria fanilor când am mers să ne bucurăm cu ei pe Giulești. Ce meci era? Atunci, cu Dinamo, la debut. Cum a fost prima oară ca tu, acolo, în poartă, să auzi suporterii în spatele tău? Fantastic. Ca să pot descrie așa, este ceva foarte unic, pot să spun. Ai o melodie preferată a suporterilor? Da, îmi place foarte mult „De când am venit prima oară pe Giulești”. Și cred că sunt mulți colegi care... Asta-i preferata? Uneori cânți de acolo, din poartă, și tu, în timpul meciului? Da, în unele momente, după ce dăm gol și, când auzi cum cântă și entuziasmul lor, parcă te aprinde și pe tine. Ai o paradă importantă la Rapid? Este o fază anume de care ești cel mai mândru? Cred că cea din meciul cu Farul, când am câștigat 3-1. Pentru că era 1-0 pentru noi și, la un șut al lui Denis... Și atunci eram în lupta pentru intrare în play-off și, dacă nu câștigam, nu eram chiar așa bine.

<h2>„Îmi doresc să ridic un trofeu în acest sezon”</h2> Cum îți păstrezi calmul, de obicei? Pentru un portar este o presiune foarte mare pe umeri. Da. Presiunea este, pentru că întotdeauna noi trebuie să fim fără greșeală. Pentru că, la noi, chiar și cea mai mică neatenție ne costă. Tocmai de aceea, la fiecare fază și la fiecare șut, la fiecare pasă, noi trebuie să luăm decizia corectă și să ne gândim și pe viitor cum se poate dezvolta faza, cum pot veni șuturile... Sunt foarte multe situații pe care noi le gândim și tocmai de aceea este foarte dificil. Poți să-mi spui două lucruri pe care ți le dorești de la tine sezonul acesta? Un lucru ar fi să ridic un trofeu, iar al doilea să mă reîntorc la națională. Apropo de trofeu, ai ridicat o dată un trofeu. Vreau să te întreb ce ai vrea, din tot momentul acela, din toată celebrarea aia, să simți și la Rapid. Dacă e ceva special... Momentul când se termină meciul. Pentru mine, să știi că ai terminat meciul și că munca ta, timp de un an de zile, a fost răsplătită cu un trofeu este un lucru de neimaginat. Care simți că e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru fotbal? Probabil că sunt, în mare parte a timpului, departe de soția mea și de familia mea. Și de fetița mea. Cred că asta, da. Simți că te-a schimbat și în viața profesională ceea ce ți s-a întâmplat în viața personală, că ești tată, că ai o familie? Nu cred, pentru că am rămas același om. Doar că acum am o responsabilitate în plus. Cum ai vrea să fii reținut în istoria Rapidului? Probabil că, dacă o să reușim să câștigăm un trofeu, sunt convins că o să intrăm în istorie.

Aioani, Mihai

Cu o medie de 3.2 parade pe meci și 5 clean sheet-uri în 11 meciuri, Marian Aioani este unul dintre motivele pentru care Rapidul se află în fruntea clasamentului din Superliga României.

superliga 2025

Fotbal

vineri 19 decembrie

sâmbătă 20 decembrie

duminică 21 decembrie

luni 22 decembrie

Cu ce rămânem după etapa a 20-a din Superliga

Un nou eșec al liderului a strâns clasamentul la vârf, iar lupta pentru play-off rămâne imprevizibilă

Slobozia - FCSB 0-2. Mai aproape de play-off

Noutăți