FCSB

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

UTA Arad

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

AFC Hermannstadt

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

Metaloglobus

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

FC Botoșani

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

Oțelul Galați

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

FC Universitatea Cluj

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

Universitatea Craiova

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

Ana-Maria Popescu

SUPERLIGA INSIDER

Superliga se reia în această săptămână, cu etapa a 22-a, prima din 2026. Și ce final de sezon regular avem: cu bătălii pentru titlu, pentru play-off și pentru evitarea retrogradării, într-un an extrem, extrem de compact, în care diferența dintre lider și locul 9 e de doar 9 puncte. Am ales cele mai interesante 10 lucruri din acest sezon al campionatului nostru, pe care le analizăm înainte de reluarea Superligii.<h2> Eterna Terra Nova, lider de Anul Nou </h2> Universitatea Craiova a încheiat anul 2025 în fruntea Superligii, într-un sezon în care emoțiile au fost la fel de prezente ca rezultatele. Așa e la Craiova, unde nu e liniște niciodată, dar până la urmă se găsesc soluții și lucrurile se așază. Schimbarea de pe bancă, cu Filipe Coelho venind în locul lui Mirel Rădoi, a adus creșterea dorită, iar echipa a răspuns perfect. Cu cinci meciuri la rând fără înfrângere până la finalul anului – trei victorii și două egaluri - oltenii au urcat pe primul loc și au reaprins un vis care părea tot mai îndepărtat: câștigarea primului titlu de campioană după 1991. „Nu-mi amintesc cuvintele, dar primul mesaj pe care am încercat să-l transmit a fost că am încredere în ei. Și sunt aici pentru că știu calitatea jucătorilor. Și știu că dacă muncim din greu putem construi ceva special”, a spus tehnicianul portughez. Publicul din Bănie rămâne la fel de exigent, dar și la fel de atașat, iar atmosfera de pe Oblemenco împinge întotdeauna echipa dincolo de limite. Dovadă o face și faptul că pe teren propriu, Craiova a fost echipa cu cei mai mulți suporteri prezenți – 160.293 – la o diferență de peste 35.000 față de Dinamo, locul secund în clasamentul fanilor de pe teren propriu. În 2026, Craiova va avea presiune, speranță și ambiția de a câștiga primul titlu după 35 de ani – exact combustibilul de care are nevoie o candidată serioasă la titlu.

<h2>Peste tot acasă </h2> La Rapid poți spune că e orice, dar nu liniște. Nici măcar când echipa e pe primul loc. Însă, cu adevărat, Giuleștiul freamătă și se luptă pentru titlu. Până pe final de noiembrie, Rapid era echipa cu cele mai puține eșecuri din campionat, o oglindă fidelă a stilului organizat impus de Costel Gâlcă. Din 23 noiembrie încoace, însă, giuleștenii au pierdut trei din cele patru meciuri. Din ultimele 15 puncte, Rapid a mai câștigat doar patru. Dintre cele 20 de goluri primite, opt au venit în ultimele cinci meciuri. Așa că pauza a venit exact când trebuia. La fel ca și în cazul Craiovei, titlul ar veni după decenii bune. Mai exact după 23 de ani. Și la opt ani după ce echipa promova din liga a patra în a treia. O așteptare lungă, însă dacă aceasta va lua sfârșit, nu ar fi nemeritat.

<h2>Dilema FCSB</h2> Campioană în ultimele două sezoane, FCSB a revenit la inconstanța care a caracterizat-o aproape un deceniu, startul lui 2026 transformându-se într-o cursă contracronometru pentru accederea în play-off. Schimbările dese în echipa de start, cauzate de accidentări și de numărul mare de meciuri jucate în 2025, plus presiunea constantă au creat un context apăsător, care s-a văzut în evoluțiile jucătorilor. FCSB a arătat de multe ori lipsă de reacție, puțină creativitate în ofensivă și o defensivă fragilă în momentele-cheie. FCSB nu a fost pe loc de play-off pe aproape întreaga durată a sezonului și s-a trezit, cu adevărat, abia în ultimele 10 meciuri, când a fost echipa cea mai în formă, cu 21 din 30 de puncte câștigate. Campioana a încheiat în forță, cu trei victorii în ultimele patru etape, dar rămâne la două puncte de locul 6 și la nouă lungimi în spatele liderului Universitatea Craiova, ceea ce presupune o cursă de recuperare și o presiune continuă, fără loc de eroare. Va ajunge sau nu FCSB în play-off? E una dintre principalele întrebări ale acestui start de an.

<h2>E vremea ”câinilor”</h2> N-a fost ușor, dar Dinamo e înapoi în top. Două insolvențe, o retrogradare, o revenire în prim-plan, ani în care fanii s-au așteptat la mai mult. Cu nouă etape rămase din sezonul regular, Dinamo nu doar că e pe loc de play-off, ci visează la podium și poate la trofeu. E doar la două puncte de lider și dacă nu pierdea în ultima rundă din 2025, cu UTA, era echipa cu cele mai puține eșecuri din campionat. ”Câinii” au a doua ce mai bună defensivă și al doilea cel mai mare număr de victorii și stabilitatea e cuvântul de ordine, chiar dacă Zeljko Kopic are ambiții mai mari și pune presiune pe conducere. Doar Rapid a avut mai mulți fani în tribune la propriile meciuri decât Dinamo, iar Dinamo e echipa cu cele mai multe ocazii mari create pe meci și al treilea atac din campionat.

<h2>Liderul neașteptat</h2> În ultimii ani, FC Botoșani a fost o obișnuită a jumătății secunde a clasamentului, ba chiar a ultimului loc. Acum, Botoșaniul trăiește un sezon de vis în Superligă. Timp de 4 etape, echipa lui Leo Grozavu a fost pe primul loc în clasament. Stabilitatea a devenit cuvântul de ordine începând cu etapa a 10-a. De atunci, FC Botoșani nu a coborât nicio clipă de pe podium, menținând un ritm constant care a frustrat echipele cu pretenții. Secretul din spatele succesului? O defensivă de fier, cea mai bună din Superliga, cu doar 15 goluri încasate în 21 de etape. Atacul a funcționat și el, doar cinci echipe marcând mai multe goluri decât formația lui Leo Grozavu. Revenit în țară, Sebastian Mailat a fost cel mai bun marcator, cu opt goluri. Iar Botoșaniul are cinci puncte peste locul 6, fiind și echipa care a pierdut cele mai puține meciuri din acest sezon - 3.

<h2>Campioanele din afara play-off-ului</h2> Ultima campioana din Superliga care e în play-off în acest moment e Oțelul Galați, care a cucerit titlul în 2011. Celelalte se zbat în jumătatea inferioară a clasamentului. Dacă de FCSB am vorbit, CFR Cluj, care a luat șase titluri în ultimii 14 ani, are un sezon și mai slab. Măcinată de probleme, cu schimbări de antrenori – Pancu e al patrulea diferit pe bancă în acest sezon – echipa clujeană e pe locul 11, la șapte puncte de play-off. Nu a câștigat decât șase meciuri și a primit 33 de goluri, a patra cea mai slabă defensivă din campionat. O altă campioană, Farul Constanța, e pe 10, cu un punct și un loc peste CFR, dar cu golaveraj pozitiv, însă fără victorie în ultimele cinci etape. Cum orice punct e crucial într-un campionat în care bătălia se dă până la final, constănțenii nu mai au loc de eroare dacă vor să prindă play-off-ul.

<h2>Surpriza FC Argeș</h2> FC Argeș a încheiat iarna lui 2025 pe locul 5 în Superliga, o performanță fantastică pentru o nou-promovată care a pornit ca un outsider. Reveniți după un an în Superligă, piteștenii au început sezonul în trombă, intrând direct în lupta pentru play-off și demonstrând că au forța să se bată de la egal la egal cu echipele mari. Bogdan Andone s-a impus deja ca una dintre revelațiile Superligii ca antrenor, aducând disciplină și un fotbal echilibrat care a surprins pe mulți. Cu un parcurs stabil, Argeșul a arătat că și o nou-promovată poate să surprindă și să se bată sus, cu un lot care a făcut un mix perfect între tinerețe și experiență. Asta deși echipa nu joacă la Pitești, stadionul fiind demolat pentru reconstrucție, ci la Mioveni, 20 de kilometri mai departe. Fără dar și poate, surpriza a venit în meciurile din deplasare, acolo unde Argeșul e pe locul 4 în clasament, la doar două puncte de U Cluj, cea mai bună echipă ”afară”.

<h2>UTA și nebunia ei</h2> Să te vezi condus cu 3-0 și să câștigi un punct, înseamnă că ai determinare. Să faci asta de două ori, e deja o nebunie. Meciurile celor de la UTA sunt orice, dar nu plictisitoare. Echipa arădeană este singura echipă care a realizat de două ori reveniri spectaculoase de la 0-3 la 3-3, precum și singura care a trimis doi antrenori acasă în urma unor victorii surprinzătoare în deplasare. Comeback-urile arădenilor au venit în prima rundă, cu Universitatea Craiova, și în runda a noua cu FC Argeș. Apoi, arădenii au finalizat anul cu stil, fără eșec în ultimele patru meciuri, provocând și două plecări de antrenori. De fiecare dată, UTA s-a impus cu 2-1 în deplasare, iar Mirel Rădoi la Craiova și Marius Măldărășanu la Hermannstadt au părăsit echipele pe care le antrenau.

<h2>Bătălia pentru play-off</h2> Între locul 3, ocupat de FC Botoșani, și locul 9, pe care e FCSB, sunt doar șapte puncte. Între locul 5, pe care e FC Argeș, și locul 9, diferența e de doar trei puncte. Așa că lupta pentru play-off va fi una dură, dură de tot, cu cel puțin șapte echipe pe patru locuri. Deocamdată, locurile 6 și 7 sunt, cu același număr de puncte, ocupate de Oțelul Galați și Universitatea Cluj. Galațiul e și ea una dintre surprizele plăcute, în care Laszlo Balint și-a făcut treaba cum a putut mai bine, cu investiții minime. Oțelul are al treilea cel mai bun atac și a doua cea mai bună defensivă și vine cu trei victorii consecutive pe final de sezon. Clujul e revigorată după ce l-a înlocuit pe Sabău cu Bergodi. A fost una dintre cele șase schimbări de antrenor din acest sezon, un număr neașteptat de mic pentru un campionat cu turnover de antrenori atât de mare precum Superliga.

<h2>Bătălia din subsol</h2> Lucrurile sunt destul de aspre și în subsolul clasamentului. Între locul 11 și locul 12 e o diferență de patru puncte. Slobozia (21 puncte), Petrolul (20), Csikszereda (16), Hermannstadt (13) și Metaloglobus (11) sunt echipele care încearcă să evite locurile retrogradabile și de baraj. Pentru că în ultimii ani s-a dovedit că și barajul poate fi dificil, mărturie stând chiar promovarea lui Metaloglobus în fața Politehnicii Iași. Bucureștenii și-au revenit pe final, când au obținut o treime din punctele totale în ultimele cinci etape, iar Csikszereda, cealaltă nou-promovată a avut un start slab, are cea mai slabă defensivă (48 de goluri încasate) și a pierdut ultimele patru meciuri, dar e în continuare pe loc de baraj. Va fi oare sezonul când Hermannstadt va retrograda? Pare puțin probabil ca Dorinel Munteanu să ghideze două echipe spre liga secundă în doi ani consecutivi, în timp ce Petrolul, în meciurile căreia se marchează cele mai puține goluri, îl are pe Eugen Neagoe pe bancă, dar și cel mai slab atac din Superliga, cu doar 16 goluri marcate.

Superliga se reia în această săptămână, cu etapa a 22-a, prima din 2026.

10 lucruri de știut înainte de restartul Superligii

Ionuț Tătaru

INTERVIU

Tânărul fundaș central și FC Argeș au un sezon excelent. Nou-promovata începe 2026 de pe locul 5 în Superliga, iar prestațiile lui Tudose au atras atenția numelor importante din campionat. Apărătorul care va împlini 21 de ani peste câteva zile spune că nu simte o presiune suplimentară din acest motiv, deși admite că obiectivul său este să facă pasul următor, la momentul potrivit. Până atunci, important este să trăiască clipa și să-și ajute echipa să prindă un loc de play-off. Mario, mi-ar plăcea să te descrii în trei cuvinte, dar vreau ca aceste cuvinte să nu aibă legătură cu fotbalul. Liniștit, răbdător și amuzant. Cum ai ajuns tu să joci fotbal și la ce vârstă? Păi, am început să joc fotbal la vârsta de șase ani jumătate, la Academia ”Dănuț Coman”, a domnului Coman, care acum e și președinte la noi. La el am început fotbalul. Ai încercat și alte sporturi? Da, am încercat înotul, când eram mai mic, dar nu mi-a plăcut și cred că și baschet la un moment dat, dar nu am fost decât la câteva antrenamente și atât. Dacă ar fi să-i întrebăm pe părinții tăi cum era Mario atunci când era mic, ce ne-ar spune? Probabil ar spune că eram neascultător și chiar eram, pentru că făceam multe prostii, dar după aia crescând m-am cizelat, să zic așa. Care crezi tu că e cea mai mare prostie pe care ai făcut-o? Să știi că n-am fost un copil așa problematic până acum, dar nu știu, cred că să sparg probabil niște lustre și când zic lustre, vreo două în casă, în aceeași zi. Cu mingea de fotbal? Da. Ce îți aduce aminte de copilărie cel mai tare? Păi, îmi plăcea foarte mult să merg la bunici. Când era mic, stăteam mai mult la ei. Și îmi plăcea mult să merg la ei la țară, să joc fotbal acolo, pentru că erau mulți copii. Și îmi plăcea mult să merg la ei. Ce-ți lipsește din perioada copilăriei? Îmi lipsesc momentele alea de care te bucurai fără să-ți dai seama. Acum totul e foarte serios, trebuie să fii mult mai disciplinat. Înainte era totul așa, cum să zic?, venea de la sine. Acum nu mai e chiar așa. Cum au fost părinții tăi cu decizia ta de a deveni fotbalist? Au fost de acord din prima sau voiau să te vadă făcând altceva? Da, părinții mei voiau să mă vadă jucând fotbal. Tatăl meu e mare fan fotbal, fan FC Argeș și de mic m-a trimis la fotbal. Îți mai amintești la ce meci ai mers pentru prima dată pe stadion? Sincer nu-mi amintesc, dar aici la Pitești, pe vechiul stadion ”Nicolae Dobrin”. Juca FC Argeș, tot așa, un meci în Superliga, dar nu știu cu ce echipă. Chiar nu mai țin minte.

Tudose, Mario

Cum a fost momentul în care ai aflat că Benfica Lisabona dorește să se transfere? Ai conștientizat cam cât de important era acel club? Prima oară, să fiu sincer, nu am fost foarte deschis. Pentru că eram destul de mic, abia împlinisem 16 ani în momentul ăla și mi-era greu să plec de lângă familie. Eu, stând acasă, mereu la Pitești, cu mama, cu tata, să plec singur, vă dați seama, ei nu puteau să vină cu mine, aveau serviciul lor. Și mi-a fost un pic frică de chestia asta, să plec de acasă. Dar cred că m-a ajutat și, până la urmă, oricum, odată și odată, tot ajungeam să plec de acasă. Cum a fost când ai plecat de acasă și ai ajuns singur într-o țară diferită și nouă? Greu. Cred că la asta te așteptai. Da, a fost greu prima oară, la început, pentru că nu știam foarte bine nici limba engleză. Tot așa, cam în două luni, am început să învăț mai bine, să mă descurc. Prima oară mi-a fost puțin greu, dar după două-trei luni, să zic așa, am început ușor-ușor să mă acomodez cu viața aia nouă de acolo. Și dacă ar fi să faci un rezumat al perioadei tale din Portugalia, cum a fost pentru tine acea perioadă, per total? Păi, prima oară am spus că a fost o perioadă destul de dificilă, pentru că stăteam în academie, acolo nu aveam așa multă libertate. Prin prisma faptului că eram minor, nu puteam să ies când voiam. Dacă voiam să merg afară, până la magazin, trebuia să sun tutorele, tutorele să dea un mesaj la niște persoane care se ocupau de noi acolo și să spun în ce interval orar ies și vin. Oarecum, înțeleg chestiile astea, pentru că nu cred că este vreun club care să-și permită să aducă un jucător din altă țară, să plătească și bani, cum a plătit pe mine, și să îl lase să facă ce vrea. Și minor fiind la vremea aceea. În câteva cuvinte, eu zic că a fost o experiență bună pentru mine, cred că mi-a prins bine, dar n-a fost deloc ușor, chiar a fost greu. Ce te-a șocat cel mai tare atunci când ai ajuns în Portugalia? Condițiile lor, pentru tot ceea ce înseamnă fotbal, pentru că au, într-adevăr, alte condiții față de ce sunt la noi în România. Cred că și juniorii lor, under15, under16, under17, cred că au condiții mai bune decât multe echipe de Superliga, și de antrenament, și de orice, mâncare, vitaminizare. Asta m-a șocat cel mai mult. Ai învățat portugheza? Am învățat, dar vă dați seama, sunt de doi ani jumate înapoi în țară, nevorbind am cam început să uit. Dar mai știu ceva. Ai un cuvânt preferat în portugheză? Nu neapărat, dar ”obrigado” e cel mai usual. Cum ai decis să te întorci la FC Argeș? Am decis să mă întorc înapoi la FC Argeș la 18 ani și jumătate, pentru că voiam să fac pasul la nivel de seniori, mai ales că era și regula under. Era primul meu an de under la liga a doua și cred că, până la urmă, s-a dovedit a fi o decizie inspirată, pentru că acolo era foarte greu să ajungi să joci la nivel de seniori, la prima echipă, chiar și echipa a doua. Era mulți fotbaliști buni acolo, fotbaliști de valoare, câteva zeci, chiar sute care puteau să joace oricând și la echipa a doua și la prima echipă era destul de greu de ajuns. Doar câțiva mergeau la antrenamente și, vă dați seama, aveau și obiectivele lor să se califice în Champions League, nu puteau să promoveze foarte, foarte mulți tineri.

<h2>Cu banderola pe braț la 20 de ani!&nbsp;</h2>

Ai primit banderola de căpitan la doar 20 ani. Cum a fost pentru tine acel moment? Cine ți-a propus să porți banderola de căpitan? Păi, a fost un moment frumos, vă dați seama. Clubul la care am stat cel mai mult în cariera mea de până acum, să fiu căpitan la FC Argeș a însemnat mult pentru mine, sper din suflet să port banderola și în continuare, chiar îmi doresc. Iar cel care mi-a dat banderola e clar că a fost Mister, pentru că nu ia nimeni deciziile la echipa asta decât el. Ce fel de căpitan ai spune că ești? Ești un căpitan dur sau ești un căpitan care reușește să se facă auzit de colegi fără să fie dur? Nu, nu sunt un căpitan dur. Chiar nu îmi stă în fire să fiu genul ăla de căpitan foarte dur, să stau, să țip pe teren la arbitri, că acum doar cu căpitanii vorbesc. În general, încerc să mă concentrez mai mult pe jocul meu și fiind și căpitan, să încerc să ajut și ceilalți colegi, nu să le dau sfaturi pentru că fiecare dintre noi știe ce are de făcut, dar încerc să îi mențin în priză pe toată durata meciului. Așa cum ai spus și tu, te-ai format la școala lui Dani Coman, acum lucrați împreună la club. Cât de importantă este prezența lui? Cred că clubul nostru s-a schimbat în bine de când a venit domnul Dani Coman, cu el am reușit și să promovăm. Venisem după un an destul de greu în liga a doua, unde jucasem în play-out, iar cu dânsul am reușit să promovăm. Chiar mai mult, am reușit să câștigăm și liga a doua și acum în Superliga cred că ocupăm un loc onorabil până în momentul de față. Noi sperăm să prindem primele șase, ne dorim și facem tot posibil pentru asta. Spune-mi, te rog, ce te enervează pe tine cel mai tare pe terenul de fotbal? Nu știu, probabil atunci când nu ne iese jocul. Cred că oricărui fotbalist îi displace chestia asta, să nu-i iasă și jocul lui personal, dar și jocul echipei. Când pregătim ceva la antrenament și adversarii o să ne pună în dificultate și să nu mai putem să practicăm ceea ce am pregătit, e destul de enervant, chiar frustrant uneori. La tine ce te enervează cel mai tare? Să știi că în general sunt un tip calm, mă enervez destul de greu. Nu cred că am ceva care să mă enerveze așa de tare încât să nu știu să nu mă controlez. Nu prea pun la suflet chestii, deloc. Dar ai avut un moment în care te-ai enervat foarte tare și de care să-ți amintești? Nu, chiar nu. Probabil am avut, dar acum pe moment nu pot să-mi dau seama. Spune-mi, te rog, dacă ai vreo superstiție. Nu, nu am nicio superstiție, nu cred, nu prea cred în chestiile astea. Doar să mă închin când intru pe teren, cam atât. În rest, nu. Dar asta nu e o superstiție. Asculți muzică înainte de meci? Da, până să ajungem la stadion, când mergem și jucăm acasă sau chiar și în deplasare, de la Pitești până la Mioveni sau în deplasare, cât durează ascult în autocar. Ce fel de muzică te motivează cel mai tare? În general, înainte de meciuri ascult trap și rap. Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce carieră crezi că ai fi urmat? Bună întrebare. Nu știu, probabil sunt și foarte bun la ping-pong. Dar nu știu dacă aș fi făcut o carieră din asta. Dar mi-ar fi plăcut să joc ping-pong, dacă nu jucam fotbal. Primești multă atenție în ultima perioadă. Voiam să te întreb cum s-au simțit pentru tine ultimele luni. Cum te-ai simțit tu și nu neapărat fotbalistul, tu, omul? Da, atenția asta vine mai mult și datorită presei, care scrie destul de multe lucruri, multe dintre ele cred că sunt și neadevărate, dar m-am obișnuit. Nu pun la suflet și de obicei nici nu prea le iau în seama. Adică nu e o schimbare radicală sau să simt mai multă presiune sau chestii de genul față de cum eram înainte. Dar atenția vine și din faptul că joci extrem de bine. Ești conștient de asta, nu? Da, mă bucur că sunt apreciat și că mai multe echipe și-au arătat interesul pentru mine. Mă bucur că sunt apreciat. Cred că orice fotbalist își dorește să joace cât mai bine, să-și ajute echipa la care joacă și de ce nu, la un moment dat, să facă pasul chiar și mai sus. Ce ți se pare că este mai important? Pasul următor sau momentul potrivit? Cred că cel mai important lucru e clipa de față, momentul propriu-zis, ce se întâmplă astăzi. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine. Cred că cel mai important e să trăiești clipa din fiecare zi. Aveai vreun jucător anume pe care îl admirai atunci când erai mic și pe care, să zicem, îl imitai? Da, îmi plăcea mult Cristiano Ronaldo, chiar dacă nu jucăm același post. Îmi plăcea mult de el ca fotbalist. Ce faci în timpul tău liber? Dacă e cald afară, merg la pescuit. Îmi place mult să pescuiesc. Și când e mai răcoare sau chiar și atunci când e cald și să zicem că nu am chef să mă trezesc de dimineață, ies în oraș cu prietenii la o terasă. Cam atât, nimic special. Ai răbdare să stai să pescuiești? Da, chiar am răbdare. Doar la asta cred că am răbdare așa mult. Adică pot să stau și câteva ore fără să prind nimic, doar să mă uit la apă. Și ai echipament de pescuit? Ai totul? Da, chiar am. Chiar sunt foarte pregătit când merg. De obicei, nu prea am loc să car tot în mașină și iau doar câteva. Mai merg cu fratele meu uneori. Pot să te întreb cât ai investit până acum în echipamentul de pescuit? Să zic cam în jur de 2.000 de euro, cam așa, cu totul. Și care e cea mai mare captură a ta? Un crap de 18,5 kg. O, hai că a fost ceva! Da, chiar era mare.

https://www.facebook.com/reel/1367625690895608

Și am ajuns și la ultima întrebare. Vreau să îmi spui, te rog, ce înălțime are Vârful Moldoveanu? 2.544. Muntele. Vârful nostru de la echipă, ”Moldo”, nu știu cât are, să fiu sincer. Nu știu, un metru 80 și puțin. Ai fost viral. Da, dar nu a fost ceva intenționat. Adică eu chiar credeam că la asta se referă. Pentru că m-a întrebat prima oară pe mine cât am înălțime și m-a întrebat și Vârful Moldoveanu cât are. Adică a fost un răspuns așa dat pe moment. Mai ales că eu oricum nu știu cât are ”Moldo”, Robert. Nu știu cât are înălțimea. Dar știi cât are Vârful Moldoveanu... Da, 2.544. Știi și alte vârfuri? Da, mai știu Negoiu, că e al doilea, 2.535. Ești pasionat de geografie? Da, a fost singura materie din școală care chiar mi-a plăcut. Adică mă duceam de drag la ore. În încheiere, un mesaj pentru fanii lui FC Argeș. Le cer să vină număr cât mai mare la toate meciurile pe care o să le jucăm acasă în noul an. Și să fie lângă noi chiar și când echipa nu trece neapărat printr-o perioadă mai bună sau, Doamne ferește!, pierdem un meci. Să aibă încredere în noi, în staff, pentru că noi mereu ne dorim să câștigăm și să fim cei mai buni. Dar, vă dați seama, sunt și momente mai grele în fotbal și le cer să fie mereu lângă noi, să ne susțină.

Mario Tudose își trăiește visul. Născut în Pitești, a ajuns cel mai tânăr căpitan din Superliga în acest sezon, la doar 20 de ani

Căpitan la 20 de ani. Mario Tudose: „Cel mai important lucru e să trăiești clipa”

Levente Balint

TRANSFERURI

Rapid a cedat doi jucători în Superliga, iar Farul a realizat prima mutare majoră din ”mercato” de iarnă. Tabloul complet al transferurilor din această lună, în grupajul de mai jos.

10 IANUARIE: CFR, ACHIZIȚIE DE EUROCUPECFR Cluj a anunțat cooptarea fundașului Ilija Masic, cel care a jucat în toamnă în Conference League, sub culorile clubului bosniac Zrinjki Mostar.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1286241436866477&set=a.622487359908558

Între 13 ianuarie și 9 februarie are loc perioada de transferuri din Superliga. ”Mercato di riparazione”, varianta românească, a început însă deja, o serie de cluburi anunțând mutări ”in” și ”out”. În cele de mai jos, aveți toate venirile și plecările. Este de subliniat că în această rubrică găsiți numai mutările oficiale.9 IANUARIE: ”U” CLUJ, MUTARE DE EFECT!”Șepcile roșii” au realizat prima mutare majoră din această iarnă, aducându-l pe fundașul româno-italian Andrei Coubliș (22 de ani).

UNIVERSITATEA CRAIOVAVeniri: Alexandru Iamandache (CS Afumați, activ din vară)Plecări: Luis Paradela (final împrumut)

RAPID BUCUREȘTIVeniri: Daniel Paraschiv (împrumut, Real Oviedo)Plecări: Franz Stolz (final împrumut), Luka Gojkovic (împrumut, UTA), Claudiu Micovschi (FC Argeș)

https://www.facebook.com/FCRapidOficial/posts/pfbid0aMG32zUtykXom5LvAz9LpVvPmNtSjiLGbjZQ2t61cuASyfJhPfaMYwbnZuf4BMpkl

FC BOTOȘANIVeniri: -Plecări: -

DINAMO BUCUREȘTIVeniri: Valentin Țicu (Petrolul Ploiești)Plecări: Raul Rotund (împrumut ASA Tg. Mureș)

FC ARGEȘVeniri: Claudiu Micovschi (Rapid)Plecări: Caio Martins (FC Riga)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1473970638063919&set=a.126929132768083

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1468453011949015&set=a.126929136101416

OȚELUL GALAȚIVeniri: Luan Campos (Sivasspor), Bruno Paz (Zimbru Chișinău)Plecări: Vadik Murria Sorriano (reziliere contract), Paulinho (Wieczysta Cracovia)

UNIVERSITATEA CLUJVeniri: Andrei Coubliș (împrumut, Sampdoria)Plecări: Raji Ayomide (împrumut, CSM Olimpia Satu Mare)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1580936670153736&set=a.219384022975681

UTAVeniri: Ime Ndon (Milsami Orhei), Luka Gojkovic (împrumut, Rapid)Plecări: -

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1439374734865459&set=a.445929614209981

FCSBVeniri: -Plecări: Adrian Șut (Al Ain Football Club)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1431000285052356&set=a.775113497307708

FARUL CONSTANȚAVeniri: Rareș Fotin (Gimnastic Manresa)Plecări: Răzvan Ducan (reziliere contract)

CFR CLUJVeniri: Alibek Aliev (Osters IF), Ilija Masic (Zrinjski Mostar)Plecări: Lindon Emerllahu (Polissya Zhytomyr), Louis Munteanu (DC United), Marcus Coco (reziliere contract), Kurt Zouma (reziliere contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1281815227309098&set=a.622487359908558

UNIREA SLOBOZIAVeniri: Alexandru Albu (Chindia Târgoviște), Teodor Lungu (Petrocub Hîncești), Laurențiu Vlăsceanu (împrumut FCSB via UTA)Plecări: Eduard Florescu (reziliere contract), Jakob Jeno (reziliere contract), Florin Purece (reziliere contract), Christ Afalna (FC Hermannstadt), Raul Rotund (încheiere împrumut, Dinamo București)

PETROLUL PLOIEȘTIVeniri: Diogo Rodrigues (Zimbru Chișinău)Plecări: Iustin Răducan (reziliere contract), Valentin Țicu (reziliere contract), Ioan Tolea (împrumut, FC Voluntari)

CSIKSZEREDA MIERCUREA CIUCVeniri: Marco Bettini (Primera Nacional), Wilhelm Loeper (Helsingborgs), Gustavo dos Santos Cabral (CS Alagoano), Arian Kabashi (Botev Vratsa), Răzvan Trif (liber de contract)Plecări: -

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1466914078770439&set=a.125598559568671

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1467808702014310&set=a.125598559568671

FC HERMANNSTADTVeniri: Bozhidar Chorbadzhiyski (Botev Vratsa), Eduard Florescu (Unirea Slobozia), Christ Afalna (Unirea Slobozia)Plecări: Vahid Selimovic (reziliere contract), Ianis Mihart (CSC 1599 Șelimbăr), Ciprian Biceanu (reziliere contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1447559754036117&set=a.533884275403674

METALOGLOBUS BUCUREȘTIVeniri: Florin Purece (Unirea Slobozia), Giovani Ghimfuș (împrumut, Sepsi OSK)Plecări: -

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1522885776424401&set=a.529932912386364

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1519454306767548&set=a.529932912386364

Toate transferurile din mercato de iarnă

Ghidul venirilor și plecărilor din Superliga

Universitatea Craiova (team)

Deși s-a scris despre o posibilă rivalitate între Assad Al Hamlawi și Steven Nsimba, două dintre transferurile realizate de olteni în această vară, cei doi au reușit să arate cât de apropiați sunt în cadrul unei „provocări” lansate în Antalya. Assad a luat rolul reporterului și i-a pus câteva întrebări prietenului său. Atacantul francez nu a rezistat și a glumit și pe seama zvonurilor apărute în această vară, legate de un posibil transfer al său în China. Zâmbitori, relaxați și glumeți. Așa s-au arătat cei doi într-un material diferit, cu ajutorul căruia am descoperit o nouă latură a lor și a conexiunii pe care o au.

Jucătorii Universității Craiova au acceptat să realizeze un interviu „diferit”.

Steven Nsimba și Al Hamlawi au vorbit despre "plecarea" francezului în China

FC Universitatea Cluj (team)

Primul a luat cuvântul fotbalistul de 36 de ani, care nu s-a ferit de declarații, așa cum a obișnuit de-a lungul timpului. Vorbind despre cantonamentul desfășurat în Antalya, Chipciu și-a amintit și de perioadele de pregătire din trecut, comparând condițiile: „Până acum, am lucrat bine ca intensitate. Comparativ cu acum 20 de ani, cred că în 2007 am făcut primul cantonament, atunci se lucra mai mult volum, alergai de înnebuneai. Era crunt. Acum cantonamentele sunt mai ușoare din punct de vedere psihic și se lucrează mai aproape de nivelul jocului. Erau și alte metode, s-au schimbat antrenorii. Este diferit. Dacă nu veneai în cantonament, era nasol să stai în România, să alergi în zăpadă până la gât. Dacă rămâneam doar cu ideea aceea, probabil percepția mea despre fotbal era mai întunecată. E mai bine pentru jucătorii tineri, să nu mai faci alergările acelea interminabile”. Fotbalistul lui U Cluj a comentat și duelul din primul meci al anului, cel împotriva lui Dinamo, care se va disputa pe Arena Națională. „Toate meciurile au fost grele. Cred că suntem pe primul loc la meciuri în deplasare, acasă suntem jos. Suntem o echipă puternică în deplasare. Dinamo e o echipă bună, nu a făcut schimbări, nu a pierdut jucători. Suntem privilegiați că jucăm pe Arenă, e greu să găsești terenuri perfecte în România acum. Sperăm să fie un meci bun și să luăm puncte. Vrem să fim noi în play-off, de restul nu ne interesează cine va fi. Nu am făcut calcule. La un moment dat, mă gândeam că va fi foarte greu să ajungem acolo. Am câștigat, am câștigat și ne-am apropiat iar. Locurile acelea sunt accesibile pentru noi, FC Argeș, Farul, FCSB. Ultimele două poziții se joacă între 4-5 echipe cu șanse reale. E frumos și pentru campionat, și distanța față de primele locuri este mică”.

<h2>„Nu știu dacă voi fi un antrenor bun, poate voi fi o ‚pușcărie’”</h2> Chipciu a vorbit și despre planurile sale de viitor, punctând că se simte extrem de bine din punct de vedere fizic și în prezent. Totodată, a dezvăluit și în ce stadiu se află în ceea ce privește licența pentru antrenorat și, în stilul caracteristic, a spus că speră să realizeze dacă nu va reuși să fie un tehnician de succes, astfel încât să se reorienteze. „Și când voi fi șchiop, o să zic că sunt bine, că alerg. Datele fizice sunt peste medie, am avut noroc genetic. Dacă dau teste de forță și explozie, sunt printre cei mai buni. Mă ajută să joc la vârsta asta. Când pierzi lucrurile astea, se vede că nu mai poți să-i prinzi când alergi. Dacă îți rămân lucrurile astea, poți să joci. Ai învățat din atâtea meciuri, creierul a învățat să anticipeze mai bine și să se poziționeze. Sunt la licența B acum, de curând am fost la licența B Elite, să recuperez orele pierdute când am fost la echipa națională. Mă pregătesc. Licența trebuie s-o faci când te-ai lăsat de fotbal, nu poți să și joci și să o iei. Când mă voi lăsa, voi mai avea câțiva ani până voi lua licența. Nu știu dacă voi fi antrenor bun, poate voi fi «pușcărie», nu voi avea rezultate. Nu voi mai da interviuri, plec pe munte cu familia. Sper să-mi dau seama dacă voi fi slab ca antrenor. Mă ajută că am jucat mult fotbal, însă nu știu dacă m-ar prinde partea administrativă. Văd fotbalul din alte unghiuri și cred că asta mă va ajuta. De aici până la a ști dacă ești bun antrenor e cale lungă. Mi-aș dori să fiu antrenor, dar voi lua lucrurile treptat. Mă gândeam că vreau să fiu antrenor imediat, să câștig trofee, să fac... Având exemplul recent al lui Chivu, plecând de la juniori, de la Primavera, pare pregătit. Liniștea asta l-a ajutat să fie într-un moment bun. Dacă l-ar fi aruncat cineva acum 5 ani în postura asta, nu știu cum ar fi reacționat. Dacă faci lucrurile cum trebuie, poți fi mai calculat, să iei decizii mai bune”.

<h2>Conferința de presă a lui Andrei Coubiș&nbsp;</h2>

conferinta coubis.jpg

Universitatea Cluj a organizat o conferință de presă în cadrul zilei de sâmbătă, la care au participat Alexandru Chipciu și Andrei Coubiș, noul transfer al „șepcilor roșii”.

Alexandru Chipciu, o conferință cu de toate: „Poate voi fi o ‚pușcărie’ de antrenor”

PROGRAM

12 IANUARIE: O VICTORIE ȘI TREI REMIZEZiua de azi a consemnat patru partide. Botoșani a trecut de Câmpulung Muscel (5-1), iar alte trei echipe românești au bifat câte un egal. În cele de mai jos, programul complet.

11 IANUARIE: DACĂ E DUMINICĂ, E FOTBAL DIN PLINEste o zi ”full”. Petrolul Ploiești a deschis seria testelor cu un 0-3 cu Katowice. Celelalte meciuri de azi: FC Botoșani-Farul 1-0Dinamo-Gangwon 3-2Metaloglobus-Mladost Lucani 1-3”U”-”Dukla Praga 0-0Rapid-CSK Sofia 2-1foto: Florin Ardelean-Antalya

10 IANUARIE: ZI PLINĂ DE MECIURIAstăzi, am avut parte de o serie de partide de verificare ale echipelor din Superliga, atât în țară, cât și în Turcia. Numai Hermannstadt a învins, în grupajul de mai jos fiind trecute rezultatele înregistrate azi.Liderul Superligii a cedat cu VfB Stuttgart II (2-3) / foto: Florin Ardelean.

9 IANUARIE: PETROLUL, SINGURA VICTORIOASĂDintre cele patru echipe de Superliga care au jucat azi, numai Petrolul s-a impus (2-1, cu Karamguruk). În cele de mai jos, actualizare cu rezultatele duelurilor de verificare din Turcia.În cele de mai jos, galerie foto din Antalya, realizată de Florin Ardelean

Marți, 6 ianuarie, au avut loc primele meciuri de verificare ale formațiile românești, în Antalya. În cele de mai jos, actualizări cu rezultatele lor. (foto Argeș-Bursaspor: Florin Ardelean)

UNIVERSITATEA CRAIOVA2-12 ianuarie, cantonament în Antalya7 ianuarie: 1-0 Konyaspor (Mekvabishvili)10 ianuarie: 2-3 VfB Stuttgart II (Houri, Nsimba)RAPID BUCUREȘTI3-12 ianuarie, cantonament în Antalya10 ianuarie: 1-2 Wisla Plock&nbsp; (Pașcanu)11 ianuarie: 2-1 CSKA 1948 Sofia (Paraschiv, Grameni)FC BOTOȘANI5-16 ianuarie, cantonament la Mogoșoaia11 ianuarie: 1-0 Farul Constanța (Dumiter)12 ianuarie: 5-1 Câmpulung Muscel (Cîmpanu, Ștefan, Dumiter, Dumitru, Șorodor)DINAMO BUCUREȘTI3-12 ianuarie, cantonament în Antalya7 ianuarie: 2-0 Young Boys Berna (Stoinov, Karamoko)11 ianuarie: 3-2 Gangwon FC (Cîrjan, Mazilu, Karamoko) FC ARGEȘ3-13 ianuarie, cantonament în Antalya6 ianuarie: 1-2 Bursaspor (Moldoveanu)9 ianuarie: 1-2 Gaziantep FK II (Emmers)OȚELUL GALAȚI10 ianuarie: 0-0 Unirea SloboziaUNIVERSITATEA CLUJ3-13 ianuarie, cantonament în Antalya6 ianuarie: 1-2 Fatih Karagumruk (Gheorghiță)11 ianuarie: 0-0 Dukla Praga12 ianuarie: 1-1 Widzew Lodz (Bic)UTAStagiu în localitate8 ianuarie: 1-0 Bekescsaba (Alomerovic)11 ianuarie: Spartak Subotica - ANULAT DIN CAUZA VREMIIFCSB4-15 ianuarie, cantonament în Antalya9 ianuarie: 1-2 Beșiktaș Istanbul (Thiam)FARUL CONSTANȚA10 ianuarie: 1-2 Cernomore Varna (Larie)11 ianuarie: 0-1 FC BotoșaniCFR CLUJ4-14 ianuarie: cantonament la Oliva Nova9 ianuarie: 0-2 KAA Gent13 ianuarie: Atzeneta UE MECI ANULATUNIREA SLOBOZIA2-10 ianuarie, cantonament în Mogoșoaia8 ianuarie: 6-0 AFC Câmpulung Muscel (Dragu x 2, Deaconu, Bărbuț, Șerbănică, Albu)10 ianuarie: 0-0 Oțelul GalațiPETROLUL PLOIEȘTI3-13 ianuarie, cantonament în Antalya6 ianuarie: 1-1 Gaziantep (Chică-Roșă)9 ianuarie: 2-1 Fatih Karagumruk (Chică-Roșă x 2)11 ianuarie: 0-3 GKS Katowice CSIKSZEREDA MIERCUREA CIUC3-13 ianuarie, cantonament în Antalya7 ianuarie: 0-0 Nyiregyhaza10 ianuarie: 1-1 Arka Gdynia (Dusinszki)12 ianuarie: 3-3 FK Zyra (Eppel x 2, Szalay) AFC HERMANNSTADT3-13 ianuarie, cantonament în Antalya6 ianuarie: 0-0 Kayserispor10 ianuarie: 2-0 Muglaspor (Issah, Chițu)12 ianuarie: 2-2 Napredak Krusevac (Barstan, Buș) METALOGLOBUS BUCUREȘTI3-13 ianuarie, cantonament în Antalya7 ianuarie: 0-2 Alanyaspor11 ianuarie: 1-3 Mladost Lucani (Huiban)

Echipele din Superliga sunt în plină perioadă de pregătiri

Programul complet de cantonamente și meciuri de verificare / REZULTATE

La aproape 22 de ani, pe care îi va împlini în februarie, Kevin Ciubotaru se numără, fără îndoailă, printre surprizele plăcute ale acestui sezon. Chiar dacă echipa la care joacă, Hermannstadt, are un an dificil, fiind penultima în clasament. Născut la Roma, fundașul stânga al sibienilor a început să joace fotbal în echipa bisericii, pentru ca apoi cariera să-l ducă în Austria, Anglia și Scoția, înainte de a veni ”acasă”. Proaspăt internațional, tânărul fotbalist și-a spus povestea pentru superliga.ro, în cantonamentul din Antalya. Kevin, te-ai născut la Roma. Spune-mi, te rog, cum a arătat copilăria ta. Copilăria mea mereu a fost una foarte activă. După școală, fiecare zi, cred că ieșeam în parc și făceam orice sport. Nu neapărat fotbal, ci de toate. Și dacă mingea cumva ajungea prin copaci, eram eu ăla care se urca prin copaci ca să ia mingea. Nu-ți era frică să cazi? Nu, că eu știam că nu cad și că am abilități foarte bune. Îți mai amintești cum arată Ciampino, locul în care te-ai născut? Da, cred că țin minte orice zonă din orașul ăla. Descrie-l puțin așa, să ni-l imaginăm și noi. Păi, când ieșeam din casă, făceam vreo 5 minute până la parc cu bicicleta. Era lângă o biserică, țin minte și biserica aia, avea și teren de fotbal. Acolo am jucat la primă echipă, era cumva echipa bisericii. Și de acolo am progresat la o echipă mai competitivă, pot să spun, Città di Ciampino, unde chiar m-am putut bucura de fotbal și să-mi fac prieteni. Părinții au fost dintotdeauna de acord ca tu să faci fotbal sau voiau să te vadă făcând altceva? Doctor, avocat? Tatăl meu, când eram mic, când a auzit că voiam să mă fac fotbalist s-a bucurat, doar că știa cât de greu e, câte greutăți întâmpini. Doar că atunci când m-a văzut că eram așa de hotărât, m-a lăsat să merg pe calea aceasta. Mama ta? Maică-mea se bucura că ies din casă, să nu sparg ceva prin casă, să joc acolo fotbal pe afară. Îți mai amintești care a fost primul tău meci văzut pe stadion? Cred că primul meci al meu a fost, dacă țin minte, Italia-Argentina pe Stadio Olimpico, la Roma. Da, a fost o minune, o senzație. Și când am fost acolo, a fost un vis. Adică acolo aș dori să ajung într-o zi. Chiar voiam să te întreb, aveam una dintre întrebările de mai târziu, dacă AS Roma încă rămâne visul tău? Da, AS Roma a rămas visul meu de când eram mic și sper într-o zi să ajung acolo. Italia, apoi Austria. Cum a fost această trecere pentru tine, fiind și atât de tânăr? De obicei, copiii, când sunt supuși la schimbări din astea bruște, se adaptează mai greu. Da, a fost greu, într-adevăr, mai ales la o vârstă foarte fragedă, să schimbi țara. Dacă era o țară asemănătoare cu Italia, era ok, doar că în Austria sunt puțin mai reci. Și asta poate m-a schimbat și pe mine foarte mult, că atunci când eram mic eram mai extrovertit, asta m-a introvertit mai mult. Dar din fiecare experiență eu iau ceea ce e pozitiv, adică acolo am învățat și eu o altă limbă, am învățat cultura lor și sunt recunoscător pentru ceea ce am făcut până acum.

<h2>Câinele i-a fost partener de antrenament în parc, când nu avea echipă&nbsp;</h2>

Momentul în care ai rămas fără club, la 15 ani, a fost important și marcant. Îți mai amintești ce simțeai atunci, la 15 ani? La 15 ani, atunci când nu aveam echipă, aveam o foarte mare motivație să găsesc una și bineînțeles trebuia să rămân fit. Mă duceam aproape în fiecare zi în parc, să alerg dimineața și seara, nu tot timpul de două ori, dar mereu mergeam, mă antrenam singur. De fapt, aveam un coleg: câinele meu. Se numea Amos și eu îl numeam Ramos, că el era apărătorul. Trebuia să-mi ia mingea și chiar o făcea foarte bine și cumva m-a ajutat foarte mult asta să merg înainte. Asta demonstrează și ambiția ta, pentru că poate alți copii de vârsta ta ar fi preferat să se ducă să se joace și să își vadă de viață în continuare. Da, exact, pentru că mai ales când am fost mic, nu vedeam altceva decât fotbal, nu puteam să mă gândesc la altceva ce pot să fac eu. Și mai ales, să faci ceea ce îți place ție, ca muncă, este un vis și nu o văd ca o muncă, o văd ca o plăcere. Apoi a urmat Londra. Adrian Avasâlcăi a povestit că te-a luat la AVA FC, echipa de seniori din fotbalul amator englez. Cum a fost pentru tine atunci, pentru că era echipa de seniori? Deci câți ani aveai tu, câți ani aveau colegii tăi? Da, eu aveam tot vreo 15-16 ani și a fost important să mă antrenez într-o echipă, mai ales de seniori, ca să vezi cum e, pentru că diferența între juniori și seniori e foarte mare și nu e neapărat de calitate, dar și de mentalitate, adică atitudinea. Și da, cât timp am fost acolo, chiar a fost foarte bine. Londra, apoi Rangers în Scoția. Cum a fost pentru tine din nou această trecere, o nouă schimbare în viața ta? Da, eu când am fost în Londra, bineînțeles, căutam echipă acolo în Anglia. Am fost la foarte multe probe, eram la un colegiu de fotbal în Londra, care ajuta cumva jucătorii fără echipă să-și găsească una. Și făceau multe meciuri, la care veneau foarte mulți scouteri și acolo m-au văzut chiar multe echipe. Am fost în probe la echipe ca Leicester, Tottenham, Sheffield United, Brentford... Și era o problemă cu acte acolo, că dacă veneai în Anglia doar pentru fotbal, cumva nu îți dădeau actul pentru a juca. Și a venit Rangers, care tot acolo m-a văzut, m-a luat în probe pentru o săptămână și chiar țin minte că mi-a luat un bilet de avion din Londra până în Glasgow. Eu am rămas uimit, adică să am atâtea condiții și doar să fiu în probă. Am avut și cazare, tot inclus, m-am antrenat pentru o săptămână, țin minte, le-a plăcut, doar că voiau să mă vadă într-un meci. Și o săptămână după aia, m-au invitat la un meci amical și după o săptămână de la meciul amical mi-au oferit un contract. A fost o mare bucurie pentru familia mea, pentru că asta ne doream de când aveam 15 ani, de când aveam echipă, să ajung la o echipă mai ales de asemenea calibru. Apoi ai venit să joci în România. Cum a fost trecerea asta? Atâția ani în străinătate și în diferite țări, să vii cumva acasă, deși pentru tine nu era tocmai acasă? Da, a fost o schimbare destul de mare, pentru că eu, cum ai zis, sunt născut în străinătate. O schimbare bruscă, dar m-am acomodat foarte bine, colegii m-au primit chiar bine și cum am vrut eu să vin în România ca să ajung la o echipă de seniori, a fost chiar bine. Și un mare impact asupra deciziei tale de a semna cu Hermannstadt l-a avut Dani Coman. Da. Îți mai amintești ce ți-a zis atunci pentru a te convinge să semnezi? El atunci vorbea cu fostul impresar și da, și atunci îmi spunea că mă dorește foarte mult. Am văzut și eu cât de mult m-au dorit și asta pentru un jucător e foarte important, să fii dorit de o echipă. Cred că asta a fost ce m-a convins. Cum a fost pentru tine perioada pe care ai petrecut-o la Unirea Ungheni? Da, la Unirea Ungheni a fost o experiență bună. Liga a doua este un fotbal puțin mai, cum să zic?, mai pe luptă și acolo trebuie să înveți să te lupți, că orice minge e grea. A fost o experiență plăcută pentru mine și chiar m-am bucurat când am fost acolo. Ai revenit în vară la Hermannstadt și ai devenit o piesă extrem de importantă din echipă. Spune-mi dacă simți o anumită presiune sau simți o responsabilitate mai mare acum, că ai și atenția și încrederea echipei? Presiunea mi-o pun doar eu. Adică încerc să nu îi las pe alții să pună presiune pe mine. Eu sunt conștient de acest factor, doar că pe mine nu mă influențează așa de mult, pentru că atât timp cât am familia și prietenii lângă mine, nimic mă poate schimba.

Ciubotaru, Kevin

Ce te enervează cel mai tare pe terenul de fotbal? Ce te scoate din sărite? Ce mai mult mă enervează când primim gol. Și ce simți în momentele acelea? Mă enervez foarte mult și mă gândesc că după aia trebuie să dăm încă două, ca să întoarcem scorul. Unde erai și ce făceai exact când ai aflat că ești convocat de Mircea Lucescu la echipa națională? Pentru vârsta ta este o reușită importantă. Da, exact. Este chiar ceea ce își dorește fiecare copil de când era mic, cred. Și eram, țin minte, la masă înainte să plecăm în deplasare la CFR. Mi-a zis-o domnul Măldărășanu atunci și eu efectiv nu credeam. Am crezut că poate era o glumă, dar după aia când am primit și convocarea, când am văzut și pe Instagram convocarea, ușor-ușor am realizat. Chiar dacă și când am fost acolo nu-mi venea să cred. Italia, Austria, Anglia, Scoția. Spune-ne câte un lucru pe care l-ai preluat din fotbalul din fiecare țară. Italia, pasiune. Austria, perseverență. Anglia, seriozitate. Și Scoția, tărie. Și dacă ar fi să alegi dintre cele patru țări, spune-ne ceva care te-a șocat cel mai tare și de ce. Probabil de condițiile care le aveau în Anglia. Adică și pentru juniori aveau niște condiții minunate. Puteai să te concentrezi doar la fotbal și să faci performanță. Asta m-a uimit foarte mult, pentru că e important când ești la o vârstă fragedă să ai și un ambient care te ajută. După atâtea academii și orașe, spune-ne ce are Sibiul diferit pentru tine. Sibiul are diferit probabil liniștea. Liniștea și oamenii prietenoși. Spune-ne câte limbi străine știi să vorbești? Eu vorbesc germană, italiană și engleză. Dacă ar fi să alegi câte un cuvânt preferat din fiecare limbă, care ar fi acela? În germană, pentru că e un cuvânt foarte lung, e „Eichhörnchen”, care înseamnă veveriță. Și în italiană ar fi... Sau poți și o frază, dacă îți place o anumită frază în italiană. „Il dolce far niente”. Și în engleză, cuvântul preferat, „mate”. Că se zicea foarte mult „mate” în Anglia. Și în română, alege și un cuvânt preferat în română. Steag. Dacă de mâine n-ai mai juca fotbal, ce crezi că ți-ar lipsi cel mai mult? Mingea. Ce ai fi făcut dacă nu ai fi ajuns fotbalist? Ce meserie crezi că ai fi avut? Probabil profesor. Adică, oricum aș fi jucat fotbal, chiar dacă nu eram profesionist, că așa de multă plăcere îmi face. M-aș fi făcut profesor și pe lângă, și fotbal. Ce alte sporturi îți plac? Îmi place padel foarte mult, chiar dacă anul acesta nu prea l-am jucat. Alt sport... Poate tenis. Ce te enervează pe tine cel mai tare la tine? La mine? Că poate las multe lucruri la sfârșit, să le fac la sfârșit. Dacă peste 5 ani te-ai uitat înapoi la Kevin de acum, ce ai spera să nu mai faci la fel? Aș spera să facă chestiile din timp, adică să nu le lase la sfârșit, să nu se grăbească. În încheiere, spune-mi care este cel mai bun sfat prost pe care l-ai primit în fotbal? Să nu te gândești la greșeli, adică la greșeala pe care am făcut-o. După ce mi-a spus cineva așa ceva, îmi vine să mă gândesc mai mult la greșeală.

Kevin Ciubotaru este una dintre poveștile sezonului în Superliga

Revelația Superligii a început fotbalul în echipa bisericii

ȘTIRI

Fundașul portughez a mai jucat în România pentru FCU Craiova, în sezonul 2022/23, iar de atunci a mai trecut pe la Osijek și Ujpest. De maghiari s-a despărțit spre sfârșitul anului trecut, când actuala campioană a Superligii a oficializat transferul său. Acum, aflat în cantonamentul din Antalya, anunță că e pregătit să-și ajute noua echipă să-și îndeplinească obiectivele. „Mi-a fost puțin dor de România. Am fost fericit aici și e bine să revin. Lucrurile se întâmplă la momentul potrivit, iar acum este cel mai bun moment să fiu la această echipă. Cred că am câteva calități care pot ajuta echipa, dar nu e despre mine, ci despre echipă. Din ce văd la primele antrenamente, cred că mă adaptez bine la acest stil de joc, îmi place”, a spus jucătorul de 28 de ani, în cadrul conferinței de presă de marți.

Lusitanul știe că la FCSB așteptările sunt mari, însă spune că presiunea nu-l sperie. Știe că primul pas e calificarea în play-off, în condițiile în care deținătoarea titlului începe 2026 pe locul 9, la două puncte de poziția a șasea. „Mereu a fost așa pentru mine. În fotbal, dacă nu ai presiune, înseamnă că nu joci pentru ceva. Pentru mine, presiunea este un lucru bun. Îmi place presiunea, îmi place să fie presiune pusă pe mine. De fiecare dată când am fost în poziția asta am reușit să fac lucruri bune, deci nu e o problemă. Sunt concentrat să îmi fac treaba la antrenamente și la meci, știu cum funcționează lucrurile în România. Trebuie să jucăm meci de meci. Avem meciul cu Argeș, pe care trebuie să-l, apoi pe următorul, acesta este obiectivul nostru. E un club mare, toată lumea știe asta. Chiar dinainte de a veni în România știam despre acest club, chiar dacă nu joci aici, auzi despre acest club. Vreau să câștig. E un club care luptă pentru obiective mari, vreau să câștig și să ajut echipa să câștige. Încă de când eram la FCU știam că este cel mai mare club din România, meciurile împotriva lor erau meciuri importante, acum sunt aici și vreau să dau tot ce am mai bun”, a spus Duarte. Adaptarea la noua echipă nu ar trebui să fie o problemă pentru apărătorul portughez. Și nu doar pentru că are un trecut în Superliga, ci și pentru că a fost primit foarte bine. „Îi cunosc pe unii dintre colegi, pentru că am jucat împotriva lor când eram la FCU. Când am semnat am fost primit foarte bine, văd că avem un grup bun și puternic. Sunt aici să ajut și sper să joc atunci când îmi dau această oportunitate. Sunt fericit să mă aflu aici. Nu m-am antrenat alături de o echipă o lună și puțin, deci sunt fericit să revin, să joc fotbal, colegii mei m-au ajutat, prima zi a fost foarte bună alături de ei. Îmi plac antrenamentele mult, e o echipă nouă pentru mine, încerc să mă adaptez cât pot de repede și cred că până acum fac o treabă bună. România este o țară bună pentru mine, iar eu sunt o persoană care se adaptează ușor”, a explicat Duarte.

duarte.jpg

Noul fundaș al campioanei a vorbit și despre obiectivele personale, iar în final a avut un mesaj pentru fanii FCSB. „Vreau să înscriu puțin mai multe goluri. În trecut mi-a fost puțin greu, dar sunt un jucător căruia îi place să joace fotbal, îmi place să mă bucur de joc, asta puteți aștepta de la mine. Voi încerca să joc cel mai bun fotbal al meu, să ajut echipa. Fanilor le pot spune că atât eu, cât și toți din echipă ne concentrăm pe obiectivele noastre și să facem totul pentru a obține ce avem nevoie”, a spus Duarte.

Andre Duarte a revenit în Superliga, după doi ani și jumătate, și e pregătit să-și înceapă aventura la FCSB

Duarte e pregătit de noul capitol al carierei: „Pentru mine, presiunea este un lucru bun”

FCSB (team)

Fotbalistul roș-albaștrilor a abordat diferite subiecte, răspunzând întrebărilor jurnaliștilor atât despre lupta pentru play-off, prezența echipei în cupele europene, dar și despre plecarea lui Adrian Șut, care l-ar putea readuce pe postul său preferat. „Va fi cu siguranță o luptă strânsă, dar depinde doar de noi, dacă ne vom prezenta bine, cu siguranță vom fi în play off. Ne pregătim foarte bine, a fost și este un cantonament în care am muncit mult și suntem încrezători că vom fi în primele 6. E normal să fie greu în cantonament, e nevoie să acumulezi, e foarte important să ne pregătim bine acum ca în meciuri să fie ușor. Ne place, e o bucurie să joci în Europa, să reprezinți țara, ne-am și obișnuit, sincer, avem un an de zile în care am jucat din 3 în 3 zile, ne place. Nu depind de mine pozițiile pe care joc, sunt pregătit să evoluez pe orice poziție s-ar decide. Sunt sigur că ne dorim foarte mult să fim în play-off, ne gândim doar la asta, e cel mai important lucru pentru noi, dacă vom fi acolo, vom vedea ce va fi la final. Eu cred că în fiecare cantonament am fost foarte concentrați, avem foame de trofee și performanță. În cantonamentul de vară nu am fost toți de la început, acum am fost toți, am început cu gândul la treabă, dar cel mai important este să ne descurcăm bine în meciurile care vor urma. E un meci foarte important pentru noi, deplasare la Argeș, echipă care s-a prezentat foarte bine în prima parte a campionatului, noi fiind FCSB mergem să câștigăm. Am întâlnit o echipă foarte bună, a fost un meci de pregătire, ne bucurăm că am ieșit toți sănătoși, un meci bun, am întâlnit un adversar de calibrul lui Beșitkaș. Duarte un jucător foarte bun, cu valoare, nu e un jucător tânăr, mă bucur că a venit, sunt sigur că ne v-a ajuta și mă bucur că s-a integrat în echipa noastră”.

Mihai Lixandru a vorbit în cadrul conferinței de presă pe care FCSB a organizat-o în cantonamentul din Antalya în cursul zilei de sâmbătă.

Mihai Lixandru: „Ne place să jucăm din 3 în 3 zile”

Țicu, Valentin Constantin (player, FCP)

Probabil cea mai neașteptată mutare de pe piața de mercato de până acum a fost transferul lui Valentin Țicu la Dinamo. Crescut de Petrolul, unde a purtat și banderola de căpitan pe braț, Țicu s-a accidentat grav în iulie 2024, iar de atunci nu a mai jucat niciun minut. A suferit mai multe intervenții chirurgicale și când se afla aproape de revenirea pe teren, clubul ploieștean l-a informat că nu se va mai baza la fel de mult pe serviciile sale. Țicu și Petrolul au reziliat de comun acord contractul, iar Dinamo a intrat pe fir, reușind să obțină semnătura fundașului, care a susținut și prima sa conferință de presă în calitate de „câine”, în cursul zilei de luni. „Dorința din 2026 începe cu a mă bucura cât mai mult de fotbal, să mă bucur că am revenit în antrenament normal 100% și asta îmi doresc cel mai mult pentru început. Să mă bucur cât mai mult de fotbal și să îmi recapăt plăcerea de a juca fotbal. Uitasem cum e să te bucuri 100% să joci fotbal. E o trecere și un impact mare, nivelul este mai intens. Mă bucur că sunt aici și că sunt pe teren, pentru mine asta e cea mai mare realizare pentru acest an, că am reușit să fac antrenamente normale, e o perioadă grea între ghilimele, dar benefică pentru toți, mai ales pentru mine, de acumulare, de încărcare, și ca să ne ajute pe întreg campionatul să ne îndeplinim obiectivele. Mă cunoșteam în mare parte cu câțiva de la loturile naționale, cu Musi am fost și coleg, Licsandru este și el din Ploiești, cred că el a fost cel mai încântat să zic așa. Când am luat decizia să părăsesc Petrolul, abia apoi am discutat cu cei de la Dinamo și a venit această oportunitate și cu siguranță nu a fost greu deloc. (n.r. Ai avut și alte oferte?) Au fost ceva discuții, da, dar Dinamo, și mulțumesc conducerii și tuturor celor care mi-au oferit șansa asta și au avut încredere în mine, ne-am mișcat foarte repede și am ajuns rapid la comun acord. M-am văzut cu antrenorul imediat înainte să plecăm în cantonament, am discutat în dimineața aceea, mi-a spus că îi plac jucătorii serioși, știam asta, consider că și eu sunt unul dintre ei, și că o să meargă cu noi până la limite, să spun așa, dar și în condiții de siguranță, să nu ne accidentăm, și că vrea să obțină de la mine tot ce am eu mai bun. Oricare jucător visează să câștige un trofeu, deci e un obiectiv de îndeplinit. A fost un an și jumătate foarte greu, atâtea intervenții chirurgicale, dar pentru mine a trecut și mă gândesc la viitor”, a spus Valentin Țicu în cadrul conferinței de presă.

<h2>„Conducerea Petrolului mi-a spus că nu se mai bazează atât de mult pe serviciile mele”</h2> Țicu a vorbit și despre despărțirea de Petrolul și cum au decurs discuțiile cu conducerea clubului la care a crescut. Jucătorul a recunoscut că a simțit dezamăgire în momentul în care a văzut că nu primește răbdare din partea ploieștenilor pentru a putea reveni pe teren și a-și arăta acolo nivelul, însă și-a luat lecția din situația respectivă. „Petrolul este echipa la care am crescut și la care am oferit tot, și ei mi-au oferit tot până în ziua de astăzi. Pot spune că am devenit omul din prezent și datorită lor. După încheierea campionatului am avut o discuție cu conducerea, mi-au spus că nu se mai bazează chiar atât de mult pe serviciile mele, că acolo au un post de junior, că îmi va fi foarte greu să joc, că ‚nu știm ce hotărâre să luăm’. Cumva a venit și din partea mea această despărțire, pentru că nu îmi doresc să fiu ghimpe nimănui, e mult spus ghimpe, dar e ca idee. Ne-am dorit să ne despărțim în condiții amiabile și așa s-a întâmplat. Pe moment am fost dezamăgit că nu a existat răbdarea să îmi revin, dar știți cum e, e o vorbă românească: un șut în fund, un pas înainte”, a adăugat fotbalistul de 25 de ani.

<h2>„Este provocarea vieții mele”</h2> Fundașul a vorbit și despre perioada provocatoare pe care a reușit să o depășească, deși de-a lungul timpului s-a confruntat cu cele mai negative scenarii, însă a câștigat la capitolul răbdare. S-a arătat însă încântat de pasul făcut la Dinamo și a transmis că nu se teme de ideea de concurență. „După fiecare operație teoretic uiți să mergi, nici nu mai poți ridica piciorul și în momentele alea, cu siguranță, te gândești la cel mai negru scenariu. Au fost gânduri negre că nu voi mai putea juca fotbal, dar am făcut tot ce a depins de mine în fiecare zi ca să pot reveni. Vreau să prind cât mai multe minute, meciuri și să fiu sănătos. Am dovedit că psihic stau foarte bine, dacă după atâtea căzături am revenit și sunt aici, eu cred că sunt foarte bine psihic. Cu siguranță e o provocare, de a mă adapta într-un mediu nou, de a juca la o echipă care se bate la campionat și până acum pot spune că este provocarea vieții mele. Concurența întotdeauna este benefică, dar nu cred că este despre un titular de bază sau nu, întotdeauna într-o echipă este vorba doar de echipă. Cred că jucătorii în cea mai bună formă ar trebui să joace și să ajute echipa cât mai mult. Dacă echipa e bine, cu siguranță întregul lot este foarte bine. Pot spune că răbdarea era un lucru care îmi lipsea înainte de operație și că ușor-ușor a devenit un atu al meu”.

Cluburile din Superliga României își desfășoară cantonamentele în această perioadă, iar noi ne-am deplasat în Antalya, acolo unde se află nu mai puțin de 10 echipe.

De la coșmar la „provocarea vieții mele”. Valentin Țicu a vorbit despre transferul la Dinamo

I-am provocat pe câțiva dintre fotbaliștii străini de la Universitatea Craiova să încerce câteva dintre gustările românești.&nbsp;Cine nu mănâncă ciocolată? Ce au spus despre combinația căpșună cu ciocolată? Ce desert i-a speriat? De la sărat la dulce, fotbaliștii au aflat mai multe despre gustările specifice țării noastre.&nbsp;

superliga 2026

Fotbal

vineri 16 ianuarie

sâmbătă 17 ianuarie

duminică 18 ianuarie

luni 19 ianuarie