Petrolul Ploiești

Voluntari

Stadionul Anghel Iordănescu

FC Farul Constanța

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

Sepsi OSK

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

Dinamo București

FC Rapid București

Stadionul Giulești

Universitatea Craiova

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

CFR Cluj

FC Corvinul Hunedoara

Stadionul Francisc Neuman

UTA Arad

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FC Botoșani

FCSB

Arena Națională

Andreea Cio

Dinamo București (team)

Ionel Dănciulescu a scris una dintre cele mai lungi povești din istoria primei ligi din România: 515 meciuri și 214 goluri. Într-un interviu pentru Superliga.ro, „Danciu-Gol” vorbește despre recordul său, cei 20 de ani petrecuți pe prima scenă, relația complicată și apoi indestructibilă cu Dinamo, perioada N&amp;D și meciurile pe care ar vrea să le joace din nou.Ionel Dănciulescu avea 16 ani când a debutat în prima ligă, pe 6 octombrie 1993, pentru Electroputere Craiova, într-un meci cu Universitatea Craiova. Ca povestea să fie și mai cu farmec, marca primul gol&nbsp;în poarta unei echipe unde avea să devină simbol, Dinamo.&nbsp;Exact 20 de ani mai târziu, pe 6 octombrie 2013, disputa ultimul său meci pe prima scenă, în tricoul echipei pe care a iubit-o cel mai mult:&nbsp;„indiferent de ce a fost, pentru mine Dinamo va rămâne totdeauna aici”, a zis Danciu arătând spre inima lui.&nbsp; Între cele două borne s-a scris una dintre cele mai impresionante cariere din fotbalul românesc.

515 meciuri și 214 goluri în prima ligă. Ocupă locul al doilea în clasamentul all-time al marcatorilor, după Dudu Georgescu, care a ajuns la borna de 252. Dănciulescu, alături de <a href="https://www.youtube.com/watch?v=Ehb-8EeaWAM&amp;t=77s">Dan Nistor</a>, sunt jucătorii cu cele mai multe apariții din istoria campionatului României.&nbsp;Pe 17 august, la meciul&nbsp;„U” Cluj - UTA, Dan Nistor îl va depăși pe Danciu. Dar nu vezi nicio urmă de tristețe în ochii lui Ionel.&nbsp;„Sunt fericit pentru el, pentru că e un jucător la care am ținut foarte mult.”&nbsp;Cei doi au lucrat împreună: Dan pe teren, Ionel director sportiv la Dinamo. Două figuri ale fotbalului românesc care vor rămâne inspirație pentru noile generații mult timp de acum înainte.&nbsp;

A evoluat în România pentru Electroputere Craiova, Dinamo și Steaua, iar în străinătate a trecut pe la Altay, Shandong Luneng și Hércules Alicante. A câștigat cinci titluri de campion al României, două cu Steaua și trei cu Dinamo, și a fost de două ori golgheterul primei ligi, în sezoanele 2003/2004 și 2007/2008. În 2004, anul eventului cu Dinamo și al primului său titlu de golgheter, Dănciulescu a fost desemnat și Fotbalistul Român al Anului.

<h2 style="text-align:center;">„M-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”</h2>

Numărul care a rămas lângă numele său este 515. Dănciulescu a fost primul fotbalist care a trecut bariera celor 500 de apariții în prima ligă, performanță pe care a atins-o în 2013. Privind în urmă, fostul atacant spune că recordurile nu făceau parte din planurile puștiului care își începea aventura în fotbal. „Tu atunci când te apuci de fotbal, nu te gândești că bați recorduri. Îți dorești să ajungi un fotbalist bun.” Totuși, Danciu crede chiar că recordul ar fi putut fi împins mai departe.&nbsp;„Dacă nu aș fi fost obligat la un moment dat să mă retrag, probabil că aș mai fi dus un sezon sau un sezon și jumătate și aș fi ajuns la o cifră mai mare decât 515 meciuri. Dar și așa este destul de bine.”Longevitatea lui Dănciulescu capătă o altă dimensiune când sunt puse una lângă alta extremitățile carierei sale. Primul meci în prima ligă a venit în 1993, ultimul, în 2013.&nbsp;Între cele două versiuni ale sale, Dănciulescu vede o diferență evidentă. La început erau „entuziasm foarte mult, dorință de a reuși” și, după cum recunoaște zâmbind, mai multă viteză. Spre final nu mai juca atât de mult și era folosit în special atunci când echipa avea nevoie de experiența sa.&nbsp;„Dar m-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”

<h2>Secretul lui „Danciu-Gol”</h2> 214 goluri înseamnă că Dănciulescu a marcat, în medie, aproximativ un gol la fiecare 2,4 meciuri disputate în prima ligă. Nu se descrie însă drept un atacant care trăia exclusiv în careu. „Eu eram al doilea vârf. Tot timpul îmi plăcea să am o dinamică bună pe lângă atacantul central și să reușesc să speculez culoarele făcute de coechipieri.” Poziționarea și anticipația au devenit două dintre armele sale principale. „Eram destul de inteligent în a găsi spațiile. Eram un jucător versatil, dacă pot să spun așa.” Una dintre perioadele definitorii ale carierei a fost celebrul N&amp;D, cuplul ofensiv format la Dinamo alături de Claudiu Niculescu. Dănciulescu vorbește cu respect despre fostul său coleg: „Claudiu pentru mine a fost un jucător mult mai bun și mai talentat decât mine. Eu probabil am compensat prin mai multă muncă și aveam o capacitate de efort mai bună decât el.”

Ionel Danciulescu si Claudiu Niculescu se bucura la finalul meciului.

<h2>Meciul pe care nu l-a egalat nici Lazio, nici Manchester United</h2> Dintre sutele de seri petrecute pe teren, una continuă să ocupe un loc aparte. Dinamo - Steaua, 2-1, în mai 2008. Celebra „Zi a Dreptății”. Dănciulescu o numește partida cu cea mai mare încărcătură emoțională din întreaga sa carieră. „N-am simțit nici când am jucat împotriva lui Lazio, nici împotriva lui Man United.” Miza era uriașă. Steaua putea face un pas decisiv spre titlu chiar pe terenul rivalei, iar pentru dinamoviști perspectiva era aproape imposibil de digerat. Presiunea l-a urmărit pe Dănciulescu inclusiv în noaptea dinaintea partidei. „Nu știu dacă am dormit o oră. Mă gândeam la faze de joc, cum ar trebui să mă poziționez, fundașul respectiv cum joacă, cum anticipează.”Pe 4 mai 2008, Dinamo câștiga cu 2-1 derby-ul cu Steaua, disputat în Ștefan cel Mare, și schimba soarta luptei pentru campionat. Florin Bratu și Ionel Dănciulescu au marcat golurile „câinilor” într-o partidă rămasă în memoria suporterilor dinamoviști drept „Ziua Dreptății”. Înfrângerea a costat-o enorm pe Steaua, care a pierdut prima poziție în clasament și, în cele din urmă, titlul de campioană în fața celor de la CFR Cluj.Ionel Dănciulescu a mai ajuns la un record. Este jucătorul care are cele mai multe apariții în derby-ul dintre dinamoviști și roș-albaștri. A înscris 13 goluri, 8 în tricoul steliștilor, iar 5 pentru Dinamo.&nbsp;

<h2>De la ostilitatea propriilor suporteri la simbolul lui Dinamo</h2> Povestea lui Dănciulescu cu Dinamo n-a fost liniară. A îmbrăcat și tricoul Stelei timp de patru ani și jumătate, iar revenirea sa în Ștefan cel Mare a produs ceea ce fostul atacant numește acum un adevărat „tsunami” printre suporteri. „Probabil că n-aș mai fi fost atât de inconștient să iau decizia respectivă. Nu mă așteptam ca reîntoarcerea mea să creeze așa un tsunami în rândul suporterilor.” Au urmat luni grele, în care suporterii îi aminteau constant despre mutarea lui, pe care ei o considerau „trădare”.&nbsp; „Cred că pentru jucătorul de fotbal cel mai dureros lucru este să fie apostrofat și înjurat de către propriii suporteri.” Treptat, lucrurile s-au schimbat. Ioan Andone a avut un rol important, iar golurile au început să transforme ostilitatea tribunelor într-o relație cu totul diferită. „Suporterii, până la urmă, m-au iertat. Nu știu dacă m-au iertat toți, nu cred cu siguranță că m-au iertat toți, dar marea majoritate cred că m-au iertat și le-am demonstrat că sunt loial clubului.” Astăzi, după drumurile făcute între rivalele Bucureștiului, Dănciulescu nu lasă loc de interpretări. Despre Dinamo spune simplu: „Este echipa care mi-a dat totul. M-a cizelat ca om, ca fotbalist și echipa unde am avut super performanțe.”

<h2 style="text-align:center;">„Chiar dacă am jucat patru ani și jumătate la Steaua, nu regret absolut deloc faptul că am fost acolo, dar lumea trebuie să mă perceapă ca un dinamovist și așa voi fi toată viața.”</h2>

Ionel Danciulescu le multumeste suporterilor la finalul partidei.

<h2>Ce ar schimba după 515 meciuri</h2> Recordurile nu șterg regretele. Dacă ar putea modifica anumite pagini ale carierei, Dănciulescu știe exact unde s-ar întoarce. Finala Cupei României pierdută împotriva Stelei la Brașov. Dubla cu Lazio, când Dinamo a fost aproape de grupele Champions League. Meciul cu Unirea Urziceni care putea schimba soarta unui titlu. „Am fost atât de aproape de o calificare istorică în Champions League. Am fost la înălțime trei reprize din patru. Iar o singură greșeală ne-a distrus visul ăsta al nostru.” Există însă și momente pe care le-ar retrăi fără să schimbe nimic: foarfeca din Ghencea și „Ziua Dreptății” din 2008. Iar dacă ar exista o carte a istoriei Superligii și o pagină rezervată lui Ionel Dănciulescu? Fostul atacant preferă ca alții să scrie primul rând. „Vă las pe voi să faceți o caracterizare și să mă etichetați într-un anumit mod. Niciodată nu mi-a plăcut să mă laud cu ceea ce am făcut.” Cifrele o fac oricum în locul lui.

Ionel Danciulescu marcheaza golul doi dinamovist sub privirile lui Petre Marin.

515 meciuri. 214 goluri. 20 de ani între debut și ultima apariție. Și un record care a transformat „Danciu-Gol” într-unul dintre reperele istoriei primei ligi din România.

Povestea unui record care a rezistat peste un deceniu

Ionel Dănciulescu: „Nu te apuci de fotbal gândindu-te că bați recorduri”

Levente Balint

CRONICĂ

https://www.youtube.com/watch?v=cDPiNX64Cbs

"Perspektiva", celebrul cântec sârbesc difuzat pe multe stadioane, a răsunat de trei ori la golurile hunedorenilor. Corvinul are un debut excelent de sezon, în timp ce CFR nu se revigorează nici la revenirea lui Șumudică.

Revenirea lui Șumudică în Gruia a surprins pe toată lumea. Întâi, pentru că în 2021 tehnicianul a plecat turbulent de la CFR, fiind umilit de club. Apoi, pentru că alb-vișiniii trec printr-o perioadă complicată și financiar, și sportiv. De aceea, al doilea mandat este privit cu mult interes, mai ales că antrenorul a spus că vrea să ducă echipa aproape de locurile de play-off până-n iarnă. Primul punct pe hartă: Arad, acolo unde dădea de Corvinul. Șumudică nu a făcut schimbări în primul 11 față de ce eram obișnuiți. A absentat Fică, iar dintre numele importante, doar Camora și Biliboc au început de pe bancă. Hunedorenii aveau cinci puncte în primele patru etape, o agoniseală satisfăcătoare. Maxim l-a readus în formula de start pe Pîrvulescu, iar în locul suspendatului Abualnaidi, ca stoper a intrat sârbul Ivancevic. Cunoscuți ca o echipă redutabilă acasă, corviniștii nădăjduiau că vor profita de această vară instabilă de la CFR.

SUPERIORITATEA CORVINULUI, CONCRETIZATĂ ÎNAINTE DE PAUZĂ Alb-albaștrii au intrat mult mai bine, clujenii părând să fie încă nerefăcuți mental după scorurile bulversante din această vară. Deja din minutul 2 Pîrvulescu a forțat, dar a fost blocat în cinci metri. Apoi, în minutul 5, Espinosa a încheiat cu o centrare în spatele porții o acțiune pe partea stângă. Activ, fostul ceferist Yeboah a fost și el aproape de a puncta, dar nu a ajuns la o minge la șase metri. CFR a încercat să domine lupta printr-o posesie prelungită, dar a creat greu dezechilibru în careul advers. În minutul 10, Păun a avut prima situație când a trimis de la 17 metri peste bară. Corvinul a avut mai mult volum ofensiv, interesant fiind duelul dintre Pîrvulescu și Braun.&nbsp; Fabry a fost aproape de un gol surprinzător în minutul 35, dar a dat un șut-centrare care a trecut prin fața buturilor. Pe acest fond, CFR era să dea lovitura oarecum contrar jocului. Era minutul 39 când apărarea hunedoreană a reacționat apatic la o acțiune a oaspeților, mingea a ajuns la șase metri, dar Korenica a tras incredibil pe lângă bară. Totuși, presiunea generală a Corvinului a dat roade. Alb-vișiniii nu au rezolvat un corner, mingea a ajuns la stoperul Manolache, care a reluat superb, din întoarcere, de la circa 12 metri, la vinclu, pentru 1-0. Avantaj absolut meritat pentru Corvinul!

Manolache, Antonio

CFR A FORȚAT MAI MULT DUPĂ PAUZĂ, DAR TOT CORVINUL A PUNCTAT După un start de repriză secundă tot în dreptul Corvinului, Șumudică a mutat în minutul 55, apelând la Biliboc. Espinosa (58) a reluat cu capul spre poartă, dar Vâlceanu a prins fără probleme. Intrarea lui Biliboc a iuțit atacurile clujenilor, iar în minutul 59 a creat o mare ocazie. I-a pasat excelent lui Drazic, dar sârbul a ratat din poziție unu la unu cu Sandu !&nbsp; A urmat o perioadă de presiune a CFR-ului, dar alb-vișiniii s-au expus din plin contrelor celor de la Corvinul. Cu viteziștii Iacob și Yeboah, alb-albaștrii au creat mereu panică. Iar luând în calcul vulnerabilitatea apărării clujene, a venit inevitabil golul. În minutul 69, șutul lui Fabry din careu a fost respins din corner. Din lovitura de colț rezultată, Hrezdac a fost găsit în careu, acesta a reluat cu capul, portarul a respins în față, iar Ivancevic a împins mingea în plasă din careul mic, pentru un 2-0 validat după analiza VAR. CFR nu a avut nici noroc. Drazic a nimerit bara cu un șut de la 17 metri în minutul 85, dar la faza următoare Vâlceanu și-a scăpat echipa de la 3-0 intervenind la șutul de la contraatacul lui Gillard. Însă și-a scăpat echipa doar temporar. Gideon a făcut 3-0 în minutul 89, marcând în poarta goală după ce Vâlceanu salvase în fața aceluiași dezlănțuit Gillard. Un 3-0 dur, care reflectă însă superioritatea evidentă a corviniștilor. Hunedoara este o infuzie de fotbal ofertant și plăcut în acest start de sezon, confirmând seriozitatea proiectului demarat acum cinci ani de Maxim. Dincolo, Șumudică are foarte multă treabă. CFR este un vas cu resurse puține, în încercarea de a scăpa de un naufragiu.

Hunedorenii au stricat revenirea lui Șumudică în Gruia

Corvinul-CFR 3-0. Perspektiva Corvinului arată bine

Adrian Costeiu

https://www.youtube.com/watch?v=Ow_vcLoAMaQ

O pauză de respirație, câteva zile în plus de odihnă. E ceea ce-și dorește campioana intrată în caruselul ostenitor al meciurilor oficiale. Calendarul e inflexibil, respinge cererea Universității Craiova. Nu are nicio zi disponibilă, nu i s-a mărit bugetul nici măcar cu o secundă. Singura concesie a fost decalarea cu trei ore a partidei cu Oțelul, pentru ca oltenii să ajungă mai repede în Bănie. Trei titulari păstrați din partida cu finlandezii Știința e în pragul grupei din Europa League, unde o așteaptă Ararat Armenia. Orice detaliu contează pentru calificare, inclusiv recuperarea. Oțelul e un adversar mereu incomod pentru juveți. Ultima vizită a coincis cu prima înfrângere a Universității lui Mirel Rădoi după un început furibund de sezon. Dunărea a mai secat, dar echipa ce o învingea pe Juventus are aproape același debit ca în sezonul precedent. Patrick e în formă, a revenit Miguel Silva, Lameira încă nu a plecat, publicul e la fel de pasional. Nuno Pedro e liderul pasatorilor din SuperLigă (5), iar urmăritorul său e Mora (4). În duelul cu legiunea portugheză din Galați, rezultatul depinde și de inspirația lui Coelho și a staff-ului său. De alegerea titularilor, de gestionarea judicioasă a resurselor fizice, de perceperea mesajului că și partida de duminică e importantă. 8 schimbări a efectuat tehnicianul lusitan față de întâlnirea cu finlandezii. Teles e fundaș stânga, Crețu e stoper, Băsceanu e varianta under 21, iar Băluță face cuplu cu Anzor în linia de mijloc. Baiaram e pe bancă și e calm. Extrema dreaptă, Matei Frunză, fiul fostului campion cu Unirea Urziceni, Sorin Frunză, e soluția under 21 la Oțelul.

Nu ia gol repede, dar rămâne în 10 Știința are energie pentru presing și Oțelul e incomodată vizibil. Primele două ocazii provin din lovituri libere. Anzor trimite aproape de vinclu de la 20 de metri (min. 8). Replica gazdelor e furibundă. Patrick deviază cu capul în bară (14)! Nici Assad nu e norocos. Îl păcălește pe Christopoulos și reia cu capul din careul mic pe lângă buturi (19). E și o veste bună pentru Coelho. Craiova nu încasează gol în primul sfert de oră. Nu poate răsufla ușurat, fiindcă Alexandru Crețu este eliminat pentru al doilea avertisment (30)! Stoperul improvizat al Băniei îl faultează ca ultim apărător pe Andrezinho. Primul “galben” l-a văzut cu 7 minute mai devreme pentru un umăr la umăr mai agresiv urmat de proteste. Știința a rămas în 10 și derby-ul cu Dinamo. Badelj și-a lăsat echipa în inferioritate și scorul a fost drastic. Salvați de clopoțel E un alt scenariu acum la Galați, iar Universitatea va fi nevoită să alerge mai mult. Coelho încă nu mută, așteaptă repriza secundă. Oțelul e impulsionată de publicul ce înfruntă cu stoicism soarele fierbinte. Unde e mingea? Patrick nu o găsește în preajma careului mic (40). Pedro Nuno nu e nici el mai inspirat când șutează de la 14 metri spre colțul lung. Sava plonjează și respinge (43). Cât va rezista Craiova în ritmul acesta? Pauza amână răspunsul. Bancu intră pentru a prelua banda stângă, Teles trece pe partea dreaptă. Assad rămâne singurul vârf al campioanei. „O-țe-lul!, O-țe-lul!”, scandează publicul, bucuros că a scăpat de soare, și planul de joc al gazdelor e limpede. Totul pentru atac! Fotbaliștii gălățeni sunt însă mai prudenți. Spirit de campioană Știința e periculoasă și în inferioritate, dar Anzor (53) și Băsceanu (55) punctează numai pentru statistică. Universitatea nu renunță și e răsplătită. Pe tabelă scrie 1-0 pentru Universitatea! Etim transformă în gol centrarea lui Băluță (57). O execuție ce seamănă cu un penalty. Băsceanu și Băluță vor să profite de moment, dar Dur-Bozoancă nu are emoții. Cei doi antrenori continuă meciul de șah. Stjepan Tomas îl trimite pe Joao Paulino în locul lui Ciobanu. Coelho e mai activ: Romanchuk, Baiaram și Matei fac rocada cu Screciu, Etim și Băsceanu. Oțelul obține numai un corner la o intervenție a lui Sava, în timp ce Assad Al -Hamlawi driblează la marginea careului mare și șutează pe lângă stâlpul stâng. Palestinianul e obosit și Nsimba e noul vârf al Craiovei. Oțelul nu are soluții pentru atacul pozițional, i-ar fi convenit un joc pe contre. Așa arată o campioană. Știe să sufere și nu se pierde cu firea. Doar că norocul nu-i este aliat. Teodor Lungu prinde execuția carierei (87). Mingea expediată de la 25 de metri ocolește mănușile lui Sava și se oprește în plasa laterală. O remiză ce stârnește și regrete pentru ambele combatante. Năvodul era rupt.

Craiova a remizat la Galați, 1-1, după ce a jucat o oră în inferioritate. Ambele echipe au avut iluzia victoriei

Oțelul - Universitatea Craiova 1-1: Năvodul era rupt

Ana-Maria Popescu

Ambele rivale așteptau derby-ul cu moralul la cote maxime. Rapid, fără eșec în acest campionat, a arătat o imagine încurajatoare pentru fani. Iar istoricul lor favorabil contra lui Dinamo, fără eșec direct în Giulești de 12 ani, le sporea optimismul. Pancu a furnizat câteva mutări față de ultimele meciuri. Onea a început ca fundaș stânga, iar Stojilkovic, care a impresionat la Arad, a fost titularizat. Dinamo nu a schimbat nimic. Nuno Campos pornea cu același 11, devenit standard în acest început de campionat. Cu cel mai bun atac după patru etape, alb-roșiii erau și ei încrezători.

RAPIDUL, MAI ACTIV. BELLAAROUCH I-A ȚINUT ÎN MECI PE DINAMOVIȘTI Într-o atmosferă cum numai în Giulești poate fi, Rapidul a început mai decisă, iar în minutul 6 Onea l-a încercat pe Bellaarouch de la 20 de metri, dar marocanul a fost atent.&nbsp; A urmat o perioadă mai puțin spectaculoasă. Dinamo a avut o posesie superioară, dar nu a excelat din punct de vedere ofensiv. Așa cum preconiza Nuno Campos, jocul a fost mai degrabă unul strategic. Însă, giuleștenii au fost în cele din urmă cei care au furnizat ocaziile. În minutul 33, Bellarouch a avut treabă de două ori într-un timp scurt. Întâi, a scos de lângă bară reluarea cu capul a lui Stojilkovic, apoi a respins din careul mic mingea ce se îndrepta spre Kramer. Ritmul rapidiștilor a crescut, iar Stojilkovic nu a transformat frumoasa acțiune inițiată de Dobre pe stânga. Elvețianul a primit o minge bună în minutul 42, dar a șutat pe lângă poartă dintr-o excelentă poziție, din 16 metri. Apoi, Dobre l-a întins în minutul 44 pe portarul oaspeților cu un șut de la 20 de metri, iar Bellaarouch a respins din nou. Energie ofensivă mai multă pentru Rapid. Dinamo nu a arătat decât posesie, fără vreun șut cadrat. Se intra la cabine cu o superioritate a gazdelor.

Bellaarouch, Alaa

MUTĂRILE LUI NUNO CAMPOS După pauză, lucrurile au decurs în același ritm. Rapidul a presat, iar Dinamo, bine organizată, a căutat spațiile libere, pe contre. Supermotivați, giuleștenii s-au calibrat greu. Iar tensiunea partidei l-a făcut pe Daniel Pancu să protesteze excesiv și să fie eliminat de Horațiu Feșnic. Alb-vișiniii au început să se precipite. În minutul 56, Ciobotariu n-a reușit să reia din cinci metri spre poartă, iar după un minut Dobre l-a imitat dintr-o poziție centrală. Nuno Campos a mutat decisiv însă când în minutul 52 l-a trimis pe Karamoko în locul accidentatului Musi. Francezul a intrat efervescent, iar în minutul 70 a fost introdus și Hintsa. Cei doi au cooperat perfect în minutul 72. La finele unui contraatac spectaculos, Hinta l-a servit pe Karamoko la colțul careului, de unde a marcat în stânga lui Aioani: 0-1. Rapidiștii au resimțit din plin lovitura, iar în minutul 75 Mărginean a fost la un pas de 0-2, dar a tras peste poartă din careul mare. Giuleștenii au mizat totul pe atac, măcar pentru un punct. A intrat și Kodor, s-a apelat și la El Sawy. Bellaarouch a fost însă de netrecut. Marocanul a parat șutul lui Stojilkovic (80) din 14 metri. A avut și noroc în minutul 88, când o lovitură liberă a lui Moruțan a fost deviată în corner. Și atât a fost. Rapidul nu a mai putut produce nimic. Giuleștenii se pot lamenta, au avut per total mai multă inițiativă. Dinamo a fost însă mai eficientă și mai lucidă. A câștigat după 12 ani în Giulești. Deocamdată, alb-roșiii sunt lideri. Iar Nuno Campos a trecut testul unui prim derby. Cu inspirație și cu un portar în formă nemaipomenită.

Mai lucidă, Dinamo dă lovitură prin Karamoko și ajunge temporar pe primul loc

Rapid-Dinamo 0-1. Cu sânge rece

https://www.youtube.com/watch?v=XKKnAcIvvU8

Primul derby în elită între Csikszereda și Sepsi le găsea pe gazde într-o situație critică. Fără punct în patru etape, harghitenii au lăsat și o imagine descurajantă pe alocuri din punct de vedere al calității jocului. Mai mult, în preziua partidei, Csikszereda a rămas fără Ceara Anderson, cel mai important jucător al roș-negrilor din ultimul an plecând în Egipt. Antrenorul Istvan Szabo a fost reconfirmat în post, probabil pentru a se impune o unitate în echipă înaintea acestui meci, important și sportiv, dar și ca orgoliu. În căutarea unei alinieri constante, Szabo a introdus nu mai puțin cinci jucători noi în primul 11 față de eșecul din etapa trecută, 2-3 la Farul. Cu cinci puncte în patru runde, Sepsi a arătat ca o echipă solidă. Putea câștiga cu FCSB, iar Ovidiu Burcă nu a făcut schimbări în formula de start, pe principiul de a nu strica ce merge bine. Gheorghianii păreau favoriți.

RATĂRI MARI DE AMBELE PĂRȚI ÎN PRIMA PARTE Csikszereda a început arătând un joc de un nivel superior față de cel din primele patru runde. Deja din minutul 3 au avut elevii lui Szabo o situație bună, atunci când șutul lui Csuros din 12 metri a fost deviat în corner. Sepsi a răspuns cu șutul lui Batzula de la distanță (6), respins de Pap. Apoi, tânărul Toth-Pal a trimis în minutul 10 de la 17 metri pe lângă, pentru ca apoi adversarul său Under, Batzula, să reia din 18 metri peste bară, la finele unei acțiuni cursive. Eppel (22) a ratat reluarea cu capul de la șase metri, la această fază vizitatorul Vîrtej accidentându-se, locul său fiind luat de Rose, fundașul care la un moment dat era titular la Lyon. Au urmat apoi două parade spectaculoase ale lui Pap. În minutul 26, ciucanul a salvat din zece metri șutul lui Oberlin, iar în minutul 31 a intervenit la reluarea puternică din 14 metri, venită de la Karamoko.&nbsp; Finalul primei părți a fost în favoarea harghitenilor. În minutul 43, am avut o situație rarissimă. Veres a expediat mingea în transversală din afara careului, balonul a sărit la Eppel, care, din opt metri, a reluat cu capul peste poartă goală!&nbsp; Iar Lazar nu s-a lăsat mai prejos în timpul adițional, scoțând de sub bară mingea bine șutată de Paszka, dintr-o lovitură liberă de la 25 de metri.

Pap, Eduard

DOMINARE INEFICIENTĂ A VIZITATORILOR Dacă în prima repriză, Csikszereda a fost deseori periculoasă, după pauză am avut o dominare totală a lui Sepsi. Posesia de 71 la sută, din partea secundă, spune totul despre controlul covăsnenilor. Dar, în contrast cu prima parte, au lipsit șansele mari. Sepsi a atacat mai mereu, dar incursiunile lui Oberlin sau Funsho nu s-au concretizat. În acest context, OSK a contat doar prin șuturi de la distanță, la care a excelat Doru Andrei. Cea mai mare oportunitate din acest punct de vedere a avut-o mijlocașul în minutul 53, când după un frumos contraatac, dar mingea expediată de la 20 de metri, a trecut peste poartă. Apoi, în minutul 72, Câmpanu a tras de la 25 de metri, tot în afara cadrului porții. Funsho a fost blocat (75) la un șut de la opt metri de Pap, iar peste două minute Oberlin a fost deposedat chiar în momentul șutului în careul mic. Csikszeredei pare că i-a convenit acest statut și până la urmă a scos primul punct stagional. Un fotbal ceva mai decent decât în primele patru runde, dar totuși sunt încă multe de pus la punct. Sepsi nu a fost premiată pentru fotbalul mai generos, trebuind să-și corijeze serios capitolul finalizare.

Cu Pap în prim-plan, harghitenii au scos primul punct din sezon

Csikszereda-Sepsi 0-0. Egal între vecini

Andu Kedei

FCA - FAR (match, Superliga 26/27, regular)

https://www.youtube.com/watch?v=q9D6P2xoM-s

FC Argeș și Farul se întâlneau în etapa a cincea, într-un duel care aducea față în față două dintre echipele care au avut un start bun de sezon. Formația pregătită de Bogdan Andone începea runda din postura de lider al Superligii, după ce reușise să câștige trei dintre primele patru meciuri ale campionatului. Evoluțiile constante și eficiența din debutul stagiunii transformau echipa din Pitești într-una dintre surprizele plăcute ale începutului de sezon, la fel ca în sezonul trecut, iar partida cu Farul reprezenta o nouă oportunitate de a confirma forma excelentă și de a-și păstra poziția din vârful clasamentului. De partea cealaltă, Farul ocupa locul 5, cu șapte puncte acumulate în primele patru etape, bilanț construit prin două victorii și un rezultat de egalitate. Echipa antrenată de Neluțu Sabău venea la Pitești cu intenția de a se apropia de primul loc și de a demonstra că poate emite pretenții în lupta din partea superioară a clasamentului. În afara derby-ului de tradiție dintre Dinamo și Rapid, duelul dintre FC Argeș și Farul se anunța unul dintre cele mai atractive ale etapei, punând față în față două formații care traversau un moment bun și promiteau un fotbal de calitate. Iar meciul dintre cele două echipe nu a dezamăgit încă din start, pentru că prima repriză a fost o confruntare deschisă, cu garda jos, în care FC Argeș a avut inițiativa și a presat mai mult, profitând și de faptul că a fost echipa gazdă și a avut o susținere importantă în stadionul de la Mioveni. Doicaru a oferit primele emoții în careul lui Căbuz, în primele minute, dar apărarea piteștenilor a reușit să se replieze și să îndepărteze pericolul într-un final. Minutul 17 a fost unul care putea să simplifice foarte mult soarta partidei pentru echipa antrenată de Bogdan Andone. Dican a faultat în poziție de ultim apărător, centralul a fost chemat la VAR pentru a stabili dacă jucătorul nu trebuia eliminat, dar acesta a scăpat la limită, iar Farul a fost penalizată doar cu o lovitură liberă din afara careului. Momentul nu s-a încheiat deloc bine pentru oaspeți, pentru că Robert Moldoveanu a șutat puternic, a profitat și de o deviere și a reușit să deschidă scorul, punând în mare dificultate Farul încă din primele minute ale meciului. Jucătorii lui Neluțu Sabău nu s-au pierdut însă cu firea și au avut imediat reacție, pentru că, după numai cinci minute, au reușit să egaleze. Sylvestre a aruncat mingea în centrul careului, de unde Radaslăvescu (23) a șutat cu sete, direct în plasa porții apărate de Căbuz, pentru un gol care a echilibrat din nou balanța. După încă cinci minute, Farul putea chiar să treacă în avantaj, când Sylvestre a renunțat la postura de servant și a încercat un șut din apropierea careului, dar mingea trimisă de acesta a trecut puțin pe lângă poartă. Argeșul a arătat însă mai bine, a păstrat presiunea aproape de careul lui Rafa Munteanu, dar ocaziile cu adevărat mari au lipsit, chiar dacă, până la finalul primelor 45 de minute, piteștenii au cadrat patru șuturi spre poarta adversă. Repriza secundă a fost una stranie, pentru că Farul a reușit să contracareze complet jocul ofensiv al gazdelor și a fost echipa mult mai periculoasă în ofensivă. Primul moment important i-a aparținut lui Doicaru, în minutul 54. Atacantul a pătruns în careu, și-a făcut mingea pe piciorul stâng și a șutat periculos la colțul lung, de unde Căbuz a scos greu, în corner. Mijlocul reprizei a mai adus un moment important în atacul oaspeților, când Radaslăvescu (64) a pătruns în centrul terenului, a trimis o torpilă de la mare depărtare, dar șutul său a fost prea central pentru a-i pune cu adevărat probleme goalkeeperului gazdelor. Fanii argeșeni și-au încurajat frenetic echipa, mai ales spre finalul meciului, dar ultimele minute nu au mai adus niciun gol. Cele două formații s-au domolit odată cu trecerea timpului, chiar dacă alb-violeții au încheiat meciul în ofensivă, iar duelul s-a încheiat, în cele din urmă, indecis, fiecare echipă adăugând un punct în clasament, la fluierul final al centralului Găman.

Bogdan Andone și Neluțu Sabău nu au găsit drumul spre victorie, remizând în duelul direct care s-a jucat la Mioveni.

FC Argeș - Farul Constanța 1-1 | Luptă indecisă

FCV - FCP (match, Superliga 26/27, regular)

https://www.youtube.com/watch?v=-flsk7nHAUE

FC Voluntari și Petrolul se întâlneau în etapa a cincea, într-un moment în care ambele echipe căutau să iasă din zona rezultatelor oscilante care le marcau începutul de sezon. Formația ilfoveană ocupa locul 12, cu patru puncte și un golaveraj de 3–11, statistici care arătau clar dificultățile întâmpinate în primele patru runde. Singura victorie venea împotriva celor de la UTA, însă runda precedentă aducea un eșec sever, 0–4 pe terenul lui Dinamo, rezultat care amplifica presiunea înaintea duelului cu Petrolul și obliga echipa să ofere un răspuns rapid în fața propriilor suporteri. De partea cealaltă, Petrolul se afla pe locul 8, cu un golaveraj de 2–5, într-un sezon care scotea deja în evidență contrastul dintre evoluțiile de acasă și cele din deplasare. Formația ploieșteană a câștigat ambele partide disputate pe teren propriu, însă pierdea de fiecare dată când juca în deplasare, iar vizita de la Voluntari reprezenta un nou test pentru capacitatea echipei de a obține puncte departe de propriul stadion. Meciul era așteptat, astfel, ca o confruntare în care cele două echipe încercau să își îmbunătățească poziția în clasament și să corecteze problemele care le afectau startul de campionat. Dar debutul meciului nu i-a prins în ghete pe jucătorii Voluntariului, care au părut total debusolați, iar ploieștenii au zburdat în primul sfert de oră, în ceea ce părea că avea să fie un meci foarte ușor pentru formația lui Ricardo Sousa. Balanța a înclinat și mai mult spre formația oaspete, pentru că, după numai șase minute de joc, Dumbrăvanu l-a faultat evident pe Teixeira, iar Istvan Kovacs nu a stat pe gânduri și a indicat imediat punctul de la 11 metri. La Petrolul este rocadă printre executanții loviturilor de pedeapsă, iar rândul a ajuns, la acest meci, la Bran Flores (9), care nu a greșit și l-a trimis pe Jurhar în colțul opus, pentru un 0–1 care anunța o degringoladă și mai mare printre jucătorii lui Florin Pîrvu. Doar că realitatea din teren a fost complet neașteptată: Petrolul a căzut imediat după marcarea golului, iar Voluntariul a început să arate ca o formație gazdă care nu vrea să se facă de râs în fața propriilor suporteri. Roman a avut un duel personal cu centralul partidei, care i-a acordat cartonașul galben după ce atacantul a cerut penalty, deși a fost atins evident în careu, după care același Roman (19) nu a mai lăsat loc de interpretări și a reușit egalarea, după un corner executat bine de Ion Gheorghe. Petrolul s-a regăsit cu greu, gazdele au presat în continuare, iar Babic a fost aproape să își aducă echipa în avantaj, dar și-a greșit pașii în careul advers și a pierdut o oportunitate foarte bună. Oaspeții au început să respire ușor, au încercat poarta adversă cu șuturi de la depărtare, dar la impresia artistică au punctat tot băieții lui Florin Pîrvu, care au fost foarte aproape să intre în avantaj la cabine. Același Mihai Roman a pătruns decis în banda dreaptă a terenului, a șutat puternic, dar mingea trimisă de acesta a trecut puțin pe lângă poartă, iar cele două formații au intrat la egalitate la vestiare, după o primă repriză disputată, care a adus multe ocazii și un fotbal plăcut pentru telespectatorii neutri. Partea a doua a jocului a început identic ca și prima, cu gazdele în corzi, clătinându-se serios, și cu Petrolul, care a controlat în totalitate jocul și care a avut ghinion să nu treacă în avantaj. Minutul 50 a adus și o ratare incredibilă, pentru că Țutu i-a pasat foarte bine lui Rodrigo Martins, dar mijlocașul a ratat, din poziție foarte bună, o minge pe care scria 1–2. După numai un minut, la finalizare a apărut și Bran Flores, care a șutat cu latul de la marginea careului, dar mingea a trecut la o palmă de poarta lui Jurhar. Jerdea a încercat, la rându-i, un șut de la depărtare, Jurhar a fost la post, dar în ofensivă Voluntariul a răspuns doar prin Babic, care nu a putut să profite de o nesincronizare importantă în defensiva adversă. Minutul 71 a fost însă unul cu noroc pentru singurul jucător de pe teren care a ales să poarte în acest sezon exact numărul 71. Teixeira a centrat ideal din banda dreaptă, iar Malula, fundașul central al Petrolului, care a urcat în atac, a înscris sec, cu capul, un gol binemeritat pentru echipa sa. Gazdele s-au panicat, au ieșit imediat la joc, dar ploieștenii au controlat bine finalul meciului și au fost chiar aproape să închidă meciul în mai multe rânduri. Țutu a căzut în careu cu cinci minute de final, a cerut penalty, dar Kovacs nu s-a lăsat impresionat și jocul a continuat, iar gazdele nu au mai avut puterea să revină în joc, victoria aparținând, în final, echipei antrenate de Ricardo Sousa.

Voluntari și Petrolul au oferit un meci disputat, la finalul căruia Petrolul a plecat cu toate cele trei puncte.

Voluntari - Petrolul Ploiești 1-2 | Parte în parte

Ionuț Tătaru

Nistor, Dan (player, UCJ)

Dan Nistor face parte, de luni, 3 august 2026, din istoria Superligii. Meciul pe care Universitatea Cluj l-a câștigat cu 2-1 în fața lui FC Botoșani a fost cel cu numărul 515 disputat de mijlocașul vicecampioanei în prima ligă din România. Un record all-time, pe care, deocamdată, îl împarte cu Ionel Dănclulescu. De altfel, ”Danciu-gol” a fost chiar cel care l-a premiat pe Nistor pentru performanța reușită. „Am fost foarte emoționat, am atins o bornă impresionantă pentru Superliga. Sper să continui, să nu mă opresc aici, să mai joc și anul acesta, și anul viitor. Să vedem ce va fi. Sunt destul de emoționat”, a declarat Nistor pentru superliga.ro. „Sunt bucuros, pentru că i-am înmânat mingea și trofeul respectiv unei persoane dragi mie. Este un sentiment plăcut, chiar dacă, până la urmă, îți bate un record personal. Dar am o satisfacție în plus, pentru că este o persoană dragă mie. Orice record este să fie bătut, așa că și Dan trebuie să se aștepte la rândul lui că odată și odată recordul ăsta poate va fi bătut de un alt jucător”, a spus Dănciulescu.

Nistor, Dan

Pandurii, Dinamo, CFR Cluj, Universitatea Craiova și Universitatea Cluj sunt echipele pentru care a evoluat Nistor în Superliga, strângând cele 515 partide. Veteranul de 38 de ani are motive să privească în urmă cu mândrie. „Îmi amintesc de acel copil simplu de la Rucăr. Nici acum nu îmi vine să cred, nu realizez ce am reușit. Probabil abia după ce mă las o să-mi dau seama ce am realizat. E un număr mare (de meciuri - n.r.) și cred că nu oricine se poate mândri cu el. E impresionant, e o viață în spate, ploi, ninsori, căldură, departe de familie, de copil. Dar toate astea mă bucură. Sper că cei mici vor învăța ceva din povestea mea. Și aici îl includ și pe băiatul meu, care sper să-mi calce pe urme”, a spus Nistor. Ionel Dănciulescu îl sfătuiește pe Nistor să continue să joace și să ducă recordul de prezențe în Superliga tot mai departe: „Să joace cât mai mult, pentru că o face destul de bine. Mi-aș fi dorit și eu să am susținerea pe care o are el în momentul de față și să fi jucat mai mulți ani, dar sunt mulțumit cu tot ceea ce am realizat eu în fotbalul românesc”. În final, Dan Nistor ne-a spus care e lecția principală care rămâne în urma parcursului său profesional: „Să nu încetezi niciodată, pentru că, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu 100% te va răsplăti”.

IonelDanciulescu_Interviu_YT Thumbnail.jpg

Dan Nistor l-a egalat pe Ionel Dănciulescu, cei doi fiind acum jucătorii cu cele mai multe meciuri din istoria Superligii

Dan Nistor: „Sper că cei mici vor învăța ceva din povestea mea”

SUPERLIGA INSIDER

Sezonul 2025/26 a început cu spectacol și un meci nebun pentru
olteni, care s-au deplasat la Arad pentru întâlnirea cu UTA. Cu 2-0 avantaj a
intrat Craiova, pregătită de Mirel Rădoi atunci, la pauza meciului de pe Arena
Francisc Neuman, iar în minutul 49 avea deja 3-0 și părea că se îndreaptă spre
o victorie clară. Scorul a rămas așa până în minutul 80, când Costache a redus
din diferență din penalty, iar ce a urmat e demn de un scenariu de film.&nbsp;
Echipa lui Adrian Mihalcea a reușit să înscrie de două ori
în prelungirile meciului și să smulgă un punct important în startul sezonului.
Frustrarea oltenilor față de arădeni s-a accentuat și în retur, când UTA a
reușit să câștige pe „Ion Oblemenco” cu 2-1, în meciul la capătul căruia Mirel
Rădoi își anunța plecarea. La capătul sezonului, Craiova a fost încoronată
campioană, însă UTA a rămas echipa în fața căreia oltenii nu au reușit să
câștige.
Prima etapă a sezonului 2026/27, o nouă confruntare între
Craiova și UTA, dar de această dată în Bănie, iar revanșa oltenilor nu s-a
lăsat așteptată. Vedeți cum s-a desfășurat meciul de pe „Ion Oblemenco” în
materialul video.

Sezonul 2025/26 a început cu spectacol și un meci nebun pentru olteni, care s-au deplasat la Arad pentru întâlnirea cu UTA.

Cum s-a văzut revanșa oltenilor cu UTA pe „Ion Oblemenco”

DOCUMENTAR SUPERLIGA

„Fix ca pe Netflix” a fost o replică din interviul cu Alexandru Benga, în iulie 2025. Am început conversația de atunci cu o prezentare a căpitanului, apoi au curs niște cuvinte care ne-au urmărit pe mine și colegii până acasă. Pasiunea noastră pentru fotbal simțea că nu își va găsi împăcarea până nu ne întoarcem la Arad și intrăm în universul oamenilor UTA-ei.&nbsp; „Cred că la UTA chiar ai avea ce să spui pe Netflix, pentru că e o poveste foarte frumoasă, tot fenomenul ăsta care este în jurul acestei echipe. Locul ei în oraș, în comunitate, dragostea oamenilor pentru club, indiferent de categoria socială sau de domeniul de activitate și de vârstă. Deci, cred că dacă ai săpa un pic mai bine sau te-ai uita puțin mai atent, chiar ar ieși un subiect de documentar: dragostea oamenilor pentru UTA și istoria ei. Un documentar ca lumea”,&nbsp; ne-a zis Alex fix acum un an.&nbsp; În iulie 2026, la&nbsp;Grădina de Vară a Cinematografului „Arta”, din Arad, a fost proiectat documentarul pornit de la ideea lui Alex Benga.&nbsp;

https://www.facebook.com/reel/1559950125506574

Vei vedea ce face Aradul special. Poate titlurile câștigate, poate faptul că aici s-a întâmplat a opta minune a lumii. Poate ideea că este foarte important si rezultatul, dar mai important este pentru suporteri dacă echipa joacă in conformitate cu valorile și cu spiritul pe care aceasta comunitate le are. Atunci rezultatul trece pe planul doi și rămân mulțumirea sufletească și bucuria fotbalului.&nbsp;Și în această bucurie a Aradului intră diferite tipologii de oameni pe care UTA îi unește. Și putem să enumerăm aici momentele în care ne-am așezat pe scaunele pentru interviuri, ne-am făcut comozi și am început să aducem în prezent amintirile pe care oamenii UTA-ei le prețuiesc.&nbsp;Și nu am fi vorbit despre aceste amintiri dacă nu exista omul care a vrut să arate că orașul său poate face istorie. Francis Neuman.&nbsp;Familia Neuman a venit în Arad în jurul anului 1850. În 1909, Carol Neuman, unchiul celui care va fi „patronul” clubului de fotbal, a înființat fabrica textilă, întreprindere care avea să fie unul din punctele economice de top ale Aradului. Francisc urma să preia ulterior acest business care a marcat istoria fotbalului românesc. Perioada interbelică a determinat mutații imprevizibile, marea majoritate a celor din familia Neuman plecând din țară. Francisc a rămas, iar la 25 de ani a preluat toate afacerile familiei. În 1936, uzinele textile aveau peste 7.000 de angajați.

Mult timp, Francisc von Neuman a crezut că România nu va ajunge sub influența sovietică și că își va putea continua afacerile. În 1947, a fost arestat fără nicio justificare, însă a fost eliberat în iunie 1948, chiar în perioada în care regimul comunist îi naționaliza fabricile. Nevoit să părăsească țara, s-a refugiat mai întâi în Elveția, la sora sa, Maria, iar după patru ani s-a stabilit în Florida. Acolo s-a căsătorit, a avut doi copii, Alfred și Mary-Louise, și a trăit până la vârsta de 86 de ani.
După plecarea sa din România, legătura dintre Francisc von Neuman și UTA a rămas învăluită în mister. Legenda spune că, pe 30 septembrie 1970, după eliminarea campioanei Europei, Feyenoord, la club a sosit o telegramă cu un singur cuvânt: „Bravo”, semnată simplu: „F.N.”.

UTA a câștigat campionatul în România chiar la un an de la înființare, având în total șase titluri. De asemenea, are două cupe ale României și o amintire care a rămas în istorie drept&nbsp;„a opta minune a lumii”, eliminarea lui Feyenoord din Cupa Campionilor Europeni. Feyenoord fiind în vremea aceea, în 1970,&nbsp;deținătoarea Cupei, după ce câștigase finala anterioară împotriva lui Celtic.&nbsp;

<h2>De ce&nbsp;„a opta minune a lumii”?&nbsp;</h2>Cei de la Feyenoord nu le-au dat nicio șansă arădenilor. Nici nu se punea problema să nu câștige. Celebrul lor antrenor,&nbsp;Ernst Happel,&nbsp;spunea la momentul respectiv că dacă UTA se califică, va fi ca o a opta minune a lumii. Ce s-a întâmplat apoi? UTA a făcut egal pe De Kuip, un 1-1 imens, cu golul românilor marcat de Florian Dumitrescu. La retur, portarul UTA-ei, Gornea, a prins o zi fantastică. Ei au avut ocazii. Dar scorul s-a încheiat 0-0. Calificare UTA Arad.&nbsp; „Nimeni nu s-a culcat în noaptea aceea. Era toată lumea pe stradă, mergeau oamenii la restaurante, se întâlneau, se îmbrățișau”, ne-a zis profesorul Dionisie Piros, martor la înființarea UTA-ei.&nbsp;

<h2>Glorie. Decădere. Renaștere</h2>Însă nu neapărat acea calificare în detrimentul lui Feyenoord este motivul pentru care oamenii Aradului iubesc UTA. Loialitatea lor merge dincolo de fotbal. Pentru UTA cea care trecea de olandezi urmau niște ani de stagnare. Și apoi marea decădere, în sezonul 78-79. A venit apoi o perioadă de oscilație din prima ligă în a doua, dar cu mai mulți ani petrecuți în eșalonul secund. Ultimele sezoane ale UTA-ei în liga principală au fost între 2006-2008. Moment în care suporterii au intervenit și au făcut ca Bătrâna Doamnă să meargă înainte.&nbsp;Am aflat mai multe de la Claudiu Negru, președintele asociației Suporter Club UTA:„Suporter Club UTA este asociația noastră, a suporterilor din toate păturile sociale, din toate sectoarele stadionului. Asociația are ca principal obiectiv apărarea imaginii și intereselor UTA-ei. Ulterior, Suporter Club UTA a intrat și în posesia brandului UTA. Noi am văzut-o ca pe o mare onoare și, totodată, ca pe o mare responsabilitate. Și asta se aplică și astăzi.” Astfel, a fost reînființată UTA. Prin unirea unor oameni care nu au vrut să lase echipa să moară. Suporterii, Dorel Cura, fost jucător și atunci președinte&nbsp;al Asociației Județene de Fotbal și Marius Țucudean, fost jucător și el la Arad. Acesta a înscris noua echipă în Liga 4, sub denumirea de&nbsp;UTA Bătrâna Doamnă, așa cum avea să fie recunoscut clubul până a redobândit numele de UTA Arad.&nbsp; Aceasta este, pe scurt, povestea relansării tuturor visurilor arădenilor, în sezonul 2013-2014.&nbsp;

<h2>Poveste fără sfârșit</h2>Cuvintele de aici sunt doar adjuvantele poveștii. Imaginile sunt cele care ne arată mai realist unii dintre eroii unei povești care nu poate avea final. Oamenii ei nu vor permite asta. Odată ce ajungi în Arad, îți dai seama de ce toți Utiștii se adună să vadă un meci și ei. Pentru că UTA este o parte din viața și identitatea orașului. O moștenire care a trecut din generație în generație și care continuă să adune suporteri în jurul acelorași culori și valori. Și atât timp cât va exista cineva care să spună cu mândrie „Hai, UTA!”, povestea merge mai departe.

UTA Arad are o poveste care nu se va încheia vreodată. Oamenii ei nu vor permite asta.

Întregul Arad respiră UTA! Dragostea oamenilor pentru echipă și istoria ei

Coelho, Filipe (staff, UCV)

Portughezul se afla în fața unei provocări mari, prima în
calitate de antrenor principal, după ani buni petrecuți ca secund al lui Paulo
Bento. Existau astfel și incertitudini în ceea ce îl privește, una dintre
întrebările ridicate fiind dacă va putea să aducă titlul în Bănie după 35 de
ani, ținând cont că trebuia să continue munca începută de Mirel Rădoi, cu lotul
format cu sprijinul fostului antrenor. 
 
Încă de la primul interviu pe care l-am acordat pentru Superliga.ro, Filipe
Coelho a dat senzația unui antrenor calm, iar același lucru s-a văzut și pe
banca tehnică. Astfel, cu calm și pași mărunți, dar siguri, Universitatea
Craiova a fost încoronată campioană în Superliga la final de sezon, după un
parcurs excepțional și în faza ligii din Conference League. Coelho a adus
calmul de care oltenii aveau nevoie pentru a se ridica după fiecare moment
dificil, iar sezonul trecut a avut destule și pentru ei. Dar, astfel se construiesc
campionii.

<h2 style="text-align:center;">„Prima dată când am
ajuns pe stadion am simțit ceva diferit față de alte stadioane”</h2>
&nbsp; 
Felicitări! Câștigător
al Cupei, campion cu Craiova, cum vă simțiți? 
Este un sentiment uimitor, mai ales datorită jucătorilor și oamenilor care
lucrează în club. Și, bineînțeles, și orașului, pentru că toată lumea aștepta
asta de mult timp. Și, bineînțeles, a fost o săptămână uimitoare pe care nu o
voi uita niciodată în viața mea.
&nbsp; 
Știu că la început,
când am vorbit, ați spus că nu vă gândiți la titlu, că faceți lucrurile pas cu
pas. Dar a fost vreun gând, la început, că ați putea deveni campion cu Craiova?
Nu, la început, ca să fiu sincer cu tine, prima dată când am
mers pe stadion am simțit o energie diferită, nu pot explica, dar am simțit că
voi fi fericit aici. Desigur, în cazul în care mă întrebai în acel moment dacă
aș crede că am putea câștiga două trofee, nu. Dar energia era: „Vei fi fericit
aici”. Anumite lucruri din viața noastră nu le poți explica, este vorba despre
sentimentele din acel moment. Prima dată când am mers pe stadion am simțit ceva
diferit față de alte stadioane.
&nbsp; 
Ați spus că ați
simțit ceva când ați fost acolo prima dată, dar trebuie să vă întreb, pentru că
atmosfera de duminică a fost uimitoare. Ce ați simțit când ați văzut stadionul
și când ați văzut „Vulcanul”, de fapt?
A fost frumos, a fost atât de special. E ca și cum... Nu am
cuvinte. Este vorba despre a simți acel moment. În acel moment, eram foarte
concentrat asupra meciului, bineînțeles că m-am uitat la tribune, dar acolo
atenția era mai mult pe meci, dar, după aceea, când am avut ocazia să văd
imaginile, a fost ceva uimitor. Mulțumesc oamenilor care au făcut asta!
Felul în care ne-au susținut, mai ales în ultimele două
luni, a fost foarte important pentru noi. Mulțumesc din suflet pentru acest
lucru! 




Ați mai trăit ceva
similar cu atmosfera de pe „Oblemenco”?
Am participat și la competiții cum ar fi Cupa Mondială și
altele de genul acesta, dar, aici, dragostea pe care fanii o arată pentru club
este diferită, desigur! E ceva special! Acesta este adevărul, aici e diferit.
&nbsp; 
Știați că sunteți un
caz unic în fotbalul românesc? Pentru că niciun alt antrenor nu a câștigat
vreodată titlul în sezonul de debut fără să aibă vreo legătură anterioară cu
liga. Nici ca antrenor, nici ca jucător.
Nu am știut, dar cred că acesta nu este cel mai important
lucru pentru mine, cel mai important este că am realizat ceva special. Și modul
în care am obținut titlul și drumul până acolo sunt cele mai importante, pentru
că a fost foarte greu, am jucat împotriva unor adversari foarte dificili. De
aceea este atât de greu să câștigi ceva aici, pentru că nivelul este ridicat. După
cum am spus de multe ori, antrenori buni, echipe bune, stadioane bune și acesta
este cel mai important. Călătoria, lucrurile pe care le construim în interior,
o adevărată familie și nu contează dacă ajungem la titlu sau nu. Familia a fost
aici în toate momentele. Și asta este uimitor pentru mine.
&nbsp; 
Craiova a fost
întotdeauna recunoscută ca o echipă ofensivă, dar una care a pierdut titlurile
din cauza defensivei slabe. Cum ați reușit să-i convingeți pe jucători să
sacrifice spectacolul pentru stilul lui Mourinho, pragmatic?
Știu că oamenii poate au imaginea despre mine că sunt foarte
calm și sunt foarte calm în timpul meciurilor, dar secretul este munca depusă
în timpul săptămânii. Și muncesc mult. Și cred în ideile mele și când joci un
play-off, sunt doar 10 meciuri și când începi play-off-ul cu doar 2 puncte mai
mult decât echipa de pe locul doi, trebuie să fii deștept. Și cred că nu
greșesc, dar într-o analiză făcută, împreună cu staff-ul tehnic, înainte să vin
eu aici, am văzut că echipa a avut doar 3 meciuri fără gol primit. Ca să câștig
ceva, ca să iau titlul de campion, pentru a avea rezultate bune, trebuie să nu
primești gol în majoritatea meciurilor. Bineînțeles că muncim mult la asta și
cred că asta le arată jucătorilor că nimeni nu este mai important decât echipa,
mai întâi echipa și apoi talentul. Și al doilea lucru, este atât de important
ca jucătorul să se apere bine și să atace bine. Și ei acceptă, înțeleg, muncesc
mult. Desigur, uneori, nu a fost atât de ușor pentru toți, dar, până la urmă,
cred că am făcut o treabă foarte bună ca echipă.

<h2 style="text-align:center;">„Am petrecut mult
timp vorbind despre AEK și nu despre Mainz!” </h2>
&nbsp; 
Nu mulți antrenori
își asumă responsabilitatea pentru strategiile defensive în momentele-cheie. Ei
știu presiunea din partea fanilor, care vor să vadă spectacol, cum echipa dă
multe goluri. Ați simțit vreodată că riscați să pierdeți sprijinul fanilor când
jucați pentru rezultat?
Nu, pentru că uneori trebuie să privim jocul dintr-un alt
punct de vedere, pentru că jocul are multe momente importante și uneori trebuie
să ne apărăm, alteori trebuie să atacăm. Uneori trebuie să fim în tranziții, uneori
în fazele fixe defensive sau în fazele fixe ofensive.
De exemplu, am câștigat împotriva lui FC Argeș, cu 1-0, și
am avut multe ocazii de a marca.
Am câștigat și alte meciuri în care ne-am creat multe ocazii
de a marca. Este adevărat că după minutul 80-85, dacă noi conducem cu 1-0,
încercăm să menținem rezultatul. Chiar și cu CFR, este adevărat că era un
rezultat de egalitate, 0-0, în acel moment. A fost o strategie atunci să
rămânem cu un punct, pentru că în play-off sunt doar 10 meciuri. Nu ai prea
mult timp pentru a recupera. Dacă începi foarte prost în play-off, e imposibil
să câștigi titlul. Știm asta și a fost o parte din strategia echipei. Nu a
venit doar de la mine, dar noi continuăm să jucăm. Dacă verifici, de exemplu,
posesia mingii, în majoritatea meciurilor, în 95% dintre cazuri, avem mai multă
posesie, avem mai multe oportunități decât ceilalți, cred că este mai
echilibrat pentru mine. Și pasăm în cea mai mare parte a timpului în jumătatea
adversă de teren și jucăm cu linia defensivă atât de sus. Presăm sus. Dacă te
uiți, acești băieți nu primesc goluri pentru că joacă defensiv. În opinia mea,
nu este așa.
&nbsp; 
Craiova este singura
echipă din play-off care nu a depins de un singur marcator, pentru că atât Al
Hamlawi, cât și Nsimba au marcat. Assad are 11 goluri, iar Nsimba, 10. Cum ați
gestionat concurența din atac?
Să-i păstrați motivați, nu este o competiție. Este vorba
despre strategie. Au înțeles că uneori schimbăm jucătorii din cauza unor
aspecte de strategie, pentru că avem nevoie de jucători rapizi mai mult în
față, deoarece adversarii nu sunt atât de... Apărarea nu este atât de rapidă. Din
cauza multor lucruri. Nu este vorba despre competiție, ar trebui să fie
pregătiți să joace 0-5-10-19 minute în același mod și acesta este unul dintre
lucrurile despre care am vorbit de multe ori. Desigur, trebuie să concureze
între ei. Dar nu este vorba despre...
Pentru că, uneori, chiar dacă au rezultate bune, trebuie să
schimbăm, pentru că toți sunt buni. Trebuie să-i folosim pe toți în momente
diferite.
&nbsp; 
Ați întâmpinat
dificultăți deoarece aveți atât de mulți jucători buni și pentru că ați fost
nevoit să-i schimbați uneori? 
Nu, mi-a fost ușor. Și dacă te gândești... avem meciuri dificile. Baiaram a
jucat, de exemplu, împotriva lui Dinamo, apoi a fost suspendat două meciuri și
l-am pierdut și pe Nsimba din cauza unei probleme musculare. Și, în acest caz,
a trebuit să jucăm împotriva celor de la FCSB în aceeași săptămână. Assad și
echipa lor și nu mai avem soluții să jucăm în față.
Bineînțeles, îl aveam pe Luca și ei joacă mai multe meciuri
și suferă pentru echipă, fără timp pentru recuperare. Cred că înțeleg că echipa
este cea mai importantă și, după aceea, ei. Bineînțeles, sunt foarte mulțumit
de amândoi.
&nbsp; 
Ceea ce este
interesant la Craiova în acest sezon este că are marcatori diferiți. Pentru că
părea, la un moment dat, că oricine poate marca de la Craiova.
Asta e ideea. Pentru mine, nu era important cine marca,
pentru că jucătorul care a marcat este ultimul care a atins mingea, dar înainte
să marcăm, avem mulți jucători care trebuie să-și facă bine treaba pentru a
crea ocazia, așa că uneori căutăm atacantul. A dat 10 goluri, a dat 15 goluri. Eu
mă uit la atacant, mult mai multe puncte. Tot spațiul care poate apărea, cum ne
apărăm, cum ne poate ajuta în toate momentele. În zilele noastre, fotbalul se
schimbă mult, în opinia mea. Toată lumea trebuie să fie pregătită să atace, să
se apere, să fie conectată cu echipa. Așadar, desigur, la sfârșitul sezonului,
Assad și Nsimba au dat o mulțime de goluri, dar ceilalți jucători au muncit
mult pentru ca ei să înscrie.
&nbsp; 
Considerați momentul
de la Atena un punct de cotitură în ceea ce privește parcursul din Superliga și
din Cupă?
Nu, pentru mine, un lucru este clar, am făcut un meci
foarte, foarte bun la Atena și ar trebui să fim mândri pentru că am dat dovadă
de multă personalitate. Am jucat cu multă calitate, am avut posibilitatea să
marcăm pentru 3-0. Bineînțeles, a fost un moment trist pentru că eu cred că nu
meritam să pierdem acel meci, dar, pentru mine, un lucru este clar. Am petrecut
prea mult timp vorbind despre AEK, pentru că am pierdut... Și multe alte
lucruri și am petrecut doar o zi sau două vorbind despre Mainz. Și am vorbit
mereu despre aceste două zile și despre AEK, pentru că am pierdut în ultimul
moment, așa cum știe toată lumea. Vorbești șase luni despre asta și învățăm,
analizăm și continuăm. Și asta, pentru mine, este despre mentalitate. Este
vorba de mentalitate. Nu căuta lucrurile rele. Desigur, analizăm, învățăm, dar
căutăm mai mult lucrurile bune care se pot întâmpla și căutăm mai mult
prezentul și viitorul. Nu ne gândim prea mult la trecut.
&nbsp; 
Filipe Coelho a analizat și momentul Atena și ne-a spus și
cum a reușit să gestioneze presiunea din vestiar adusă de sezoanele fără titlu
în Bănie, dar și competiția pe posturi. Ne-a dezvăluit și ce le-a transmis
jucătorilor săi în vestiar după câștigarea Cupei și cum s-a trăit meciul
decisiv pentru titlu din Craiova. Totul, în materialul video. &nbsp;

superliga 2026

Fotbal

vineri 14 august

sâmbătă 15 august

duminică 16 august

luni 17 august