Dinamo București

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FC Universitatea Cluj

FC Rapid București

Stadionul Giulești

CFR Cluj

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

FCSB

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

AFC Hermannstadt

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

Metaloglobus

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Unirea Slobozia

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

FK Csikszereda

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

ANALIZĂ

Joi seara, tricolorii pot face un prim pas spre Campionatul Mondial din vară. România are o deplasare infernală în Turcia, iar dacă va trece de naționala pregătită de Vincenzo Montella, va juca finala play-off-ului cu Slovacia sau Kosovo.&nbsp;Elevii lui Mircea Lucescu sunt văzuți cu șansa a doua, dar ai noștri au plecat încrezători spre Istanbul.Selecționerul nostru are destule probleme de lot. De la situația ambiguă a portarului titular Ionuț Radu, accidentat în weekend la echipa de club Celta Vigo, la accidentările mijlocașului Marin și ale atacanților Munteanu, Drăguș și Alibec.Dar, variante sunt destule, iar Superliga propune câteva nume care pot contribui la un joc solid.

AIOANI, AUTORITAR ÎN POARTA RAPIDULUI După ultimele informații, Ionuț Radu are șanse destul de mari să apere, dar Marian Aioani este pregătit, deși încă nu a bifat vreun minut în poarta naționalei. Ajuns la 26 de ani, Aioani vine însă după un sezon solid.Goalkeeper-ul lansat de Chindia Târgoviște este om de bază la Rapid București, grupare aflată în cursa de titlu. Aioani a strâns opt meciuri fără gol primit în 24 de prezențe în acest sezon. 73 de parade a avut Aioani în prezentul campionat și are o medie de note remarcabilă, de 7,09.

BANCU, OM DE BAZĂNicușor Bancu nu mai necesită prezentări suplimentare. Olteanul are 50 de prezențe și două goluri pentru reprezentativă. Ajuns la 33 de ani, fundașul stânga a fost om de bază și la Euro 2024, iar acum vrea să ducă echipa de club la primul titlu din Craiova din 1991 încoace.Experiența craioveanului poate fi esențială într-o partidă cu o astfel de încărcătură emoțională. Iată în cele de mai jos statisticile lui Bancu, din prezentul campionat.

Bancu, Nicușor Silviu

SCRECIU, REVENIT ÎN PRIM-PLANVladimir Screciu este și el un jucător matur, la 26 de ani, având și experiența unei calificări la turneul final din 2024.Polivalent, Screciu poate evolua și stoper, și închizător. După o perioadă marcată de accidentări, olteanul este din nou om de bază la liderul Universitatea Craiova. Și, evident, este o opțiune majoră și pentru România.

ȘANSA REVANȘEI PENTRU BÎRLIGEANu a fost cel mai bun campionat pentru Daniel Bîrligea, cel care avut și probleme de ordin medical. Acum, atacantul care a punctat în toamnă contra Bosniei-Herțegovina are ocazia de a arăta că sezonul 2024/2025, în care a strălucit și în eurocupe, nu a fost întâmplător.Șapte goluri în 24 de jocuri a bifat în Superliga în curs atacantul născut în 19 aprilie 2000. Dar, o seară reușită la Istanbul poate da uitării o stagiune mai degrabă modestă pentru Bîrligea. Mai ales că în această ediție de Europa League, el a marcat contra celor de la Bologna și Dinamo Zagreb, arătând că meciurile internaționale îl stimulează.

Aioani, Bancu, Screciu și Bîrligea ar putea fi soluții pentru un meci memorabil

Patru nume din Superliga care pot contribui la un triumf în Turcia

Ana-Maria Popescu

Bettaieb, Adel (player, FCA)

Parcursul lui FC Argeș în acest sezon a fost unul de-a dreptul spectaculos și totodată neașteptat, ținând cont că vorbim de o nou-promovată. Formația pregătită de Bogdan Andone a reușit să se califice în play-off chiar în primul sezon de la promovare, o premieră pentru Superligă, iar unul dintre “motivele” parcursului bun este Adel Bettaieb, fotbalistul de 29 de ani transferat de “vulturi” de la Universitatea Cluj în vara anului trecut. Au trecut doi ani de când Bettaieb a ajuns pentru prima dată în România și semna cu Politehnica Iași, echipă pe care a ajutat-o să se salveze de la retrogradare. Transferul la U Cluj nu a decurs așa cum s-a așteptat tunisianul, însă s-a reinventat la Argeș, unde scrie istorie în acest sezon alături de colegii săi. Bettaieb este un om cu cuvintele la el, însă cel mai bine vorbește prin golurile deloc “plictisitoare” pe care le înscrie. Nu degeaba este al doilea cel mai bun marcator al echipei. Adel este un tip “liniștit și calm” care nu știe să înscrie goluri simple. Sau poate nici nu vrea, pentru că știe ce poate oferi fotbalului. Să-i aflăm, așadar, povestea.

Bettaieb, Adel

<h2 style="text-align:center;">“Puterea
mamei mele este poate cât zece bărbați!” </h2>
Adel, cum te-ai descrie în câteva cuvinte? 
Greu de răspuns. Cred că sunt un tip liniștit, calm și care doar își urmează
familia.
Cum este Villiers-le-Bel, locul unde te-ai
născut și ai crescut? 
M-am născut în Franța, aproape de Paris. Numele orașului este Villepinte.
Și cum era? Nu am prea multe amintiri despre acest moment, pentru
că eram tânăr, după asta am schimbat orașul. Dar am crescut acolo cu familia
mea, cu mama și surorile mele, în jurul Parisului. Așa că a fost un moment
foarte bun.
Cum ți-ai descrie părinții și ce calități
crezi că ai moștenit de la ei? 
Așadar, am crescut cu mama, doar cu mama. Mama pentru mine este totul. Deci
cred că am moștenit totul de la mama. Toate calitățile și defectele mele, totul
este de la ea.
Și cred că ai o imagine a cât de puternică
poate fi o femeie, nu? 
Da, prea mult. Sincer, prea mult. Puterea mamei mele este poate cât zece
bărbați pentru mine.
Ai simțit nevoia de a avea o figură paternă
în viața ta în timp ce creșteai? 
Nu, sincer nu. Nu l-am avut pe tatăl meu, dar după ce l-am cunoscut, el este
încă în viață. Dar nu mi-a lipsit nimic. Sincer, nimic. Zero.
Care ai spune că este cel mai mare
sacrificiu pe care l-a făcut mama ta pentru tine și cariera ta? 
În cariera mea, aș spune că atunci când m-a lăsat să merg la academie. Aveam 13
ani, deci ești tânăr la momentul acela. Și m-a lăsat să plec și să încerc să-mi
urmez visul.
Cum a fost pentru tine să pleci de acasă la
o vârstă atât de fragedă? 
A fost greu, chiar mai mult la început, la început. Dar, sincer, am doar
amintiri frumoase despre acest moment.
Cum a început călătoria ta în fotbal? Ai
știut dintotdeauna că vrei să fii fotbalist? 
Sincer, nu. Am început să joc fotbal la club când aveam aproape 11 ani. Deci e
cam târziu pentru majoritatea oamenilor. Dar jucam pe străzi și tot ce era
afară încă de când eram copil. Dar am început să joc la cluburi după ce aveam
10 ani. Pentru că oamenii m-au împins să merg la cluburi.
Deci nu ai jucat fotbal în copilărie? 
Nu, am jucat afară, pe străzi, dar nu la cluburi.
Și nu ți-ai imaginat niciodată că ai putea? 
Nu, am început să-mi imaginez când aveam 12 ani. Și în orașul meu, din Paris,
am avut această oportunitate să mergi la academie. Nu știu dacă știi, dar este
un test să încerci să mergi acolo, să faci parte din această academie. Și când
făceam fiecare test, mergeam încet spre academie. Așa că am știut că m-au luat
să fac parte din această academie. M-am gândit, bine, poate am ceva de făcut în
fotbal. Dar înainte de asta, nu.

<h2 style="text-align:center;">“Când am văzut nivelul din Europa League mi-am spus: poate pot visa”</h2> Ce lecții ai învățat de la echipele pentru care ai jucat înainte de a veni în România? Multe lecții. De exemplu, înainte de România, jucam în Turcia. În Turcia, am învățat multe și despre fotbal, pentru că este un fotbal de nivel înalt. Despre antrenori, tactic, tehnic. Am învățat multe lucruri. Și mental. Pentru mine, experiența mea în Turcia a fost puțin dificilă din multe puncte de vedere. Deci, da. Din Turcia, am învățat multe. Înainte jucam în Belgia. De asemenea, am jucat în Luxemburg. Și în acest moment, mă bucur doar de fotbal. Așa că am învățat multe lucruri din fotbal. Și încă învățăm în fiecare zi. Și în Turcia, și fanii. Sunt foarte pasionați de fotbal. Turcia a fost o experiență foarte bună. Pentru mine, a fost puțin greu din multe puncte de vedere. Dar am învățat multe. Care a fost cel mai greu lucru pentru tine în Turcia? Mental. În ceea ce mă privește, am avut multe probleme din cauza lipsei salariilor. Mentalitatea oamenilor. Unii oameni mint prea mult prin cluburi. Așa că a fost greu. Sincer, a fost greu în unele momente. Dar am avut mereu familia aproape de mine. Deci a fost în regulă. Ai jucat în Europa League cu Dudelange. Cum a fost acea experiență și ce ai învățat din asta? Pentru că este a doua cea mai mare competiție. Da, a fost un moment foarte bun. În acest moment, în această perioadă, mă bucur doar de fotbal. Eram puțin cam tânăr. 21, 22, 23 de ani, cred. Și să joc în Europa League, a fost uimitor. În acest moment. Ceea ce am învățat, sincer, vă voi spune adevărul. Când am văzut nivelul din Europa League, la vârsta mea, aveam în jur de 22 de ani, cred. Exact în acest moment, m-am gândit, ok, dacă acesta este nivelul Europa League, eu poate pot face ceva în fotbal. Poate pot visa. Dar dacă ai avea mentalitatea ta de acum, ce sfat i-ai da acelei versiuni a ta, versiunii mai tinere a ta care juca în Europa League? E o întrebare bună. Cred că poate ar trebui să spun să te bucuri și mai mult de acest moment. Pentru că în acest moment, ele sunt rare. Așa că să ne bucurăm mai mult de aceste momente, în fiecare zi.

<h2 style="text-align:center;">“Fără
încrederea antrenorului un atacant nu poate face nimic”</h2> Care a fost prima ta impresie când ai ajuns
în România? Sincer, am fost surprins de profesionalismul oamenilor. Prima mea experiență în
România a fost la Iași, la Politehnica Iași. Am întâlnit un antrenor bun acolo.
Sincer, o persoană bună. Așa că am fost surprins de asta. Și, de asemenea,
oamenii iubesc fotbalul.
Cine a fost antrenorul tău la Iași? 
Leo Grozavu.
Știai ceva despre România înainte să vii? 
Nu, nimic, sincer nimic. 
Dar cred că uneori e mai bine pentru că te
poate surprinde. 
Am auzit niște lucruri rele înainte să ajung aici. Dar, sincer, nu asta am
găsit aici.
Cum ai descrie perioada petrecută la
Politehnica Iași? 
A fost o experiență bună. Am întâlnit un grup foarte bun și antrenori buni.
Povestea s-a terminat bine pentru că am salvat echipa.
Cât de important este pentru un atacant să
aibă încrederea antrenorului? 
Pentru mine, este foarte important. Poți avea calitate, dar fără încredere nu
poți face nimic. Și invers, chiar și cu mai puțină calitate, dar cu încredere,
poți face multe.
Apoi a venit transferul la Universitatea
Cluj. Cât de dificilă a fost acea perioadă? 
Nu a fost o experiență proastă, dar a fost o perioadă mai puțin norocoasă din
cauza accidentării. Nu am avut timp să arăt ce pot face.

<h2 style="text-align:center;">“Am
simțit ceva diferit legat de FC Argeș” </h2>Cum s-a întâmplat trecerea la FC Argeș? Am semnat datorită directorului sportiv. Am simțit ceva diferit și m-am simțit
dorit.
Ai avut vreo îndoială, ținând cont că vorbeam despre o echipă nou-promovată? 
Da, dar am simțit încrederea lor și nu regret nimic.
Cum ai descrie sezonul? 
Uimitor. Merităm să fim aici.
Care este explicația parcursului bun? 
Munca și grupul. Suntem ca o familie.
Ai un gol favorit? 
Golul împotriva lui Hermannstadt.
Ce te ajută să rămâi calm în fața porții? 
Experiența și antrenamentul.

Ce știi despre Nicolae Dobrin? 
Știu că este o mare legendă, jucăm cu chipul lui pe tricouri. Nu știu detalii, însă știu că înseamnă mult aici.&nbsp;
Ce simți când porți tricoul FC Argeș? 
Mândrie.
Cel mai dificil moment al carierei? 
Turcia.
Ai schimba ceva la carieră? 
Nu, nimic.
Ce te enervează pe teren? 
Partea defensivă.
Dacă mingea ar vorbi în timpul unui meci, ce ți-ar spune? 
Lovește-mă.
Cum vrei să te țină minte fanii lui FC Argeș? 
Ca un tip bun înainte de a fi un jucător bun.

https://www.youtube.com/watch?v=uHbYUnH3kpw

Parcursul lui FC Argeș în acest sezon a fost unul de-a dreptul impresionant și totodată neașteptat, ținând cont că vorbim de o nou-promovată.

Povestea lui Bettaieb, jucătorul care nu știe să înscrie goluri urâte

Cinci meciuri dintre cele disputate în această etapă s-au încheiat scorul italienesc 1-0, două dintre ele fiind și decisive în schimbarea clasamentului din play-off. În play-out, situația continuă să rămână la fel de strânsă pentru evitarea retrogradării. Așadar, cu ce rămânem după etapa în care s-au marcat doar 13 goluri, jumătate din numărul reușitelor din prima etapă?

<h2>Lider nou în Superliga după o gafă uriașă</h2> FC Argeș a impresionat în debutul play-off-ului, după ce a reușit să o învingă pe Universitatea Craiova în prima etapă cu 1-0. Formația pregătită de Bogdan Andone s-a impus cu același scor în trei dintre ultimele patru meciuri jucate în Superliga înaintea duelului de sâmbătă seară, de la Mioveni, când fix același rezultat s-a „întors împotriva sa” în fața Universității Cluj. La scurt timp după ce a primit vestea convocării în premieră la naționala României, în urma accidentării lui Mihai Popa, Căbuz a fost autorul gafei care a decis meciul și noul lider din play-off. Universitatea Cluj este, fără dar și poate, cea mai în formă echipă în startul play-off-ului, cu șase victorii consecutive și un joc mai mult decât convingător. Așadar, pe când Craiova, Dinamo sau Rapid erau anunțate favorite la titlu, U Cluj și-a pavat liniștită drumul spre prima poziție a clasamentului, pe care o ocupă și după ce aceeași Argeș a reușit să o încurce pe Craiova, iar asta nu poate decât să încingă și mai tare lupta la titlu.

https://youtu.be/bwWz5sYXJLE?si=Kfz9SYHRUUsudGnK

<h2>Dinamo e în cădere liberă</h2> Patru înfrângeri la rând avea Dinamo înainte de derby-ul cu Craiova, programat joi seară. Problemele din lotul și așa subțiat al „câinilor” și-au spus cuvântul în fața unei Craiove pragmatice, care a învățat, pare-se, după ceea ce s-a întâmplat în Conference League, cum să sufere. Oltenii veneau cu sete de victorie și după înfrângerea suferită cu Argeș și nu își mai permiteau pași greșiți în lupta strânsă pentru un titlu pe care îl așteaptă de 35 de ani. Pe Arena Națională, Monday Etim a deschis scorul în prelungirile primei reprize, din pasa inspirată a lui Baiaram. Însă, la fel ca în turul sezonului regular, oltenii au rămas în zece oameni, de această dată chiar înainte de pauză, când același Nicușor Bancu a fost eliminat. Filipe Coelho a găsit însă formula prin care să gestioneze avantajul minim de pe tabelă, chiar dacă la pauză a fost forțat să schimbe și portarul, după ce Isenko s-a accidentat.

https://www.facebook.com/reel/930089509431782

<h2>Miculescu i-a adus prima victorie lui Mirel Rădoi la FCSB</h2> Redebutul lui Mirel Rădoi pe banca FCSB-ului a fost o remiză cu Metaloglobus, 0-0, formație care a mai încurcat-o pe campioana en-titre în acest sezon. Așadar, presiunea era și mai mare în tabăra roș-albastră pentru punctele care asigură prima poziție în clasament și întâlnea o echipă care, în ciuda parcursului oscilant, a reușit să pună probleme formațiilor puternice, UTA Arad. În minutul 57, Darius Olaru a văzut perfect un culoar pentru David Miculescu, cel care a înscris în fața fostei echipe, aducând astfel trei puncte importante pentru FCSB, care rămâne lider în play-out, la două puncte de echipa pe care a învins-o chiar joi.

https://www.facebook.com/reel/1581799943103505

<h2>Victorie italienească și pentru CFR cu Rapid</h2> Învinsă în derby-ul Clujului cu 2-1, după seria incredibilă sub comanda lui Daniel Pancu, CFR întâlnea o Rapid în revenire de formă. Meciul din Gruia se anunța a fi unul echilibrat, între două formații care „așteaptă” eroarea adversarului. Clujenii s-au apărat perfect în fața atacurilor echipei lui Costel Gâlcă, iar Korenica a lovit decisiv în minutul 77, pentru încă o victorie a ardelenilor în fața Rapidului, care nu a mai câștigat din februarie 2024 un duel direct.

https://www.facebook.com/reel/2714634692239071/

<h2>Schimbările care au făcut diferența</h2> Meciul dintre Csikszereda și Farul Constanța, încheiat 1-1, a fost decis de schimbările inspirate ale celor doi antrenori. Primul care a mutat bine a fost Ianis Zicu, antrenorul oaspeților, care a decis să îl trimită în teren pe Doicaru în minutul 84. Un minut mai târziu, fotbalistul de 19 ani a deschis scorul, marcând astfel primul său gol din acest sezon în tricoul constănțenilor. Apoi Ilyes a mutat inspirat, chiar în prelungirile partidei. L-a trimis în al treilea minut de prelungiri pe Szalay în teren, un minut mai târziu fotbalistul marca golul egalizator, cu o execuție de mare clasă.

<h2>Prima victorie pentru Metaloglobus alături de Bratu </h2>7 decembrie 2025, data la care Metaloglobus înregistra cea de-a doua victorie a sa în Superligă, după cea cu FCSB, dar și ultima pentru următoarele trei luni. De atunci, bucureștenii au schimbat antrenorul, Florin Bratu fiind numit în locul lui Mihai Teja. Metaloglobus a înregistrat două remize consecutive, una chiar în debutul play-out-ului, cu FCSB, iar în această etapă a obținut și prima sa victorie, 1-0 cu Petrolul, adusă de golul din penalty al lui Purece.

Avem un nou lider în play-off la capătul etapei secunde din play-off/play-out a Superligii României.

Cu ce rămânem după etapa a doua de play-off și play-out

Andreea Cio

Nistor, Dan (player, UCJ)

A făcut junioratul în curtea școlii, la 18 ani era paznic la un hotel din Rucăr. Povestea lui Dan Nistor a început cu un drum de 7 inși într-o mașină spre Pitești, la o finală de Cupa României pe județ. După o noapte în care a stat de pază, a plecat la meci pe fostul stadion Nicolae Dobrin.&nbsp;„Vă zic sincer că nici ghete n-aveam. Mi-a adus un prieten.” Când a văzut gazonul verde, Dan și-a dat seama că acela e momentul când trebuie să decidă:&nbsp;„Mă apuc de fotbal, pentru că e ceva fabulos.” „Și de acolo a început urcarea mea în fotbalul mare.” Până acum, mijlocașul ofensiv a jucat în Superligă pentru Pandurii Târgu Jiu (177 de meciuri), Dinamo București (95 de meciuri), CFR (17 meciuri), Universitatea Craiova (105 meciuri) și Universitatea Cluj (111 meciuri). În cariera sa, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/nistor-dan-ff6337bd">Dan Nistor</a> a reușit să marcheze de 69 de ori, oferind alte 113 pase decisive. În tricoul <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-universitatea-cluj">Universității Cluj</a>&nbsp;are 33 de goluri și 25 de assist-uri în cele 111 partide. Iar în acest sezon, a punctat de 7 ori și a oferit 6 pase decisive în cele 24 de partide jucate.&nbsp; Punem un pic totul pe pauză. Ne așezăm în vestiarul lui U Cluj, cu Dan Nistor în față și îl ascultăm un pic. Că dincolo de cifrele lui stă o poveste de viață care bate orice tactică a realității.&nbsp; Ce i-ai zice lui Dan, care stătea atunci de pază la Rucăr? Nu știu ce i-aș spune. I-aș spune că e un băiat jos pălăria. Probabil o să realizez când o să mă las de fotbal, pentru că este un fenomen. Nu mă gândesc foarte mult la acest lucru, dar probabil când o să am mai mult timp să mă gândesc la ce am făcut eu de-a lungul carierei, probabil, nu probabil, 100% atunci o să plâng și o să zic că am făcut ceva ce cred că, nu cred, 100% nu poate face oricine. Ce ți-a ținut mintea și corpul fresh atâți ani? Păi, nu știu, probabil că am fost și un băiat de la țară. La țară sunt altfel crescuți copiii. Acum sper ca cei de la oraș să nu mă înjure, dar sunt ținuți așa, în puf, și dacă ai răcit un pic, hai să-i dăm nu știu ce pastilă. Probabil și că am fost așa, nativ, crescând acolo. Cred că și chestia asta. Practic, și fotbalul m-a învățat să fiu așa, mai disciplinat. Pentru că eram mai nebunatic când eram mic, mai zăbăuc. Dacă n-ai un pic grijă de tine, o iei pe alte căi și... Nu-i ok. Cred că acest lucru, în mare parte. Plus că am avut o soție incredibilă și pe această cale vreau să-i mulțumesc. O iubesc foarte tare și sper să îmbătrânim frumos împreună. Mi-a dăruit un copil minunat. Sper, de ce nu, să-mi calce pe urme și... Măcar să apuc să-l văd, vorba tatălui meu, măcar să apuc și pe el să-l văd că debutează în Superliga.

Fotbalul în familia Nistor, de la bunic la nepotDacă ți-ar spune și sigur o să spună că o să fie fotbalist, care ar fi cel mai important sfat pe care ai vrea să i-l dai la început de drum? Păi, să știți că sunt unul dintre părinții care nu prea dă sfaturi. Dar mergând de câteva dăți la anumite meciuri și la anumite antrenamente ale copiilor, aici mă refer la copii și juniori, atât la noi, la U Cluj, cât și în altă parte, cred că marele factor perturbator al copiilor sunt părinții. Chiar dacă unii dintre ei o să se supere pe mine, cred că ar trebui mai mult să lase antrenorii să-și facă treaba, pentru că de-aia sunt puși antrenorii acolo, nu să-și dea fiecare cu părerea. Cred că ar trebui lăsați un pic mai liberi, pentru că avem antrenori buni la centrul de copii și juniori și cred că ar trebui lucrurile să meargă pe făgașul normal. Pentru că și în țări civilizate, în Europa, nu merg părinții la antrenament să le dea indicații la copii ce să facă, să dea la poartă, să sară la cap și așa mai departe. Deci cred că lucrul ăsta este foarte bun pentru copii. Să-i lase pe ei să gândească, să nu mai facă totul mecanic. Tu cum ești ca părinte în contextul ăsta? Eu... și i-am spus și soției mele, nu vreau să fac parte din acei părinți. De aceea nu prea merg nici la meciuri. Mai merg când am posibilitatea, dar am un program foarte încărcat și e destul de greu să merg. La antrenament, acum, la noi la academie s-a dat o, să zic așa, o lege cu ghilimelele de rigoare: „Părinții nu mai au voie să participe la antrenamentele copiilor”, ceea ce mi se pare un lucru extraordinar. Și mă duc foarte, foarte rar și nu-i dau nicio indicație, nu dau nimic, las copilul să se distreze, pentru că la vârsta lui acum, 8 ani, trebuie să se distreze. Pentru că dacă dă două goluri sau două pase de gol, „Vai, ce fotbalist o să iasă, să joace ca Messi sau cu mai știu eu cine”. E foarte bine pentru ei să se distreze, după care, la 14-15 ani, acolo se vedea dacă copilului îi place fotbalul. Apropo de părinți, l-am văzut pe tatăl tău la meciul cu Metaloglobus de la începutul acestui sezon. Da, el a fost la foarte, foarte multe meciuri. Fiind și dinamovist, practic, pentru el, acesta a fost cel mai important lucru pentru viața lui, pentru că în familia noastră sunt mulți dinamoviști, el mai având 2-3 frați, toți dinamoviști, și, practic, când jucam la Dinamo, îi lua în mașină și veneau toți la meci. Pentru el a fost ceva incredibil. Am fost și căpitan, m-au pus și pe autocar. Și a zis că singura lui bucurie e să-l vadă pe fiul meu, pe Matteo, jucând fotbal. Eu cred că o să apuce să-l vadă.

Nistor, Dan

„Sperăm să-i facem o bucurie lui Dragoș, suporterul nevăzător” Dan, ce crezi că reprezinți pentru suporterii de la U Cluj? Nu știu, n-aș putea să îmi dau eu cu părerea. Probabil ar trebui să-i întrebați pe unii dintre ei. Nu vreau nici să supăr pe unii sau pe alții, dar cred că ar trebui să-i întrebați pe ei, să-i lăsăm pe ei să decidă, pentru că așa e normal. Am vorbit de curând cu ei și spuneau că, pe lângă faptul că îi bucuri cu goluri și assist-uri, mergi și la evenimentele organizate de peluză. Mai mult, îl iei și pe Matteo și am văzut niște imagini cu el jucându-se cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-facut-poza-cu-bic-si-mi-a-zis-sa-astept-un-pic-18765681">Dragoș, micul suporter nevăzător de la U</a>. Ce înseamnă pentru tine relația cu suporterii și momentele acestea din afara terenului? <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-facut-poza-cu-bic-si-mi-a-zis-sa-astept-un-pic-18765681">Dragoș </a>este un băiat senzațional și pe această cale trebuie să-l felicităm pe <a href="https://www.superliga.ro/articole/ovidiu-bic-am-anticipat-ca-va-fi-un-sezon-greu-1dc21751">Ovidiu Bic</a>, pentru că are foarte mare grijă de el. Este un băiat nevăzător care vine la toate meciurile, deci e ceva incredibil. La acel eveniment la care te referi, Matteo s-a jucat cu el, a fost foarte fericit. Sunt prieteni. E ceva de nedescris. Un copil care nu vede să vină la meciuri, să susțină echipa... Mă pun și în situația lui, ce simte el când aude galeria. L-a adus Ovidiu de foarte multe ori în vestiar, i-a făcut și cadouri. Sperăm să-i facem o bucurie mare și, de ce nu, să câștigăm un trofeu pentru el. Cred că-l va bucura foarte tare.&nbsp;

Văzând exemplul lui, te întreb: ce crezi că oferă fotbalul oamenilor? Nu știu. Cred că ar trebui... nu neapărat fotbalul, viața în general... Sunt anumiți oameni, și mă refer și la mine, mă mai duc acasă și sunt supărat că am pierdut un meci. Nu știu, ar trebui să prețuim mai mult viața asta, să nu mai fim... Lumea a început să devină din ce în ce mai rea, parcă ne inrăim, vorbim urât unul cu celălalt. Cred că ar trebui să fim un pic mai buni și mai oameni.&nbsp; Tu ai realizat că faci oameni fericiți?&nbsp; Cât mă vor ține picioarele mă bucur foarte mult că pot să-i fac fericiți. Și vreau să-mi cer scuze pentru că am văzut foarte multe pancarte cu „Nistor, vrem tricoul tău”, dar, din păcate, sunt foarte multe și nu pot să-i mulțumesc pe toți. O să facem tot posibilul, eu și colegii mei, să îi mulțumim pe cât mai mulți.

https://www.instagram.com/p/DVTEhWFDU6u/?img_index=1

„Nici în cele mai frumoase vise nu mă gândeam că o să ajung aici” Ce îți place cel mai mult la viața pe care o ai acum? Aici o să se supere și nevasta mea. Pentru mine, chiar dacă lumea zice că sunt nebun, pe primul loc e fotbalul. Mă trezesc, fotbal, dorm, fotbal, mănânc, fotbal. Nu știu de ce am prins mania asta așa de mare, plus că am o vârstă destul de înaintată, dar probabil că m-am apucat târziu și de aceea am plăcerea asta și foamea asta de fotbal. Am trecut și printr-o perioadă grea, am fost accidentat, am suferit foarte tare. Nu vreau să se mai întâmple și sper să fiu bine pe viitor.&nbsp; Ce îți spuneai în acele momente grele? Îmi treceau tot felul de gânduri prin minte: să mă las, că sunt bătrân, că nu mai pot. Am avut anumite discuții cu anumite persoane din fotbal și mi-au spus că e o simplă accidentare și că trebuie să fac lucrurile corect. Am luat sfaturi de la anumite persoane și cred că o să fiu bine. Cât simți că o să mai joci? Nu știu, mai am încă un an contract cu U Cluj. Dacă nu am accidentări grave, cred că mai pot să joc. Nu știu cât, un an, doi, trei. Corpul îl am bine, mă țin bine. Important e să nu am probleme grave. Iar în momentul în care vei doborî recordul de meciuri în Superliga cum crezi te vei simți? Va fi ceva foarte greu pentru mine, de neimaginat. Probabil o să plâng. Nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung aici, să fiu numărul 1 la meciuri în Superligă. Nu mă gândeam nici în cele mai frumoase vise. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut în picioare și sper să dobor recordul și să fie unul greu de depășit.&nbsp; Pe 6 mai, Dan Nistor face 38 de ani. Și e departe de a pune stop unei pasiuni care a început târziu, dar nu se va opri niciodată. Echipa lui este pe locul 1 în Play-Off-ul Superligii, într-un sezon care poate deveni unul dintre cele mai frumoase trăite de&nbsp;„Șepcile Roșii”.

Mijlocașul lui U Cluj vorbește despre drumul de la nopțile de pază din Rucăr la recordurile din Superliga

Dan Nistor: „Cât mă vor ține picioarele, mă bucur că pot face oamenii fericiți”

Ionuț Tătaru

JUCĂTORUL ETAPEI

„Am câștigat, asta e cel mai important. Aveam nevoie, după derby-ul pierdut cu U Cluj”. Meriton Korenica a refuzat să vorbească despre el, după ce golul său a adus victoria pentru CFR Cluj în meciul de acasă cu Rapid (1-0). Un succes crucial pentru ardeleni, care riscau ca în cazul unui pas greșit să iasă prematur din lupta pentru titlu. Probabil nu mai e o surpriză că omul care a decis partida contra alb-vișiniilor bucureșteni a fost kosovarul de 29 de ani. Korenica e la al treilea gol înscris într-un meci cu Rapid în acest sezon. A deschis seria în noiembrie anul trecut, când a punctat, tot în Gruia, în categoricul 3-0 din sezonul regular. Apoi, în februarie, de asemenea pe teren propriu, a marcat în remiza din Cupa României (1-1). Iar acum, reușita de 3 puncte, care i-a adus și titlul de jucător al etapei. În urma victoriei cu Rapid, CFR e pe locul 4, dar distanța față de tandemul din fruntea clasamentului, U Cluj și Universitatea Craiova, este de numai 3 puncte.

Korenica, Meriton

În ceea ce-l privește pe Korenica, atacantul din Kosovo și-a egalat deja totalul golurilor din sezonul precedent - 9. În sezonul 2018/19, a reușit să înscrie de 11 ori pentru Prishtina, un record al carierei. Pe care l-ar putea măcar egala în actuala stagiune. Mai ales că mai are de jucat și împotriva Rapidului.

CFR Cluj a obținut o victorie mare în cursa pentru titlu, datorită lui Meriton Korenica, jucător care și-a făcut un obicei în acest sezon să înscrie în meciurile cu Rapid

”Nașul” Rapidului este jucătorul etapei a doua din play-off/play-out

Levente Balint

CRONICĂ

Aveam un meci în context tulbure pentru ambele echipe. Slobozia nu scosese decât un punct în precedentele cinci runde, iar orice alt scor decât victoria o ținea mai departe pe penultimul loc, unul care ar aduce acum retrogradarea directă. Pentru acest duel, Niculescu a renunțat la Rusu, experimentatul portar care a comis o uriașă gafă în eșecul din etapa trecută, 2-3 la Botoșani, iar în formula de start a reapărut pe stânga versatul Șerbănică. Dahan a revenit ca titular, israelianul confirmând așteptările în cele din urmă. La Oțelul, se consemna debutul lui Stjepan Tomas, croatul luându-i locul lui Laszlo Balint, după trei eșecuri legate. Fără stoperii titulari Zivulic și Iacob, ambii suspendați, Tomas nu a avut prea multe soluții pentru primul 11. De notat ar fi retitularizarea în atac a lui Patrick, în detrimentul lui Debeljuh.

REPRIZA I - LUAN, ÎN PRIM-PLAN Susținută în start de un public cald, Unirea a început abrupt și a reușit să puncteze la prima fază, cu ajutorul oaspeților. Era în minutul 2 când Luan l-a faultat chiar sub ochii arbitrului Florin Chivulete pe Dahan, penalty-ul venind just. Espinosa a transformat elegant: 1-0. Gălățenii au ripostat imediat, deja în minutul 7 Patrick punând în pericol buturilor adverse cu un șut din careul mare, trecut pe lângă vinclu. Unirea a fost impulsionată de gol, iar în primele 20 de minute a beneficiat de patru cornere, din care dunărenii au ieșit cu ceva emoții. Dar, treptat, Oțelul a devenit tot mai autoritară. Luan a reluat dintr-un voleu de efect de la opt metri, pe lângă poartă, în minutul 20. Iar peste un minut, Luan și-a răscumpărat greșeala din start. Brazilianul a trecut în forță de Dorobanțu și l-a servit în careul mic pe Bană, cel care a bifat o formalitate și a egalat, 1-1. Oțelul a început să fie tot mai insistentă, Unirea dând senzația că s-a retras prea devreme. Iar în minutul 34, Andrezinho a avut o acțiune frumoasă, în stil latin. L-a fentat pe Antoche și a trimis cu efect spre colțul lung, dar Popa a deturnat balonul în corner. În minutul 41, am avut un eveniment mai rar. Arbitrul Chivulete a acuzat probleme musculare și a fost înlocuit cu rezerva Vlad Baban. În acest context, am avut șapte minute adiționale la prima parte, dar fără ocazii majore. Cu 63 la sută posesie, Oțelul a stăpânit jocul, Unirea încercând să lovească mai multe prin faze statice.

INSPIRAȚIA LUI NICULESCU Tehnicianul gazdelor a schimbat masiv la pauză, sesizând lacunele din apărare și din linia mediană. Pe lângă defensivii Ibrian și Orozco, Niculescu a mizat și pe Dulcea, apariția acestuia fiind crucială. Oțelul a continuat să aibă posesia, dar Unirea a fost mult mai eficientă pe spațiile libere. Dulcea a dat semnalul în minutul 52, când a șutat de la 22 de metri, pe lângă poartă. Apoi, în minutul 54, după o minge pierdută de Lameira în jumătate gazdelor, balonul a ajuns pe stânga atacului celor de la Slobozia. Dulcea a pătruns în careu și de la 14 metri a marcat în stânga lui Dur-Bozoancă, printr-o execuție frumoasă: 2-1. Dacă în prima parte, Oțelul a avut reacție după golul încasat, de data aceasta moldovenii au oferit o prestație palidă. Practic, excluzând un gol anulat pentru un fault în atac, în minutul 68, Oțelul nu a oferit niciun pericol major la buturile lui Popa! Spre deosebire de Niculescu, tehnicianul vizitatorilor a schimbat târziu, abia din minutul 70. Intrările lui Debeljuh și Bordun nu au împrospătat atacul, ultimul având o șansă în minutul 74, dar șutul său de la 20 de metri a fost reținut de Popa. Ba, chiar, Unirea era să facă 3-1 în minutul 84, când șutul lui Yanakov pe contraatac, a fost deviat în afara porții.

Dulcea, Patrick

Patrick Dulcea a schimbat jocul ofensiv al Unirii. În mod meritat, a fost declarat jucătorul meciului

Slobozenii au gestionat pragmatic finalul de joc, cu multe întreruperi și fragmentări, dar asta nu șterge din meritul lor. Mai ales în partea a doua au arătat mai mult spirit, iar acest triumf le ține intacte speranțele. Dincolo, Tomas nu a revigorat jocul gălățenilor, cei care au avut doar momente bune în prima parte. Oțelul trebuie să reacționeze - moldovenii sunt doar la șase puncte în fața celor de la Hermannstadt, aflați pe penultimul loc. Iar sibienii merg etapa viitoare la Galați. Așadar, Oțelul intră într-o zonă de risc.

Ialomițenii au scos prima victorie din 7 februarie încoace

Slobozia-Oțelul 2-1. Le-a revenit zâmbetul

Andu Kedei

FCH - FCB (match, Superliga 25/26, play-out)

Confruntarea dintre Hermannstadt și FC Botoșani venea într-un moment în care play-out-ul își desfășoară punctul culminant, înainte de a pregăti finalul, care deja se anunță unul de foc. Sibiul se zbătea pe penultimul loc, la un singur punct de Unirea Slobozia, iar clasamentul se răsucea de la o etapă la alta, menținând presiunea la cote uriașe. Echipa trăia cu teama unei retrogradări directe în spate, iar atmosfera din jurul clubului se încărca de la zi la zi, pentru că orice rezultat negativ se transforma imediat într-o povară și mai mare. Dorinel Munteanu căuta cu disperare soluții, încerca să reașeze echipa, să o adune și să o ridice într-un moment în care jocul nu îi mai oferea răbdare. Antrenorul a demonstrat că la Sibiu mai sunt urme de viață și că echipa este capabilă să se agațe, cu ultimele resurse, de șansa de a rămâne în cursa pentru salvare. De partea cealaltă, FC Botoșani venea într-o formă bună. Echipa își regăsise brusc suflul după venirea lui Marius Croitoru și arăta o energie diferită față de lunile anterioare. Oaspeții veneau după o victorie importantă, care i-a dus pe locul 2 în play-out înainte de startul etapei, la un singur punct de liderul UTA. Botoșănenii păreau că își recăpătau încrederea, dar duelul de la Sibiu avea să aducă din nou nori negri asupra echipei. Meciul a început prost pentru Kevin Ciubotaru, fundașul stânga al sibienilor, convocat în premieră la echipa națională de Mircea Lucescu. Acesta a luat cartonaș galben încă din minutul 3, iar apoi a fost schimbat surprinzător de Dorinel Munteanu în minutul 27, jucătorul nepărând însă să fie prea afectat de momentul înlocuirii. Hermannstadt a început mult mai bine duelul, iar Buș a avut două ocazii spectaculoase, în minutele 8 și 10. Dacă primul șut a trecut pe lângă poartă, la a doua reluare Anestis a reușit să rețină mingea trimisă de atacant. A fost și ultimul moment important al portarului celor de la FC Botoșani, pentru că acesta s-a accidentat și a fost schimbat după 23 de minute, în locul său intrând rezerva Kukić. După prima jumătate de oră s-a deblocat și scorul de pe tabelă. Neguț a aruncat mingea în centrul careului, Diaw a ratat incredibil intervenția, iar Chițu (32) a pus latul din 6 metri și a trimis mingea în poartă, spre bucuria puținilor suporteri care au ales să vină la stadion. La pauză, Marius Croitoru a încercat să schimbe forța de atac a echipei și a ales să îi scoată pe Ilaș și pe Bordeianu, introducându-i în teren pe Friday Adams și pe Alexandru Bota. Cel din urmă a devenit astfel „underul” echipei, acesta urmând să își sărbătorească majoratul în ultima zi a lunii martie. Dar mișcările antrenorului de la Botoșani nu aveau să aibă parte de prea mult succes. Chiar dimpotrivă. Pe teren, lucrurile nu s-au îmbunătățit foarte mult pentru moldoveni, pentru că tot sibienii au fost mai periculoși, când Florescu a șutat foarte spectaculos în minutul 58, cu efect, de la mare distanță, dar mingea a trecut puțin pe lângă poartă. A fost faza care a prevestit golul de 2–0 al gazdelor, pentru că Neguț a primit din nou ajutorul lui Diaw, care a deviat o pasă a mijlocașului direct în picioarele lui Buș (59), care nu a mai iertat și a adus liniștea în sânul echipei sale, cu jumătate de oră rămasă din meci. Florescu putea să închidă definitiv meciul după un singur minut, pentru că Botoșaniul s-a prăbușit. Mijlocașul a scăpat în colțul stâng al careului și a șutat foarte bine, dar Kukić a reușit să respingă in extremis. Conturile au fost închise definitiv totuși în minutul 71, când Chițu a pătruns în banda dreaptă și i-a pasat lui Albu în careu, care a avut timp și de o preluare înainte de a-l trimite pe Kukić în colțul advers. Mijlocașul a înscris pentru un 3–0 care nu a mai lăsat loc de niciun fel de speculații pentru ultimele minute ale confruntării, în care Botoșani nu a avut nicio reacție și s-a complăcut în rezultatul care nu îi dădea prea mari speranțe pentru finalul meciului. Seara nu a fost perfectă nici pentru Hermannstadt pentru că Florescu a fost eliminat în ultimele minute ale meciului. Hermannstadt a reușit însă o victorie extrem de importantă, care o duce pe loc de baraj, dar așteaptă să vadă și rezultatul Sloboziei, care va avea meci greu cu Oțelul. Botoșani este, deocamdată, la o distanță liniștitoare, dar echipa trebuie să își revină urgent dacă nu vrea să trăiască din nou emoțiile din trecut.

Hermannstadt a urcat după mult timp pe loc de baraj, dar așteaptă ultimul meci al etapei pentru a vedea rezultatul Sloboziei.

Hermannstadt - Botoșani 3-0 | Dorinel vede capătul tunelului

INTERVIU

La 30 de ani, Rus este titularul Universității Craiova, echipă care se luptă pentru a câștiga titlul în Superligă după mai bine de 35 de ani. Drumul său, însă, putea fi altul, atunci când i s-a spus că nu poate ajunge vreodată fotbalist profesionist, după un episod petrecut în adolescență. În România i-a fost interzis visul, dar nu a renunțat, pentru că „s-a născut cu mingea la picior”, era predestinat fotbalului, iar șansa sa a venit chiar din țara vecină, Ungaria. Povestea lui Adi Rus nu este una obișnuită. Este una despre perseverență și despre puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când „nu” este singurul răspuns pe care îl primești. Ne-o spune chiar el, în interviul de mai jos. Adi, îți mulțumim că vorbești cu noi. O să încep cu un citat: „Când era mic și avea suzetă, o dădea jos și bătea cu piciorul în ea. Noi ziceam gol și el se bucura. Când era ora antrenamentului, îl luam din parc de lângă ceilalți copii. Nu a lipsit niciodată de la antrenament”. Mama ta a spus lucrurile astea. Ne e clar că pentru tine fotbalul a fost dintotdeauna. Spune-mi care este prima ta amintire legată de fotbal. Da, îmi amintesc acest citat și mi-a povestit de multe ori mama despre acest lucru. Prima amintire, cred că la grădiniță. Îmi plăcea foarte mult mingea. Îmi amintesc că așa a fost și prima selecție. Adică a venit primul meu antrenor. Cine dorește să vină la selecție, la fotbal. Și vă dați seama că am fost cel mai fericit și am mers să le spun părinților. Și de atunci nu am ratat niciun antrenament. Doar din pricina accidentărilor sau a unor răceli mai mari.

Rus, Adrian

<h2 style="text-align:center;">„Am preferat să strâng mingi la antrenament decât să mă duc acasă!”</h2> Ai avut un moment în care ți s-a spus că nu mai poți juca fotbal. Știu că nu-ți place neapărat să vorbești despre acest subiect, însă mi se pare că povestea ta totuși poate să fie un exemplu pentru alți copii, pentru că poate alții în locul tău ar fi renunțat. Mă gândeam dacă ai vrea să ne povestești puțin despre ce s-a întâmplat atunci și cum s-a ajuns la acest deznodământ fericit pentru tine? Nu am niciun fel de problemă să vorbesc. Într-adevăr, a fost cea mai grea perioadă a mea, pentru că m-au obligat să renunț la fotbal. Dar, cum am spus-o mai devreme, fotbalul e totul pentru mine și nu am putut să renunț. A fost pur și simplu un... Am leșinat într-un târg unde părinții mei lucrează. Țin minte și acum data, 11 ianuarie. Și... A fost doar un leșin, să zic așa. După care a urmat o grămadă de analize, o grămadă de controale. Nu mi-au găsit absolut nimic. Aveam, probabil, lipsă de magneziu, de calciu. Astea mi le-au găsit în sânge. Dar, în rest, nimic încât să-mi dea verdictul că nu mai pot să joc fotbal. Am venit cu mama de la Satu Mare. Am venit cu trenul până la București să trec la Institutul Medicinal Sportiv. Cei de la Satu Mare mi-au zis că dacă la Institutul Medicinal Sportiv îmi dau aprobare, pot să joc în continuare fotbal. Cei de la București, țin minte, prima cameră, să zic așa, era la neurologie. Când am intrat acolo și le-am zis povestea, au zis, din prima, nu. Chiar dacă se uitau pe foi la analize și tot, mi-au zis, din prima, nu. Și am zis: „Bine, dar dacă tot am venit de la Satu Mare 20 de ore cu trenul, vă rog măcar să mă lăsați să trec și prin celelalte teste, să le fac, pentru că chiar mă simt bine și eu nu am nimic”. Ei mi-au zis, nu, că nu ai voie. I-am rugat foarte frumos și m-au lăsat, în afară de proba de efort. Și până la urmă, Dumnezeu să-L ierte, Didi Prodan, a sunat la ei și pentru că vorbisem și eu cu cineva prin el, prin dânsul, și le-am zis, măcar o șansă să-mi dea sau să mai fac o analiză, să nu știu dacă se poate ceva. Și oarecum mi-au dat de înțeles că dacă fac încă o analiză, încă un test în somn, oarecum trebuie să dorm și să-mi pună ceva pe cap și așa să se uite încă o dată peste date, ar fi posibil. Am fost cel mai fericit când mi-au zis asta. Am ajuns la Satu Mare, după care peste o săptămână am mers la Cluj să fac acea analiză. Aveam emoții foarte mari, pentru că eu nu simțeam nimic și știam că nu o să fie nimic. După care mi-au venit rezultatele și, la fel, nu era nimic. Le-am trimis la București, după care eu între timp, în anul acela știu că aveam Bacalaureatul și mă antrenasem și mergeam zilnic la antrenament. Țin minte, zilnic mergeam la antrenament și strângeam mingile din spatele porții. Pentru că niciun antrenor nu și-a asumat acest risc să mă lase să mă antrenez. Dar, cum am spus-o, nu, nu puteam să renunț și am preferat mai mult să mă duc la antrenament și să le strâng mingile la băieți decât să mă duc acasă și să învăț. După o săptămână a venit răspunsul celor de la București și, la fel, a fost nu. Trebuia să renunț la fotbal. Pot să fac sport, dar nu de performanță. Nu m-am oprit, n-am acceptat asta. Știu că jucasem în Liga a doua la Satu Mare după care am primit o ofertă, o șansă, așa să zic, să merg în Ungaria la, tot așa, un medic specialist pentru așa ceva. Ei mi-au zis oarecum că aș fi făcut o criză de epilepsie, dar pe rezultate nu s-a văzut așa ceva. Așa că am mers în Ungaria la un medic și cel de acolo s-a uitat peste toate datele, toate analizele și mi-au zis că aici poți să joci liniștit, că nu se întâmplă nimic. Adică ce ai pățit tu i se poate întâmpla oricui o dată în viață. Am zis ok și ce e de făcut? Păi aici la noi poți să joci dacă vrei. El nu era medic sportiv, era medic specializat în așa ceva. După care am luat-o de jos. Am mers în Liga a patra în Ungaria și de acolo după 3-4 luni m-au văzut că am calități foarte bune și m-au luat la Liga a doua. După care am promovat și tot așa. Și ce poveste frumoasă! Da, a fost foarte frumos. După care am venit în România la Sepsi, ne-am calificat la Campionatul European Under-21 și țin minte că venisem toți la Națională, la București și protocolul ăsta, UEFA, trebuie să facem încă o dată analizele pe care le-au cerut și am trecut încă o dată pe la Institutul Medicinal și ei aveau dosarul meu de când mi-au spus nu. Și ce credeți? Mi-au zis, eu jucasem deja 3-4 ani la rând și îmi spun iar că ce cauți aici? Că tu nu ai voie să joci. Adică tu ai verdictul nu. După care, vă dați seama, am vorbit cu doctorii de la Națională și așa le-am zis că mai reiau încă o dată testele să le mai fac și au acceptat până la urmă. Dar a fost puțin ciudat. Dar mă bucur că acum sunt sănătos și fac ce-mi place ce mai mult. Spuneai că Didi Prodan te-a ajutat în acea perioadă. Voiam să te întreb dacă ai fost apropiat de el? Pentru că, cred că, dacă nu am citit bine, el a murit la un an de când s-a întâmplat incidentul cu tine. Da. Da, exact. Nu pot spune că am fost apropiat. Cred că l-am întâlnit de vreo 2-3 ori, dar eram și copil. El avea un hotel, să zic așa, și două terenuri sintetice unde mergeam la fotbal. Eu mai aveam și antrenamente pe acolo. Mai organiza niște turnee. Doar așa. Mai țin minte că la juniori luasem un cartonaș roșu și trebuia să trimit legitimația la București. Am trimis-o prin el și mi-a trimis-o înapoi ca să joc următoarea săptămână. Ai spus în repetate rânduri cât de mult înseamnă Mirel Rădoi pentru tine. Voi v-ați conectat la echipa națională de tineret. Vreau să-mi spui care este cel mai valoros lucru pe care l-ai învățat de la el? Da, cum ai spus, înseamnă foarte mult pentru mine. Cred că nu aș fi avut această carieră dacă nu a fost dânsul. Cred că disciplina și atitudinea. Care a fost pentru tine cel mai dificil moment din adaptarea în Ungaria? Cel mai greu... Nu știu, era... Știți bine rivalitatea asta dintre români și maghiari. Cred că asta a fost cea mai grea venind de la unele persoane. Dar m-au primit foarte bine. Pentru că și vorbeam limba, fiind lângă mine, lângă Satu Mare, era la câțiva kilometri granița. De mic am vorbit limba așa cum se vorbea la mine în oraș. Că era puțin diferită față de Ungaria. Dar asta, cu unii oameni care pun prea la suflet, să zic așa, rivalitatea asta. Adică eu nu aveam nimic cu ei și ei mă înjurau, să zic așa. Adică aleg să nu cunoască persoana, pur și simplu pun eticheta și... Exact. Și asta a fost și problema când am semnat la MOL Vidi în Ungaria pentru că apăruse un articol cum că nu apreciez țara vecină sau așa. Dar le-am explicat frumos ceea ce s-a întâmplat. Din greșeala medicilor de aici am ajuns eu să joc în Ungaria. Nu știu dacă nu se întâmpla asta dacă ajungeam să joc în Ungaria pentru că eram sănătos sau așa și eram la Liga 2 în Satu Mare, în orașul meu.

<h2 style="text-align:center;">„Mr. Inzaghi era ca un copil! Se bucura la fiecare gol” </h2> Cum a fost pentru tine trecerea din Ungaria în Italia? Puțin grea. Mi-a plăcut foarte, foarte mult în Italia. Primul an, cred că a fost foarte greu, mai ales primele luni, pentru că făceam foarte mult tactic. Nu înțelegeam, de ce am nevoie așa mult tactic. Dar pe parcurs am înțeles că mă ajută foarte mult și și acum le mulțumesc. Și cred că am crescut foarte mult acolo. Cum a fost să-l ai antrenor pe Inzaghi? Da, Mr. Izaghi, foarte, foarte mult mi-a plăcut să lucrez cu el pur și mi se pare că era ca un copil, adică se bucura la fiecare gol, dar ca și cum era el jucătorul, îl știți pe Inzaghi de pe vremuri, când dădeau un gol, alerga dintr-un capăt în altul. La fel era și pe bancă. Era foarte entuziasmat și mă bucur că am putut să lucrez cu un asemenea om. Perioada de la Pafos, cum a fost pentru tine? A fost o perioadă frumoasă. La fel, am învățat foarte mult. Cred că m-a întărit acea perioadă, pentru că avusesem perioade când nu jucasem și nu pot spune că era din cauza mea. Erau pur și simplu alegerile antrenorului și am avut mai multe discuții cu el, dar m-am spus să mă întărit și acum țin legătura cu acel antrenor. Mă bucur foarte mult pentru el, pentru că a prins o echipă mare din Rusia și cum am spus, mă bucur, mă bucur că am jucat acolo și mă bucur și pentru ei, pentru acest an frumos au participat în Champions League. Cum ai luat decizia de a semna cu Universitatea Craiova? Da, aveam mai multe oferte, dar cred că oferta de aici și oamenii de aici m-au făcut să aleg Universitatea Craiova, la fel și suporterii din jurul echipei care sunt foarte fanatici, să zic așa, nu doar suporteri, eu zic că și parte din club. Spune-mi, te rog, cum a fost pentru tine momentul în care ai pășit pentru prima dată pe Ion Oblemenco, pe un Ion Oblemenco plin? Da, primul meu pas cred că a fost cu Sepsi, exact pe acest stadion am și debutat. Dar să joci în tricoul Universității și pe Ion Oblemenco e un sentiment frumos și mă bucur că fac parte din această echipă, în acest club. Comparativ cu alte echipe la care ai fost, cum ai spune că este atmosfera de pe Oblemenco? Cum se spune, un vulcan. Da, e o atmosferă frumoasă, energie incredibilă din partea suporterilor. Simți că dacă nu mai poți, chiar mai poți un pic. Cum pot ei să te împingă de la spate. Cum ai descrie parcursul echipei din acest sezon? Cred că este un parcurs destul de bun, dar suntem departe de obiectivul nostru. Trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ și să luăm fiecare meci în parte, să fim la fel de concentrați și cred că la sfârșit ne vom bucura împreună.

<h2 style="text-align:center;">„Coelho încearcă să țină tot grupul unit!”</h2> Ce plus a adus Filipe Coelho echipei după tine? Da, Filipe este un antrenor bun. Cred că încearcă să ne motiveze, încearcă, cel mai important, cred că încearcă să țină tot grupul unit, pentru că sunt perioade când unii jucători joacă mai puțin și după fiecare meci încearcă să-i scoată în evidență și cred că ăsta este un lucru foarte important echipei și jucătorilor care joacă mai puțin. Să vorbim puțin despre Conference League. Cum ai trăit tu cele șase meciuri și, desigur, eliminarea aceea dramatică? Da, a fost o perioadă frumoasă. Cred că am făcut un parcurs frumos. Îmi pare rău că s-a terminat și mai ales că s-a terminat așa dramatic. N-am mai văzut în viața mea, adică nici rezultatele din celelalte meciuri să nu te ajute. Dar, până la urmă, ăsta e fotbalul. În fotbal, în 24 de ore se pot schimba foarte multe. Și cred că am reacționat foarte bine în următorul meci cu cei de la Csikszereda de acasă. Ce poate face diferența pentru Craiova în lupta pentru titlul pe care îl așteaptă de 35 de ani? Diferența, cred că disciplina și răbdarea. Cred că acesta este aspectul ce poate să facă diferența. Și unitatea echipei să rămână până la sfârșit cum este în ziua de azi. Cum se simte să înscrii pentru Știința? E un sentiment plăcut, dar mai important este să îmi fac datoria acolo în spate, să zic așa, să apăr poarta, să nu luăm gol. Pentru mine asta e mai important. Și după care colegii mei din față să marcheze. În încheiere vreau să completezi propoziția: „La Craiova mă simt... Fericit, împlinit.

Fundașul Universității Craiova, Adrian Rus, împlinește astăzi, 18 martie, 30 de ani.

Povestea superbă a lui Adi Rus: cum a reușit în ciuda faptului că i-a fost „interzis” fotbalul

RAP - DIN (match, Superliga 25/26, play-off)

„Am crezut de la primul minut până la ultimul. Cred că am lăsat și sufletul pe teren. Și ne bucurăm că am reușit să luăm cele trei puncte în fața fanilor”, a declarat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/vulturar-catalin-alin-bdbbc674">Cătălin Vulturar </a>imediat după meciul cu Dinamo. Marcator al golului victoriei, Cătălin se află la prima reușită în tricoul Rapidului. S-a încheiat 3-2 <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-play-off-rap-din?sectiune=cronica">derby-ul din Giulești</a>, iar Rapid ocupă acum prima poziție în clasamentul Superligii, în timp ce Dinamo sunt momentan pe locul 6, cu un punct mai puțin decât CFR Cluj.

Cu câteva zile înainte de meci, ne-am întâlnit cu câțiva dintre jucătorii celor două echipe la MINA, Museum of Immersive New Art, ca să urmărim <a href="https://www.superliga.ro/articole/mina-si-superliga-lanseaza-show-urile-imersive-dedicate-echipelor-de-top-din-fotbalul-romanesc-3f18185d">prima experiență imersivă Superliga cu proiecții 360</a>. I-am întrebat despre derby și am primit răspunsuri echilibrate din ambele părți:<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/grameni-constantin-4f1bb8c0">Dina Grameni</a>: „Un meci foarte greu. Cred că am face cea mai mare greșeală dacă ne-am gândit că Dinamo vine după trei înfrângeri la rând.” <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/caragea-adrian-iulian-d2b22b52">Adrian Caragea</a>: „Derby-urile acolo, pe stadionul lor, sunt foarte frumoase. O să fie o atmosferă incredibilă și o să avem nevoie de suportul tuturor fanilor noștri.”A fost, într-adevăr, o atmosferă incredibilă și, pentru că ne așteptăm ca acest Play-Off să aducă spectacol și din partea tribunelor, ne-am gândit să mergem cu un decibelmetru pe stadioane și să măsurăm nivelul zgomotului fanilor de acasă. Am început cu Giuleștiul, urmând să „ascultăm” vocile suporterilor și pe alte stadioane din campionatul românesc.

https://www.instagram.com/p/DV5-WWZDUCZ/?img_index=1

<h2>Am făcut un tur în culise </h2> Până să înceapă derby-ul dintre Rapid și Dinamo, am făcut un tur al zonelor în care jurnaliștii care vin la un meci își fac meseria. Pentru că nu vedem aceste lucruri de la televizor, am intrat un pic în culise și am ajuns chiar în cel mai înalt punct al stadionului Giulești. Despre locurile de la masa presei, categoriile de specialiști media implicați la un meci, zona mixtă, sala de conferințe și interviurile flash, în materialul special care prezintă mai multe fațete ale unei partide de fotbal. <h2>Ne-am întors pe teren </h2>Unde Dinamo a deschis scorul prin penalty-ul transformat de Danny Armstrong. Băieții lui Kopic au condus de două ori pe tabelă, rapidiștii reușind în ambele situații să revină, ca mai apoi Cătălin Vulturar să stabilească scorul final, în minutul 85.

„Ce va conta în acest meci?” l-am întrebat pe Dina Grameni la MINA și ne-a zis că atitudinea. „Cred că, în primul rând, atitudinea și agresivitatea cu care vom intra în teren. Pentru că știu că asta spun toți jucătorii și toți antrenorii, dar în derby-uri, cred că atitudinea face diferența de fiecare dată. Pentru că nu joci doar pentru tine sau doar pentru colegii tăi, joci și pentru suporterii din tribuna.”

Grameni, Constantin

<h2>120, nivelul de sunet la decolarea unui avion</h2>Iar cei din tribună au dus nivelul decibelmetrului la 110. Aceasta a fost valoarea cea mai înaltă înregistrată în Giulești. Ca să ne facem o idee cam cât înseamnă acest nivel, să ne gândim că de la 30 de dB începe să se audă o șoaptă sau atmosfera dintr-o cameră foarte liniștită, la 60 de dB este o conversație normală, la 80-90 dB se aude traficul intens din București, 100 dB este nivelul de la un concert, iar 120 de dB este nivelul sunetului atunci când decolează un avion. Am înregistrat live cât a fost nivelul sunetului la golul lui Dina Grameni și, de asemenea, la strigătul din Vechea Troie, „Ahoe”. <h2>Un mesaj, dincolo de scor</h2>Am vorbit cu marcatorul golului victoriei imediat după meci și ne-a zis ce a transmis această partidă la început de Play-Off: Consider că am fost, cel puțin în ultimul timp, mult mai uniți. Suporterii au fost ceva de nedescris, un lucru minunat, ne-au susținut până la capăt. „Și s-a simțit asta.” Pentru Rapid, urmează <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-play-off-cfr-rap">întâlnirea din Gruia</a>, cu CFR, vineri, 20 martie, iar Dinamo așteaptă <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-play-off-din-ucv">vizita Craiovei</a> joi, pe 19 martie. Să vedem, să trăim și să auzim spectacolul. Decibelmetrul e pregătit.

Tur în culise, declarațiile jucătorilor și vocile din tribune

Cât de tare se aude un derby? Am testat Giuleștiul la Rapid – Dinamo

Lucian Lipovan

ȘTIRI

MINA, Museum of
Immersive New Art, în colaborare cu SuperLiga, divizia de elită a fotbalului
românesc, anunță lansarea pe 13 martie a unei serii de experiențe imersive cu
proiecții 360, dedicate fiecărei echipe din SuperLiga.SuperLiga
Immersive propune o perspectivă diferită asupra fotbalului, oferind
spectatorilor șansa de a trăi emoțiile unui meci din interiorul acțiunii. De la
vestiar la teren, de la anticipare la euforie, fiecare show îi transpune direct
în atmosfera unui meci real, conectându-i cu echipa favorită.



Show-urile sunt
create de echipa MINA Creative Studios, folosind un mix de filmări și
tehnologie 3D. La fiecare meci au fost prezente echipe de filmare, capturând
imagini autentice direct de pe stadion, care au fost apoi integrate în proiect,
pentru a oferi o experiență cât mai realistă și captivantă. Rezultatul este o
producție spectaculoasă care transpune spectatorii în mijlocul acțiunii,
oferindu-le senzația de a fi parte din joc. Show-urile SuperLiga Immersive vor
dura două minute și vor rula în cadrul intervalului show-urilor Kandinski și
Monet.Printre primii care au experimentat premiera s-au numărat jucători de la Rapid și Dinamo: Onea, Petrila, Moruțan și Grameni, respectiv Caragea, Karamoko, Roșca și Mărginea. Vezi în VIDEO cum au reacționat!

„Prin parteneriatul cu SuperLiga, ne propunem să aducem fotbalul mai aproape
de public și să transpunem emoția meciurilor într-un format imersiv unic. În
ultimii ani, acest sport a luat amploare în România – a devenit o adevărată
pasiune pentru tot mai mulți oameni, care trăiesc fiecare meci cu intensitate.
Pentru noi, este o provocare binevenită să oferim nu doar suporterilor, ci
tuturor celor curioși să descopere fotbalul dintr-o nouă perspectivă, o
experiență memorabilă. În plus, acest proiect marchează un pas important în
construirea unui nou concept de spectacol sportiv multidimensional – fizic,
digital și imersiv – conectând terenul de fotbal cu spațiul muzeal și
tehnologia de ultimă generație.” - Echipa MINA
Accesul la aceste show-uri imersive se face în baza unui bilet ce poate fi
achiziționat de pe: <a href="http://www.minamuseum.com">http://www.minamuseum.com</a>
MINA este primul spațiu imersiv din România și
unul dintre cele mai mari centre de new media art din Europa de Sud-Est. Muzeul
combină arta și tehnologia într-un spațiu senzorial dedicat tuturor vârstelor,
având ca obiectiv creșterea consumului cultural și a calității producției
culturale contemporane.
MINA are spații permanente în București, Cluj-Napoca, Iași și Sofia
(Bulgaria), iar în curând, începând din 3 aprilie, va avea unul și la
Timișoara. Prin aceste formate, MINA extinde accesul publicului la experiențe
culturale imersive, atât la nivel național, cât și internațional.
Identitatea vizuală MINA a fost distinsă cu Red Dot Design Award, una dintre
cele mai prestigioase competiții internaționale de design.
Totodată, MINA este parte din Immersive Center Alliance, prima rețea
internațională de centre imersive, care conectează spații și producători de
conținut din întreaga lume și susține colaborările internaționale și schimbul
de know-how în domeniul experiențelor imersive.

SuperLiga Immersive propune o perspectivă diferită asupra fotbalului

MINA și SuperLiga lansează show-urile imersive dedicate echipelor de top din fotbalul românesc

VLOG

Ana-Maria Popescu, reporter superliga.ro, a urmărit și a filmat derby-ul Rapid - Craiova de la marginea terenului. A vorbit cu oameni implicați, dar nu neapărat cu cei obișnuiți cu declarațiile la astfel de super-meciuri! 

Haideți cu noi în Giulești, în culisele meciului dintre primele două clasate în #superligaAna-Maria poveste cum s-a simțit ca reporter la meci, mai ales într-o zi specială - de 8 martie - zi în care clubul Rapid le-a întâmpinat pe doamne și domnișoare cu flori!&nbsp;Urmărește materialul video și descoperă cum se simte un meci cu tribunele pline de pe gazon, din apropierea jucătorilor, antrenorilor și a tuturor celor implicați direct. Află lucruri din organizarea partidei, care pot părea minore, dar care contribuie la un spectacol desăvârșit.

superliga 2026

Fotbal

sâmbătă 04 aprilie

duminică 05 aprilie

luni 06 aprilie

vineri 03 aprilie