Petrolul Ploiești

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

FCSB

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FC Universitatea Cluj

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

Universitatea Craiova

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

UTA Arad

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

AFC Hermannstadt

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

Metaloglobus

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

FC Farul Constanța

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

Levente Balint

CRONICĂ

Oțelul a fost prea tare pentru un lider care a avut ocaziile cele mai periculoase abia spre final.&nbsp; Pentru liderul incontestabil al Superligii, deplasarea de la Galați era un test important. ”Oțelarii” sunt o formație de zona medie a tabelei, dar constituie mereu un oponent tare, greu de strunit, mai ales la malul Dunării.&nbsp; Mirel Rădoi a început partida cu o formulă de start apropiată de cea care ar fi ideală, cu excepția apariției ca titular, în premieră, a recent venitului Etim. Baiaram, pe bancă, iar Al-Hamlawi, absent din motive medicale. &nbsp; Dincolo, chiar dacă a pierdut în etapa trecută acasă cu Botoșaniul (0-1), Laszlo Balint nu a făcut schimbări importante. Doar Dur-Bozoancă a reapărut între buturi după accidentare, iar față de meciul anterior Zivulic a fost retras stoper în locul lui Murria, Pedro fiind titularizat în zona mediană.&nbsp; <h2>Oțelul, mai agresivă, a fost recompensată înainte de pauză&nbsp; </h2>Prima parte a confirmat că vom avea un meci turbulent. Am avut 2-3 la cartonașe galbene în primele 45+3 minute, toate arătate după dueluri aspre. Gălățenii au început mai agresiv (în sens pozitiv) și în minutul 8, Andrezinho a semnat prima șansă când a trimis peste poartă de la distanță. Iar Pedro (15) a tras de la 15 metri deasupra transversalei.&nbsp; Craiovenii nu au fost capabili să furnizeze jocul lor combinativ, contra unor gălățeni ambițioși și bine organizați. Un fotbal marcă înregistrată de Dorinel Munteanu și continuat de Laszlo Balint. O singură dată au reușit oltenii să dezechilibreze mecanismul advers. Cicâldău l-a lansat cu o pasă lungă pe Etim, iar acesta, scăpat spre poartă, a trimis de la 15 metri peste buturi.&nbsp; Jocul în forță al gazdelor a fost însă eficientizat în minutul 44. Patrick a reluat cu capul din șase metri, după o minge venită din corner. Balonul a lovit bara și a sărit în cinci metri la Lameira, care a îndeplinit o formalitate pentru 1-0.&nbsp;<h2> Schimbările la alb-albaștri au dinamizat repriza a doua&nbsp; </h2>Craiovenii au fost ceva mai insistenți după pauză, dar s-au apropiat greu de buturile dunărene. Etim (49) și Băluță (53) au șutat peste poartă de la distanță, dar oțelarii, rapizi pe contre, erau să mărească ecartul în minutul 55, cînd nou intratul Neicu a reluat cu capul pe lângă poartă, de la zece metri.&nbsp; Mirel Rădoi a mutat abia în minutul 67, când i-a introdus pe Mihnea Rădulescu și Baiaram. ”Refresh”-ul s-a văzut imediat, cei doi furnizând șanse importante. În minutul 70, Rădulescu a tras cu efect din colțul careului, dar Dur-Bozoancă a respins, iar peste patru minute portarul moldovean a fost la post la șutul trimis de la 14 metri de Baiaram.<h2>&nbsp;Prelungiri în superioritate numerică. Tot fără efect pentru Universitatea&nbsp; </h2>Au mai intrat la oaspeți Houri, Teles și Mekvashbili, dar reduta gălățeană a fost imposibil de străpuns măcar pentru egal, în ciuda paselor scurte și a combinațiilor create de craioveni. În minutul 90, Iacob a primit al doilea avertisment, dar nici plusul numeric nu a fost suficient. Dur-Bozoancă a fost omul finalului de joc. În minutul 90+3 a deturnat șutul lui Bancu din unghi, pentru ca în ultimele secunde să prindă balonul la șutul din centrul careului, expediat de Nsimba.&nbsp; Impulsionați de un public fierbinte, gălățenii au ieșit victorioși mulțumită unui angajament total. Oțelul va fi una din cele mai complicate ecuații în acest sezon pentru orice echipă de Superliga. Pentru Universitatea, urmează un program încărcat. După Dinamo, vine Rakow în Conference League, iar apoi, FCSB. Rămâne de văzut cât îi va influența pe craioveni acest prim eșec din Superliga actuală.

A venit întâia înfrângere pentru Craiova în acest campionat.

Oțelul-Craiova 1-0. Primul pas greșit al liderului

Argeșenii cochetează cu locurile superioare, în timp ce ”U” nu reușește să scape de prestațiile fluctuante din acest sezon.&nbsp; &nbsp; FC Argeș-”U” Cluj promitea spectacol. Sau măcar un meci alert. Piteștenii doreau să confirme că șirul de cinci meciuri oficiale fără eșec nu era întâmplător. Față de 3-3-ul de săptămâna trecută de la Arad, Bogdan Andone a făcut o singură schimbare, forțată de suspendarea lui Matos. A mizat în avanposturi pe vitezistul Robert Moldoveanu. Ioan Ovidiu Sabău a apelat în centrul apărării la Capradossi în locul lui Cristea, ugandezul, accidentat mult timp, revenind ca titular după două luni. Apoi, El Sawy a primit loc în ”line-up” pentru întâia oară de la împrumutul de la Rapid. Și, așa cum a anunțat deunăzi, Sabău a găsit soluția să-i alinieze împreună pe Postolachi și Lukic.&nbsp; Așadar, un joc ofertant din punct de vedere ofensiv, cel puțin în teorie.&nbsp; <h2>Ploaie de cornere pentru ”U”</h2>&nbsp;Am avut o primă repriză foarte agitată. S-a început avântat din partea piteștenilor, cei care deja din minutul 4 puteau puncta, dar Bettaieb, scăpat pe stânga, a fost ușor egoist și a preferat un șut din unghi, salbat de Gertmonas. ”U” a răspuns freneziei gazdelor cu clasicul lor joc migălos și răbdător, deja în minutul 16 ei beneficiind de cinci cornere! În urma unei lovituri de la colț, Capradossi a reluat cu capul pe lângă poartă, dintr-o poziție bună. Bettaieb a fost din nou în prim-plan în minutul 23, când șutul său din șase metri a fost deviat în corner. Iar Rădescu, foarte activ, a trimis de la 25 de metri, în brațele lui Gertmonas.&nbsp;<h2> &nbsp;Gertmonas, intervenția primei părți</h2>Portarul lituanian a fost numărul unu în prima repriză, scoțând inspirat mingea la cea mai mare șansă a amfitrionilor. Blagaic, din șapte metri, a trimis jos, în dreapta, dar Gertmonas a respins spectaculos (38).&nbsp; Finalul primei reprize a aparținut VAR-ului. Întâi, Bettaieb a marcat, dar reușita a fost anulată pentru un ofsaid clar. Apoi, timp de trei minute, a fost analizat un potențial henț al piteșteanului Sadriu, dar arbitrul nu a considerat că se cuvenea acordarea unui penalty.&nbsp; Interesant: clujenii au avut o posesie de 71%, dar cele mai importante situații au fost trecute în dreptul alb-violeților.&nbsp;<h2> Bic, eliminarea care a schimbat soarta partidei</h2> Jocul s-a reluat în același stil aspru, în urma duelurilor tari, dar nu neapărat violente, disputa fiind deseori fragmentată. Briceag a ieșit de la gazde, accidentat, în minutul 56, după o astfel de fază contondentă.&nbsp; ”U” a dominat ostilitățile, cea ai mare șansă aparținându-i lui Nistor, al cărui șut a fost scos de sub bară de Lazar.&nbsp; Partida s-a schimbat însă radical în minutul 58, când clujeanul Bic a primit al doilea ”galben”.&nbsp;<h2> Gazdele au profitat de omul în plus&nbsp;</h2> Argeșenii au fost extrem de inspirați și au marcat destul de repede, evitând astfel să intre într-un meci de uzură, cu ardelenii apărându-se supranumeric. În minutul 65, Bettaieb și-a încununat eforturile cu o frumoasă acțiune personală. A primit o pasă lungă de la excelentul Rădescu, a pătruns pe stânga în careu și a marcat frumos, în stânga lui Gertmonas.&nbsp; ”Vulturii” puteau să se scutească de emoții pe final, dar nou intratul Pârvu a nimerit bara din careul mic, în minutul 76!&nbsp;<h2> Egalitate numerică restabilită. ”U”, fără luciditate&nbsp;</h2> Speranțele oaspeților au renăscut în minutul 82, când Oancea a văzut și el al doilea avertisment, astfel că am avut din nou egalitate numerică. Clujenii au masat adversarul în propriul careu, având la final, în total, nu mai puțin de 17 cornere!&nbsp; Dar, deși au avut nu mai puțin de nouă minute adiționale la dispoziție, alb-negrii nu au izbutit să bifeze decât două șanse serioase. În minutul 90, șutul lui Cisse din careul mare a fost deviat în corner de Tudose, iar în minutul 90+9 Lazar a prins de lângă bara stângă șutul lui Chipciu.&nbsp; Plusul de vitalitate al piteștenilor a fost în cele din urmă decisiv. Mai departe, startul de vis al gazdelor continuă, în timp ce ”U” nu se regăsește. Sezonul trecut pare tot îndepărtat și greu de repetat.

Alb-violeții au marcat unicul gol în superioritate numerică și au 13 puncte scoase în ultimele cinci etape

FC Argeș-”U” Cluj 1-0.”Vulturii”, în zbor spre podium

FCSB rămâne cu o victorie în acest campionat și situația de la roș-albaștri devine mai mult decât complicată în Superliga.&nbsp; &nbsp; <h2>Formule de start: între logică și improvizație &nbsp; </h2>Deplasarea de la Botoșani a căzut într-un moment delicat pentru FCSB. Campioana avea doar o victorie în campionatul în curs, consemnată la mijlocul lunii iulie. Gazdele traversau o perioadă foarte bună, iar deși istoricul direct este unul aproape total în favoarea FCSB, era clar că duelul de pe malurile Sitnei era unul tare complicat pentru roș-albaștri.&nbsp; Și formulele de start arătau convulsiunile celor două echipe. Botoșaniul a ieșit cu tot e mai bun la pe teren, inclusiv cu renăscutul Ongenda, de care se spunea că este accidentat. FCSB, cu cinci absențe relevante din cauza accidentărilor (Cercel, Crețu, Radunovic, Dawa și Șut) a prezentat un ”line-up” inedit. Bîrligea- anunțat mijlocaș dreapta, Politic- revenit ca titular, Alhassan, și el din primul minut. Iar Thiam, vârf. O formulă cu cinci modificări față de runda anterioară, improvizată și experimentală.&nbsp; <h2>FCSB a avut cele mai mari șanse în prima jumătate de oră&nbsp;</h2> Duelul a avut multă intensitate în prima parte, cu Botoșaniul extrem de insistentă la presingul avansat. FCSB a avut dese probleme din acest motiv, reușind mai greu să iasă cu posesie din propria jumătate. Însă, campioana a fost mult mai iscusită în momentele reactive, cele mai importante șanse ale ei venind în astfel de situații.&nbsp; Papa (10) a avut prima șansă, reluarea sa cu capul din 14 metri fiind reținută ușor de Târnovanu. După două minute, oaspeții au avut prima ocazie majoră, atunci când găsit cu o pasă printre linii de Alhassan, Thiam a trimis puțin pe lângă poartă, din zece metri lateral dreapta. Iar un alt contraatac al roș-albaștrilor s-a încheiat cu un șut de la 35 de metri al lui Alhassan, balonul ștergând transversala (19).&nbsp; Mailat a reluat pe lângă poartă, din întoarcere (23), iar Politic (31) a fost blocat de Anestis la șutul frumos, din careul mare.&nbsp; <h2>Final incandescent de primă parte, cu câte un gol&nbsp; </h2>Golul era inevitabil, odată cu creșterea spectaculozității din partidă. În minutul 36, Tănase a fost la originea unui contraatac, continuat de Thiam, acesta găsindu-l cu o pasă pe Bîrligea. Goleadorul oaspeților a înscris frumos cu capul, din cinci metri: 0-1.&nbsp; Botoșaniul a reacționat însă foarte iute. Un fault comis asupra lui Ilaș de Politic a generat o lovitură liberă pe partea dreaptă. Mitrov a executat perfect în cinci metri, de unde Dumiter a egalat: 1-1!&nbsp; <h2>Anestis a ținut gazdele în joc&nbsp; </h2>La pauză, au avut loc schimbări la oaspeți pentru mai multă inspirație ofensivă: OIaru, în locul lui Alhassan, respectiv Miculescu, în locul lui Politic. S-a părut că mutările vor fi eficiente, FCSB demarând mai decisă a doua parte. Anestis însă a ieșit în evidență când în minutul 49 a respins șutul din 18 metri al lui Bîrligea. Apoi, portarul elen l-a deposedat (53) pe Miculescu, la șapte metri, iar tot el a deturnat de sub bară un șut violent al lui Lixandru, tras de la 35 de metri.&nbsp; Și totuși, nu FCSB a lovit decisiv.&nbsp; <h2>Mutarea care a răsturnat situația</h2>&nbsp; Botoșaniul nu a ignorat însă atacul, maximizând fiecare situație. În minutul 61, Dumiter a nimerit incredibil transversala din doi metri, după o mingea deviată cu capul de Bordeianu! Apoi, a venit o schimbare neașteptată: tocmai Dumiter, autorul golului, a fost schimbat cu ucraineanul Kovtalyuk. Iar masivul atacant a fost omul providențial.&nbsp; La niciun minut după introducerea sa în teren, Kovtalyuk (68) a îndeplinit o formalitate, la prima atingere de balon, din careul mic, după o superbă acțiune personală a lui Mailat: 2-1! &nbsp; FCSB a părut anesteziată de acest moment, odată cu trecerea timpului find tot mai lipsită de orizont în ultima treime. Anestis a fost din nou la post când l-a blocat pe Tănase (71), iar Chiricheș (75) a trimis cu capul pe lângă buturi, din zece metri. Ultima șansă serioasă a bucureștenilor a fost rezolvată în minutul 79 de același Anestis, care a scos de lângă bară reluarea cu capul a lui Bîrligea.&nbsp; FCSB s-a stins, în schimb Botoșaniul a încheiat meciul ”en fanfare”. Ongenda a dat o centrare de efect în minutul 90+2, iar Kovtalyuk a marcat nestingherit cu capul, din opt metri: 3-1. O victorie indiscutabilă pentru botoșăneni: este clar, ce se întâmplă în acest sezon cu trupa lui Leo Grozavu nu este un simplu foc de paie. Nu mai este riscant să spui că moldovenii se pot considera candidați la play-off. În replică, FCSB este lipsită de orizont, demoralizată și fără energie. Rezultatele fluctuante din vară au prevestit o criză din care nu pare că are resurse să iasă prea curând.

Atacantul ucrainean a fost introdus în minutul 67 și a marcat de două ori pentru o victorie care duce Botoșaniul, temporar, pe locul 2

Botoșani-FCSB 3-1. Kovtalyuk, o mutare Grozavă

Ionuț Tătaru

INTERVIU

La 29 de ani, pe care i-a împlinit de curând, Raul Palmeș este debutant în Superliga. La fel ca echipa pentru care joacă, Csikszereda, la a cărei promovare istorică a contribuit. Înainte de asta, a fost campion al Ungariei și a ratat dramatic o altă promovare în primul eșalon al fotbalului românesc. Din fiecare pas al traseului său a învățat ceva și vrea să-și folosească experiența pe care a acumulat-o pentru un alt rezultat istoric al ciucanilor. Cum te simți în acest început de sezon istoric pentru Csikszereda? Mă simt foarte bine. Am avut parte și de un început cu de toate, să zic așa. Cum a fost atmosfera la primul meci? Am văzut că au venit și mulți suporteri... Da, știam din timpul săptămânii premergătoare meciului că este o dorință foarte mare din partea suporterilor noștri să vină la acest meci. Și nu doar la acest meci, pentru că am văzut că s-a creat o emulație foarte mare în jurul echipei și știam că o să vină foarte multă lume. Atmosfera a fost foarte frumoasă. Puteți să spuneți așa, la modul metaforic, că ați aprins lumina în oraș? Da, ținând cont de cele întâmplate pe parcursul meciului (la debutul în Superliga, cu Dinamo, a căzut nocturna arenei din Miercurea-Ciuc - n.r.), am reaprins lumina în oraș. Începem așa cu parcursul tău. Pornim de la Raul copil și de la îndrăgostirea de fotbal. Cum s-a întâmplat? De la o vârstă fragedă, să zic așa, șapte sau opt ani, eram la Sibiu, sunt sibian, și acolo am făcut primii pași în fotbal. M-au dus părinții la fotbal și m-am îndrăgostit de acest sport, iar pe parcurs am trecut etapă de etapă la un nivel mai înalt. Și când a fost momentul în care ți-ai zis că de acum nu mai este o joacă, începe o carieră? Când am plecat la 16 ani la Honved Budapesta. Atunci mi s-a schimbat un pic toată percepția despre ceea ce înseamnă fotbalul profesionist, să zic așa. Cum s-a întâmplat asta? Adică a fost o persoană care te-a influențat sau pur și simplu mediul? Nu neapărat o persoană, ci a fost o diferență foarte mare să plec de la Sibiu într-o țară pe care nu cunoșteam, nu știam nici limba pe atunci și a fost o diferență foarte mare și un impact imens pentru mine. M-a ajutat să realizez ceea ce înseamnă fotbalul și că vreau să fac asta pe viitor, să am un venit din fotbal pe viitor. Crezi că a fost decisiv pentru tine faptul că ai crescut în Ungaria? Da, pentru că n-am avut parte de cele mai bune condiții în Sibiu atunci, cu toate că acum orașul a crescut ca nivel de condiții. Da, a fost o diferență mare de tot ceea ce înseamnă facilitățile pe care le-am avut acolo. Ce simți că ai învățat cel mai mult acolo? Adică care a fost lecția cea mai mare primită în Ungaria? Am învățat multe. Cum să fii profesionist, ce trebuie să faci înainte, după antrenament, cum să te alimentezi și ceea ce înseamnă fotbalul profesionist, pentru că atunci am reușit să fac și pasul la prima echipă a celor de la Honved Budapesta. Când erai mic, ce model de fotbalist aveai? Să zicem că am avut mai multe modele de fotbaliști, dar cel mai mult mi-a plăcut, și încă îmi place, de Sergio Ramos. Tot timpul l-am urmărit și mi-a plăcut tot ceea ce a însemnat și înseamnă el pentru fotbal. Adică și la nivel de sportiv și la nivel personal? Da. Cumva, da. Și pentru că jucăm și în aceeași poziție și cumva vreau să fur de la jucătorii mai mari cât mai multe lucruri pe care le fac bine. Ce ar trebui să știe lumea despre tine și nu știe? Sunt un familist convins, îmi petrec foarte mult timp cu familia, pun familia pe primul loc și cred că asta este unul dintre cele mai importante lucruri care mă și definesc pe mine. Sunt un tată familist. Am un băiețel. Câți ani are? Doi ani și trei luni. Dacă l-aș întreba pe el, poate peste câțiva ani, cum ar fi ziua perfectă cu tati, ce ar spune? La fotbal sau în altă parte... Asta depinde de el, vedem. Dacă o să vrea, dar acum văd că îi place foarte mult. Vine la toate meciurile și adoră să fie pe stadion. Deci l-ai încurajat să fie fotbalist? Nu neapărat că l-aș încuraja. Orice ar vrea să facă, în orice domeniu. Nu l-aș împinge neapărat într-o direcție. Tu ai jucat pe poziția asta de la început? Să zicem că am jucat cel mai mult aici. Ca și copil, vă dați seama, trebuie să încerci mai multe poziții. Dar fundaș am jucat cam toată cariera până acum. În afară de să nu primești gol, ce crezi că e cel mai important pentru un fundaș la nivel de echipă? O comunicare foarte bună cu cei din linia de fund, cu mijlocașii din fața noastră. Și siguranța pe care o dă fiecare fundaș, pentru că e o responsabilitate puțin mai mare, pentru că noi și portarii, dacă greșim, se vede pe tabela de marcaj.

Raul Ioan Palmeş

Vreau să te mai întreb și cum a fost colaborarea cu Marco Rossi. El a fost primul meu antrenor la nivel de seniori. El m-a luat la echipa mare, la Honved, el m-a debutat și am reușit să joc chiar și în sezonul în care am câștigat campionatul cu Honved. Chiar dacă eram junior și am reușit să joc doar un meci și câteva meciuri în Cupă, totuși a fost o experiență foarte mare și am învățat multe lucruri de la dânsul. Totodată, pot să zic că am fost campion atunci. Cumva îi datorez multe, chiar dacă nu am mai avut o relație de atunci, a avut o influență foarte mare pentru mine. Îți amintești vreun sfat pe care ți l-a dat într-un moment important? Să fiu eu, să mă concentrez foarte mult tot timpul și să îmi păstrez atitudinea asta pe care o am tot timpul. Cât de important este pentru un jucător de fotbal să fie el? Pe teren și în afară lui? Este cel mai bine să te simți bine în pielea ta. Pentru că nu are rost să-ți aduci probleme de afară pe teren sau să pui o presiune inutilă pe tine. Pentru că noi facem ceea ce iubim. E complicat să lași probleme la poarta stadionului? Fiecare om are problemele lui, cum și tu ai. Dar noi, când venim pe poarta stadionului și am intrat în teren, avem o plăcere foarte mare și uităm de toate problemele. Suntem cumva privilegiați că putem să facem sportul acesta.

Din Ungaria ai trecut la Concordia Chiajna? Prima dată m-am întors aici, la Csikszereda, pentru doi ani, după aceea am plecat la Concordia Chiajna. De ce le s-a întâmplat mutarea asta? Sincer, am vrut să schimb puțin mediul. Am fost timp de șapte ani, dacă nu mă înșel, jucătorul celor de la Honved, cu trei împrumuturi până atunci, și am vrut cumva să schimb și mediul, cu toate că și aici m-am simțit atunci foarte bine, dar am vrut să încerc și ceva nou. Cu ce simți că te-a ajutat perioada de la Concordia? Am căpătat foarte multă experiență, am jucat atunci toate meciurile, am pierdut și un baraj de promovare la penalty-uri, contra Chindiei Târgoviște, și cumva toate momentele astea te întăresc. Și chiar am învățat foarte mult, am avut parte de antrenori buni cu care am lucrat și sigur am căpătat multă experiență. Și m-am întors aici și, într-un final, am reușit să promovăm. După Chiajna te-ai dus la Șelimbăr. Da, o perioadă foarte bună, pentru că eu sunt stabilit în Șelimbăr. Sunt sibian, dar sunt stabilit în Șelimbăr cu familia și a fost un moment foarte important, pentru că atunci s-a născut și copilul nostru. Toate s-au așezat mănușă pentru mine. Și am avut și rezultate foarte bune cu echipa, chiar dacă e o echipă mică, dar cu inimă mare. Am reușit să intrăm în play-off-ul ligii a doua atunci și cumva s-au așezat foarte bine toate pentru mine. Și te-ai decis apoi să te-ntorci la Csikzereda... Da, am simțit că anul trecut, adică sezonul trecut, poate fi sezonul în care echipa va promova. Mi-am dorit foarte mult să mă întorc aici. Am venit cu o energie foarte bună și cu doar un țel, să promovăm. Ai găsit vreo diferență între cum era când ai plecat și cum era Csikszereda când te-ai întors? Într-adevăr. De exemplu, acum unde suntem aici, în tribuna nouă, cum zicem noi, nu era. Era doar cealaltă tribună și în asta se vede un progres, în tot ceea ce înseamnă infrastructura. Totodată, terenurile de antrenament, condițiile de pregătire sunt la un nivel mult mai ridicat decât au fost atunci când am fost prima dată aici. Și toate lucrurile au mers pe un făgaș normal și toate lucrurile s-au îmbunătățit. S-au îmbunătățit până când ați făcut istorie. Da. Și sunt sigur că, mai ales cunoscând oamenii de aici, din club sau din jurul echipei, sunt sigur că echipa nu o să rămână doar la acest nivel ca și infrastructură sau dorință de performanță. Lumea o să-și dorească tot mai mult, dar acum trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ, să le luăm toate pas cu pas.

<h2>Promovare sărbătorită în autocar</h2>

Spune-ne un pic despre cum s-a simțit momentul promovării. Eram în autocar, nu am sărbătorit pe teren practic, pentru că noi am avut o liniște, pentru că am avut multe puncte avans și am știut că o să vină cândva momentul acesta. Eram în autocar, mergeam spre București, iar în timpul acela juca Reșița cu Metaloglobus și un rezultat de egalitate ne făcea pe noi să fim matematic deja promovați cu cinci sau șase etape înainte de finalul campionatului. Și am văzut toată lumea pe telefoane cu sufletul la gură, ne uitam la meci și a fost un moment memorabil pentru fiecare dintre noi. Ne-am bucurat foarte mult atunci, a fost o descătușare totodată. Ai conștientizat atunci că ați făcut cu adevărat istorie pentru acest oraș? Cumva, da, dar mai mult când ne-am pregătit pentru intrarea în primă ligă ne-am dat seama ce am realizat. Dacă am putea să caracterizăm echipele din Superliga, ce poți să că are special Csikzereda? Rămâne să aflăm. Sper să fim, nu știu, surpriza plăcută a campionatului acesta. Deci acesta e obiectivul pentru acest campionat? Prima dată să ne menținem în prima ligă și, dacă se poate mai mult, de ce să nu?, cum am zis înainte, să fim o revelație, că tot se folosește acest termen. Și obiectivul tău personal? Care va fi? Să fiu sănătos și să pot să-mi ajut cât mai mult posibil echipa.

<h2>„Mă supăr foarte tare și dacă pierd o miuță la antrenament”</h2>

Ai un antrenor care ți-a rămas ca o ștampilă în cariera ta? Simți că și-a pus unul anume amprenta? De la toți am avut de învățat foarte multe. De la Marco Rossi, cum am spus înainte... De la Claudiu Niculescu, cu care am lucrat tot trei ani, și am avut o relație extraordinară cu dânsul. La fel, cu Ianis Zicu, pe care l-am și felicitat după ce a promovat cu Metaloglobus. Cu domnul Eugen Trică, cu care am mai colaborat, și cu Robert Ilyeș, cu care avem ceva special, pentru că am promovat împreună, am scris istorie pentru oraș și e clar că avem cumva o altfel de relație, pentru că am reușit asta. Ai avut un moment special alături de el, de sezonul trecut? Nu știu, tot sezonul, pentru că ne-am înțeles foarte bine de când am venit aici. Cumva, suntem pe aceeași lungime de undă, amândoi vrem să câștigăm indiferent dacă-i antrenament, dacă-i meci. Tot timpul vrem să câștigăm. Așa, din câte știu și de la el, așa a fost și el ca jucător, tot timpul și-a dorit să câștige, indiferent că era o miuță la antrenament sau un meci oficial. Și de aia ne înțelegem foarte bine, pentru că și eu sunt la fel, mă supăr foarte tare dacă pierd vreo miuță la antrenament. Și colegii știu, tot timpul fac glume pe seama mea dacă pierd, știu că nu-mi place. Pentru că spuneai că ai o relație bună cu Robert, e important ca antrenorul să fie și prieten, mai degrabă decât să fie profesorul acela rece din vestiar? Trebuie să fie totuși o diferență, pentru că nu poți să zici că ești prieten cu un antrenor, pentru că trebuie să fie o ierarhie în cadrul unei echipe. Dar, într-adevăr, dacă un antrenor este mai deschis cu tine și ai o comunicare foarte bună, asta se poate duce pe teren și poate fi benefic pentru echipă. Și pentru tine, ca jucător. Raul, care e cel mai frumos moment din cariera ta până acum? Nu știu, pot spune atunci când am câștigat campionatul cu Honved, cu toate că am avut cumva un aport foarte mic la ceea ce a însemnat câștigarea campionatului, pentru că eram junior, dar făceam parte din prima echipă. Și, cum am zis, am și debutat, dar am jucat foarte puțin, însă am fost în fiecare zi acolo, în vestiar, cu băieții la fiecare antrenament și am încercat să dau tot ce aveam mai bun. Și, chiar dacă 1% am putut să ajut, am realizat ceva acolo. Și, clar, alt moment foarte important, promovarea de acum. Ziceam de cel mai frumos moment, care a fost însă cel mai dificil moment din cariera ta? Da, cum am zis și înainte, ratarea promovării cu Concordia Chiajna la penalty-uri, contra Chindiei Târgoviște, atunci am și ratat al doilea penalty și cumva m-a marcat. Dar m-a și întărit, chiar dacă a fost un moment negativ. Spuneai că nu îți place să pierzi. Ce poate învăța un fotbalist din înfrângerile cu care se confruntă? Păi să vadă unde a greșit și să încerce să remedieze acele greșeli și totodată să rămână pozitiv, indiferent de rezultatul final. Cum te descrii tu pe teren? Îmi place să cred că sunt un jucător cu personalitate, că ofer siguranță echipei și calitățile fizice tot timpul au fost unele dintre cele mai bune atuuri ale mele. Dacă ar fi să îi dai un sfat lui Raul de la 18 ani, ce sfat îi dai? Cu mintea de acum, vă dați seama că aș schimba mai multe, dar mă bucur cu ce am realizat până acum. Să zicem că am făcut oarecare greșeli, sau nu neapărat greșeli, ci, din necunoștință, poate, la timpul acela, când poate ar fi trebuit să muncesc mai mult, să fiu mai profesionist sau chestii de genul ăsta, și poate m-ar fi ajutat mai mult în cariera mea. Dar chestiile astea le-am realizat și le-am văzut după ce am făcut pasul la primă echipă la Honved. Dar, cum am zis, sunt mulțumit cu ce am realizat până acum.

Unul dintre cei mai experiemntați jucători ai nou-promovatei Csikszereda a vorbit cu superliga.ro despre traseul carierei sale și bucuria de a juca în prima ligă

Raul Palmeș: „Am reaprins lumina în oraș”

ANALIZĂ

Cu gândul la debutul stagional în faza principală din Europa League, campioana FCSB deschide runda a zecea la Botoșani, o deplasare dificilă în contextul actual. Rivala roș-albaștrilor, Dinamo, va închide etapa pentru a doua oară la rând, în tentativa de a-și prelungi seria de victorii și de a-și confirma poziția pe podium. Va fi, însă, și etapa care am putea asista la un moment istoric: debutantele Csikszereda și Metaloglobus vor fi adversare în premieră în Superliga, iar eventuala câștigătoare ar obține cel dintâi succes în Superliga. Așadar, pe ce trebuie să stăm cu ochii în etapa a zecea?

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0GqYYHzUc3QqfNUcXDHtHFW7nNLAr31qYaivSqGR9wGBoWEUMo1XwDqMY8bFN2WGkl

Situația campioanei e tot mai complicată, după un alt pas greșit, la Miercurea-Ciuc. Iar pentru FCSB urmează o deplasare incomodă. FC Botoșani a câștigat doar o dată în ultimele 16 dueluri cu roș-albaștrii, însă a făcut-o în cel mai recent meci de pe teren propriu: 1-0, în noiembrie anul trecut. În plus, formația lui Leo Grozavu, care are un start de sezon excelent (locul 4, al doilea atac din Superliga) nu pierde acasă din 14 aprilie. Partida din Moldova îi pune față în față pe doi dintre golgheterii Superligii, Mailat și Florin Tănase, care, alături de Nsimba, au înscris de câte cinci ori în actuala stagiune. Jucătorul gazdelor se simte excelent de la revenirea în formația moldavă, în timp ce Tănase pare singurul capabil să găsească soluții pentru deținătoarea titlului, în această perioadă dificilă. Duelul lor poate decide meciul de vineri seară.

Zoran Mitrov_August_2025 - YT.jpg

<h2>Trece liderul și ”examenul Galați”?</h2>

Oțelul a pierdut ultimul meci jucat pe teren propriu, 0-1 cu FC Botoșani, însă, înainte de acest eșec, în actuala ediție de campionat le-a învins acasă pe Dinamo (2-1) și CFR Cluj (4-1) și a remizat cu Rapid (1-1). Așadar, numele importante ale campionatului au avut probleme la Dunăre, astfel că Universitatea Craiova e pusă în gardă. Oltenii au însă un moral excelent și vor să-și confirme statutul de principali favoriți la titlu, pe care i-l acordă din ce în ce mai mulți. Formația din Bănie este neînvinsă în precedentele șase dueluri directe din Superliga și speră să continue această serie.

<h2>După mai mult de patru ani, Dinamo poate lega patru victorii în Superliga</h2>

E un moment excelent pentru Dinamo. Alb-roșiii au trei victorii la rând, toate fără gol primit, și sunt pe locul 3. Nimeni nu are o serie activă de succese mai lungă decât băieții lui Kopic, care, împotriva Farului, au șansa de a reuși un lucru pe care ”câinii” l-au făcut ultima oară cu peste patru ani în urmă. În perioada aprilie-mai 2021, a fost ultima oară când Dinamo a câștigat patru partide consecutive în Superliga. Atunci au fost cinci, iar antrenor era tot un străin, Dusan Uhrin. Rămâne de văzut dacă Ianis Zicu și echipa sa, care au patru înfrângeri în ultimele cinci etape, îi pot opri pe alb-roșii.

Ultimele două clasate, Csikszereda și Metaloglobus, sunt adversare într-un meci care poate schimba ordinea între ele, dar care le și poate aduce prima victorie din istorie în Superliga. Ciucanii au trei puncte, iar adversarii lor doar două și ambele formații vin după rezultate mari, egaluri cu FCSB, respectiv CFR Cluj. Se vor afla față în față și cele mai slabe apărări ale campionatului (câte 20 de goluri primite), dar orice statistică va fi lăsată deoparte în cazul în care vreuna dintre ele se va impune.

<h2>Se păstrează ”norma giuleșteană”?</h2>

Rapid are cea mai bună defensivă din Superliga, cu doar 6 goluri primite, dar nici atacul lui Costel Gâlcă nu este de lepădat. Mai ales acasă, acolo unde alb-vișiniii au marcat de fiecare dată două goluri în ultimele trei meciuri. O serie care se poate prelungi, pentru că urmează meciul cu Hermannstadt, echipă aflată într-un moment delicat: locul 13 și două înfrângeri la rând cu câte două goluri primite. Așadar, ”norma” poate fi confirmată...

<h2>Petrolul a schimbat antrenorul. E suficient?</h2>

Petrolul a devenit a doua echipă care a schimbat antrenorul, în acest sezon de Superliga. După eșecul de acasă cu Dinamo (0-3), al treilea consecutiv pentru prahoveni, Liviu Ciobotariu a fost înlocuit. ”Lupii galbeni” au o singură victorie, doar 6 puncte, cel mai slab atac al campionatului (7 goluri marcate, la fel ca Hermannstadt) și sunt pe poziția a 14-a, prima deasupra retrogradării directe. În acest weekend, ploieștenii joacă în deplasare cu Unirea Slobozia, care a impresionat în actuala stagiune, și fără un antrenor, în condițiile în care căutările pentru un nou tehnician continuă. Un motiv de speranță ar fi că singurul succes tagional a fost obținut cu Metaloglobus, tot la Clinceni, acolo unde va avea loc și meciul de duminică.

<h2>Rezistă apărarea lui U Cluj și contra Argeșului?</h2>

Universitatea Cluj nu are un sezon la înălțimea așteptărilor inișiale, fiind abia pe locul 8. Ardelenii au probleme mai ales acasă, acolo unde încă nu au câștigat în actuala ediție a Superligii. Toate cele trei succese ale băieților lui Ioan Ovidiu Sabău au fost obținute în deplasare. Mai mult decât atât, ”Șepcile roșii” au câștigat precedentele două partide jucate ”afară” fără a lua gol: 1-0 atât cu Farul, cât și cu Unirea Slobozia. Va fi interesant de urmărit dacă defensiva alb-negrilor, printre cele mai solide ale campionatului (8 goluri primite) va rezista și la Mioveni, în fața lui FC Argeș, care are al treilea cel mai bun atac din Superliga, după Universitatea Craiova și FC Botoșani.

<h2>Mandorlini și căutarea ”șocului la echipă” </h2>

Tradiționalul ”șoc la echipă”, care se presupune că vine după schimbarea antrenorului, încă se lasă așteptat la CFR Cluj. De când l-a înlocuit pe Dan Petrescu, Andrea Mandorlini nu a reușit să-și conducă echipa spre victorie, iar situația fostei campioane e tot mai dificilă. Italianul are o nouă șansă să spargă gheața, contra celor de la UTA. Arădenii au fost printre revelațiile startului de campionat, dar acum au o serie de patru meciuri în care nu au câștigat. Însă revenirea din etapa trecută cu FC Argeș, de la 0-3 la 3-3, și faptul că nu au pierdut la precedentele două vizite în Gruia le oferă un moral solid elevilor lui Adi Mihalcea.

Se încheie prima treime a sezonului regular din această ediție a Superligii

Lucruri de urmărit în etapa a zecea din Superliga

Numele lui Dennis Politic stârnește multe sentimente pentru fanii fotbalului, în special după transferul din această vară. Știm deja cine este jucătorul pe care FCSB l-a transferat de la Dinamo, într-o mutare care s-a mai făcut de-a lungul timpului de câteva ori și viceversa, dar parcursul său este unul special. Drumul lui Dennis în fotbal a început cu sacrificiu. Nu al său, ci al părinților, care și-au schimbat radical viața pentru ca băiețelul lor să-și urmeze visul, acela de a deveni fotbalist. La ce au fost nevoiți să renunțe părinții tăi pentru visul tău sau ce au sacrificat? La joburile lor, la joburile pentru care au muncit, pentru care au studiat, erau amândoi într-o funcție foarte bună și la confortul de aici, până la urmă. Au trebuit să meargă într-o țară necunoscută, să o ia de la zero.

În Anglia și-a văzut visul cu ochii aproape de ”Teatrul viselor”, când a început să joace la academia lui Manchester United, unde l-a întâlnit și pe Sir Alex Ferguson. Dacă ar fi să-i poți transmite un mesaj lui Dennis, care juca la Academia lui Manchester United, care ar fi acela? Asta este bună, întrebarea... Să joace fără frică, să joace cu curaj și să fie cât de profesionist se poate. Să-și dea lui cea mai bună șansă, să ajungă cât mai sus Dar una dintre amintirile sale memorabile are legătură cu rivala lui United, Manchester City, dar și cu un fost portar român înalt, care a apărat în poarta ”cetățenilor”: „Am fost copil de mingi în mai multe rânduri când eram la Manchester City. Nu știu dacă lumea știe, după ce am fost la Manchester United, am fost și la Manchester City un sezon. Și da, jucătorii din academie erau copii de mingi de multe ori și eu eram foarte entuziasmat. Pentru că în acea perioadă era Costel Pantilimon portarul celor de la Manchester City. Și mi-aduc aminte și acum că m-am dus în spatele porții și am încercat să-l strig când făcea el încălzirea. M-a auzit că sunt român, a venit, a vorbit cu mine și mi-a promis tricoul la final de partidă și mi l-a și dat. Este încă mare de mine, vă dați seama la cât de înalt e el. Dar un gest foarte frumos, care a însemnat mult pentru mine la vremea aia. Când ajungi în locul în care a pășit și David Beckham este imposibil să nu visezi să-i calci pe urme. Dennis a avut norocul ca fostul mare fotbalist englez să-l urmărească din tribune chiar când a înscris un gol ”în stilul Beckham”. Momentul, însă, nu s-a terminat cu zâmbetul pe buze pentru el. „Eram la Salford, era prima mea experiență la echipa mare, venisem de la Bolton, de la Under-23. Și îți dai seama că a fost un meci cu o încărcătură emoțională deosebită, pentru că era David Beckham, unul dintre cei mai mari fotbaliști. Și, într-adevăr, așa a fost situația, că am marcat chiar cu piciorul stâng de la jumătatea terenului. Dar, cum ai spus și tu, s-a terminat destul de urât meciul, pentru că am avut o problemă la umăr și a trebuit să părăsesc terenul accidentat. Și n-am mai reușit să mă întâlnesc cu el la final”, a povestit jucătorul campioanei. Beckham rămâne însă o sursă de inspirație pentru Politic: „Mi-a plăcut foarte tare și povestea lui, având în vedere ce s-a întâmplat la Cupa Mondială, cu Argentina, când a luat cartonașul roșu și cât hate a primit din partea propriilor fani englezi. Și după, cum s-a ridicat, a devenit căpitanul echipei naționale și cum a reușit să treacă peste acel moment. Și m-a inspirat oarecum povestea lui. Este bine să vezi astfel de lucruri, pentru că puterea lui mentală te inspiră pe tine ca și fotbalist și ca om”. De asta a avut nevoie și Dennis în momentele în care a fost nevoie să stea departe de gazon. Ai schimba ceva la cariera ta, dacă ai putea? Aș schimba să nu mai am atâtea accidentări, dacă aș putea, pentru că accidentările consider că sunt cele care m-au tras în jos până acum. Dacă nu aveam, nu știu, accidentări cu ligamentul încrucișat, accidentări la umăr sau chiar accidentările repetate pe care le-am avut la bicepsul femural, cu siguranță poate eram la un nivel mai înalt.

Politic, Dennis-Dorian

S-a reinventat în România, la Dinamo, unde a trecut prin multe momente, unele bune, care i-au adus zâmbetul pe buze, dar și altele mai puțin bune. Alege însă să se gândească doar la momentele în care a fost fericit alături de câini. „Mă bucur că am luat decizia să mă întorc în țară. O mutare pe care mulți poate o consideră un pas înapoi. Eu am luat decizia și știam că am luat decizia bună. Am avut o perioadă bună și cred că m-a ajutat acea perioadă să cresc și să fiu jucătorul care sunt astăzi”, spune Politic. De-a lungul timpului, numeroși jucători din istoria fotbalului au ales să îmbrace tricourile echipelor considerate rivale, iar schimbul pe ruta Dinamo - FCSB a stârnit întotdeauna reacții. Spune-mi cum se simte să o ai rivală pe FCSB și după aceea să joci pentru FCSB. Eu consider că suntem fotbaliști profesioniști și atâta timp cât suntem pe teren, trebuie să ne facem treaba pentru clubul la care suntem. Spuneai acum un an că în Giulești ți s-a părut cea mai ostilă atmosferă pe care ai întâlnit-o ca jucător în Superliga. Dacă ar fi să te întreb acum, s-ar schimba răspunsul ăsta după ce ai jucat împotriva lui Dinamo? Da, cu siguranță. În meciul cu Dinamo, pe Arena Națională, având în vedere că s-a jucat și la ei acasă, a fost cea mai ostilă atmosferă, în special pentru mine, pentru că am fost acolo și mă așteptam oarecum din partea fanilor să mă huiduie, să mă înjure. Ce să spun? Eu sunt liniștit, consider că a meritat mutarea mea aici. Sunt fericit aici și vreau să dau totul aici, să am rezultate cât mai bune. Ți-a fost greu în momentul în care ai ieșit pe teren și ai auzit marea aceea de oameni? Nu, nu mi-a fost greu. Sincer, mă așteptam la mai rău. Și nu mi-a fost greu pentru că mă așteptam și am fost pregătit mental pentru asta.

<h2>Victoria din Supercupă, seara cea mai frumoasă</h2>

Transferul i-a adus și cea mai mare bucurie din fotbal. A reușit să marcheze chiar în primul său meci cu FCSB și nu doar atât, ci a plecat acasă și cu primul trofeu al carierei. Dacă ai putea retrăi o singură zi din viață, care ar fi aceea? Pentru sentimentele frumoase pe care le-am avut, câștigarea Supercupei, având în vedere că a fost și primul meu meci. Am dat și gol, am luat și eu omul meciul, am și câștigat primul meu trofeu. Și a fost un început așa, cum nu se putea mai bine la noua mea echipă. Poate cea mai frumoasă seară din punct de vedere fotbalistic. Ca sentimente, spune-mi cum este să joci în preliminariile cupelor europene și să te califici și în grupe? Încă mă consider un fotbalist destul de tânăr la 25 de ani, adică mai am mult de învățat și mai am mult de crescut din punctul meu de vedere. M-am gândit și am muncit pentru asta și am sperat să ajung la un nivel cât mai înalt și de asta am și venit aici, la FCSB. Asta mi-am dorit, ăsta a fost un obiectiv al meu pe care l-am și declarat, că îmi doresc să joc în cupele europene. Și sper să îmi adaug cât mai multe meciuri, cât mai multe reușite personale și de asemenea colective. Mi-aș dori să câștigăm și campionatul.

Familia a jucat un rol important în viața și cariera lui Dennis Politic. Părinții săi au fost primele exemple de sacrificiu și muncă. Acum, Dennis este un exemplu pentru fetița sa. Cum sunt părinții tăi? Oameni simpli, oameni muncitori și oameni care au pus în mine acea dorință de a ajunge fotbalist și acea modestie, ca să spun așa, de a munci și de a ținti spre un scop și de a nu mă da bătut până îl ating. Și dacă ar fi să alegi, ce crezi că ai preluat de la mama ta și ce crezi că ai preluat de la tatăl tău? De la mama mea cred că am preluat ambiția și de la tatăl meu cred că am preluat să fiu calculat, să fiu destul de calm în diferite situații. El este mai calculat așa. Cum este rolul de tată? Unul foarte frumos. Primele câteva luni au fost mai grele, de acomodare, să te obișnuiești. Acum este foarte plăcut, chiar este o bucurie foarte mare. Ce ți-ai dori să spună fetița ta despre tine atunci când va fi mare? Că e mândră de mine și că are un tată care e muncitor și care a dat totul pentru familie. De la Brașov la Manchester, de la visurile unui copil la realitatea unui fotbalist matur, povestea lui Dennis Politic e despre curaj și sacrificiu. Despre părinți care au renunțat la tot pentru visul lui. Despre accidentări care l-au pus la pământ și despre puterea de a se ridica iar și iar. La 25 de ani, Dennis a purtat banderola de căpitan la Dinamo și a ales să înceapă un nou drum chiar în culorile rivalei. Acum, cu primul trofeu în mână și cu familia aproape, știe că tot ce a fost greu l-a adus aici. La FCSB, povestea lui nu se încheie. Abia începe.

Dennis Politic - INTERVIU COMPLET - YT Thumbnail.jpg

Parcursul lui Dennis Politic nu a fost deloc ușor. Însă visul său de a avea succes în fotbal l-a împins mereu de la spate

Povestea lui Dennis Politic: sacrificiu, curaj și un vis care continuă

SUPER JUCĂTORUL ETAPEI

Dinamo a obținut cea mai clară victorie a etapei a noua din Superliga, 3-0 cu Petrolul, pe Stadionul Ilie Oană, iar Cătălin Cîrjan a fost implicat, într-un fel sau altul, în toate cele trei reușite ale alb-roșiilor. „A fost vioara întâi”, l-a lăudat Ionel Dănciulescu. „Golul marcat de el e o operă de artă, a rezolvat faza în stil de mare campion”, a continuat fostul atacant, care știe câteva lucruri despre cum se înscrie un gol. La Ploiești, Cîrjan a deblocat partida în finalul primei reprize, când a controlat excelent mingea între doi adversari, apoi a trimis elegant în poartă. Până în acel moment, nu fusese un meci ușor pentru elevii lui Zeljko Kopic. Însă acea reușită, dar mai ales momentul în care a venit, i-a descătușat pe oaspeți. După o oră de joc, eroul din derby-ul cu FCSB, Daniel Armstrong, a făcut 2-0, la capătul unei acțiuni care a început de la Cîrjan. Iar în prelungirile partidei, Maxime Sivis a stabilit rezultatul final, dintr-un assist oferit de căpitanul alb-roșiilor.

Cîrjan, Cătălin Ionuț

A fost a treia victorie consecutivă pentru Dinamo în Superliga și a cincea în ultimele șase etape. În acest interval, doar liderul Universitatea Craiova a avut un parcurs la fel de bun. „Nu începusem foarte bine, dar cred că am arătat bine și în primele trei etape. Din momentul acela am devenit mai uniți, acea bucurie după meciul cu FCSB a fost incredibilă și de acolo ne merge foarte bine”, a explicat Cîrjan, care este integralist în primele nouă runde și are două goluri și trei pase decisive. Cu banderola pe braț, o decizie care l-a responsabilizat, mijlocașul de 22 de ani arată ca un lider pentru o echipă care nu-și impune limite în acest sezon. Pe locul 3 în clasament, la cinci puncte în urma Craiovei, Dinamo poate spera la mai mult decât calificarea în play-off. Chiar dacă alb-roșiii par să fie subestimați. „Am văzut că de noi nu se vorbește la titlu. Noi vrem să muncim în liniște, să adunăm victorii și să o luăm pas cu pas. S-au jucat doar nouă meciuri, o să vedem la final unde vom fi”, a spus Cîrjan, după meciul cu Petrolul. Cu prestații ale căpitanului precum cele de la Ploiești, sunt șanse mari să o regăsim destul de sus pe Dinamo.

Căpitanul ”câinilor” a avut o prestație spectaculoasă în victoria cu Petrolul, de la Ploiești

Dinamo și-a găsit liderul. Cîrjan e SuperStarul etapei a noua din Superliga

La Arad, fotbalul nu e doar joc, e ritual. „E o poveste foarte frumoasă”, spune Alexandru Benga, astăzi unul dintre căpitanii UTA‑ei, despre fenomenul care strânge orașul laolaltă, de la medici și profesori până la preoți care nu lipsesc de la meciurile de acasă. Născut și format la FC Brașov, Benga a traversat Bulgaria, Cipru, Polonia și Azerbaidjan, apoi liniștea lui s‑a așezat la Arad, unde „cam trăiește ceea ce a visat” ca puști. Adică să joace la un club cu tradiție, suporteri și o stare de spirit. Din august 2020, a adunat peste 150 de apariții și a evoluat într‑un lider care spune că „trebuie să conduci prin puterea exemplului și prin acceptare, nu prin impunere”. Iar filosofia lui pentru fotbalul de azi curge firesc: profesionalism 24/24, bucurie păstrată cu dinții, dribblingul ca dialog cu tine însuți, pasa ca încredere în celălalt. Pentru început, vreau să te întreb de ce crezi că există dragostea asta pentru UTA și pentru fotbal în general? E o poveste foarte frumoasă tot fenomenul care este în jurul acestei echipe. Locul lui în oraș, în comunitate, dragostea oamenilor pentru club, indiferent de categoria socială sau de domeniul de activitate, de vârstă. Poți să rămâi surprins că poți să găsești preoți care vin la meci și nu lipsesc de la niciun meci de acasă. Medici sau oameni din orice domeniu de activitate din Arad care sunt foarte legați de acest club. Clubul în sine, având o istorie bogată aici la Arad și în vremurile mai îndepărtate cu foarte multe performanțe, era un loc unde oamenii puteau să aibă clipe de bucurie și de fericire. Și de comuniune, pentru că veneau foarte mulți oameni mereu la Arad, la meciurile de acasă, stadionul era și este aproape plin. Oamenii se întâlneau să petreacă clipe frumoase alături de echipa iubită.

<h2>„E o mulțumire, o împlinire sufletească că ceea ce ai visat oarecum s-a îndeplinit”</h2>

Tu cum te simți aici? Știu că te-am văzut acum vreo două sezoane și părea că ești aici de mulți ani. Părea că te-ai născut aici și ești de-al clubului. Și eu am sentimentul ăsta pentru că e o chimie foarte frumoasă între mine și club și tot acest fenomen și are o logică pentru că eu când m-am hotărât să mă apuc de fotbal când eram mic și am visat să joc la o echipă cu tradiție. Aș spune așa, aș lua un pic de la Barcelona aș fura „mai mult decât o echipă”, cum au ei motto-ul, adică o echipă cu suporteri, o echipă care îți dă o anumită stare de spirit și în afara gazonului și cumva pot să spun că aici la Arad cam trăiesc ceea ce am visat atunci când eram mic. Și cumva e așa o mulțumire, o împlinire sufletească că ceea ce ai visat oarecum s-a îndeplinit. Și acum ai ajuns un lider al vestiarului. Cum te simți din această postură? Nu conștientizez foarte mult chestia asta pentru că totul a devenit natural. Lucrul acesta s-a întâmplat ca o consecință a faptelor pe care le-am făcut sau le fac zi de zi. Pentru mine partea asta de lider mi se pare că trebuie să vină ca o consecință a ceea ce faci și a ceea ce ești. Dacă e să-mi arăt eu viziunea despre cum arată un lider sau un căpitan, tot timpul voi spune că trebuie să conduci prin puterea exemplului și prin acceptare, nu prin impunere. Prin ceea ce faci pe terenul de antrenament, în afara lui, înainte de antrenament, după antrenament, prin exemplu. Mi se pare că așa e cel mai bun mod de a atrage și oamenii lângă tine și de a fi o oglindă a ceea ce înseamnă profesionalismul. Tu când erai mic, la începutul visului, ai avut un exemplu de lider în vestiar? Crescând cu Generația de Aur, exemplul cel mai elocvent a fost Gheorghe Hagi, care era un lider. Nu știam cum era în afara terenului, dar pe teren pe mine mă impresiona foarte tare, cum își asuma responsabilitatea și cum în orice moment greu reușea să creeze lucruri care făceau diferența pe teren și la echipa națională, și la echipele de club la care a jucat. Atunci am început să joc fotbal și nu ratam niciun meci pe care echipa națională îl juca sau echipele lui de club.

Benga, Alexandru

<h2>„Poți să iei toate avantajele pe care societatea ta sau cultura tale le are și să le pui în dezvoltarea fotbaliștilor și a jocului de fotbal”</h2>

De-a lungul carierei, ai jucat în mai multe țări: Bulgaria, Polonia, Cipru, Azerbaijan. Unde simți că ai învățat cel mai mult și ca fotbalist, dar și ca om? Cred că în Polonia. Tot timpul am avut o slăbiciune pentru ei, având în vedere toate greutățile prin care a trecut această țară în trecut, mai ales în al doilea război mondial. Mereu am avut o afinitate pentru acest popor. Ce m-a impresionat cel mai tare este puterea lor de a se reinventa. Au avut de reconstruit o țară întreagă și au făcut-o foarte bine și acum sunt la un nivel foarte înalt. Lucrul ăsta m-a impresionat, pentru că am văzut și cum se face asta. Fiecare om își face treaba, este în locul unde este și o face serios și bine. Au sentimentul ăla de comunitate, de comuniune, de întrajutorare și mi-a plăcut foarte mult. Apoi pe partea asta de fotbal, la fel, într-o continuă dezvoltare. Eu tot timpul spun că sunt ca o mică Germanie, adică și ca infrastructură, stadioane noi, metode super faine de pregătire și cred că dintre experiențele pe care le-am avut eu, Polonia e printre cele mai bune. Putem spune că un jucător joacă pe teren exact cum este mentalitatea țării? În mod general, poți să spui lucrul ăsta. Pentru că particularitățile noastre, ale fotbaliștilor, clar vin și din mediu, din cum am crescut. Dacă ai abilitatea să înțelegi lucrul ăsta foarte bine și foarte devreme, poți să iei toate avantajele pe care societatea ta sau cultura tale le are și să le pui în dezvoltarea fotbaliștilor și a jocului de fotbal. Noi nu putem să elaborăm un joc de fotbal cum au echipele nordice, cu caracteristici specifice țărilor din nord. Și atunci noi, dacă ne înțelegem un pic rădăcinile și felul nostru de a fi, putem să avem un avantaj din chestia asta și da, în mare parte suntem o oglindă a societății în care trăim. Și crezi că fotbalistul român și-a înțeles rădăcinile? Eu cred că aici e o discuție foarte lungă. Nu știu dacă e conștient de rădăcinile pe care le are, dar, intuitiv, sigur da. Cu particularitățile pe care noi le avem ca țară și ca sistem de dezvoltare, fotbalistul român a reușit să se adapteze și totuși cumva să răzbească și să reușească să facă performanță. Acum, sigur, generațiile s-au schimbat, ai acces la mult mai multă informație, ai acces și la liberă trecere, sunt foarte mulți jucători care au făcut o bună parte din juniorat în țări mult mai bine dezvoltate și astfel au reușit să se dezvolte și să ajungă la un nivel mai înalt și bineînțeles să dea și oamenilor care sunt în țară anumite exemple. Exemple de cum poți crește ca un fotbalist profesionist din țările de vest.

<h2>„La mine, totul pleacă de la bucurie”</h2>

Cum vezi tu profesionalismul în fotbal? Să înțelegi că, în primul rând, meseria asta de fotbalist nu se rezumă la timpul petrecut la stadion sau pe terenul de antrenament. Este o meserie care necesită atenție 24 de ore din 24 de ore. Începând de la felul cum te odihnești, cum mănânci, cum te antrenezi pe teren la antrenament, cum te antrenezi înainte, cum te refaci. Deci cu cât ai mai mare atenție și faci lucrurile optime, cu atâta performanța ta crește. De fapt, cred că despre asta e vorba. Trebuie să înțelegi că trebuie să îi dai foarte mult timp și energie. Tu cum îți îngrijești acum corpul, dar și mintea? Păi eu, mai ales având și o vârstă mai înaintată, e nevoie să am foarte mare atenție la tot ceea ce fac în afara stadionului și în afara antrenamentului, dar totul pleacă sincer la mine de la bucuria asta. Mereu am avut și nu mi-am pierdut bucuria asta de a juca fotbal și atunci asta e baza. Și într-adevăr este nevoie să faci sacrificii în alimentație, nu poți să mănânci ce vrei, odihna iar e foarte importantă. Sunt metodele de recuperare care îți iau foarte mult timp și uneori nu prea vrei să le faci. Dar pentru că am bucuria asta și îmi doresc foarte mult să joc fotbal, lucrurile astea nu le văd ca fiind foarte grele. Și sunt atent la tot ce fac. Cum am zis, mă odihnesc foarte bine, am o dietă foarte echilibrată și mă antrenez foarte mult. Te antrenezi și înainte, și după antrenament? Da. Adică sală sau refacere? La sală sunt tot felul de protocoale sau de exerciții de antrenament pentru prevenirea accidentărilor, pentru întărirea mușchilor, care chiar contează în jocul de fotbal. Și petrec foarte mult timp în sală și cum am zis, o fac pentru că îmi place, adică nu o simt ca pe obligație sau ca pe o presiune. E important și trebuie să ne păstrăm chestia asta de bucurie și de fericire în jocul de fotbal, pentru că de aici izvorăsc lucrurile bune. Și pentru copii și juniori, și pentru noi ca sportivi profesionisti, și pentru suporteri. Te vezi antrenor? Mă văd antrenor. Nu știu dacă o să și fiu, pentru că nu m-am hotărât încă. Acum sunt la stadiul în care experimentez și la stadiul în care rezolv treaba cu birocrația. Mă școlesc în toate privințele și în partea asta de antrenorat, încerc să-mi iau licențele, carnetele și să fac toți pașii necesari, chiar dacă, încă o dată, nu sunt sigur că o să iau pe drumul ăsta, încă nu m-am hotărât. Încerc să experimentez și sunt sigur că o să păstrez în domeniul în care o să activez aceeași motivație și plăcere pe care o am și acum în cariera asta de jucător. Așa ai fost de la început? Sau bucuria asta a fost mai degrabă dezvoltată? De la început a fost asta. Când am început să joc fotbal, nu aveam o istorie de sport în familie, pur și simplu am văzut un meci de fotbal și am zis gata, acesta e sportul pe care-l iubesc. Erau vremurile în care stăteam toată ziua afară cu vecinii și jucam toate sporturile posibile de dimineață până seara. Era perioada aia în România cu Generația de Aur, cum am zis și mai devreme, perioada campionatului mondial din America, după aia din Franța în 1998 și eram no, toți copiii, super conectați la tot ce se întâmplă din punct de vedere fotbalistic. Întâietate avea jocul de fotbal pe stradă și așa s-a născut pasiunea asta a mea pentru acest sport. Au fost momente, sincer, când nu neapărat că mi-a scăzut bucuria, dar au fost și multe piedici în calea acestei pasiuni sau bucurii, dar mă bucur că am trecut peste ele și mi-am păstrat aceleași sentimente și acum. Care a fost cea mai mare piedică? Așa, sincer, cea mai mare piedică a fost tocmai sentimentul ăsta pe care îl aveam când eram copil, că fotbalul e ceva foarte, foarte serios. E foarte serios și nu-ți permiți să greșești, să încerci ceea ce vrei la antrenamente sau la meciuri. Meciurile pe care le aveam când eram junior. Să zic că era un sentiment excesiv de militărie. Asta am resimțit eu, pentru că mereu am identificat dragostea asta pentru sport cu creativitatea, cu bucuria, cu spontaneitatea și cumva de fiecare dată când lucrurile astea erau estompate, simțeam în interiorul meu o frustrare. Acum când stau și mă uit în urmă, mă bucur că pot conștientiza aceste detalii și cred că pot să dau și eu mai departe niște lucruri care îi pot ajuta cel puțin pe micii jucători de fotbal.

<h2>„Am ajuns la concluzia că nu mi-aș dori să fiu antrenorul copilului meu”</h2>

Ce crezi că are nevoie un fotbalist junior, un copil din România, atunci când începe să joace fotbal? În primul rând, copiii au nevoie de foarte multă libertate pe teren. Au nevoie de foarte mult spațiu unde să încerce, cel puțin în prima parte a carierei lor, când sunt mici, tot ce le trece prin cap legat de fotbal, pentru că așa acumulează experiență. Să fie încurajați să încerce și să aibă inițiativă, să-și dezvolte capacitatea asta de a lua decizii. Ușor, ușor, chiar dacă sunt la o vârstă fragedă, ei înmagazinează orice experiență pe care o au și se dezvoltă permanent, dacă sunt încurajați și se simt protejați. De asta cred că au nevoie în prima parte și pe tot drumul ăsta de formare de foarte multă înțelegere, de foarte mult apel la entuziasm. Până la 16 ani nu trebuie să te intereseze rezultatul. Pe tine trebuie să te intereseze cum creezi jucătorii, individual, că tu îi pregătești practic pentru fotbalul mare, când ajung sus. Cum ar fi să-ți antrenezi copilul și să-l formezi în așa fel încât greșeala să nu aibă loc în creșterea lui? Să nu-i fie frică. Eu am stat și m-am gândit foarte mult la chestiile astea și am ajuns la concluzia că nu mi-aș dori să fiu antrenorul copilului meu. Mi-aș dori să îi rămân doar tată. Pentru că sunt două lucruri total diferite. Cred că ar fi o presiune și pentru mine, dar mai ales pentru ei, de fapt, că am mai mulți copii care joacă fotbal. Legat de asta mi-aș dori să le rămân tată. Cred că ar fi mult mai sănătos pentru relația dintre părinte și copil să fie o diferențiere clară. Apoi legat de greșeală, n-aș face un mare caz din chestia asta, adică n-am cunoscut încă un om care să nu greșească în viața lui. Doar Iisus Hristos ca om nu a făcut nicio greșeală, niciun păcat. Deci nu există om fără să greșească. Adică l-aș încuraja mereu să învețe din greșeli, să înțeleagă de ce s-a petrecut acea greșeală și să o ia de la capăt fără nicio problemă. Pentru că dacă nu te raportezi la greșeală și la lucrurile care nu îți ies, cred că poți să treci peste ele mult mai repede, dar și să evoluezi mult mai rapid. În evoluția ta, care e cea mai mare lecție pe care ți-a dat-o fotbalul? Din cum văd eu, fotbalul se oglindește sau se aseamănă foarte bine cu viața. Și fac așa o paralelă, când ai mingea la picior și driblezi e ca și cum ai fi un om care trece prin greutățile vieții. Sau când dai o pasă unui coechipier, ca să poți să realizezi o pasă, trebuie să te înțelegi cu coechipierul, să ai o colaborare cu el, o coordonare, un lucru în echipă. În viață ai nevoie să trăiești așa într-o comunitate, într-o comuniune cu oamenii, cu vecinii, cu cei din orașul tău. Cred că cea mai importantă lecție este să o iei mereu de la capăt și să nu-ți pierzi bucuria. Sunt zeci de mii de antrenamente, sute de meciuri pe care le-am jucat. Dacă stau așa să trag o linie, sentimentele au fost mereu aceleași, de entuziasm și de nerăbdare să înceapă meciul sau antrenamentul. Și în viață aștepți o nouă zi cu curiozitate și nerăbdare. Și cumva cred că asta e lecția. N-am stat așa mult să mă gândesc, dar cred că asta ar fi o lecție importantă. Ai zis despre pasă. Știu că pasa este și subiectul licenței tale pentru examenul de antrenorat, dar vreau să te întreb dacă nu cumva pasa e cel mai important element din fotbal, apropo de conexiune. Poate da, golul e cel mai decisiv, dar fără pasă n-ai ajunge acolo, nu? Așa e, ai dreptate. Pasa e foarte importantă. Eu însă aș începe de la dribbling, sincer. Pentru că, totuși, seara sau când se termină ziua și ne terminăm programul de lucru sau când ne terminăm întâlnirile, rămânem singuri mereu în fața oglinzii noastre. Mereu. Și când ne trezim, prima oară suntem singuri. Așa e și în dribbling, când ai mingea la picior, ești tu cu mingea și ai nevoie să te miști foarte bine, așa încât adversarii să nu îți ia mingea. Deci să treci cu bine peste toate obstacolele pe care le ai. La fel cum și noi, ca oameni, în primul rând trebuie să ne rezolvăm problemele pe care le avem noi cu noi, ca să putem după aceea să ajungem să dăm o pasă bună. Ultima mea întrebare este dacă ar fi să trimiți un mesaj pentru noua generație de fotbaliști, care ar fi acel mesaj? Le-aș spune că e super fain sportul ăsta, să se bucure de el. Acum e problema asta care e deja super discutată și super analizată, problema gadgeturilor care acaparează viața tinerilor. Le-aș spune că dacă îi dau timp fotbalului și jocului, o să găsească cu siguranță o grămadă de bucurii și pe teren. Bucurii chiar mai durabile sau mai intense decât timpul petrecut în fața dispozitivelor electronice. Am discuția asta foarte multe ori cu colegii mei de aceeași vârstă și când ne aducem aminte de jocurile pe care le aveam în copilărie, care acum par prostești, plictisitoare, și când discutăm despre ele, avem un sentiment în stomac de super mare bucurie sau super mare plăcere. Cel puțin noi de vârsta noastră nu am da niciodată sentimentul ăsta pe altceva. Nu știu dacă prin gadgeturi poți să ajungi la un nivel de trăire și de bucurie atât de mare ca acel sentiment pe care îl aveam atunci când eram pe stradă, când eram mici. Cred că nivelul de dopamină era mult mai mare și mult mai intens față de nivelul de dopamină pe care ți-l dă tableta sau telefonul. Deci, asta le-aș zice: să dea timp fotbalului.

Meciul de fotbal dintre CFR Cluj si UTA Arad in Superliga Nationala, sambara 19 iulie 2025, la stadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca. © Action Foto / Mihaela-Ionela Bobar. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

La UTA, bucuria e busola. Benga a înțeles-o simplu: întâi driblezi tu cu tine, îți reglezi pașii, îți domolești fricile, apoi pasezi și ai încredere în celălalt. De aici se construiește golul pe teren, iar în viață se formează comunitățile care umplu stadionul și vestiarele care cresc, cu calm, un lider așa cum e Alex. Concluzia e clară. ”Bătrâna Doamnă” va rămâne tânără prin astfel de oameni. În centrul apărării, Alexandru Benga ține sus standardul și spiritul: nu doar un căpitan, ci o stare de echilibru care face loc bucuriei să joace mai departe.

Fundașul central cu peste 150 de meciuri pentru UTA este un lider care conduce prin exemplu

Alex Benga: „Să nu-ți pierzi bucuria”

Andreea Cio

În vara lui 2025, Alessandro Murgia a semnat cu <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-universitatea-cluj">Universitatea Cluj</a>, după două sezoane foarte bune în tricoul lui <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/afc-hermannstadt">FC Hermannstadt</a>. Italianul de 29 de ani s-a remarcat în Superligă printr-un joc matur, echilibrat, cu 62 de meciuri, 6 goluri și 4 assist-uri în perioada 2023–2025. A fost împrumutat de SPAL la Hermannstadt în august 2023, iar în iulie 2025 s-a transferat liber la „U” Cluj, după ce clubul italian a intrat în faliment și a fost exclus din competițiile profesionale.La Cluj, a debutat inclusiv în preliminariile UEFA Europa Conference League, iar până la final de august adunase deja 6 meciuri și 1 gol în Superliga. Profilul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/murgia-alessandro-c262d49d">Alessandro</a> e construit în jurul inteligenței tactice și paselor care deschid spații. Joacă calm și precis, cu o claritate pe care a învățat-o încă de când a pus tricoul lui Lazio pentru prima oară pe el. Deci, task-ul lui principal nu e să marcheze. Dar și când marchează, o face cu stil: așa cum a făcut-o, de exemplu, în Supercupa Italiei 2017, când a înscris pentru Lazio în minutul 90+3 și a adus trofeul în fața lui Juventus.L-am întâlnit pe Alessandro pe Cluj Arena și ne-a povestit despre ce înseamnă pentru el „Fratelli d’Italia”, sosirea în România și noua aventură de la „U”.

<h1 style="text-align:center;">Ciao! Sunt Alessandro Murgia și joc pentru U Cluj.</h1>

Îți amintești ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal în copilărie? Prima mea amintire este când mă antrenam și jucam cu tatăl meu. Până la 10 ani, jucam doar cu el. Apoi am început la clubul local. Cele mai frumoase amintiri sunt antrenamentele pe care le făceam cu el, acasă sau în parc. Sunt cele mai dragi amintiri. Tatăl tău a fost prima persoană care a crezut în tine? Da. Și care continuă să creadă în mine azi. E cea mai importantă persoană din viaţa mea, atât în fotbal, cât și în afara lui. E un reper pentru mine. Avem o relație foarte bună. A fost mereu alături de mine, în toți acești ani, inclusiv fotbalistic. A călătorit mult să mă vadă, mai ales când eram mic. Așa că da, a fost persoana care a crezut în mine mai mult decât oricine de la început. Îmi spunea să fac ceea ce știu, să mă distrez, să-mi folosesc capul, să fiu profesionist, pe teren și în afara lui. Totuși, mi-a dat libertate fără prea multă presiune. Spunea că fotbalul e frumos, că eu iubesc fotbalul, că îmi place să joc. „Fă ce știi să faci și distrează-te.” Astea au fost sfaturile lui. Și când a fost cel mai mândru de fiul său? Cred că mereu. Nu a fost mândru pentru ceea ce am făcut, ci pentru cine sunt. Pentru că sunt Alessandro. M-a învățat multe lucruri: să fiu politicos, respectuos, modest, profesionist. Tot ce sunt azi se datorează lui.

Ce înseamnă pentru tine că te-ai născut și ai crescut la Roma? Roma e orașul meu: locul unde m-am născut și am crescut. Îmi lipsește. Îmi lipsește puțin să vorbesc cu oamenii din Roma. Întotdeauna port orașul cu mine, atât din punct de vedere fotbalistic, cât și ca oraș. Însă trebuie să spun că și aici, în România, mă simt foarte bine. Îmi place viaţa aici, se trăiește bine, așa că sunt mulțumit. Cum era micul Alessandro? Un băiat simplu, liniștit, cu zâmbetul pe buze, pentru că îmi plăcea să glumesc. În același timp, mi-a plăcut mereu să muncesc, să fiu constant în ceea ce fac, foarte precis, foarte schematic. Însă mă consider un băiat foarte simplu.&nbsp;

<h1 style="text-align:center;">Am crescut cu tricoul lui Lazio. E ca a doua piele a mea, ca o a doua familie.&nbsp;</h1>

Care a fost adevărata motivaţie pentru care ai vrut să devii fotbalist? Cred că m-am născut cu o pasiune pentru fotbal. A fost destinul, probabil așa trebuia să fie. Încă de când eram mic iubeam și încă iubesc sportul ăsta: îmi place să-l urmăresc, să învăţ, să mă perfecţionez. Învăţ de la alţi jucători, din punct de vedere tehnic și uman. Am învățat și învăț că fotbalul e pe teren, dar şi în afara lui. Cred că ăsta a fost destinul, că așa trebuia să fie și sunt fericit că fac ceea ce iubesc. Ce jucători studiezi în prezent? Iubesc fotbalul, așa că îmi place să analizez orice jucător, de pe diferite posturi, din echipe diferite. Nu am avut un punct de referință. Totuși, ca mijlocaș, studiez mai mult mijlocașii, care pot fi Zidane, pe vremuri, dar și cei moderni, Verratti, Thiago Alcántara. Când erai copil, erai suporterul cărei echipe: Lazio sau Roma? Lazio. Am crescut cu tricoul lui Lazio. Acolo am început la 10 ani, până la 20-21. Pentru mine e ca a doua piele a mea, ca o a doua familie. Încă o urmăresc cu pasiune.

Cum a fost ziua când ai semnat contractul de profesionist cu Lazio? Eram la echipa Primavera și a fost primul meu contract. Evident, o emoţie incredibilă, dar în același timp și un stimul să continui să progresez, pentru că am simțit că există posibilitatea de a continua să trec la următorul nivel. A fost cu siguranță un moment de mândrie pentru mine și familia mea, dar și un lucru care m-a ajutat să dau mai mult. Cum a fost să joci contra Romei? Emoţionant! Foarte emoționant, pentru că un derby în Italia, mai ales în Roma, se trăiește în întreg orașul. Toată săptămâna este o pregătire pentru un meci așa cum e derby-ul , astfel că presiunea e mare, presiunea, de asemenea. Dar e emoționant și cred că orice jucător vrea într-o zi să joace derby-ul Romei, pentru că e cu adevărat frumos. Ai marcat golul decisiv în Supercupă, contra lui Juventus. Ce ai simțit? Și aceea a fost o emoție indescriptibilă, și acum mi-e greu să o descriu. E visul oricărui copil: să marchezi în ultimul minut contra unei echipe care la acel moment cred că era cea mai puternică din Italia, cu tricoul lui Lazio, tricoul visurilor lui, și să dai golul care te face să câștigi o cupă în ultimul minut. E un vis pe care îl păstrez și azi cu mine și care mă motivează să ating și alte obiective precum acela. Îți amintești senzația pe care ai avut-o când ai auzit prima oară imnul Italiei pe teren? Da, îmi amintesc. E emoţionant. Naționala e ceva emoționant pentru orice jucător, fie italian, fie de altă naţionalitate. E o emoţie care te încarcă, te face să abordezi meciul cu multă energie, ca şi cum milioane de oameni sunt pe teren cu tine. O emoție cu adevărat mare.

Care sunt versurile tale favorite? „Fratelli d’Italia” sunt cele mai frumoase cuvinte, pentru că suntem ca o familie care face parte din aceeași națiune, pe teren și în afara lui. Cred că imnul e un lucru care unește multe persoane - bărbați, femei, copii, bătrâni. E un lucru care unește, așadar e un imn profund. Care e cel mai important lucru pe care l-ai învățat jucând în Italia? Că e important să fii constant zi de zi, meci de meci, tot timpul anului. Pentru că era un campionat dificil, foarte tensionat, și era nevoie de constanță și profesionalism în fiecare zi. Asta este ceea ce am luat cu mine din experiența din Italia, unde e o presiune foarte mare, pe teren și în afara lui. Ți se cere să câștigi toate meciurile și pentru a câștiga meciurile ai nevoie să muncești zilnic. Simţi că ai adus lucrurile astea în România? Da, fac parte din mentalitatea mea. La Hermannstadt anul trecut, acum la Cluj, vor cunoaște un Alessandro care are această mentalitate, care vrea să câştige, vrea progreseze în fiecare zi, vrea să muncească. Asta aduc cu mine. Ce te-a făcut să spui „da” ofertеi din România? Mi-am dorit mereu o experienţă în străinătate. Când am primit oferta din România, nu m-am gândit de două ori. Am spus imediat da și am venit. A fost un context în care eram dorit, unde știam că pot urca. Alegerea a fost simplă. Și din punct de vedere personal, pentru a învăța o cultură nouă, o limbă nouă, să descopăr orașe noi, obiceiuri noi. Sunt fericit că sunt aici. Și ce ai învăţat până acum în România? Cu siguranţă limba română și engleză, nu foarte bine, dar vorbesc și în engleză. Acum înţeleg bine româna, nu o vorbesc încă perfect, dar anul ăsta voi lua lecţii ca să pot da interviuri și în română. E o promisiune. Care este cuvântul tău preferat în limba română? „Frumos” – mi se pare un cuvânt frumos și dulce, dar sunt multe altele. Unele cuvinte sunt similare cu cele în italiană, așa că din punctul ăsta de vedere e puţin mai ușor. E o limbă latină, deci îmi place. Cu ce jucător român ai devenit apropiat? Ai prieteni între jucătorii de aici?Am găsit un prieten extraordinar anul trecut, Tiago Goncalves, care e încă la Hermannstadt. Cred că am găsit un frate. Vorbim des, suntem în contact, îi doresc numai bine în noul sezon, așa cum știu că și el îmi dorește mie. Avem o relaţie minunată și sunt fericit pentru asta.

Ce înseamnă pentru tine să semnezi cu U Cluj? Am acceptat imediat să vin aici, pentru că știam că intru într-un mediu bun, unde au idei și obiective frumoase. Echipa, staff-ul, clubul sunt serioși, orașul e frumos, fanii sunt fantastici. În trecut nu a fost ușor să joci împotriva U Cluj, acum sunt fericit să joc pentru ei și să încerc să câştig. Cum ți s-au părut fanii U Cluj când ai jucat împotriva lor? Incredibili. Au fost mulţi, atât la Sibiu, cât și aici. Se fac auziți, sunt ca un om în plus pe teren atunci când joci. Avem responsabilitatea să dăm totul pentru ei, pentru că sunt parte a orașului și a clubului, și sunt convins că noi, echipa, vom lupta pentru ei. Ce simți când marchezi un gol? Poţi descrie momentul, sentimentul? Când marchezi e cu adevărat emoţionant. E ca și cum culegi roadele muncii din timpul săptămânii, atât personal, cât și ca echipă. Evident, întotdeauna am preferat să marchez pentru a ajuta echipa, nu să marchez și atât. Pentru că, înainte de toate, importante sunt grupul, munca din fiecare săptămână, obiectivele echipei. Dacă pot ajuta echipa marcând, e o emoţie mare. Apoi să vezi fanii bucurându-se, fericiți e cu adevărat minunat. Ce ai descoperit despre tine trăind departe de casă, într-o altă ţară? M-am maturizat mult ca om, ca fotbalist și ca tată. Am descoperit că am o mare forţă mentală. Nu e uşor să pleci într-o ţară nouă, cu altă limbă și o cultură diferită, dar asta mi-a dat energie pe teren și în viață. Sunt fericit, entuziasmat, abia aştept să încep sezonul. Ce ai vrea să spună lumea despre tine, ca jucător, dar și ca om, după ce ieși de pe teren? Sper să vadă ce ofer pe teren și în afara lui. Întotdeauna dau 100 %, dau totul pe teren pentru coechipieri, staff, fani, club. Sunt modest, altruist, simplu, zâmbitor, energic. Când nu e fotbal, ce te face să te simţi bine? Îmi place să știu multe lucruri, să vorbesc cu familia și prietenii, dar și să descopăr lucruri noi, să vizitez orașul. Sunt pasionat de tatuaje, mă uit la emisiuni despre tatuaje. Sunt foarte pasionat de gătit și îmi place să studiez ce pot prepara în bucătărie pentru oaspeți. Apoi sunt un profesionist, îmi place să am grijă de corpul meu, deci sală, recuperare, monitorizarea corpului și a minții pe teren și în afara lui. Cum îţi îngrijeşti mintea? Pentru mine, cheia e să trăiești prezentul. Prezentul ajută mintea să funcţioneze bine în fiecare zi. Gândindu-te la ce poți face cel mai bine la momentul e cheia pentru a avea o minte focalizată pe obiectiv.

Poţi să ne spui un film sau o carte care te-a mișcat cu adevărat? Îmi plac filmele de acțiune, cele intense care te ţin lipit de ecran, și filmele Marvel. Sunt pasionat de ele. Le mai urmăresc în avion sau în autocar, când avem timp să mai vedem câte un film. Nu sunt fan TV, îmi place să citesc, să stau în aer liber și să mă plimb, dar prefer filmele de acțiune. Ce îţi place cel mai mult la viaţa ta acum? Îmi plac viaţa în vestiar, în grup, căutarea unei noi case, explorarea orașului, a restaurantelor, să merg în centru, discuţii cu colegii despre obiective, despre ce nu a mers bine sezonul trecut, ce putem îmbunătăţi. Îmi place să cunosc oameni noi la club: stafful, suporterii, atașamentul lor pentru club. E grozav. Care e o întrebare pe care ţi-ai dori să nu ţi-o mai pună lumea? E greu să găsesc una acum. Nu știu, e dificil. Dar o întrebare la care ți-ar plăcea să răspunzi? Poate… „Ce te face fericit?” Dacă mă întrebi asta, știu ce mă face fericit. Pentru mine, fericirea e să fiu aici acum. Să fiu aici e foarte emoţionant. În fiecare zi abia aştept să încep ziua și să fac ce iubesc.

<h1 style="text-align:center;">Tatuajele, opere de artă pe corpul meu.</h1>

Care e cel mai frumos compliment pe care l-ai primit? Cred că cel mai frumos compliment e când îmi spune cineva că sunt o persoană politicoasă. Politicos, simplu. Pentru mine, educaţia și respectul sunt importante. Sunt lucrurile pe care mi le-au insuflat părinţii și pe care vreau să le transmit copiilor mei.&nbsp;Și acum, să vorbim puțin despre tatuajele tale. Care a fost primul tatuaj? A fost pe picior, dar acum e acoperit de altele. Am pierdut numărul tatuajelor. Nu știu câte sunt. Sunt pasionat de ele, îmi plac mult. Am început la 15 ani, evident cu acordul părinților, pentru că nu se putea altfel, fiind minor. De ce îţi plac tatuajele? Nu știu, e ca și cum sunt opere de artă pe corpul meu. Îmi place să pot pune operele de artă făcute de artiști pe corpul meu. Am ales desene precise, ceea ce îmi plăcea făcut într-un anumit mod. Am studiat proiectul cu tatuatorul și am decis să-l replic pe pielea mea, pentru a da corpului meu ceva special. Dacă ai putea alege un tatuaj care să spună ceva real despre tine, pe care l-ai alege? Poate leul de pe pulpă. E semnul meu zodiacal și reflectă personalitatea mea. Sunt aventuros, concentrat, așa că leul ca animal poate fi ceva ce mă reprezintă. Poţi spune ce înseamnă tatuajele tale, mai ales cel de pe gât? E egiptean, stil realist. Mi l‑a făcut un artist din Roma, care e un prieten bun. A fost dureros, foarte dureros. Dar e ceva ce am vrut și ce am suportat. Sunt fericit să-l am acum. Ce spun oamenii despre tatuajele tale? Mulţi spun că sunt foarte frumoase și se potrivesc bine pe mine. Spun că am un chip simplu, dar cu multe tatuaje. Sunt desene puternice. Ce înseamnă pentru tine să-ți porți povestea pe propria piele? E ca și cum tatuajele tale spun povestea ta, nu-i așa? Da, sunt într-un fel povestea mea, dar și un lucru care mie îmi place, care face parte și din procesul meu de creștere. Am început tocmai la 15 ani și probabil voi termina mai târziu, pentru că încă am ceva spațiu pe corp. Dacă tatuajele tale spun o poveste, care ar fi titlul ei? Probabil titlul ar fi „Ce e mai bun urmează să vină”, pentru că încă e o istorie care trebuie scrisă și vedem ceea ce îmi rezervă viitorul.

Meciul de fotbal dintre AFC Hermannstadt si FC Universitatea Cluj in Supeliga Nationala, la stadionul Municipal Sibiu, duminica 3 august 2025. © Action Foto / Simion Sebastian Tataru Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/murgia-alessandro-c262d49d">Alessandro Murgia</a> joacă și trăiește fotbalul cu zâmbetul pe buze, cu răbdare, disciplină și speranță în drumul lui. Crede în muncă, în colegi, în tatăl care l-a învățat să fie politicos și liber în același timp. Și în ceea ce nu s-a întâmplat încă. Pentru că povestea lui nu se scrie în grabă. Se scrie pas cu pas, pe teren, în vestiar, pe piele și în toate experiențele care îl fac mândru nu neapărat pentru ceea ce face, ci pentru cine e.

La povești italienești cu mijlocașul lui „U” Cluj

Murgia: „Fă ce știi să faci și distrează-te”

Claudiu Petrila are 24 de ani și poartă <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/petrila-claudiu-16d1c281">numărul 10 la Rapid</a>. Ce început frumos și optimist de poveste, nu? Tinerețe și ambiție în vișiniu. Joacă din suflet, cu inimă și viteză. Până acum, în sezonul 2025-2026, a bifat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/petrila-claudiu-16d1c281">șase meciuri</a> în Superliga, cu un gol și un assist. Sezonul trecut a încheiat cu opt goluri, 11 pase decisive și multe speranțe pentru această nouă etapă. A venit la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a> în vara lui 2023 și, de atunci, a devenit idolul tribunelor. Este acel gen de jucător care nu intră pe teren doar cu glezna fină, ci și cu pieptul plin de ambiție. Și suporterii văd asta, tocmai de aceea Petrila e mai mult decât un simbol. E fața și zâmbetul Rapidului.L-am întâlnit într-o dimineață fără meci, dar cu chef de povești. Ne-am urcat în mașină, am oprit în locuri care contează și ne-am plimbat printre amintiri, meciuri și visuri.&nbsp; Acum, numărul 10 al Rapidului, atunci, copilul crescut în Sânnicolau Român, în județul Bihor. Știa că va ajunge departe de când a făcut prima dată cunoștință cu mingea. Drept urmare, s-a urcat în tren și a plecat să-și trăiască visul, de care spune că încearcă să se bucure în fiecare moment. La 6 ani, primul lui antrenor, Markovic, i-a zis că are talent și poate ajunge ceva. Acolo a fost începutul. Prima gară.&nbsp;

<h1 style="text-align:center;">„Giulești în două cuvinte? INFERN MAGIC”</h1>

Ce sfat i-ai da tu lui Claudiu copil, care se juca în Sânnicolau Român?&nbsp; Să continue să viseze, pentru că tot efortul pe care îl depui când ești mic într-un final merită. Cum era Claudiu când era mic?&nbsp; Timid, rușinos, să zic așa, și tăcut, foarte tăcut.&nbsp; Îți mai amintești care a fost primul tău tricou de fotbal? Când am început fotbalul, cred, la șase ani, aveam tricouri de la echipă, de la Juventus Oradea.&nbsp; Acolo am stat până la vârsta de opt sau nouă ani. După am făcut pauză până la 12 și după am început din nou la Oradea.

După Oradea, drumul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/petrila-claudiu-16d1c281">Claudiu</a> a oprit în câteva gări, din care și-a adunat lecțiile care îl fac omul și jucătorul de azi… când, cu vișiniu în suflet, culoarea lui, e locomotiva <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapidului</a>. Petrila, numărul 10, care <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-luat-mingea-si-am-asezat-o-la-punctul-de-la-11-metri-0b9b6668">intră cu ambiție pe teren</a> ca să arate adversarilor că „Aici e Giulești”.&nbsp;Cum a fost sentimentul când pentru prima oară ai pășit pe gazonul din Giulești?&nbsp; A fost un sentiment unic. Chiar dacă nu este foarte mare, în spatele lui este o poveste foarte frumoasă. Acum e un pic mai ciudat, pentru că stau în tribună, nu sunt învățat, sunt învățat să fiu în teren, dar se vede frumos și de aici.Cum a fost prima oară când ai înscris pe Giulești și ai auzit suporterii bucurându-se? Mă uitam în jurul meu și vedeam pe toată lumea că mă aplaudă. Atunci am simțit că am venit într-un loc bun. Nu eram învățat cu atât de mulți fani la meci, cu galeria așa mare. Este altceva și cred că este ceva unic în România. Am jucat și eu împotriva lor aici și știu foarte bine cum este, cum am simțit.&nbsp; Cum este să porți numărul 10 la Rapid? Este frumos, dar a venit cu o presiune, pentru că este un număr foarte important. Dar am încercat să nu mă gândesc la asta și să fac ceea ce știu mai bine. Am fost întrebat dacă îmi doresc să iau numărul 10. Și în secunda de aia am spus că da, m-am simțit că sunt pregătit să zic așa. Eu în sinea mea dau totul mereu. Dacă ar fi să descrii Giuleștiul în două cuvinte, care ar fi?&nbsp; Infern magic.

În spatele magiei de pe teren stau orele obișnuite din zi. Melodiile de dinainte de meci, pizza și știrile de după. Stau adrenalina, gândurile și lucrurile simple pe care jucătorii le fac ca să se încarce pentru minutele de pe gazon. Așa că în drumul nostru spre următoarea oprire, am petrecut cu Claudiu o repriză de normalitate.&nbsp; Ai vreo piesă preferată pe care o asculți înainte de meci?&nbsp; În general, BUG Mafia ascult în general înainte de meciuri. Asta cred că mă motivează cel mai bine. Și după cum te relaxezi după meciuri?&nbsp; Acasă, o pizza, mă uit la știrile spre meci, să văd ce mai zic oamenii și după la somn. Dar când pierdem, nu. Nu-mi place să mai aud nimic, sincer. Pentru că nu-mi mai arde de povești. Cred că după meci, cel mai rapid adorm pe la vreo 4:00 -4:30. Cam așa. Și la ce serial te uiți până la ora aia?&nbsp; Acum, sincer, nu prea urmăresc nimic. Pentru că am impresia că le-am terminat pe toate alea bune. Care ar fi top 3 la tine pe seriale?&nbsp; Vikingii ar fi primul. Prison Break, al doilea. Și al treilea... Casa de papel poate să fie pe trei, deși e bătălie mare.&nbsp; În trafic cum ești? Te enervezi?&nbsp; Depinde de situație, sincer. Dacă văd că nu-i vina mea sau că eu încerc să merg frumos și unul se bagă sau încerc altceva, da, mă enervez. Dar când sunt eu de vină, tac din gura.&nbsp; Și în afara fotbalului, ce mai faci, Claudiu?&nbsp; În timpul liber îmi place să mai ies.&nbsp; La un restaurant bun cu prietena, mai ieșim cu cățelul la o plimbare. Zi-mi, care dintre voi se trezește dimineața să iasă cu cățelul?&nbsp; Când am eu liber, mai ies eu uneori. Dar, în general, cam ea iese pentru că mă lasă să dorm să mă odihnesc pentru antrenament.&nbsp; Care e ultimul drum lung pe care l-ai făcut? Ai fost acasă cu mașina?&nbsp; Da, cred că București - Oradea sau Oradea - București. Cred că a fost cel mai lung drum făcut așa într-o zi.&nbsp; Până aici ați plătit.&nbsp; Mulțumim frumos. Cinci steluțe.&nbsp; Mulțumesc.

Următoarea oprire a fost undeva unde am putut vorbi despre călătorie și gările ei. Despre trenuri luate, familie, dorul de acasă și forța să trăiești cu el, pentru că trebuie să-ți atingi obiectivul. Gara de Nord, unde suporterii Rapidului pot merge la magazinul oficial al clubului. Unde Petrila ne-a împărtășit cum a fost drumul lui până a ajuns în Giulești. Și unde Glasul roților de tren se aude pe toate liniile.

Ce-ți place cel mai mult la jucătorul Petrila?&nbsp; Caracterul.&nbsp; Iei de obicei tricouri să dai prietenilor?&nbsp; Da, cred că la fiecare meci iau cel puțin un tricou. E cerere mare.

<h1 style="text-align:center;">„Și încă țin minte că ai mea erau în gară și când am plecat vedeam lacrimi în ochii lor.”</h1>

Dar tu ai cerut vreodată un tricou de la un fotbalist?&nbsp; Nu, sincer, nu. Deși am jucat și cu Lazio. Cu Sevilla am fost în tribună. Am văzut jucători importanți, dar parcă nu au avut curaj să mă duc să le cer. Dar sunt curioasă dacă părinții tăi au cumva colecție cu poze cu tine sau amintiri cu tine.&nbsp; Colecție cu tricouri. Toate tricourile. De la juniori până în prezent și medalii, și trofee, și tot ce am câștigat de până acum în cariera mea. Suntem aici în Gara de Nord și chiar mă gândeam că poate cariera ta seamănă cumva cu o călătorie. Ai trecut prin mai multe gări și voiam să te întreb ce gară ți-a rămas așa mai specială în suflet?&nbsp; Gara din Oradea. Țin minte când am fost prima oară la un drum mai lung eu singur. Am venit din Oradea la București la o selecție cu naționala. Și încă țin minte că ai mea erau în gară și când am plecat vedeam lacrimi în ochii lor. A fost așa un moment care m-a marcat.&nbsp; Ți-ai dorit vreodată să te întorci acasă?&nbsp; Da, a fost complicat de foarte multe ori, dar am avut forță să trec peste pentru că știam ce-mi doresc de la viață. Ce înseamnă pentru un fotbalist să aibă familia ca bază?&nbsp; Eu zic că este foarte important. Ei sunt în spatele tău chiar dacă îți merge rău. Ei te împing de la spate să revii pe calea cea bună.

În drumul tău am ajuns deja la a doua gara, la CFR, cu care ai câștigat patru campionate. Ce ai luat cu tine de acolo, ca experiență? Cum să te bați în fiecare an pentru un trofeu, cum să joci în Europa League, în Champions League. Și maturitate, să zic așa. Chiar dacă eram mai tânăr, am crescut într-un vestiar greu care m-a învățat foarte multe.&nbsp; Iar la Sepsi cum a fost?&nbsp; La Sepsi o experiență foarte bună pentru mine. În perioada aia la CFR nu prea jucam, dar am mers acolo, am făcut un campionat bun și după am revenit la CFR în alt mod. Deci CFR, Rapid, care tot așa are legătură cu CFR-ul, pare că ești predestinat cu drumurile.&nbsp; Vișiniu e culoarea mea.&nbsp; Ce sfat ai da tu fotbaliștilor care încep acum fotbalul?&nbsp; Nu știu dacă e un sfat, e o certitudine. Fără sacrificii, cred că este imposibil. Trebuie să muncești pentru că degeaba ai talent dacă nu depui efort și muncă suficientă.&nbsp; Care simți că e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru fotbal?&nbsp; Faptul că m-am mutat singur din Oradea la Cluj. Cred că a fost un pas foarte important pentru mine.&nbsp; Acum că tot suntem în gară, ai putea să spui că ce ai trăit tu până acum în carieră se aseamănă cu un tren rapid sau accelerat?&nbsp; Tren rapid, deși toate etapele au fost calculate și gândite. Totul s-a întâmplat foarte repede. Parcă ieri aveam 14 ani.

Totul s-a întâmplat foarte repede. Pentru că, așa cum știm din cărțile copilăriei, timpul nu mai are răbdare cu oamenii. Și, dacă tot am ajuns la capitolul răbdare, Claudiu ne-a mai povestit cu calm și liniște despre poziția lui inițială pe teren, despre cel mai dificil adversar, despre nerăbdarea de pe teren și moștenirea pe care vrea să o lase la Rapid. Totul în drumul dintre Gara de Nord și noua bază a Rapidului din Ștefănești.&nbsp;Ce părere ai despre noul loc de antrenament? Ce-au făcut la bază mi se pare foarte frumos. Gazonul este foarte bun și totul mi se pare foarte, foarte util. Este un lucru foarte important. Nu toate echipele au așa ceva și cred că ar trebui să profităm de asta. Îți mai amintești cum arăta vestiarul de la prima ta echipă?&nbsp; Da, era un loc micuț așa, nu foarte nou, dar ne-am făcut treaba foarte bine în el. Care a fost poziția principală pe care ai început să joci fotbal?&nbsp; Fundaș dreapta, când am început.&nbsp; Serios?&nbsp; Da, și de acolo am ajuns la extremă stângă. Am mers pe diagonală. Dar cine te-a reprofilat? Domnul Eugen, când am ajuns la Oradea, și-a dat seama cumva că aș putea să ajut mai mult din poziția asta. Și a fost foarte inspirat.&nbsp; Ai numărat câte goluri ai marcat până acum?&nbsp; În campionat nu știu exact numărul, dar știu că sunt undeva între 35-40. Ceva pe acolo, cred că 40.&nbsp; Care a fost cel mai dificil adversar pe care l-ai întâlnit pe teren până acum? Deși n-am jucat de foarte multe ori împotriva lui, cred că Mogoș. A fost și încă este un adversar foarte greu, pentru că are și forță și viteză. E și agresiv și cred că împotriva lui am avut cele mai grele meciuri. Și cel mai cunoscut fotbalist împotriva căruia ai jucat?&nbsp; Mă gândesc că atunci în perioada Europa. Pedro, Immobile, cred că ei doi sunt pe primele locuri.

Unde crezi că e fotbalul cel mai frumos? În ce campionat?&nbsp; Cel mai frumos cred că este în Anglia. Și ca ritm, ca intensitate, ca orice.&nbsp; Ai o echipă preferată acolo?&nbsp; Liverpool, cred că îmi place cel mai mult din Anglia. Și ca suporteri, se aseamănă mult cu Rapid.&nbsp; Întorcându-ne la Rapid, ce ai vrea să lași în urmă ca moștenirea lui Claudiu Petrila?&nbsp; Un titlu de campion. Cred că asta ar fi cel mai important lucru pe care aș putea să-l las. Pentru că așa… goluri și assisturi… sunt strecătoare, dar un trofeu o să stea acolo în vitrine mult și bine.&nbsp; Iar peste 15 ani, când o să te uiți în spate la cariera ta, cum ai vrea să te vezi?&nbsp; Deja mă lași de fotbal aproape. Când îți agăți ghetele?&nbsp; Asta ar fi o întrebare bună.&nbsp; Când îți agăți ghetele?&nbsp; 2045, sper. Melodia ta preferată de la Rapid care e?&nbsp; „De când am venit prima oară pe Giulești”. Mi-a rămas în minte chiar când veneau ei în deplasare. Eram la CFR și îmi era drag să aud chiar dacă jucam pentru CFR. Îmi place foarte mult.&nbsp; Ce ai fi putut să fii dacă nu erai fotbalist?&nbsp; Pescar. Înseamnă că ai răbdare? La pescuit, da. În general, nu.&nbsp; Dar fotbalul te-a învățat ceva despre răbdare?&nbsp; Să n-am răbdare. Cum ți s-a părut acest interviu?&nbsp; Plăcut și cu foarte multe întrebări.&nbsp; Mă bucur. O să o iau ca pe un compliment. Foarte multe întrebări.

Petrila, Claudiu

Repriza de întrebări a avut nevoie și de prelungiri, evident. Și de câteva secvențe în spatele cortinei, în sala de forță a bazei de antrenament, acolo unde jucătorii se pregătesc pentru meci și învață să fie uniți. Pentru ca pe teren să ajungă să-și îndeplinească obiectivul. Ni l-a împărtășit Claudiu înainte de plecare, cu zâmbetul pe buze.&nbsp; Aici la Rapid cum arată o zi de antrenament obișnuită? Cum e programul?&nbsp; Ne strângem înainte cu o oră jumătate, în general la 17:30 e prezența. Începem sala pe la 18:30 și după ieșim pe teren la 19:00. Și mai ai unele zile în care mai faci tu extra ceva?&nbsp; Da, cred că în fiecare zi, deși nu exagerez pentru că nu vreau să mă încarc foarte mult. Dar este util să faci cât simți tu că te simți bine.&nbsp; Simți că joci fotbal în plăcere?&nbsp; Da, bineînțeles. Merg cu drag în fiecare zi la antrenamente. Iubesc să fac asta și cred că viața mea fără fotbal n-ar însemna nimic. Eu cel puțin când intru pe teren, în antrenament sau în meci, uit de tot ce se întâmplă în jurul meu. Și cumva asta îmi face bine și mă ajută.&nbsp; E terenul locul în care te simți cel mai liber?&nbsp; Da, cu siguranță. În cantonamente cum este? Stai cu echipa, cu băieții, mai joci o carte, un rummy ceva și parcă ne ajută să ne unim mai mult. Când intrăm în teren, trebuie să murim unul pentru altul. Și unul pentru altul, ce obiectiv aveți în acest sezon?&nbsp; Să jucăm în Europa și să câștigăm un trofeu. Cred că ar fi cazul să câștigăm un trofeu pentru acest club.&nbsp; Care crezi că este cea mai mare lecție pe care ți-a oferit-o fotbalul? Dacă îți dorești ceva cu adevărat și lupți pentru asta, e inevitabil să nu se întâmple. Și s-a întâmplat? Că după mai multe opriri ai ajuns la Rapid. S-a întâmplat, da. M-am oprit aici și sper ca viitorul să fie frumos în continuare.

Un drum cu mai multe gări și tot atât de multe lecții. Din Oradea în infernul magic, din Cluj la o altă echipă cu vișiniu pe stemă și în suflet. Claudiu Petrila e locomotiva Rapidului. Și știe că trebuie <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-luat-mingea-si-am-asezat-o-la-punctul-de-la-11-metri-0b9b6668">să lupte</a> ca să obțină un obiectiv care încă așteaptă pe peron: trofeul mult visat.

De la vis la destinație. O plimbare prin cariera lui Claudiu Petrila, numărul 10 al Rapidului

Claudiu Petrila: „Ar fi cazul să câștigăm un trofeu pentru Rapid”

La 39 de ani, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/deac-ciprian-751b3873">Deac</a> continuă să fie un exemplu de profesionalism și disciplină pe teren. Născut la Dej, mijlocașul și-a început pașii în fotbal la Unirea Dej și a trecut prin experiențe care l-au dus de la Rapid la Oțelul, de la Schalke 04 – unde și-a pus în CV Cupa Germaniei – până în Kazakhstan, la Aktobe și Tobol. Dar acasă și-a găsit liniștea, la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">CFR Cluj</a>. Din 2017 nu a mai plecat de aici, iar împreună cu echipa a adunat 14 trofee, dintre care 7 titluri de campion. În acest sezon are trei meciuri bifate, iar energia lui arată că povestea e departe de a fi scrisă până la capăt. Ne-am întâlnit cu el ca să vorbim despre toate acele detalii, uneori invizibile, care fac diferența într-o carieră lungă: de la sacrificii și alimentație, până la cum îți păstrezi mintea limpede după atâția ani de presiune.

<h2>Leadership și sacrificii</h2> În vestiar sau pe teren, Deac nu a fost niciodată omul care ridică vocea, ci cel care arată prin exemplu. A învățat că seriozitatea și sacrificiile sunt singurele drumuri către o carieră lungă. Cum definești leadership-ul pe teren și în vestiar? Cel puțin eu sunt un tip care nu vorbesc foarte mult. Am încercat să fiu un lider prin ceea ce arăt pe teren, prin ceea ce fac în afara terenului. Așa am fost mereu, un tip mai retras, un tip mai la locul meu. Pentru mine, un adevărat lider e cel care arată pe teren și în afara terenului. Dacă un tânăr jucător ar veni la tine și te-ar întreba care sunt cele trei lucruri pe care să le facă pentru a juca la 39 de ani, ce i-ai zice? Primul lucru este seriozitatea. Nu doar în sport, cred că în general. Atâta timp cât ești serios, ai doar de câștigat. Este foarte important să aibă grijă de alimentație și cel mai important lucru este ce faci în afara terenului, pentru că vii aici la antrenament 2-3 ore și e clar că ești supravegheat, nu poți să faci mare lucru. E important ce faci în afara terenului. Odihna este foarte importantă, alimentația. Astea sunt lucrurile de care cred că orice sportiv are nevoie pentru o viață cât mai lungă în sport, pentru că sportul din ziua de azi înseamnă sacrificiu și un efort foarte mare. Cel puțin, la fotbal, dacă vrei să faci ceva în fotbal, îți trebuie foarte multe sacrificii și să fii dispus la efort. Care crezi că e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut? Cred că copilăria. Țin minte că eram cu prietenii în fața blocului, toți se bucurau că merg la Someș, și eu trebuia să mă duc la antrenament la 40 de grade. Da, pot să zic așa că mi-am sacrificat copilăria, dar a meritat. Am făcut cu plăcere, de mic m-am dus la antrenamente cu plăcere și asta mi-am dorit mereu, să fiu fotbalist.

<h1 style="text-align:center;">„Mi-am sacrificat copilăria, dar a meritat.”</h1>

<h2>Viața de fotbalist și noua generație </h2> Pentru Deac, fotbalul a fost întotdeauna o alegere conștientă. Se uită în spate și știe că a meritat, dar privește și înainte, spre generațiile care vin, cu un amestec de încredere și realism. Ai avut vreun moment în care te-ai uitat în spate și ti-ai zis că a meritat tot? Da, eu asta le spun și celor tineri. Ce poate fi mai frumos să faci ceea ce îți place, să câștigi bani din ceea ce îți place. Pentru că mulți oameni merg la job de dimineață de la 8 la 5-6 după-masa și după o zi întreagă de muncă se mai duc și pe sintetic și joacă fotbal. Și nu sunt plătiți. Noi asta facem zi de zi și suntem și plătiți. Le spun mereu cât de norocoși suntem și ce viață frumoasă avem. Pe cei din noua generație cum îi vezi? S-au schimbat foarte multe de când am început eu fotbalul. E clar că s-a schimbat total, nu doar lumea fotbalului, în general. Sunt puțin mai visători, pentru că au acces la foarte multe lucruri, ceea ce noi nu aveam când eram copii. Dar eu am mare încredere în generația care vine din spate, pentru că avem jucători talentați. Trebuie doar să-i pui pe linia dreaptă. Simți că ei au anumite avantaje pe care cei din generația ta nu le-au avut? Da. Țin minte când eram copil, mă antrenam pe bitum, sinteticul nici nu știu dacă l-am văzut la televizor. La fel mingile de fotbal, jucam cu o minge până cădeau peticele. E clar că au alte avantaje, mai ales informația. Pentru că dacă voiam să fac ceva, nu reușeam să am acea informație.&nbsp;Acum este foarte ușor să obții orice informație. Fotbalul s-a schimbat foarte mult, sunt tot mai mulți profesioniști în fotbal. A evoluat foarte mult și eu cred că au un avantaj.&nbsp;

<h2>Disciplina zilnică: alimentație, somn și odihnă </h2> Cariera lui Deac nu e doar despre talent, ci mai ales despre detaliile care fac diferența: o alimentație atentă, ore de somn respectate cu sfințenie și rutina construită în favoarea performanței. Ce înseamnă, din punctul tău de vedere, să fii profesionist? Să ai grijă de tine, să ai grijă ce faci în afara terenului. E foarte important. Eu am 39 de ani și n-am avut niciodată probleme musculare, o crampă musculară. Asta spune multe despre viața care am dus-o și despre alimentație. Cred că acolo se&nbsp;face diferența. Înseamnă să te trezești devreme, să ai un program strict. Odihna este foarte importantă, pentru că eu orice lucru aș avea, la amiază, o oră, o oră jumate, trebuie să mă pun la odihnă. Pentru lucrul acesta am sacrificat și familia. Pentru că de multe ori fetele mele voiau să ieșim în parc, să ne jucăm și eu mergeam la somn. A meritat tot acest efort pentru că cred că ceea ce am făcut până acum am făcut bine. Legat de alimentație, ai anumite obiceiuri care te ajută? Da, am, normal. În ziua meciului am altă alimentație, după un efort foarte mare, altă alimentație. În ziua de azi, eu așa zic că micile detalii fac diferența între sportivi.Ai un aliment pe care îl consideri cel mai important în viața unui sportiv?Cred că carbohidrații sunt foarte importanți pentru sportivi. Înaintea unui meci și după meci, pentru că înseamnă energie. Eu chiar mănânc foarte multe paste, mai ales paste integrale. Și legat de somn? Da, de ceva vreme îmi urmăresc somnul. Chiar a devenit obsesie. Cea mai bună recuperare la sportiv e somnul. Nu vitaminele, nu pastilele. Pentru că după un somn bun simți că ai energie și ești foarte productiv în ziua respectivă.

<h1 style="text-align:center;">„Eu am 39 de ani și n-am avut niciodată o crampă musculară.”</h1>

<h2>Fotbalul și viața personală </h2> Dincolo de teren, Deac își găsește echilibrul în familie, credință și plimbările care îi adună gândurile. Fotbalul i-a răsplătit sacrificiile, iar el vorbește cu recunoștință despre tot ce a trăit. Cum îți îngrijești mintea? Încerc în timpul liber să fac foarte multe plimbări pe jos. Îmi place foarte mult să mă plimb, să mă plimb chiar singur, să-mi adun toate gândurile. Mă relaxează foarte mult. Chiar înainte de somn obișnuiesc să fac o plimbare de 15-20 de minute. Ce ai fi făcut dacă nu exista fotbalul? Probabil ceva în domeniul auto, pentru că sunt foarte pasionat de mașini. Pilot chiar mi-ar fi plăcut. Nu pierd un antrenament de Formula 1, darămite o cursă.&nbsp;Ce reprezintă tatuajele tale? Numele copiilor, al soției. Eu sunt un tip foarte credincios, cred în Dumnezeu. Cred că tot ceea ce am realizat e datorită Lui și în fiecare seară îi mulțumesc pentru viața pe care o duc și pentru că familia mea este sănătoasă. Tu ai făcut atâtea sacrificii pentru fotbal. Consideri că fotbalul te-a răsplătit? Da, cu vârf și îndesat. Pentru că ți-am spus am o viață frumoasă, o familie frumoasă și de ce să nu recunosc? Mi-a oferit și o situație financiară și o liniște. Până la urmă, despre asta este vorba, să pot să le ofer și copiilor mei un trai decent și o viață în care să se bucure și să nu simtă greutățile.

Ciprian Deac e genul de fotbalist care a înțeles că talentul e doar începutul. Restul e muncă, disciplină și un șir lung de alegeri făcute cu seriozitate. În Superligă, povestea lui rămâne una dintre cele mai grăitoare despre ce înseamnă să-ți dedici viața fotbalului și să primești, la schimb, o carieră de care să fii mândru.

superliga 2025

Fotbal

vineri 19 septembrie

sâmbătă 20 septembrie

duminică 21 septembrie

luni 22 septembrie