FCSB

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FC Universitatea Cluj

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

Universitatea Craiova

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

Petrolul Ploiești

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

UTA Arad

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

AFC Hermannstadt

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

Metaloglobus

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

FC Farul Constanța

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

Levente Balint

CRONICĂ

Meciul lor direct de luni seara a adus însă un duel atractiv. Goluri după acțiuni frumoase, două bare pentru oaspeți și parade remarcabile ale portarului ciucan Pap

Csikszereda și Metaloglobus au intrat pe teren cu gândul de a obține prima victorie din istorie în Superliga. Meciul mai avea și miza psihologică: cine va fi ”lanterna roșie” după etapa a zecea? Ambele trupe erau încrezătoare, ultimele lor prestații alimentându-le speranța că vor avansa în clasament. Ambele formații au scos în runda trecută câte 1-1 acasă, cu formațiile laureate cu trofee interne în 2025. Csikszereda, cu FCSB, iar Metaloglobus, cu CFR Cluj.

<h2>Fantezia lui Ceara a dus la primul gol al partidei&nbsp; </h2>După cum a început jocul, era clar că vom vedea un meci cu goluri, mai ales că media de reușite din disputele celor două combatante gravitează în acest sezon în jurul cifrei 3/partidă.&nbsp; Metaloglobus a avut inițiativa în start. D. Irimia (12) a trimis de la 17 metri peste poartă, iar apoi șutul lui Ubbink (15) nu a fost suficient de tare ca să-l învingă pe Pap, aflat la post.&nbsp; Csikszeredei i-a căzut bine această abordare, trupa lui Robert Ilyes preferând jocul reactiv, pe spații. Iar calitatea lui Ceara Anderson, cel mai tehnic dintre harghiteni, a fost decisivă în minutul 17. Brazilianul a condus bine un contraatac, l-a deschis pe stânga pe Szalay, iar acesta, pătruns în careul mare, a trimis superb sub bară: 1-0.

<h2>Pap, cel mai ocupat jucător de la gazde&nbsp;</h2> A urmat o perioadă cu mai multe șanse de partea lui ”Metalo”. Iar Pap, goalkeeper-ul amfitrionilor, a ieșit la rampă în minutul 20, cîând a respins șutul lui Milea de la 19 metri. Ceara Anderson l-a întins pe Gavrilaș (21) cu un șut de la 16 metri, pentru ca Pap să aibă intervenția primei părți în minutul 25. Milea a rămas singur la șapte metri, dar portarul ciucanilor a parat spectaculos.&nbsp; Cu o posesie de 62% la un moment dat, Metaloglobus a reușit să-și fructifice insistența cu un gol la care a fost ajutată și de noroc. D. Irimia (33) a tras de la 18 metri pentru 1-1, balonul fiind ușor deviat.&nbsp; Prima parte s-a încheiat sub nota VAR. Bakos a marcat frumos în minutul 45+1, de la 18 metri, dar reușita a fost anulată după ce s-a depistat un ofsaid la limită, după devierea cu capul a lui Eppel în construirea acestei acțiuni.

<h2>Scenariu identic: harghitenii punctează, bucureștenii egalează&nbsp;</h2> În minutul 34, Neacșu a intrat în locul accidentatului Sava, iar la pauză Gavrilaș, și el cu probleme, a fost înlocuit de Nedelcovici. Aceste modificări nu au afectat însă jocul lui ”Metalo”, care a continuat să fie la fel de activă, la cârma partidei. În minutul 49, șutul-centrare al lui Neacșu a căzut pe bară.&nbsp; Pe fondul acestui control de joc, Csikszereda a fost însă din nou mai inspirată. Ceara a bătut la 18 metri un corner, Paska a reluat modest din voleu, dar balonul a fost trimis cu capul în plasă de Vereș, cu ajutorul lui Huiban: 2-1.&nbsp; Ocaziile s-au succedat de la o poartă la alta. Întâi, Zakir (60) a nimerit bara cu un șut de la șapte metri, iar Ceara putea liniști tabăra gazdelor în minutul 63, dar a finalizat foarte prost, cu șut prin fața porții, un contraatac periculos.&nbsp; Spiritul ofensiv al oaspeților a fost premiat în minutul 69. Neacșu a centrat de pe partea stângă, Huiban a trimis cu capul spre poartă, Pap respingând în față. Zakir a fost pe fază și a egalat din cinci metri: 2-2.&nbsp; <h2>Ciucanii nu au profitat de problemele lui ”Metalo”&nbsp;</h2> Ultimul sfert de oră le-a aparținut roș-negrilor, care putea profita de situația de la oaspeți. Cu toate cele cinci schimbări efectuate de Mihai Teja, de voie, de nevoie, Ely Fernandes a evoluat mai mult accidentat. Dar, Csikszereda nu a știut să profite.&nbsp; Rezerva Dolny (75) a reluat cu capul pe lângă din doar șapte metri, iar Szabo (88) a trimis de la 14 metri peste transversală. Iar în minutul 90+3, o altă rezervă, Gergely, a reluat defectuos cu capul din opt metri, mult în afara buturilor.&nbsp; Per total, un rezultat just dacă luăm în calcul șansele celor două trupe. Pe ambele le supără sigur că nici acum nu au obținut prima victorie din Superliga, dar se pot consola cu faptul că au furnizat una dintre cele mai frumoase partide din ultimele runde. Iar dacă vor continua așa, prima victorie a lor nu este foarte îndepărtată.

Mai departe, Csikszereda și Metaloglobus sunt fără victorie în Superliga

Csikszereda-Metaloglobus 2-2. Spectacol între ultimele clasate

Ionuț Tătaru

Înaintea duelului de pe Giulești, Rapid București se afla într-un moment de consolidare, cu un parcurs care confirmase ambițiile de titlu ale alb-vișiniilor. Locul 2 în clasament, la doar patru puncte de liderul Universitatea Craiova, reflecta nu doar constanța rezultatelor, ci și o maturizare în jocul echipei, asta chiar dacă giuleștenii aveau încă regretul câștigării unui singur punct din ultima deplasarea de la Universitatea Cluj. Cu o defensivă bine așezată și un atac eficient, Rapidul părea să fi găsit echilibrul care i-a lipsit în ultimii ani. Meciul cu Hermannstadt se contura ca o ocazie ideală pentru a menține presiunea asupra liderului și pentru a confirma statutul de pretendent serios la titlu. De cealaltă parte, Hermannstadt venea în Capitală cu un bagaj foarte greu. Locul 13 în clasament și o serie de evoluții lipsite de consistență alimentaseră neliniștea în jurul echipei sibiene. Problemele din compartimentul defensiv și lipsa de inspirație în fața porții transformaseră fiecare etapă într-un exercițiu de supraviețuire. În ciuda unor momente de joc promițătoare, Hermannstadt părea să fi pierdut din claritatea obiectivelor și din încrederea care o caracterizase în sezoanele anterioare. Meciul cu Rapid se anunța ca o provocare majoră, într-un context în care diferența de formă și de moral era evidentă. Totuși, Rapid, echipă cu pretenții și cu un public care cere spectacol, a părut lipsită de idei în primele 45 de minute. Debutul de meci a fost marcat de o posesie sterilă a Rapidului, singura fază care a adus un strop de pericol venind în minutul 14, când Christensen a găsit o fereastră în defensiva sibiană și i-a pasat lui Dobre. Mijlocașul a șutat din marginea careului, dar mingea a trecut puțin pe lângă bara din stânga. Hermannstadt a răspuns prompt, cu o fază care a ridicat pulsul suporterilor rapidiști. În minutul 18, Dragoș Albu a prins un șut violent din afara careului, iar mingea a lovit bara. Aioani, prins pe picior greșit, a avut noroc, balonul ricoșând din bară și lovindu-l în spate înainte să iasă în corner. Pe măsură ce repriza a avansat, Hermannstadt a început să prindă curaj. Neguț, activ și incisiv, a fost aproape de a deschide scorul în minutul 27, cu un șut cu efect de la colțul careului. Mingea a fost bine plasată, dar Aioani a respins cu dificultate. A fost o fază care a confirmat că Rapid nu intrase în meci așa cum era de așteptat, în fața unei echipe aflate în derivă. Până în minutele de prelungire ale primei reprize, când giuleștenii au cerut și penalty, Rapid nu a avut niciun șut pe poartă, o statistică greu de acceptat pentru fanii veniți pe stadion pentru a vedea o echipă de la care așteaptă spectacol pe teren propriu. Jocul gazdelor a fost atât de neconvingător, încât și Costel Gâlcă, un monument de calm, și-a pierdut răbdarea și a avut o ieșire nervoasă la adresa jucătorilor săi la mijlocul primei reprize. Hermannstadt a arătat ca o echipă care are încă încredere și care are curaj să meargă să joace fotbal și pe terenul unei echipe ca Rapid, care pentru moment este principala urmăritoare a liderului Unviersitatea Craiova. După pauză un detaliu a părut să schimbe complet cursul jocului. Atitudinea rapidiștilor, care au simțit că meciul cu sibienii este un test pe care nu au voie să îl pice și au început să atace în valuri poarta lui Căbuz, care s-a văzut învins în minutul 59, când căpitanul Dobre a băgat capul în pământ și a catapultat în plasă o torpilă de la 17 metri, care l-a lăsat fără replică pe goalkeeper. Elevii lui Gâlcă au prins și mai mult curaj și după doar câteva minute au creat o fază de manual, pornită tot de la Dobre, în banda dreapta, mingea ajungând în gheata lui Vulturar, care a șutat bine de la depărtare, dar Căbuz a reușit să își țină colegii în meci cu o intervenție dificilă. Pentru gazde, finalul a fost însă unul de coșmar. Salvarea Sibiului a fost inspirația lui Măldărășanu, care l-a introdus pe Sergiu Buș în teren pentru ultimele 15 minute, iar atacantul a reușit un gol de kinogramă în minutul 79, când și-a făcut o minge în careu și a șutat spectaculos, în vinclu, învingându-l pe Aioani, care nu a avut nicio șansă. A fost un șoc din care băieții lui Gâlcă nu și-au mai putut reveni și mai mult decât atât, un alt jucător introdus de Măldă în repriza a doua a adus și victoria. În prelungiri, Antwi i-a pasat perfect lui Aurelian Chițu, care a reluat simplu de la marginea careului mic, pentru o victorie în care poate doar jucătorii sibieni și antrenorul lor au crezut cu adevărat după debutul de sezon de coșmar pe care l-au avut.

Rapid a ratat șansa de a se apropia de primul loc și a pierdut și poziția a doua. Giuleștenii s-au împiedicat și împotriva celor de la Hermannstadt, într-un meci decis de inspirația lui Măldărășanu

Rapid - Hermannstadt 1-2. Învinși în prelungiri

Meciul de fotbal dintre CFR Cluj si UTA Arad in Supeliga Nationala, la stadionul Dr. Constantin Radulescu, din Cluj-Napoca, duminica 21 septembrie 2025. © Action Foto / Simion Sebastian Tataru. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

Înaintea confruntării de la Cluj, atmosfera din jurul echipei CFR părea să fi atins un punct critic. Cu doar șapte puncte acumulate în primele opt etape și cu un loc 12 care nu reflecta nici pe departe ambițiile clubului, presiunea se acumulase vizibil asupra lui Andrea Mandorlini. Tehnicianul italian traversa o perioadă tulbure, marcată de rezultate oscilante și de o relație tot mai tensionată cu tribuna și conducerea. În ciuda unui lot cu experiență și pretenții europene, CFR-ul părea să fi pierdut reperele care îl consacraseră în ultimele sezoane. Meciul cu UTA se contura ca o oportunitate importantă de redresare. De partea cealaltă, UTA Arad aborda partida cu un moral mult mai stabil și cu o poziție în clasament care confirma progresul echipei. Locul 7 și apropierea de zona de playoff ofereau arădenilor un cadru favorabil pentru a-și continua ascensiunea. Cu un joc pragmatic și o defensivă bine organizată, UTA reușise să se mențină competitivă în fața unor adversari mai bine cotați, iar deplasarea la Cluj se anunța ca o nouă provocare. În ciuda unui istoric recent nefavorabil în duelurile directe, echipa lui Adrian Mihalcea părea să fi găsit echilibrul necesar pentru a aborda meciul cu încredere. Deși așteptat cu mare interes, debutul lui Kurt Zouma s-a lăsat așteptat, pentru că Andrea Mandorlini a ales să nu îl arunce în luptă încă din primul minut pe fundașul francez, acesta luînd loc de bancă după ce s-a ajuns la concluzia că mai are nevoie de o perioadă de acomodare pentru a începe titular. Tehnicianul italian al clujenilor a propus o formulă de start interesantă pentru că printre titulari și-au făcut loc doar trei români, unul dintre aceștia fiind naturalizatul Mario Camora, situație inedită creată și de faptul că Louis Munteanu a luat loc în tribune, fiind accidentat. Clujenii au început cu presiune și cu dorința de a domina partida, dar singura ocazie importantă a debutului de meci a fost în contul arădenilor, pentru că Tzionis i-a pasat ideal lui Costache (6), iar mijlocașul a șutat la o palmă de bara din stânga a porții apărate de Hindrich, într-un moment care a înghețat sângele în venele puținilor fani care au enit pe arena “Dr. Constantin Rădulescu” pentru a-și urmări favoriții la lucru. Emmerlahu (23) a fost primul care a dat emoții arădenilor, pentru că mijlocașul a șutat înșelător de pe linia careului de 16, iar mingea s-a scurt agonizat pe lângă poarta lui Iliev, care nu a avut niciun fel de reacție. Tot kosovarul (29) a șutat aproape la indigo, la colțul lung, dar la cealaltă bară a porții apărate de Iliev, mingea trecând din nou foarte aproape de poartă, la o fază la care goalkeeperul echipei oaspete a putut doar să urmărească cum mingea s-a încăpățânat să nu intre în poartă. După ce Korenica a cadrat primul șut pe poartă al echipei sale de abia în minutul 48, planurile cu care ardelenii au revenit de la vestiare au fost date rapid peste cap, pentru că Tzionis a reușit să deschidă scorul pentru arădeni. Cipriotul a pătruns în partea stângă a careului, a șutat spre poartă, dar a profitat din plin de devierea lui Coco (50), care și-a introdus mingea în propria poartă. Momentul cheie al confruntării dintre cele două echipe a avut loc cinci minute mai târziu, când Marius Coman a scăpat singur, în poziție ideală de unu contra unu cu portarul advers, dar Otto Hindrich a reușit să blocheze un șut de 0-2 care ar fi tăiat orice speranță a gazdelor. Un alt debut la fel de așteptat precum al lui Zouma a fost cel al lui Slimani, un atacant cu un CV impresionant. Algerianul a fost aruncat în luptă în minutul 57, iar după numai trei minute acesta și-a făcut simțită prezența, pentru că i-a așezat mingea perfect pe tavă lui Biliboc (60), care cu calm a șutat la colțul lung și a reușit să aducă o egalare mult așteptată de trupa lui Andrea Mandorlini. Oaspeților nu li s-au înmuiat genunchii și au continuat să pună probleme în ofensivă, iar Hrezdac (65) a fost foarte aproape de un nou gol care ar fi adus Aradul în avantaj, într-un meci care a arătat ca o echipă curajoasă și matură, care nu acuză momente de joc în care greșelile sunt inerente. Totuși, cu avântul nou adus de Slimani în ofensivă, CFR a fost mai periculoasă în atac și a fost foarte aproape de golul victoriei prin Biliboc (72), care a șutat puternic la colțul scurt, dar Iliev a fost la post și a respins cu greu în corner. Finalul partidei a fost animat și de primul meci în tricoul vișiniu al lui Kurt Zouma, care a debutat în minutul 80, dar prezența sa în teren nu a avut un impact notabil până la ultimul fluier al partidei, când ambele echipe au fost nevoite să se mulțumească cu un rezultat de egalitate.

CFR Cluj nu mai sperie pe nimeni, clujenii nereușind să învingă pe teren propriu Aradul

CFR Cluj - UTA 1-1. Blocați și de ”Bătrâna Doamnă”

Oțelul a fost prea tare pentru un lider care a avut ocaziile cele mai periculoase abia spre final.&nbsp; Pentru liderul incontestabil al Superligii, deplasarea de la Galați era un test important. ”Oțelarii” sunt o formație de zona medie a tabelei, dar constituie mereu un oponent tare, greu de strunit, mai ales la malul Dunării.&nbsp; Mirel Rădoi a început partida cu o formulă de start apropiată de cea care ar fi ideală, cu excepția apariției ca titular, în premieră, a recent venitului Etim. Baiaram, pe bancă, iar Al-Hamlawi, absent din motive medicale. &nbsp; Dincolo, chiar dacă a pierdut în etapa trecută acasă cu Botoșaniul (0-1), Laszlo Balint nu a făcut schimbări importante. Doar Dur-Bozoancă a reapărut între buturi după accidentare, iar față de meciul anterior Zivulic a fost retras stoper în locul lui Murria, Pedro fiind titularizat în zona mediană.&nbsp; <h2>Oțelul, mai agresivă, a fost recompensată înainte de pauză&nbsp; </h2>Prima parte a confirmat că vom avea un meci turbulent. Am avut 2-3 la cartonașe galbene în primele 45+3 minute, toate arătate după dueluri aspre. Gălățenii au început mai agresiv (în sens pozitiv) și în minutul 8, Andrezinho a semnat prima șansă când a trimis peste poartă de la distanță. Iar Pedro (15) a tras de la 15 metri deasupra transversalei.&nbsp; Craiovenii nu au fost capabili să furnizeze jocul lor combinativ, contra unor gălățeni ambițioși și bine organizați. Un fotbal marcă înregistrată de Dorinel Munteanu și continuat de Laszlo Balint. O singură dată au reușit oltenii să dezechilibreze mecanismul advers. Cicâldău l-a lansat cu o pasă lungă pe Etim, iar acesta, scăpat spre poartă, a trimis de la 15 metri peste buturi.&nbsp; Jocul în forță al gazdelor a fost însă eficientizat în minutul 44. Patrick a reluat cu capul din șase metri, după o minge venită din corner. Balonul a lovit bara și a sărit în cinci metri la Lameira, care a îndeplinit o formalitate pentru 1-0.&nbsp;<h2> Schimbările la alb-albaștri au dinamizat repriza a doua&nbsp; </h2>Craiovenii au fost ceva mai insistenți după pauză, dar s-au apropiat greu de buturile dunărene. Etim (49) și Băluță (53) au șutat peste poartă de la distanță, dar oțelarii, rapizi pe contre, erau să mărească ecartul în minutul 55, cînd nou intratul Neicu a reluat cu capul pe lângă poartă, de la zece metri.&nbsp; Mirel Rădoi a mutat abia în minutul 67, când i-a introdus pe Mihnea Rădulescu și Baiaram. ”Refresh”-ul s-a văzut imediat, cei doi furnizând șanse importante. În minutul 70, Rădulescu a tras cu efect din colțul careului, dar Dur-Bozoancă a respins, iar peste patru minute portarul moldovean a fost la post la șutul trimis de la 14 metri de Baiaram.<h2>&nbsp;Prelungiri în superioritate numerică. Tot fără efect pentru Universitatea&nbsp; </h2>Au mai intrat la oaspeți Houri, Teles și Mekvashbili, dar reduta gălățeană a fost imposibil de străpuns măcar pentru egal, în ciuda paselor scurte și a combinațiilor create de craioveni. În minutul 90, Iacob a primit al doilea avertisment, dar nici plusul numeric nu a fost suficient. Dur-Bozoancă a fost omul finalului de joc. În minutul 90+3 a deturnat șutul lui Bancu din unghi, pentru ca în ultimele secunde să prindă balonul la șutul din centrul careului, expediat de Nsimba.&nbsp; Impulsionați de un public fierbinte, gălățenii au ieșit victorioși mulțumită unui angajament total. Oțelul va fi una din cele mai complicate ecuații în acest sezon pentru orice echipă de Superliga. Pentru Universitatea, urmează un program încărcat. După Dinamo, vine Rakow în Conference League, iar apoi, FCSB. Rămâne de văzut cât îi va influența pe craioveni acest prim eșec din Superliga actuală.

A venit întâia înfrângere pentru Craiova în acest campionat.

Oțelul-Craiova 1-0. Primul pas greșit al liderului

Desfășurat într-un moment în care ierarhia Superligii pare să sfideze așteptările tradiționale, duelul dintre Unirea Slobozia și Petrolul Ploiești căpăta o încărcătură aparte. Pe fondul unui început de sezon neașteptat de solid, Unirea Slobozia se prezenta la această partidă din postura unei echipe de play-off, ocupând locul 6 în clasament, cu un parcurs ce arăta organizare, disciplină și o identitate de joc tot mai clară sub comanda lui Andrei Prepeliță. Pentru o formație aflată la începuturile sale pe prima scena fotbalistică, ascensiunea Sloboziei este una care arată că oricând ambiția jucătorilor poate răsturna calculele hârtiei. Petrolul Ploiești venea la Clinceni cu bagajul unui început de sezon marcat de instabilitate și dezamăgire. Locul 14 în clasament și demiterea antrenorului principal sunt simptomele unui context tensionat, în care „lupii galbeni” caută cu disperare un nou început. Cu doar o victorie în primele nouă etape și o defensivă fragilă, echipa ploieșteană se afla într-un moment de răscruce, în care fiecare meci poate înclina balanța între redresare și criză prelungită. În ciuda formei slabe, Petrolul rămânea o echipă cu o istorie care obligă. Prima repriză a confruntării dintre Unirea Slobozia și Petrolul Ploiești a oferit un contrast clar între două echipe aflate în momente diametral opuse. Pe de o parte, gazdele au arătat organizare, intensitate și o clară stăpânire a mijlocului terenului. De cealaltă parte, Petrolul, rămasă fără antrenor după demiterea lui Liviu Ciobotariu, a părut o echipă fără busolă, lipsită de coordonare și de idei clare în joc. Partida a început cu o Unirea hotărâtă să preia controlul. În minutul 5, Hamdiu a semnalat intențiile gazdelor cu un șut pe poartă, bine plasat, dar reținut fără mari emoții de portarul Bălbărau. A fost primul semn că Slobozia nu avea de gând să cedeze inițiativa, iar linia de mijloc a început să domine teritorial și să recupereze rapid baloanele. Petrolul, în schimb, părea să joace cu frâna de mână trasă. Fără un lider clar pe bancă, echipa a arătat o lipsă de sincronizare între compartimente, cu mijlocașii incapabili să construiască coerent. Această stare de confuzie s-a văzut cel mai bine în minutul 12, când Doumtsios a primit un veritabil cadou de la defensiva ploieșteană: o minge respinsă greșit, care l-a lăsat singur cu poarta. Dar, în loc să finalizeze, atacantul s-a pierdut cu firea, ezitând inexplicabil și ratând o ocazie monumentală. Pop (24) a încercat să spargă blocul defensiv al Petrolului cu un șut de la distanță, bine plasat, care a trecut însă puțin pe lângă bara din dreapta, după care oaspeții au avut o singură zvâcnire notabilă în prima parte a meciului, venită din partea lui Gicu Grozav, singurul jucător care a părut să nu fie afectat de haosul de pe bancă. În minutul 31, acesta a pătruns în careu și a șutat periculos, dar mingea a fost respinsă salvator de Dinu, fundașul central al Unirii. Purece, activ pe flancul stâng, a fost o sursă constantă de pericol, iar în minutul 44 a fost aproape de primul gol al meciului. După o acțiune colectivă bine lucrată, mingea a ajuns la jucătorului Sloboziei, care a șutat din marginea careului, dar Bălbărau a intervenit din nou salvator. Partea a doua a început cu mult mai multă intensitate, cu ambele echipe arătând că își doresc victoria după o primă parte mai ștearsă, iar Petrolul a apărut surprinzător în prim plan. Gicu Grozav (50) a impus ritmul echipei sale și a fost la un pas să deschidă scorul, iar Doukansy, după doar câteva minute i-a dat mari emoții lui Gurău cu o execuție din afara careului. Unirea a răspuns tot prin Purece, care în minutul 55 și-a pus mâinile în cap după ce execuția sa, bine plasată, a trecut puțin pe lângă poartă. Tot Grozav i-a dat mari emoții lui Andrei Prepeliță, cu un șut foarte bun în minutul 63, mingea trimisă de acesta trecând puțin pe lângă poartă. Imediat după acest moment, antrenorul gazdelor a căutat o schimbare care se impunea în jocul echipei sale, trimițând în teren trei jucători proaspeți și încercând să schimbe cursul jocului, în care ploieștenii preluaseră inițiativa. A fost fix momentul care a înclinat din nou balanța spre gazde, pentru că Bărbuț a revitalizat imediat jocul echipei sale. Mijlocașul a fost și la baza deschiderii scorului, după o pasă fină cu călcâiul, care l-a lăsat pe Dragu în poziție foarte bună. Acesta a șutat în forță, Bălbărău a respins spectaculos, dar Afalna (75) a urmărit faza și a trimis mingea în poarta goală. Chiar dacă Petrolul a arătat urme de viață pentru un sfert de oră în partea a doua a meciului, în final a fost mult prea puțin pentru ca ploieștenii să poată obține mai mult dintr-o deplasare unde punctele se obțin tot mai greu în acest sezon.

Unirea Slobozia a învins și Petrolul pe teren propriu și își păstrează locul 6 din clasamentul Superligii

Unirea Slobozia - Petrolul 1-0. Visul continuă

Argeșenii cochetează cu locurile superioare, în timp ce ”U” nu reușește să scape de prestațiile fluctuante din acest sezon.&nbsp; &nbsp; FC Argeș-”U” Cluj promitea spectacol. Sau măcar un meci alert. Piteștenii doreau să confirme că șirul de cinci meciuri oficiale fără eșec nu era întâmplător. Față de 3-3-ul de săptămâna trecută de la Arad, Bogdan Andone a făcut o singură schimbare, forțată de suspendarea lui Matos. A mizat în avanposturi pe vitezistul Robert Moldoveanu. Ioan Ovidiu Sabău a apelat în centrul apărării la Capradossi în locul lui Cristea, ugandezul, accidentat mult timp, revenind ca titular după două luni. Apoi, El Sawy a primit loc în ”line-up” pentru întâia oară de la împrumutul de la Rapid. Și, așa cum a anunțat deunăzi, Sabău a găsit soluția să-i alinieze împreună pe Postolachi și Lukic.&nbsp; Așadar, un joc ofertant din punct de vedere ofensiv, cel puțin în teorie.&nbsp; <h2>Ploaie de cornere pentru ”U”</h2>&nbsp;Am avut o primă repriză foarte agitată. S-a început avântat din partea piteștenilor, cei care deja din minutul 4 puteau puncta, dar Bettaieb, scăpat pe stânga, a fost ușor egoist și a preferat un șut din unghi, salbat de Gertmonas. ”U” a răspuns freneziei gazdelor cu clasicul lor joc migălos și răbdător, deja în minutul 16 ei beneficiind de cinci cornere! În urma unei lovituri de la colț, Capradossi a reluat cu capul pe lângă poartă, dintr-o poziție bună. Bettaieb a fost din nou în prim-plan în minutul 23, când șutul său din șase metri a fost deviat în corner. Iar Rădescu, foarte activ, a trimis de la 25 de metri, în brațele lui Gertmonas.&nbsp;<h2> &nbsp;Gertmonas, intervenția primei părți</h2>Portarul lituanian a fost numărul unu în prima repriză, scoțând inspirat mingea la cea mai mare șansă a amfitrionilor. Blagaic, din șapte metri, a trimis jos, în dreapta, dar Gertmonas a respins spectaculos (38).&nbsp; Finalul primei reprize a aparținut VAR-ului. Întâi, Bettaieb a marcat, dar reușita a fost anulată pentru un ofsaid clar. Apoi, timp de trei minute, a fost analizat un potențial henț al piteșteanului Sadriu, dar arbitrul nu a considerat că se cuvenea acordarea unui penalty.&nbsp; Interesant: clujenii au avut o posesie de 71%, dar cele mai importante situații au fost trecute în dreptul alb-violeților.&nbsp;<h2> Bic, eliminarea care a schimbat soarta partidei</h2> Jocul s-a reluat în același stil aspru, în urma duelurilor tari, dar nu neapărat violente, disputa fiind deseori fragmentată. Briceag a ieșit de la gazde, accidentat, în minutul 56, după o astfel de fază contondentă.&nbsp; ”U” a dominat ostilitățile, cea ai mare șansă aparținându-i lui Nistor, al cărui șut a fost scos de sub bară de Lazar.&nbsp; Partida s-a schimbat însă radical în minutul 58, când clujeanul Bic a primit al doilea ”galben”.&nbsp;<h2> Gazdele au profitat de omul în plus&nbsp;</h2> Argeșenii au fost extrem de inspirați și au marcat destul de repede, evitând astfel să intre într-un meci de uzură, cu ardelenii apărându-se supranumeric. În minutul 65, Bettaieb și-a încununat eforturile cu o frumoasă acțiune personală. A primit o pasă lungă de la excelentul Rădescu, a pătruns pe stânga în careu și a marcat frumos, în stânga lui Gertmonas.&nbsp; ”Vulturii” puteau să se scutească de emoții pe final, dar nou intratul Pârvu a nimerit bara din careul mic, în minutul 76!&nbsp;<h2> Egalitate numerică restabilită. ”U”, fără luciditate&nbsp;</h2> Speranțele oaspeților au renăscut în minutul 82, când Oancea a văzut și el al doilea avertisment, astfel că am avut din nou egalitate numerică. Clujenii au masat adversarul în propriul careu, având la final, în total, nu mai puțin de 17 cornere!&nbsp; Dar, deși au avut nu mai puțin de nouă minute adiționale la dispoziție, alb-negrii nu au izbutit să bifeze decât două șanse serioase. În minutul 90, șutul lui Cisse din careul mare a fost deviat în corner de Tudose, iar în minutul 90+9 Lazar a prins de lângă bara stângă șutul lui Chipciu.&nbsp; Plusul de vitalitate al piteștenilor a fost în cele din urmă decisiv. Mai departe, startul de vis al gazdelor continuă, în timp ce ”U” nu se regăsește. Sezonul trecut pare tot îndepărtat și greu de repetat.

Alb-violeții au marcat unicul gol în superioritate numerică și au 13 puncte scoase în ultimele cinci etape

FC Argeș-”U” Cluj 1-0.”Vulturii”, în zbor spre podium

FCSB rămâne cu o victorie în acest campionat și situația de la roș-albaștri devine mai mult decât complicată în Superliga.&nbsp; &nbsp; <h2>Formule de start: între logică și improvizație &nbsp; </h2>Deplasarea de la Botoșani a căzut într-un moment delicat pentru FCSB. Campioana avea doar o victorie în campionatul în curs, consemnată la mijlocul lunii iulie. Gazdele traversau o perioadă foarte bună, iar deși istoricul direct este unul aproape total în favoarea FCSB, era clar că duelul de pe malurile Sitnei era unul tare complicat pentru roș-albaștri.&nbsp; Și formulele de start arătau convulsiunile celor două echipe. Botoșaniul a ieșit cu tot e mai bun la pe teren, inclusiv cu renăscutul Ongenda, de care se spunea că este accidentat. FCSB, cu cinci absențe relevante din cauza accidentărilor (Cercel, Crețu, Radunovic, Dawa și Șut) a prezentat un ”line-up” inedit. Bîrligea- anunțat mijlocaș dreapta, Politic- revenit ca titular, Alhassan, și el din primul minut. Iar Thiam, vârf. O formulă cu cinci modificări față de runda anterioară, improvizată și experimentală.&nbsp; <h2>FCSB a avut cele mai mari șanse în prima jumătate de oră&nbsp;</h2> Duelul a avut multă intensitate în prima parte, cu Botoșaniul extrem de insistentă la presingul avansat. FCSB a avut dese probleme din acest motiv, reușind mai greu să iasă cu posesie din propria jumătate. Însă, campioana a fost mult mai iscusită în momentele reactive, cele mai importante șanse ale ei venind în astfel de situații.&nbsp; Papa (10) a avut prima șansă, reluarea sa cu capul din 14 metri fiind reținută ușor de Târnovanu. După două minute, oaspeții au avut prima ocazie majoră, atunci când găsit cu o pasă printre linii de Alhassan, Thiam a trimis puțin pe lângă poartă, din zece metri lateral dreapta. Iar un alt contraatac al roș-albaștrilor s-a încheiat cu un șut de la 35 de metri al lui Alhassan, balonul ștergând transversala (19).&nbsp; Mailat a reluat pe lângă poartă, din întoarcere (23), iar Politic (31) a fost blocat de Anestis la șutul frumos, din careul mare.&nbsp; <h2>Final incandescent de primă parte, cu câte un gol&nbsp; </h2>Golul era inevitabil, odată cu creșterea spectaculozității din partidă. În minutul 36, Tănase a fost la originea unui contraatac, continuat de Thiam, acesta găsindu-l cu o pasă pe Bîrligea. Goleadorul oaspeților a înscris frumos cu capul, din cinci metri: 0-1.&nbsp; Botoșaniul a reacționat însă foarte iute. Un fault comis asupra lui Ilaș de Politic a generat o lovitură liberă pe partea dreaptă. Mitrov a executat perfect în cinci metri, de unde Dumiter a egalat: 1-1!&nbsp; <h2>Anestis a ținut gazdele în joc&nbsp; </h2>La pauză, au avut loc schimbări la oaspeți pentru mai multă inspirație ofensivă: OIaru, în locul lui Alhassan, respectiv Miculescu, în locul lui Politic. S-a părut că mutările vor fi eficiente, FCSB demarând mai decisă a doua parte. Anestis însă a ieșit în evidență când în minutul 49 a respins șutul din 18 metri al lui Bîrligea. Apoi, portarul elen l-a deposedat (53) pe Miculescu, la șapte metri, iar tot el a deturnat de sub bară un șut violent al lui Lixandru, tras de la 35 de metri.&nbsp; Și totuși, nu FCSB a lovit decisiv.&nbsp; <h2>Mutarea care a răsturnat situația</h2>&nbsp; Botoșaniul nu a ignorat însă atacul, maximizând fiecare situație. În minutul 61, Dumiter a nimerit incredibil transversala din doi metri, după o mingea deviată cu capul de Bordeianu! Apoi, a venit o schimbare neașteptată: tocmai Dumiter, autorul golului, a fost schimbat cu ucraineanul Kovtalyuk. Iar masivul atacant a fost omul providențial.&nbsp; La niciun minut după introducerea sa în teren, Kovtalyuk (68) a îndeplinit o formalitate, la prima atingere de balon, din careul mic, după o superbă acțiune personală a lui Mailat: 2-1! &nbsp; FCSB a părut anesteziată de acest moment, odată cu trecerea timpului find tot mai lipsită de orizont în ultima treime. Anestis a fost din nou la post când l-a blocat pe Tănase (71), iar Chiricheș (75) a trimis cu capul pe lângă buturi, din zece metri. Ultima șansă serioasă a bucureștenilor a fost rezolvată în minutul 79 de același Anestis, care a scos de lângă bară reluarea cu capul a lui Bîrligea.&nbsp; FCSB s-a stins, în schimb Botoșaniul a încheiat meciul ”en fanfare”. Ongenda a dat o centrare de efect în minutul 90+2, iar Kovtalyuk a marcat nestingherit cu capul, din opt metri: 3-1. O victorie indiscutabilă pentru botoșăneni: este clar, ce se întâmplă în acest sezon cu trupa lui Leo Grozavu nu este un simplu foc de paie. Nu mai este riscant să spui că moldovenii se pot considera candidați la play-off. În replică, FCSB este lipsită de orizont, demoralizată și fără energie. Rezultatele fluctuante din vară au prevestit o criză din care nu pare că are resurse să iasă prea curând.

Atacantul ucrainean a fost introdus în minutul 67 și a marcat de două ori pentru o victorie care duce Botoșaniul, temporar, pe locul 2

Botoșani-FCSB 3-1. Kovtalyuk, o mutare Grozavă

INTERVIU

Numele lui Dennis Politic stârnește multe sentimente pentru fanii fotbalului, în special după transferul din această vară. Știm deja cine este jucătorul pe care FCSB l-a transferat de la Dinamo, într-o mutare care s-a mai făcut de-a lungul timpului de câteva ori și viceversa, dar parcursul său este unul special. Drumul lui Dennis în fotbal a început cu sacrificiu. Nu al său, ci al părinților, care și-au schimbat radical viața pentru ca băiețelul lor să-și urmeze visul, acela de a deveni fotbalist. La ce au fost nevoiți să renunțe părinții tăi pentru visul tău sau ce au sacrificat? La joburile lor, la joburile pentru care au muncit, pentru care au studiat, erau amândoi într-o funcție foarte bună și la confortul de aici, până la urmă. Au trebuit să meargă într-o țară necunoscută, să o ia de la zero.

În Anglia și-a văzut visul cu ochii aproape de ”Teatrul viselor”, când a început să joace la academia lui Manchester United, unde l-a întâlnit și pe Sir Alex Ferguson. Dacă ar fi să-i poți transmite un mesaj lui Dennis, care juca la Academia lui Manchester United, care ar fi acela? Asta este bună, întrebarea... Să joace fără frică, să joace cu curaj și să fie cât de profesionist se poate. Să-și dea lui cea mai bună șansă, să ajungă cât mai sus Dar una dintre amintirile sale memorabile are legătură cu rivala lui United, Manchester City, dar și cu un fost portar român înalt, care a apărat în poarta ”cetățenilor”: „Am fost copil de mingi în mai multe rânduri când eram la Manchester City. Nu știu dacă lumea știe, după ce am fost la Manchester United, am fost și la Manchester City un sezon. Și da, jucătorii din academie erau copii de mingi de multe ori și eu eram foarte entuziasmat. Pentru că în acea perioadă era Costel Pantilimon portarul celor de la Manchester City. Și mi-aduc aminte și acum că m-am dus în spatele porții și am încercat să-l strig când făcea el încălzirea. M-a auzit că sunt român, a venit, a vorbit cu mine și mi-a promis tricoul la final de partidă și mi l-a și dat. Este încă mare de mine, vă dați seama la cât de înalt e el. Dar un gest foarte frumos, care a însemnat mult pentru mine la vremea aia. Când ajungi în locul în care a pășit și David Beckham este imposibil să nu visezi să-i calci pe urme. Dennis a avut norocul ca fostul mare fotbalist englez să-l urmărească din tribune chiar când a înscris un gol ”în stilul Beckham”. Momentul, însă, nu s-a terminat cu zâmbetul pe buze pentru el. „Eram la Salford, era prima mea experiență la echipa mare, venisem de la Bolton, de la Under-23. Și îți dai seama că a fost un meci cu o încărcătură emoțională deosebită, pentru că era David Beckham, unul dintre cei mai mari fotbaliști. Și, într-adevăr, așa a fost situația, că am marcat chiar cu piciorul stâng de la jumătatea terenului. Dar, cum ai spus și tu, s-a terminat destul de urât meciul, pentru că am avut o problemă la umăr și a trebuit să părăsesc terenul accidentat. Și n-am mai reușit să mă întâlnesc cu el la final”, a povestit jucătorul campioanei. Beckham rămâne însă o sursă de inspirație pentru Politic: „Mi-a plăcut foarte tare și povestea lui, având în vedere ce s-a întâmplat la Cupa Mondială, cu Argentina, când a luat cartonașul roșu și cât hate a primit din partea propriilor fani englezi. Și după, cum s-a ridicat, a devenit căpitanul echipei naționale și cum a reușit să treacă peste acel moment. Și m-a inspirat oarecum povestea lui. Este bine să vezi astfel de lucruri, pentru că puterea lui mentală te inspiră pe tine ca și fotbalist și ca om”. De asta a avut nevoie și Dennis în momentele în care a fost nevoie să stea departe de gazon. Ai schimba ceva la cariera ta, dacă ai putea? Aș schimba să nu mai am atâtea accidentări, dacă aș putea, pentru că accidentările consider că sunt cele care m-au tras în jos până acum. Dacă nu aveam, nu știu, accidentări cu ligamentul încrucișat, accidentări la umăr sau chiar accidentările repetate pe care le-am avut la bicepsul femural, cu siguranță poate eram la un nivel mai înalt.

Politic, Dennis-Dorian

S-a reinventat în România, la Dinamo, unde a trecut prin multe momente, unele bune, care i-au adus zâmbetul pe buze, dar și altele mai puțin bune. Alege însă să se gândească doar la momentele în care a fost fericit alături de câini. „Mă bucur că am luat decizia să mă întorc în țară. O mutare pe care mulți poate o consideră un pas înapoi. Eu am luat decizia și știam că am luat decizia bună. Am avut o perioadă bună și cred că m-a ajutat acea perioadă să cresc și să fiu jucătorul care sunt astăzi”, spune Politic. De-a lungul timpului, numeroși jucători din istoria fotbalului au ales să îmbrace tricourile echipelor considerate rivale, iar schimbul pe ruta Dinamo - FCSB a stârnit întotdeauna reacții. Spune-mi cum se simte să o ai rivală pe FCSB și după aceea să joci pentru FCSB. Eu consider că suntem fotbaliști profesioniști și atâta timp cât suntem pe teren, trebuie să ne facem treaba pentru clubul la care suntem. Spuneai acum un an că în Giulești ți s-a părut cea mai ostilă atmosferă pe care ai întâlnit-o ca jucător în Superliga. Dacă ar fi să te întreb acum, s-ar schimba răspunsul ăsta după ce ai jucat împotriva lui Dinamo? Da, cu siguranță. În meciul cu Dinamo, pe Arena Națională, având în vedere că s-a jucat și la ei acasă, a fost cea mai ostilă atmosferă, în special pentru mine, pentru că am fost acolo și mă așteptam oarecum din partea fanilor să mă huiduie, să mă înjure. Ce să spun? Eu sunt liniștit, consider că a meritat mutarea mea aici. Sunt fericit aici și vreau să dau totul aici, să am rezultate cât mai bune. Ți-a fost greu în momentul în care ai ieșit pe teren și ai auzit marea aceea de oameni? Nu, nu mi-a fost greu. Sincer, mă așteptam la mai rău. Și nu mi-a fost greu pentru că mă așteptam și am fost pregătit mental pentru asta.

<h2>Victoria din Supercupă, seara cea mai frumoasă</h2>

Transferul i-a adus și cea mai mare bucurie din fotbal. A reușit să marcheze chiar în primul său meci cu FCSB și nu doar atât, ci a plecat acasă și cu primul trofeu al carierei. Dacă ai putea retrăi o singură zi din viață, care ar fi aceea? Pentru sentimentele frumoase pe care le-am avut, câștigarea Supercupei, având în vedere că a fost și primul meu meci. Am dat și gol, am luat și eu omul meciul, am și câștigat primul meu trofeu. Și a fost un început așa, cum nu se putea mai bine la noua mea echipă. Poate cea mai frumoasă seară din punct de vedere fotbalistic. Ca sentimente, spune-mi cum este să joci în preliminariile cupelor europene și să te califici și în grupe? Încă mă consider un fotbalist destul de tânăr la 25 de ani, adică mai am mult de învățat și mai am mult de crescut din punctul meu de vedere. M-am gândit și am muncit pentru asta și am sperat să ajung la un nivel cât mai înalt și de asta am și venit aici, la FCSB. Asta mi-am dorit, ăsta a fost un obiectiv al meu pe care l-am și declarat, că îmi doresc să joc în cupele europene. Și sper să îmi adaug cât mai multe meciuri, cât mai multe reușite personale și de asemenea colective. Mi-aș dori să câștigăm și campionatul.

Familia a jucat un rol important în viața și cariera lui Dennis Politic. Părinții săi au fost primele exemple de sacrificiu și muncă. Acum, Dennis este un exemplu pentru fetița sa. Cum sunt părinții tăi? Oameni simpli, oameni muncitori și oameni care au pus în mine acea dorință de a ajunge fotbalist și acea modestie, ca să spun așa, de a munci și de a ținti spre un scop și de a nu mă da bătut până îl ating. Și dacă ar fi să alegi, ce crezi că ai preluat de la mama ta și ce crezi că ai preluat de la tatăl tău? De la mama mea cred că am preluat ambiția și de la tatăl meu cred că am preluat să fiu calculat, să fiu destul de calm în diferite situații. El este mai calculat așa. Cum este rolul de tată? Unul foarte frumos. Primele câteva luni au fost mai grele, de acomodare, să te obișnuiești. Acum este foarte plăcut, chiar este o bucurie foarte mare. Ce ți-ai dori să spună fetița ta despre tine atunci când va fi mare? Că e mândră de mine și că are un tată care e muncitor și care a dat totul pentru familie. De la Brașov la Manchester, de la visurile unui copil la realitatea unui fotbalist matur, povestea lui Dennis Politic e despre curaj și sacrificiu. Despre părinți care au renunțat la tot pentru visul lui. Despre accidentări care l-au pus la pământ și despre puterea de a se ridica iar și iar. La 25 de ani, Dennis a purtat banderola de căpitan la Dinamo și a ales să înceapă un nou drum chiar în culorile rivalei. Acum, cu primul trofeu în mână și cu familia aproape, știe că tot ce a fost greu l-a adus aici. La FCSB, povestea lui nu se încheie. Abia începe.

Dennis Politic - INTERVIU COMPLET - YT Thumbnail.jpg

Parcursul lui Dennis Politic nu a fost deloc ușor. Însă visul său de a avea succes în fotbal l-a împins mereu de la spate

Povestea lui Dennis Politic: sacrificiu, curaj și un vis care continuă

La Arad, fotbalul nu e doar joc, e ritual. „E o poveste foarte frumoasă”, spune Alexandru Benga, astăzi unul dintre căpitanii UTA‑ei, despre fenomenul care strânge orașul laolaltă, de la medici și profesori până la preoți care nu lipsesc de la meciurile de acasă. Născut și format la FC Brașov, Benga a traversat Bulgaria, Cipru, Polonia și Azerbaidjan, apoi liniștea lui s‑a așezat la Arad, unde „cam trăiește ceea ce a visat” ca puști. Adică să joace la un club cu tradiție, suporteri și o stare de spirit. Din august 2020, a adunat peste 150 de apariții și a evoluat într‑un lider care spune că „trebuie să conduci prin puterea exemplului și prin acceptare, nu prin impunere”. Iar filosofia lui pentru fotbalul de azi curge firesc: profesionalism 24/24, bucurie păstrată cu dinții, dribblingul ca dialog cu tine însuți, pasa ca încredere în celălalt. Pentru început, vreau să te întreb de ce crezi că există dragostea asta pentru UTA și pentru fotbal în general? E o poveste foarte frumoasă tot fenomenul care este în jurul acestei echipe. Locul lui în oraș, în comunitate, dragostea oamenilor pentru club, indiferent de categoria socială sau de domeniul de activitate, de vârstă. Poți să rămâi surprins că poți să găsești preoți care vin la meci și nu lipsesc de la niciun meci de acasă. Medici sau oameni din orice domeniu de activitate din Arad care sunt foarte legați de acest club. Clubul în sine, având o istorie bogată aici la Arad și în vremurile mai îndepărtate cu foarte multe performanțe, era un loc unde oamenii puteau să aibă clipe de bucurie și de fericire. Și de comuniune, pentru că veneau foarte mulți oameni mereu la Arad, la meciurile de acasă, stadionul era și este aproape plin. Oamenii se întâlneau să petreacă clipe frumoase alături de echipa iubită.

<h2>„E o mulțumire, o împlinire sufletească că ceea ce ai visat oarecum s-a îndeplinit”</h2>

Tu cum te simți aici? Știu că te-am văzut acum vreo două sezoane și părea că ești aici de mulți ani. Părea că te-ai născut aici și ești de-al clubului. Și eu am sentimentul ăsta pentru că e o chimie foarte frumoasă între mine și club și tot acest fenomen și are o logică pentru că eu când m-am hotărât să mă apuc de fotbal când eram mic și am visat să joc la o echipă cu tradiție. Aș spune așa, aș lua un pic de la Barcelona aș fura „mai mult decât o echipă”, cum au ei motto-ul, adică o echipă cu suporteri, o echipă care îți dă o anumită stare de spirit și în afara gazonului și cumva pot să spun că aici la Arad cam trăiesc ceea ce am visat atunci când eram mic. Și cumva e așa o mulțumire, o împlinire sufletească că ceea ce ai visat oarecum s-a îndeplinit. Și acum ai ajuns un lider al vestiarului. Cum te simți din această postură? Nu conștientizez foarte mult chestia asta pentru că totul a devenit natural. Lucrul acesta s-a întâmplat ca o consecință a faptelor pe care le-am făcut sau le fac zi de zi. Pentru mine partea asta de lider mi se pare că trebuie să vină ca o consecință a ceea ce faci și a ceea ce ești. Dacă e să-mi arăt eu viziunea despre cum arată un lider sau un căpitan, tot timpul voi spune că trebuie să conduci prin puterea exemplului și prin acceptare, nu prin impunere. Prin ceea ce faci pe terenul de antrenament, în afara lui, înainte de antrenament, după antrenament, prin exemplu. Mi se pare că așa e cel mai bun mod de a atrage și oamenii lângă tine și de a fi o oglindă a ceea ce înseamnă profesionalismul. Tu când erai mic, la începutul visului, ai avut un exemplu de lider în vestiar? Crescând cu Generația de Aur, exemplul cel mai elocvent a fost Gheorghe Hagi, care era un lider. Nu știam cum era în afara terenului, dar pe teren pe mine mă impresiona foarte tare, cum își asuma responsabilitatea și cum în orice moment greu reușea să creeze lucruri care făceau diferența pe teren și la echipa națională, și la echipele de club la care a jucat. Atunci am început să joc fotbal și nu ratam niciun meci pe care echipa națională îl juca sau echipele lui de club.

Benga, Alexandru

<h2>„Poți să iei toate avantajele pe care societatea ta sau cultura tale le are și să le pui în dezvoltarea fotbaliștilor și a jocului de fotbal”</h2>

De-a lungul carierei, ai jucat în mai multe țări: Bulgaria, Polonia, Cipru, Azerbaijan. Unde simți că ai învățat cel mai mult și ca fotbalist, dar și ca om? Cred că în Polonia. Tot timpul am avut o slăbiciune pentru ei, având în vedere toate greutățile prin care a trecut această țară în trecut, mai ales în al doilea război mondial. Mereu am avut o afinitate pentru acest popor. Ce m-a impresionat cel mai tare este puterea lor de a se reinventa. Au avut de reconstruit o țară întreagă și au făcut-o foarte bine și acum sunt la un nivel foarte înalt. Lucrul ăsta m-a impresionat, pentru că am văzut și cum se face asta. Fiecare om își face treaba, este în locul unde este și o face serios și bine. Au sentimentul ăla de comunitate, de comuniune, de întrajutorare și mi-a plăcut foarte mult. Apoi pe partea asta de fotbal, la fel, într-o continuă dezvoltare. Eu tot timpul spun că sunt ca o mică Germanie, adică și ca infrastructură, stadioane noi, metode super faine de pregătire și cred că dintre experiențele pe care le-am avut eu, Polonia e printre cele mai bune. Putem spune că un jucător joacă pe teren exact cum este mentalitatea țării? În mod general, poți să spui lucrul ăsta. Pentru că particularitățile noastre, ale fotbaliștilor, clar vin și din mediu, din cum am crescut. Dacă ai abilitatea să înțelegi lucrul ăsta foarte bine și foarte devreme, poți să iei toate avantajele pe care societatea ta sau cultura tale le are și să le pui în dezvoltarea fotbaliștilor și a jocului de fotbal. Noi nu putem să elaborăm un joc de fotbal cum au echipele nordice, cu caracteristici specifice țărilor din nord. Și atunci noi, dacă ne înțelegem un pic rădăcinile și felul nostru de a fi, putem să avem un avantaj din chestia asta și da, în mare parte suntem o oglindă a societății în care trăim. Și crezi că fotbalistul român și-a înțeles rădăcinile? Eu cred că aici e o discuție foarte lungă. Nu știu dacă e conștient de rădăcinile pe care le are, dar, intuitiv, sigur da. Cu particularitățile pe care noi le avem ca țară și ca sistem de dezvoltare, fotbalistul român a reușit să se adapteze și totuși cumva să răzbească și să reușească să facă performanță. Acum, sigur, generațiile s-au schimbat, ai acces la mult mai multă informație, ai acces și la liberă trecere, sunt foarte mulți jucători care au făcut o bună parte din juniorat în țări mult mai bine dezvoltate și astfel au reușit să se dezvolte și să ajungă la un nivel mai înalt și bineînțeles să dea și oamenilor care sunt în țară anumite exemple. Exemple de cum poți crește ca un fotbalist profesionist din țările de vest.

<h2>„La mine, totul pleacă de la bucurie”</h2>

Cum vezi tu profesionalismul în fotbal? Să înțelegi că, în primul rând, meseria asta de fotbalist nu se rezumă la timpul petrecut la stadion sau pe terenul de antrenament. Este o meserie care necesită atenție 24 de ore din 24 de ore. Începând de la felul cum te odihnești, cum mănânci, cum te antrenezi pe teren la antrenament, cum te antrenezi înainte, cum te refaci. Deci cu cât ai mai mare atenție și faci lucrurile optime, cu atâta performanța ta crește. De fapt, cred că despre asta e vorba. Trebuie să înțelegi că trebuie să îi dai foarte mult timp și energie. Tu cum îți îngrijești acum corpul, dar și mintea? Păi eu, mai ales având și o vârstă mai înaintată, e nevoie să am foarte mare atenție la tot ceea ce fac în afara stadionului și în afara antrenamentului, dar totul pleacă sincer la mine de la bucuria asta. Mereu am avut și nu mi-am pierdut bucuria asta de a juca fotbal și atunci asta e baza. Și într-adevăr este nevoie să faci sacrificii în alimentație, nu poți să mănânci ce vrei, odihna iar e foarte importantă. Sunt metodele de recuperare care îți iau foarte mult timp și uneori nu prea vrei să le faci. Dar pentru că am bucuria asta și îmi doresc foarte mult să joc fotbal, lucrurile astea nu le văd ca fiind foarte grele. Și sunt atent la tot ce fac. Cum am zis, mă odihnesc foarte bine, am o dietă foarte echilibrată și mă antrenez foarte mult. Te antrenezi și înainte, și după antrenament? Da. Adică sală sau refacere? La sală sunt tot felul de protocoale sau de exerciții de antrenament pentru prevenirea accidentărilor, pentru întărirea mușchilor, care chiar contează în jocul de fotbal. Și petrec foarte mult timp în sală și cum am zis, o fac pentru că îmi place, adică nu o simt ca pe obligație sau ca pe o presiune. E important și trebuie să ne păstrăm chestia asta de bucurie și de fericire în jocul de fotbal, pentru că de aici izvorăsc lucrurile bune. Și pentru copii și juniori, și pentru noi ca sportivi profesionisti, și pentru suporteri. Te vezi antrenor? Mă văd antrenor. Nu știu dacă o să și fiu, pentru că nu m-am hotărât încă. Acum sunt la stadiul în care experimentez și la stadiul în care rezolv treaba cu birocrația. Mă școlesc în toate privințele și în partea asta de antrenorat, încerc să-mi iau licențele, carnetele și să fac toți pașii necesari, chiar dacă, încă o dată, nu sunt sigur că o să iau pe drumul ăsta, încă nu m-am hotărât. Încerc să experimentez și sunt sigur că o să păstrez în domeniul în care o să activez aceeași motivație și plăcere pe care o am și acum în cariera asta de jucător. Așa ai fost de la început? Sau bucuria asta a fost mai degrabă dezvoltată? De la început a fost asta. Când am început să joc fotbal, nu aveam o istorie de sport în familie, pur și simplu am văzut un meci de fotbal și am zis gata, acesta e sportul pe care-l iubesc. Erau vremurile în care stăteam toată ziua afară cu vecinii și jucam toate sporturile posibile de dimineață până seara. Era perioada aia în România cu Generația de Aur, cum am zis și mai devreme, perioada campionatului mondial din America, după aia din Franța în 1998 și eram no, toți copiii, super conectați la tot ce se întâmplă din punct de vedere fotbalistic. Întâietate avea jocul de fotbal pe stradă și așa s-a născut pasiunea asta a mea pentru acest sport. Au fost momente, sincer, când nu neapărat că mi-a scăzut bucuria, dar au fost și multe piedici în calea acestei pasiuni sau bucurii, dar mă bucur că am trecut peste ele și mi-am păstrat aceleași sentimente și acum. Care a fost cea mai mare piedică? Așa, sincer, cea mai mare piedică a fost tocmai sentimentul ăsta pe care îl aveam când eram copil, că fotbalul e ceva foarte, foarte serios. E foarte serios și nu-ți permiți să greșești, să încerci ceea ce vrei la antrenamente sau la meciuri. Meciurile pe care le aveam când eram junior. Să zic că era un sentiment excesiv de militărie. Asta am resimțit eu, pentru că mereu am identificat dragostea asta pentru sport cu creativitatea, cu bucuria, cu spontaneitatea și cumva de fiecare dată când lucrurile astea erau estompate, simțeam în interiorul meu o frustrare. Acum când stau și mă uit în urmă, mă bucur că pot conștientiza aceste detalii și cred că pot să dau și eu mai departe niște lucruri care îi pot ajuta cel puțin pe micii jucători de fotbal.

<h2>„Am ajuns la concluzia că nu mi-aș dori să fiu antrenorul copilului meu”</h2>

Ce crezi că are nevoie un fotbalist junior, un copil din România, atunci când începe să joace fotbal? În primul rând, copiii au nevoie de foarte multă libertate pe teren. Au nevoie de foarte mult spațiu unde să încerce, cel puțin în prima parte a carierei lor, când sunt mici, tot ce le trece prin cap legat de fotbal, pentru că așa acumulează experiență. Să fie încurajați să încerce și să aibă inițiativă, să-și dezvolte capacitatea asta de a lua decizii. Ușor, ușor, chiar dacă sunt la o vârstă fragedă, ei înmagazinează orice experiență pe care o au și se dezvoltă permanent, dacă sunt încurajați și se simt protejați. De asta cred că au nevoie în prima parte și pe tot drumul ăsta de formare de foarte multă înțelegere, de foarte mult apel la entuziasm. Până la 16 ani nu trebuie să te intereseze rezultatul. Pe tine trebuie să te intereseze cum creezi jucătorii, individual, că tu îi pregătești practic pentru fotbalul mare, când ajung sus. Cum ar fi să-ți antrenezi copilul și să-l formezi în așa fel încât greșeala să nu aibă loc în creșterea lui? Să nu-i fie frică. Eu am stat și m-am gândit foarte mult la chestiile astea și am ajuns la concluzia că nu mi-aș dori să fiu antrenorul copilului meu. Mi-aș dori să îi rămân doar tată. Pentru că sunt două lucruri total diferite. Cred că ar fi o presiune și pentru mine, dar mai ales pentru ei, de fapt, că am mai mulți copii care joacă fotbal. Legat de asta mi-aș dori să le rămân tată. Cred că ar fi mult mai sănătos pentru relația dintre părinte și copil să fie o diferențiere clară. Apoi legat de greșeală, n-aș face un mare caz din chestia asta, adică n-am cunoscut încă un om care să nu greșească în viața lui. Doar Iisus Hristos ca om nu a făcut nicio greșeală, niciun păcat. Deci nu există om fără să greșească. Adică l-aș încuraja mereu să învețe din greșeli, să înțeleagă de ce s-a petrecut acea greșeală și să o ia de la capăt fără nicio problemă. Pentru că dacă nu te raportezi la greșeală și la lucrurile care nu îți ies, cred că poți să treci peste ele mult mai repede, dar și să evoluezi mult mai rapid. În evoluția ta, care e cea mai mare lecție pe care ți-a dat-o fotbalul? Din cum văd eu, fotbalul se oglindește sau se aseamănă foarte bine cu viața. Și fac așa o paralelă, când ai mingea la picior și driblezi e ca și cum ai fi un om care trece prin greutățile vieții. Sau când dai o pasă unui coechipier, ca să poți să realizezi o pasă, trebuie să te înțelegi cu coechipierul, să ai o colaborare cu el, o coordonare, un lucru în echipă. În viață ai nevoie să trăiești așa într-o comunitate, într-o comuniune cu oamenii, cu vecinii, cu cei din orașul tău. Cred că cea mai importantă lecție este să o iei mereu de la capăt și să nu-ți pierzi bucuria. Sunt zeci de mii de antrenamente, sute de meciuri pe care le-am jucat. Dacă stau așa să trag o linie, sentimentele au fost mereu aceleași, de entuziasm și de nerăbdare să înceapă meciul sau antrenamentul. Și în viață aștepți o nouă zi cu curiozitate și nerăbdare. Și cumva cred că asta e lecția. N-am stat așa mult să mă gândesc, dar cred că asta ar fi o lecție importantă. Ai zis despre pasă. Știu că pasa este și subiectul licenței tale pentru examenul de antrenorat, dar vreau să te întreb dacă nu cumva pasa e cel mai important element din fotbal, apropo de conexiune. Poate da, golul e cel mai decisiv, dar fără pasă n-ai ajunge acolo, nu? Așa e, ai dreptate. Pasa e foarte importantă. Eu însă aș începe de la dribbling, sincer. Pentru că, totuși, seara sau când se termină ziua și ne terminăm programul de lucru sau când ne terminăm întâlnirile, rămânem singuri mereu în fața oglinzii noastre. Mereu. Și când ne trezim, prima oară suntem singuri. Așa e și în dribbling, când ai mingea la picior, ești tu cu mingea și ai nevoie să te miști foarte bine, așa încât adversarii să nu îți ia mingea. Deci să treci cu bine peste toate obstacolele pe care le ai. La fel cum și noi, ca oameni, în primul rând trebuie să ne rezolvăm problemele pe care le avem noi cu noi, ca să putem după aceea să ajungem să dăm o pasă bună. Ultima mea întrebare este dacă ar fi să trimiți un mesaj pentru noua generație de fotbaliști, care ar fi acel mesaj? Le-aș spune că e super fain sportul ăsta, să se bucure de el. Acum e problema asta care e deja super discutată și super analizată, problema gadgeturilor care acaparează viața tinerilor. Le-aș spune că dacă îi dau timp fotbalului și jocului, o să găsească cu siguranță o grămadă de bucurii și pe teren. Bucurii chiar mai durabile sau mai intense decât timpul petrecut în fața dispozitivelor electronice. Am discuția asta foarte multe ori cu colegii mei de aceeași vârstă și când ne aducem aminte de jocurile pe care le aveam în copilărie, care acum par prostești, plictisitoare, și când discutăm despre ele, avem un sentiment în stomac de super mare bucurie sau super mare plăcere. Cel puțin noi de vârsta noastră nu am da niciodată sentimentul ăsta pe altceva. Nu știu dacă prin gadgeturi poți să ajungi la un nivel de trăire și de bucurie atât de mare ca acel sentiment pe care îl aveam atunci când eram pe stradă, când eram mici. Cred că nivelul de dopamină era mult mai mare și mult mai intens față de nivelul de dopamină pe care ți-l dă tableta sau telefonul. Deci, asta le-aș zice: să dea timp fotbalului.

Meciul de fotbal dintre CFR Cluj si UTA Arad in Superliga Nationala, sambara 19 iulie 2025, la stadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca. © Action Foto / Mihaela-Ionela Bobar. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

La UTA, bucuria e busola. Benga a înțeles-o simplu: întâi driblezi tu cu tine, îți reglezi pașii, îți domolești fricile, apoi pasezi și ai încredere în celălalt. De aici se construiește golul pe teren, iar în viață se formează comunitățile care umplu stadionul și vestiarele care cresc, cu calm, un lider așa cum e Alex. Concluzia e clară. ”Bătrâna Doamnă” va rămâne tânără prin astfel de oameni. În centrul apărării, Alexandru Benga ține sus standardul și spiritul: nu doar un căpitan, ci o stare de echilibru care face loc bucuriei să joace mai departe.

Fundașul central cu peste 150 de meciuri pentru UTA este un lider care conduce prin exemplu

Alex Benga: „Să nu-ți pierzi bucuria”

Andreea Cio

În vara lui 2025, Alessandro Murgia a semnat cu <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-universitatea-cluj">Universitatea Cluj</a>, după două sezoane foarte bune în tricoul lui <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/afc-hermannstadt">FC Hermannstadt</a>. Italianul de 29 de ani s-a remarcat în Superligă printr-un joc matur, echilibrat, cu 62 de meciuri, 6 goluri și 4 assist-uri în perioada 2023–2025. A fost împrumutat de SPAL la Hermannstadt în august 2023, iar în iulie 2025 s-a transferat liber la „U” Cluj, după ce clubul italian a intrat în faliment și a fost exclus din competițiile profesionale.La Cluj, a debutat inclusiv în preliminariile UEFA Europa Conference League, iar până la final de august adunase deja 6 meciuri și 1 gol în Superliga. Profilul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/murgia-alessandro-c262d49d">Alessandro</a> e construit în jurul inteligenței tactice și paselor care deschid spații. Joacă calm și precis, cu o claritate pe care a învățat-o încă de când a pus tricoul lui Lazio pentru prima oară pe el. Deci, task-ul lui principal nu e să marcheze. Dar și când marchează, o face cu stil: așa cum a făcut-o, de exemplu, în Supercupa Italiei 2017, când a înscris pentru Lazio în minutul 90+3 și a adus trofeul în fața lui Juventus.L-am întâlnit pe Alessandro pe Cluj Arena și ne-a povestit despre ce înseamnă pentru el „Fratelli d’Italia”, sosirea în România și noua aventură de la „U”.

<h1 style="text-align:center;">Ciao! Sunt Alessandro Murgia și joc pentru U Cluj.</h1>

Îți amintești ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal în copilărie? Prima mea amintire este când mă antrenam și jucam cu tatăl meu. Până la 10 ani, jucam doar cu el. Apoi am început la clubul local. Cele mai frumoase amintiri sunt antrenamentele pe care le făceam cu el, acasă sau în parc. Sunt cele mai dragi amintiri. Tatăl tău a fost prima persoană care a crezut în tine? Da. Și care continuă să creadă în mine azi. E cea mai importantă persoană din viaţa mea, atât în fotbal, cât și în afara lui. E un reper pentru mine. Avem o relație foarte bună. A fost mereu alături de mine, în toți acești ani, inclusiv fotbalistic. A călătorit mult să mă vadă, mai ales când eram mic. Așa că da, a fost persoana care a crezut în mine mai mult decât oricine de la început. Îmi spunea să fac ceea ce știu, să mă distrez, să-mi folosesc capul, să fiu profesionist, pe teren și în afara lui. Totuși, mi-a dat libertate fără prea multă presiune. Spunea că fotbalul e frumos, că eu iubesc fotbalul, că îmi place să joc. „Fă ce știi să faci și distrează-te.” Astea au fost sfaturile lui. Și când a fost cel mai mândru de fiul său? Cred că mereu. Nu a fost mândru pentru ceea ce am făcut, ci pentru cine sunt. Pentru că sunt Alessandro. M-a învățat multe lucruri: să fiu politicos, respectuos, modest, profesionist. Tot ce sunt azi se datorează lui.

Ce înseamnă pentru tine că te-ai născut și ai crescut la Roma? Roma e orașul meu: locul unde m-am născut și am crescut. Îmi lipsește. Îmi lipsește puțin să vorbesc cu oamenii din Roma. Întotdeauna port orașul cu mine, atât din punct de vedere fotbalistic, cât și ca oraș. Însă trebuie să spun că și aici, în România, mă simt foarte bine. Îmi place viaţa aici, se trăiește bine, așa că sunt mulțumit. Cum era micul Alessandro? Un băiat simplu, liniștit, cu zâmbetul pe buze, pentru că îmi plăcea să glumesc. În același timp, mi-a plăcut mereu să muncesc, să fiu constant în ceea ce fac, foarte precis, foarte schematic. Însă mă consider un băiat foarte simplu.&nbsp;

<h1 style="text-align:center;">Am crescut cu tricoul lui Lazio. E ca a doua piele a mea, ca o a doua familie.&nbsp;</h1>

Care a fost adevărata motivaţie pentru care ai vrut să devii fotbalist? Cred că m-am născut cu o pasiune pentru fotbal. A fost destinul, probabil așa trebuia să fie. Încă de când eram mic iubeam și încă iubesc sportul ăsta: îmi place să-l urmăresc, să învăţ, să mă perfecţionez. Învăţ de la alţi jucători, din punct de vedere tehnic și uman. Am învățat și învăț că fotbalul e pe teren, dar şi în afara lui. Cred că ăsta a fost destinul, că așa trebuia să fie și sunt fericit că fac ceea ce iubesc. Ce jucători studiezi în prezent? Iubesc fotbalul, așa că îmi place să analizez orice jucător, de pe diferite posturi, din echipe diferite. Nu am avut un punct de referință. Totuși, ca mijlocaș, studiez mai mult mijlocașii, care pot fi Zidane, pe vremuri, dar și cei moderni, Verratti, Thiago Alcántara. Când erai copil, erai suporterul cărei echipe: Lazio sau Roma? Lazio. Am crescut cu tricoul lui Lazio. Acolo am început la 10 ani, până la 20-21. Pentru mine e ca a doua piele a mea, ca o a doua familie. Încă o urmăresc cu pasiune.

Cum a fost ziua când ai semnat contractul de profesionist cu Lazio? Eram la echipa Primavera și a fost primul meu contract. Evident, o emoţie incredibilă, dar în același timp și un stimul să continui să progresez, pentru că am simțit că există posibilitatea de a continua să trec la următorul nivel. A fost cu siguranță un moment de mândrie pentru mine și familia mea, dar și un lucru care m-a ajutat să dau mai mult. Cum a fost să joci contra Romei? Emoţionant! Foarte emoționant, pentru că un derby în Italia, mai ales în Roma, se trăiește în întreg orașul. Toată săptămâna este o pregătire pentru un meci așa cum e derby-ul , astfel că presiunea e mare, presiunea, de asemenea. Dar e emoționant și cred că orice jucător vrea într-o zi să joace derby-ul Romei, pentru că e cu adevărat frumos. Ai marcat golul decisiv în Supercupă, contra lui Juventus. Ce ai simțit? Și aceea a fost o emoție indescriptibilă, și acum mi-e greu să o descriu. E visul oricărui copil: să marchezi în ultimul minut contra unei echipe care la acel moment cred că era cea mai puternică din Italia, cu tricoul lui Lazio, tricoul visurilor lui, și să dai golul care te face să câștigi o cupă în ultimul minut. E un vis pe care îl păstrez și azi cu mine și care mă motivează să ating și alte obiective precum acela. Îți amintești senzația pe care ai avut-o când ai auzit prima oară imnul Italiei pe teren? Da, îmi amintesc. E emoţionant. Naționala e ceva emoționant pentru orice jucător, fie italian, fie de altă naţionalitate. E o emoţie care te încarcă, te face să abordezi meciul cu multă energie, ca şi cum milioane de oameni sunt pe teren cu tine. O emoție cu adevărat mare.

Care sunt versurile tale favorite? „Fratelli d’Italia” sunt cele mai frumoase cuvinte, pentru că suntem ca o familie care face parte din aceeași națiune, pe teren și în afara lui. Cred că imnul e un lucru care unește multe persoane - bărbați, femei, copii, bătrâni. E un lucru care unește, așadar e un imn profund. Care e cel mai important lucru pe care l-ai învățat jucând în Italia? Că e important să fii constant zi de zi, meci de meci, tot timpul anului. Pentru că era un campionat dificil, foarte tensionat, și era nevoie de constanță și profesionalism în fiecare zi. Asta este ceea ce am luat cu mine din experiența din Italia, unde e o presiune foarte mare, pe teren și în afara lui. Ți se cere să câștigi toate meciurile și pentru a câștiga meciurile ai nevoie să muncești zilnic. Simţi că ai adus lucrurile astea în România? Da, fac parte din mentalitatea mea. La Hermannstadt anul trecut, acum la Cluj, vor cunoaște un Alessandro care are această mentalitate, care vrea să câştige, vrea progreseze în fiecare zi, vrea să muncească. Asta aduc cu mine. Ce te-a făcut să spui „da” ofertеi din România? Mi-am dorit mereu o experienţă în străinătate. Când am primit oferta din România, nu m-am gândit de două ori. Am spus imediat da și am venit. A fost un context în care eram dorit, unde știam că pot urca. Alegerea a fost simplă. Și din punct de vedere personal, pentru a învăța o cultură nouă, o limbă nouă, să descopăr orașe noi, obiceiuri noi. Sunt fericit că sunt aici. Și ce ai învăţat până acum în România? Cu siguranţă limba română și engleză, nu foarte bine, dar vorbesc și în engleză. Acum înţeleg bine româna, nu o vorbesc încă perfect, dar anul ăsta voi lua lecţii ca să pot da interviuri și în română. E o promisiune. Care este cuvântul tău preferat în limba română? „Frumos” – mi se pare un cuvânt frumos și dulce, dar sunt multe altele. Unele cuvinte sunt similare cu cele în italiană, așa că din punctul ăsta de vedere e puţin mai ușor. E o limbă latină, deci îmi place. Cu ce jucător român ai devenit apropiat? Ai prieteni între jucătorii de aici?Am găsit un prieten extraordinar anul trecut, Tiago Goncalves, care e încă la Hermannstadt. Cred că am găsit un frate. Vorbim des, suntem în contact, îi doresc numai bine în noul sezon, așa cum știu că și el îmi dorește mie. Avem o relaţie minunată și sunt fericit pentru asta.

Ce înseamnă pentru tine să semnezi cu U Cluj? Am acceptat imediat să vin aici, pentru că știam că intru într-un mediu bun, unde au idei și obiective frumoase. Echipa, staff-ul, clubul sunt serioși, orașul e frumos, fanii sunt fantastici. În trecut nu a fost ușor să joci împotriva U Cluj, acum sunt fericit să joc pentru ei și să încerc să câştig. Cum ți s-au părut fanii U Cluj când ai jucat împotriva lor? Incredibili. Au fost mulţi, atât la Sibiu, cât și aici. Se fac auziți, sunt ca un om în plus pe teren atunci când joci. Avem responsabilitatea să dăm totul pentru ei, pentru că sunt parte a orașului și a clubului, și sunt convins că noi, echipa, vom lupta pentru ei. Ce simți când marchezi un gol? Poţi descrie momentul, sentimentul? Când marchezi e cu adevărat emoţionant. E ca și cum culegi roadele muncii din timpul săptămânii, atât personal, cât și ca echipă. Evident, întotdeauna am preferat să marchez pentru a ajuta echipa, nu să marchez și atât. Pentru că, înainte de toate, importante sunt grupul, munca din fiecare săptămână, obiectivele echipei. Dacă pot ajuta echipa marcând, e o emoţie mare. Apoi să vezi fanii bucurându-se, fericiți e cu adevărat minunat. Ce ai descoperit despre tine trăind departe de casă, într-o altă ţară? M-am maturizat mult ca om, ca fotbalist și ca tată. Am descoperit că am o mare forţă mentală. Nu e uşor să pleci într-o ţară nouă, cu altă limbă și o cultură diferită, dar asta mi-a dat energie pe teren și în viață. Sunt fericit, entuziasmat, abia aştept să încep sezonul. Ce ai vrea să spună lumea despre tine, ca jucător, dar și ca om, după ce ieși de pe teren? Sper să vadă ce ofer pe teren și în afara lui. Întotdeauna dau 100 %, dau totul pe teren pentru coechipieri, staff, fani, club. Sunt modest, altruist, simplu, zâmbitor, energic. Când nu e fotbal, ce te face să te simţi bine? Îmi place să știu multe lucruri, să vorbesc cu familia și prietenii, dar și să descopăr lucruri noi, să vizitez orașul. Sunt pasionat de tatuaje, mă uit la emisiuni despre tatuaje. Sunt foarte pasionat de gătit și îmi place să studiez ce pot prepara în bucătărie pentru oaspeți. Apoi sunt un profesionist, îmi place să am grijă de corpul meu, deci sală, recuperare, monitorizarea corpului și a minții pe teren și în afara lui. Cum îţi îngrijeşti mintea? Pentru mine, cheia e să trăiești prezentul. Prezentul ajută mintea să funcţioneze bine în fiecare zi. Gândindu-te la ce poți face cel mai bine la momentul e cheia pentru a avea o minte focalizată pe obiectiv.

Poţi să ne spui un film sau o carte care te-a mișcat cu adevărat? Îmi plac filmele de acțiune, cele intense care te ţin lipit de ecran, și filmele Marvel. Sunt pasionat de ele. Le mai urmăresc în avion sau în autocar, când avem timp să mai vedem câte un film. Nu sunt fan TV, îmi place să citesc, să stau în aer liber și să mă plimb, dar prefer filmele de acțiune. Ce îţi place cel mai mult la viaţa ta acum? Îmi plac viaţa în vestiar, în grup, căutarea unei noi case, explorarea orașului, a restaurantelor, să merg în centru, discuţii cu colegii despre obiective, despre ce nu a mers bine sezonul trecut, ce putem îmbunătăţi. Îmi place să cunosc oameni noi la club: stafful, suporterii, atașamentul lor pentru club. E grozav. Care e o întrebare pe care ţi-ai dori să nu ţi-o mai pună lumea? E greu să găsesc una acum. Nu știu, e dificil. Dar o întrebare la care ți-ar plăcea să răspunzi? Poate… „Ce te face fericit?” Dacă mă întrebi asta, știu ce mă face fericit. Pentru mine, fericirea e să fiu aici acum. Să fiu aici e foarte emoţionant. În fiecare zi abia aştept să încep ziua și să fac ce iubesc.

<h1 style="text-align:center;">Tatuajele, opere de artă pe corpul meu.</h1>

Care e cel mai frumos compliment pe care l-ai primit? Cred că cel mai frumos compliment e când îmi spune cineva că sunt o persoană politicoasă. Politicos, simplu. Pentru mine, educaţia și respectul sunt importante. Sunt lucrurile pe care mi le-au insuflat părinţii și pe care vreau să le transmit copiilor mei.&nbsp;Și acum, să vorbim puțin despre tatuajele tale. Care a fost primul tatuaj? A fost pe picior, dar acum e acoperit de altele. Am pierdut numărul tatuajelor. Nu știu câte sunt. Sunt pasionat de ele, îmi plac mult. Am început la 15 ani, evident cu acordul părinților, pentru că nu se putea altfel, fiind minor. De ce îţi plac tatuajele? Nu știu, e ca și cum sunt opere de artă pe corpul meu. Îmi place să pot pune operele de artă făcute de artiști pe corpul meu. Am ales desene precise, ceea ce îmi plăcea făcut într-un anumit mod. Am studiat proiectul cu tatuatorul și am decis să-l replic pe pielea mea, pentru a da corpului meu ceva special. Dacă ai putea alege un tatuaj care să spună ceva real despre tine, pe care l-ai alege? Poate leul de pe pulpă. E semnul meu zodiacal și reflectă personalitatea mea. Sunt aventuros, concentrat, așa că leul ca animal poate fi ceva ce mă reprezintă. Poţi spune ce înseamnă tatuajele tale, mai ales cel de pe gât? E egiptean, stil realist. Mi l‑a făcut un artist din Roma, care e un prieten bun. A fost dureros, foarte dureros. Dar e ceva ce am vrut și ce am suportat. Sunt fericit să-l am acum. Ce spun oamenii despre tatuajele tale? Mulţi spun că sunt foarte frumoase și se potrivesc bine pe mine. Spun că am un chip simplu, dar cu multe tatuaje. Sunt desene puternice. Ce înseamnă pentru tine să-ți porți povestea pe propria piele? E ca și cum tatuajele tale spun povestea ta, nu-i așa? Da, sunt într-un fel povestea mea, dar și un lucru care mie îmi place, care face parte și din procesul meu de creștere. Am început tocmai la 15 ani și probabil voi termina mai târziu, pentru că încă am ceva spațiu pe corp. Dacă tatuajele tale spun o poveste, care ar fi titlul ei? Probabil titlul ar fi „Ce e mai bun urmează să vină”, pentru că încă e o istorie care trebuie scrisă și vedem ceea ce îmi rezervă viitorul.

Meciul de fotbal dintre AFC Hermannstadt si FC Universitatea Cluj in Supeliga Nationala, la stadionul Municipal Sibiu, duminica 3 august 2025. © Action Foto / Simion Sebastian Tataru Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

<a href="https://www.superliga.ro/jucatori/murgia-alessandro-c262d49d">Alessandro Murgia</a> joacă și trăiește fotbalul cu zâmbetul pe buze, cu răbdare, disciplină și speranță în drumul lui. Crede în muncă, în colegi, în tatăl care l-a învățat să fie politicos și liber în același timp. Și în ceea ce nu s-a întâmplat încă. Pentru că povestea lui nu se scrie în grabă. Se scrie pas cu pas, pe teren, în vestiar, pe piele și în toate experiențele care îl fac mândru nu neapărat pentru ceea ce face, ci pentru cine e.

La povești italienești cu mijlocașul lui „U” Cluj

Murgia: „Fă ce știi să faci și distrează-te”

Claudiu Petrila are 24 de ani și poartă <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/petrila-claudiu-16d1c281">numărul 10 la Rapid</a>. Ce început frumos și optimist de poveste, nu? Tinerețe și ambiție în vișiniu. Joacă din suflet, cu inimă și viteză. Până acum, în sezonul 2025-2026, a bifat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/petrila-claudiu-16d1c281">șase meciuri</a> în Superliga, cu un gol și un assist. Sezonul trecut a încheiat cu opt goluri, 11 pase decisive și multe speranțe pentru această nouă etapă. A venit la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapid</a> în vara lui 2023 și, de atunci, a devenit idolul tribunelor. Este acel gen de jucător care nu intră pe teren doar cu glezna fină, ci și cu pieptul plin de ambiție. Și suporterii văd asta, tocmai de aceea Petrila e mai mult decât un simbol. E fața și zâmbetul Rapidului.L-am întâlnit într-o dimineață fără meci, dar cu chef de povești. Ne-am urcat în mașină, am oprit în locuri care contează și ne-am plimbat printre amintiri, meciuri și visuri.&nbsp; Acum, numărul 10 al Rapidului, atunci, copilul crescut în Sânnicolau Român, în județul Bihor. Știa că va ajunge departe de când a făcut prima dată cunoștință cu mingea. Drept urmare, s-a urcat în tren și a plecat să-și trăiască visul, de care spune că încearcă să se bucure în fiecare moment. La 6 ani, primul lui antrenor, Markovic, i-a zis că are talent și poate ajunge ceva. Acolo a fost începutul. Prima gară.&nbsp;

<h1 style="text-align:center;">„Giulești în două cuvinte? INFERN MAGIC”</h1>

Ce sfat i-ai da tu lui Claudiu copil, care se juca în Sânnicolau Român?&nbsp; Să continue să viseze, pentru că tot efortul pe care îl depui când ești mic într-un final merită. Cum era Claudiu când era mic?&nbsp; Timid, rușinos, să zic așa, și tăcut, foarte tăcut.&nbsp; Îți mai amintești care a fost primul tău tricou de fotbal? Când am început fotbalul, cred, la șase ani, aveam tricouri de la echipă, de la Juventus Oradea.&nbsp; Acolo am stat până la vârsta de opt sau nouă ani. După am făcut pauză până la 12 și după am început din nou la Oradea.

După Oradea, drumul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/petrila-claudiu-16d1c281">Claudiu</a> a oprit în câteva gări, din care și-a adunat lecțiile care îl fac omul și jucătorul de azi… când, cu vișiniu în suflet, culoarea lui, e locomotiva <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-rapid-bucuresti">Rapidului</a>. Petrila, numărul 10, care <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-luat-mingea-si-am-asezat-o-la-punctul-de-la-11-metri-0b9b6668">intră cu ambiție pe teren</a> ca să arate adversarilor că „Aici e Giulești”.&nbsp;Cum a fost sentimentul când pentru prima oară ai pășit pe gazonul din Giulești?&nbsp; A fost un sentiment unic. Chiar dacă nu este foarte mare, în spatele lui este o poveste foarte frumoasă. Acum e un pic mai ciudat, pentru că stau în tribună, nu sunt învățat, sunt învățat să fiu în teren, dar se vede frumos și de aici.Cum a fost prima oară când ai înscris pe Giulești și ai auzit suporterii bucurându-se? Mă uitam în jurul meu și vedeam pe toată lumea că mă aplaudă. Atunci am simțit că am venit într-un loc bun. Nu eram învățat cu atât de mulți fani la meci, cu galeria așa mare. Este altceva și cred că este ceva unic în România. Am jucat și eu împotriva lor aici și știu foarte bine cum este, cum am simțit.&nbsp; Cum este să porți numărul 10 la Rapid? Este frumos, dar a venit cu o presiune, pentru că este un număr foarte important. Dar am încercat să nu mă gândesc la asta și să fac ceea ce știu mai bine. Am fost întrebat dacă îmi doresc să iau numărul 10. Și în secunda de aia am spus că da, m-am simțit că sunt pregătit să zic așa. Eu în sinea mea dau totul mereu. Dacă ar fi să descrii Giuleștiul în două cuvinte, care ar fi?&nbsp; Infern magic.

În spatele magiei de pe teren stau orele obișnuite din zi. Melodiile de dinainte de meci, pizza și știrile de după. Stau adrenalina, gândurile și lucrurile simple pe care jucătorii le fac ca să se încarce pentru minutele de pe gazon. Așa că în drumul nostru spre următoarea oprire, am petrecut cu Claudiu o repriză de normalitate.&nbsp; Ai vreo piesă preferată pe care o asculți înainte de meci?&nbsp; În general, BUG Mafia ascult în general înainte de meciuri. Asta cred că mă motivează cel mai bine. Și după cum te relaxezi după meciuri?&nbsp; Acasă, o pizza, mă uit la știrile spre meci, să văd ce mai zic oamenii și după la somn. Dar când pierdem, nu. Nu-mi place să mai aud nimic, sincer. Pentru că nu-mi mai arde de povești. Cred că după meci, cel mai rapid adorm pe la vreo 4:00 -4:30. Cam așa. Și la ce serial te uiți până la ora aia?&nbsp; Acum, sincer, nu prea urmăresc nimic. Pentru că am impresia că le-am terminat pe toate alea bune. Care ar fi top 3 la tine pe seriale?&nbsp; Vikingii ar fi primul. Prison Break, al doilea. Și al treilea... Casa de papel poate să fie pe trei, deși e bătălie mare.&nbsp; În trafic cum ești? Te enervezi?&nbsp; Depinde de situație, sincer. Dacă văd că nu-i vina mea sau că eu încerc să merg frumos și unul se bagă sau încerc altceva, da, mă enervez. Dar când sunt eu de vină, tac din gura.&nbsp; Și în afara fotbalului, ce mai faci, Claudiu?&nbsp; În timpul liber îmi place să mai ies.&nbsp; La un restaurant bun cu prietena, mai ieșim cu cățelul la o plimbare. Zi-mi, care dintre voi se trezește dimineața să iasă cu cățelul?&nbsp; Când am eu liber, mai ies eu uneori. Dar, în general, cam ea iese pentru că mă lasă să dorm să mă odihnesc pentru antrenament.&nbsp; Care e ultimul drum lung pe care l-ai făcut? Ai fost acasă cu mașina?&nbsp; Da, cred că București - Oradea sau Oradea - București. Cred că a fost cel mai lung drum făcut așa într-o zi.&nbsp; Până aici ați plătit.&nbsp; Mulțumim frumos. Cinci steluțe.&nbsp; Mulțumesc.

Următoarea oprire a fost undeva unde am putut vorbi despre călătorie și gările ei. Despre trenuri luate, familie, dorul de acasă și forța să trăiești cu el, pentru că trebuie să-ți atingi obiectivul. Gara de Nord, unde suporterii Rapidului pot merge la magazinul oficial al clubului. Unde Petrila ne-a împărtășit cum a fost drumul lui până a ajuns în Giulești. Și unde Glasul roților de tren se aude pe toate liniile.

Ce-ți place cel mai mult la jucătorul Petrila?&nbsp; Caracterul.&nbsp; Iei de obicei tricouri să dai prietenilor?&nbsp; Da, cred că la fiecare meci iau cel puțin un tricou. E cerere mare.

<h1 style="text-align:center;">„Și încă țin minte că ai mea erau în gară și când am plecat vedeam lacrimi în ochii lor.”</h1>

Dar tu ai cerut vreodată un tricou de la un fotbalist?&nbsp; Nu, sincer, nu. Deși am jucat și cu Lazio. Cu Sevilla am fost în tribună. Am văzut jucători importanți, dar parcă nu au avut curaj să mă duc să le cer. Dar sunt curioasă dacă părinții tăi au cumva colecție cu poze cu tine sau amintiri cu tine.&nbsp; Colecție cu tricouri. Toate tricourile. De la juniori până în prezent și medalii, și trofee, și tot ce am câștigat de până acum în cariera mea. Suntem aici în Gara de Nord și chiar mă gândeam că poate cariera ta seamănă cumva cu o călătorie. Ai trecut prin mai multe gări și voiam să te întreb ce gară ți-a rămas așa mai specială în suflet?&nbsp; Gara din Oradea. Țin minte când am fost prima oară la un drum mai lung eu singur. Am venit din Oradea la București la o selecție cu naționala. Și încă țin minte că ai mea erau în gară și când am plecat vedeam lacrimi în ochii lor. A fost așa un moment care m-a marcat.&nbsp; Ți-ai dorit vreodată să te întorci acasă?&nbsp; Da, a fost complicat de foarte multe ori, dar am avut forță să trec peste pentru că știam ce-mi doresc de la viață. Ce înseamnă pentru un fotbalist să aibă familia ca bază?&nbsp; Eu zic că este foarte important. Ei sunt în spatele tău chiar dacă îți merge rău. Ei te împing de la spate să revii pe calea cea bună.

În drumul tău am ajuns deja la a doua gara, la CFR, cu care ai câștigat patru campionate. Ce ai luat cu tine de acolo, ca experiență? Cum să te bați în fiecare an pentru un trofeu, cum să joci în Europa League, în Champions League. Și maturitate, să zic așa. Chiar dacă eram mai tânăr, am crescut într-un vestiar greu care m-a învățat foarte multe.&nbsp; Iar la Sepsi cum a fost?&nbsp; La Sepsi o experiență foarte bună pentru mine. În perioada aia la CFR nu prea jucam, dar am mers acolo, am făcut un campionat bun și după am revenit la CFR în alt mod. Deci CFR, Rapid, care tot așa are legătură cu CFR-ul, pare că ești predestinat cu drumurile.&nbsp; Vișiniu e culoarea mea.&nbsp; Ce sfat ai da tu fotbaliștilor care încep acum fotbalul?&nbsp; Nu știu dacă e un sfat, e o certitudine. Fără sacrificii, cred că este imposibil. Trebuie să muncești pentru că degeaba ai talent dacă nu depui efort și muncă suficientă.&nbsp; Care simți că e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru fotbal?&nbsp; Faptul că m-am mutat singur din Oradea la Cluj. Cred că a fost un pas foarte important pentru mine.&nbsp; Acum că tot suntem în gară, ai putea să spui că ce ai trăit tu până acum în carieră se aseamănă cu un tren rapid sau accelerat?&nbsp; Tren rapid, deși toate etapele au fost calculate și gândite. Totul s-a întâmplat foarte repede. Parcă ieri aveam 14 ani.

Totul s-a întâmplat foarte repede. Pentru că, așa cum știm din cărțile copilăriei, timpul nu mai are răbdare cu oamenii. Și, dacă tot am ajuns la capitolul răbdare, Claudiu ne-a mai povestit cu calm și liniște despre poziția lui inițială pe teren, despre cel mai dificil adversar, despre nerăbdarea de pe teren și moștenirea pe care vrea să o lase la Rapid. Totul în drumul dintre Gara de Nord și noua bază a Rapidului din Ștefănești.&nbsp;Ce părere ai despre noul loc de antrenament? Ce-au făcut la bază mi se pare foarte frumos. Gazonul este foarte bun și totul mi se pare foarte, foarte util. Este un lucru foarte important. Nu toate echipele au așa ceva și cred că ar trebui să profităm de asta. Îți mai amintești cum arăta vestiarul de la prima ta echipă?&nbsp; Da, era un loc micuț așa, nu foarte nou, dar ne-am făcut treaba foarte bine în el. Care a fost poziția principală pe care ai început să joci fotbal?&nbsp; Fundaș dreapta, când am început.&nbsp; Serios?&nbsp; Da, și de acolo am ajuns la extremă stângă. Am mers pe diagonală. Dar cine te-a reprofilat? Domnul Eugen, când am ajuns la Oradea, și-a dat seama cumva că aș putea să ajut mai mult din poziția asta. Și a fost foarte inspirat.&nbsp; Ai numărat câte goluri ai marcat până acum?&nbsp; În campionat nu știu exact numărul, dar știu că sunt undeva între 35-40. Ceva pe acolo, cred că 40.&nbsp; Care a fost cel mai dificil adversar pe care l-ai întâlnit pe teren până acum? Deși n-am jucat de foarte multe ori împotriva lui, cred că Mogoș. A fost și încă este un adversar foarte greu, pentru că are și forță și viteză. E și agresiv și cred că împotriva lui am avut cele mai grele meciuri. Și cel mai cunoscut fotbalist împotriva căruia ai jucat?&nbsp; Mă gândesc că atunci în perioada Europa. Pedro, Immobile, cred că ei doi sunt pe primele locuri.

Unde crezi că e fotbalul cel mai frumos? În ce campionat?&nbsp; Cel mai frumos cred că este în Anglia. Și ca ritm, ca intensitate, ca orice.&nbsp; Ai o echipă preferată acolo?&nbsp; Liverpool, cred că îmi place cel mai mult din Anglia. Și ca suporteri, se aseamănă mult cu Rapid.&nbsp; Întorcându-ne la Rapid, ce ai vrea să lași în urmă ca moștenirea lui Claudiu Petrila?&nbsp; Un titlu de campion. Cred că asta ar fi cel mai important lucru pe care aș putea să-l las. Pentru că așa… goluri și assisturi… sunt strecătoare, dar un trofeu o să stea acolo în vitrine mult și bine.&nbsp; Iar peste 15 ani, când o să te uiți în spate la cariera ta, cum ai vrea să te vezi?&nbsp; Deja mă lași de fotbal aproape. Când îți agăți ghetele?&nbsp; Asta ar fi o întrebare bună.&nbsp; Când îți agăți ghetele?&nbsp; 2045, sper. Melodia ta preferată de la Rapid care e?&nbsp; „De când am venit prima oară pe Giulești”. Mi-a rămas în minte chiar când veneau ei în deplasare. Eram la CFR și îmi era drag să aud chiar dacă jucam pentru CFR. Îmi place foarte mult.&nbsp; Ce ai fi putut să fii dacă nu erai fotbalist?&nbsp; Pescar. Înseamnă că ai răbdare? La pescuit, da. În general, nu.&nbsp; Dar fotbalul te-a învățat ceva despre răbdare?&nbsp; Să n-am răbdare. Cum ți s-a părut acest interviu?&nbsp; Plăcut și cu foarte multe întrebări.&nbsp; Mă bucur. O să o iau ca pe un compliment. Foarte multe întrebări.

Petrila, Claudiu

Repriza de întrebări a avut nevoie și de prelungiri, evident. Și de câteva secvențe în spatele cortinei, în sala de forță a bazei de antrenament, acolo unde jucătorii se pregătesc pentru meci și învață să fie uniți. Pentru ca pe teren să ajungă să-și îndeplinească obiectivul. Ni l-a împărtășit Claudiu înainte de plecare, cu zâmbetul pe buze.&nbsp; Aici la Rapid cum arată o zi de antrenament obișnuită? Cum e programul?&nbsp; Ne strângem înainte cu o oră jumătate, în general la 17:30 e prezența. Începem sala pe la 18:30 și după ieșim pe teren la 19:00. Și mai ai unele zile în care mai faci tu extra ceva?&nbsp; Da, cred că în fiecare zi, deși nu exagerez pentru că nu vreau să mă încarc foarte mult. Dar este util să faci cât simți tu că te simți bine.&nbsp; Simți că joci fotbal în plăcere?&nbsp; Da, bineînțeles. Merg cu drag în fiecare zi la antrenamente. Iubesc să fac asta și cred că viața mea fără fotbal n-ar însemna nimic. Eu cel puțin când intru pe teren, în antrenament sau în meci, uit de tot ce se întâmplă în jurul meu. Și cumva asta îmi face bine și mă ajută.&nbsp; E terenul locul în care te simți cel mai liber?&nbsp; Da, cu siguranță. În cantonamente cum este? Stai cu echipa, cu băieții, mai joci o carte, un rummy ceva și parcă ne ajută să ne unim mai mult. Când intrăm în teren, trebuie să murim unul pentru altul. Și unul pentru altul, ce obiectiv aveți în acest sezon?&nbsp; Să jucăm în Europa și să câștigăm un trofeu. Cred că ar fi cazul să câștigăm un trofeu pentru acest club.&nbsp; Care crezi că este cea mai mare lecție pe care ți-a oferit-o fotbalul? Dacă îți dorești ceva cu adevărat și lupți pentru asta, e inevitabil să nu se întâmple. Și s-a întâmplat? Că după mai multe opriri ai ajuns la Rapid. S-a întâmplat, da. M-am oprit aici și sper ca viitorul să fie frumos în continuare.

Un drum cu mai multe gări și tot atât de multe lecții. Din Oradea în infernul magic, din Cluj la o altă echipă cu vișiniu pe stemă și în suflet. Claudiu Petrila e locomotiva Rapidului. Și știe că trebuie <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-luat-mingea-si-am-asezat-o-la-punctul-de-la-11-metri-0b9b6668">să lupte</a> ca să obțină un obiectiv care încă așteaptă pe peron: trofeul mult visat.

superliga 2025

Fotbal

vineri 19 septembrie

sâmbătă 20 septembrie

duminică 21 septembrie

luni 22 septembrie