FC Argeș

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

Dinamo București

FC Rapid București

Stadionul Giulești

CFR Cluj

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

AFC Hermannstadt

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

FK Csikszereda

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

Petrolul Ploiești

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

Metaloglobus

FCSB

Arena Națională

Unirea Slobozia

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

Levente Balint

CRONICĂ

Peste 20.000 de spectatori au asistat la un final dramatic. "U" a dat golul victoriei în ultimul minut regulamentar și este doar la un punct în spatele Rapidului. Cel mai dulce triumf posibil pentru alb-negrii, contra marii rivale din Cluj Universitatea și CFR au furnizat reveniri epice în acest sezon, ajungând în play-off după două trasee memorabile. Iar marea lor încleștare le găsea într-o postură cu o miză mare. Eventuala învingătoare ajungea pe locul 2, la doar un punct de Rapid, sporindu-și șansele la titlu. Se anunța un derby splendid și pentru că ambele formații începeau cam cu ce aveau mai bun la ora actuală. Cu o singură excepție. Chipciu, accidentat, lipsea din line-up-ul gazdelor, fiind înlocuit cu tânărul Chinteș.

"DIALOG" ÎNTRE LUKIC ȘI MIKANOVIC Atmosfera electrizantă creată în tribune a fost un combustibil perfect pentru o primă parte care a demarat în forță. Nici nu se "împlinise" primul minut când Korenica și Biliboc au combinat pe stânga, ultimul a intrat în careu și a marcat la colțul scurt: 0-1. Dar, Universitatea a reacționat ca un boxer orgolios, furios că a fost primul care a încasat un croșeu. În minutul 4, Mendy l-a servit la fix pe Lukic, atacantul bosniac reluând cu capul pe spate, dintre stoperii alb-vișinii: 1-1. Derby-ul nu a pierdut din dinamism. Lukic l-a pus la treabă pe Popa, goalkeeper-ul vizitatorilor arătându-și calitățile în minutul 12, când a respins spectaculos reluarea cu capul a bosniacului, cinci metri. Apoi, tot Lukic l-a întins pe Popa cu un șut din întoarcere, în minutul 17. CFR a ieșit însă cu bine din acest asalt. Treptat, elevii lui Pancu au echilibrat situația și celălalt marcator, Biliboc, i-a dat și el "reply". Frenetic, tânărul de la partea stângă a CFR-ului, l-a întins și el pe Gertmonas în minutul 22, cu un șut de la 25 de metri. Apoi, a fost blocat de două ori în careul mare, în poziții promițătoare. Finalul primei părți a adus și dueluri corozive, Mikanovic și Camora primind câte un avertisment pentru o încleștare aspră.

Lukic, Jovo

ALB-NEGRII, RECOMPENSAȚI ÎN FINAL PENTRU INSISTENȚĂ Partea a doua nu a avut o derulare atât de spectaculoasă ca prima, dar a avut la fel de mult dinamism și implicare. Mai ales de la Universitatea, cea care a manifestat mai mult spirit ofensiv. Tot Lukic avea să fie la originea primei șanse de după pauză. În minutul 56, l-a deposedat pe Djokovic și i-a pasat lui Drammeh, acesta însă șutând peste poartă din 15 metri. După o oră, "Șepcile roșii" aveau o posesie de peste 60 la sută, iar Lukic mai rata o bună șansă, când, din șapte metri, nu a nimerit poarta la pasa lui Nistor. Din partea lui CFR, tot Biliboc a încercat golul, șutul său de la 30 de metri, în minutul 66, fiind prins de Gertmonas. CFR a început să devină tot mai apatică spre final. S-a stins treptat la capitolul ofensiv, iar "U" a simțit că poate da lovitura. Și, cum deseori se întâmplă, fotbalul îi premiază pe cei mai curajoși. Semnalul a fost dat în minutul 87, când Popa a degajat în Drammeh, acesta din urmă a marcat, dar golul a fost anulat pentru henț. Universitatea a ridicat volumul în atac, iar în minutul 89 Popa a amânat golul când a parat execuția din 15 metri a lui Macalou. Dar, în minutul 90, bravul goalkeeper al oaspeților nu a mai reușit o altă paradă. Macalou a bătut un corner înalt, spre bara a doua, iar de la șase metri Mendy a înscris cu capul pentru 2-1, spre extazul fanilor din "Cluj Arena". A fost prea tardiv pentru o eventuală revenire a oaspeților veniți din Gruia, ba chiar Universitatea a fost la un pas de 3-1, dar Popa fost la post la șutul lui Macalou. Concluzia este simplă. Universitatea a meritat victoria nu numai datorită posesiei superioare sau a ocaziilor multiple. Alb-negrii au avut un plus și din punct de vedere al calității jocului și al atitudinii. Dincolo, CFR a pus capăt unui șir memorabil de 11 victorii și rămâne la patru puncte în spatele Rapidului. Alb-vișiniii sunt însă departe de a fi scoși din calculele pentru întâietate.

Alb-negrii au învins dramatic în derby și sunt la un punct de liderul Rapid

"U"-CFR 2-1. Locul 2 în Superliga, locul 1 în Cluj

Botoșănenii aveau primul meci de la revenirea lui Marius Croitoru pe bancă. Contextul era foarte complicat. Moldovenii se aflau la patru eșecuri succesive și au parcurs iute drumul de la visele de play-off la perspectiva unui play-out riscant. Cumva, gazdele de luni erau într-un rollercoaster. Botoșaniul trebuia să învingă pentru a sta departe de zona periculoasă, dar și pentru a rămâne în cărți pentru pozițiile care ar duce la barajul de Conference League. Slobozia avea ocazia să urce pe locul 13. Nici elevii lui Claudiu Niculescu nu aveau cel mai bun tonus, cu doar un punct în patru runde.

O PRIMĂ REPRIZĂ CU DE TOATE. KOVTALYUK, ZI DE COȘMAR Cine credea că play-out-ul este plictisitor și-a schimbat părerea după prima repriză de la Botoșani. Am avut parte de evenimente din plin. Goluri, autogol, eliminare… Dornică să arate că schimbarea antrenorului va fi una benefică, echipa gazdă s-a lansat în atac din start. Dar, în afară de posesia de peste 80 %, gruparea lui Croitoru n-a produs pericol. Iar oaspeții, extrem de speculativi, au lovit efectiv la prima șansă. Era minutul 12 când Papa a trimis neglijent o pasă spre propria defensivă. Yanakov a receptat mingea și, scăpat frontal, a trimis balonul sub bară de la 18 metri: 0-1. Bine organizată, Unirea nu a dat spații amfitrionilor, care nu au găsit breșe în defensiva ialomițeană, în ciuda insistențelor lui Ongenda, Mitrov și Mailat. Primul șut cadrat al gazdelor a venit abia în minutul 31, când Mitrov a trimis de pe dreapta sub bară, dar Rusu a respins în corner. Totuși, gazdele au punctat când au profitat de un atac prelungit, la care Yanakov era căzut. După un șir de pase scurte, Papa i-a pasat lui Miron. Stoperul botoșănean a prins un șut tare din 15 metri pentru 1-1, în minutul 31. Însă s-a dovedit a fi seara în care oaspeților le-a ieșit tot. În minutul 34, Yanakov a bătut o lovitură liberă de pe dreapta, iar conaționalul său Kovtalyuk a deviat mingea în proprie poartă: 1-2! Iar pentru ca ziua lui Kovtalyuk să atingă… imperfecțiunea, în minutul 37 atacantul ucrainean a fost eliminat cu cartonaș roșu direct, după ce l-a lovit pe Espinosa, fază analizată la VAR de Marcel Bîrsan! SLOBOZIA S-A JUCAT CU ȘANSELE După pauză, Croitoru l-a introdus pe Dumiter în locul lui Papa, riscând orice pentru o răsturnare în care puțini mai credeau. Iar Unirea s-a sabotat singură, deși avea meciul la discreția ei. Asta pentru că a iertat Botoșaniul de un 1-3 de mai multe ori. Espinosa a tras de la zece metri peste poartă în minutul 49, nici ocazia lui Dumiter, din minutul 69, când atacantul a trimis peste poartă din șase metri nefiindu-i suficientă pentru a nu trata cu lejeritate partida. Bărbuț a tras pe lângă vinclu, pe contraatac, în minutul 73, iar în minutul 83 am avut parte de ratarea acestei etape. După ce Antoche a respins din fața porții reluarea cu capul a lui Petro, pe contraatac Dragu a șutat mult peste bară, deși a scăpat singur la 16 metri cu Anestis!

Diaw, Elhadji Pape Djibril

OCAZIILE SE RĂZBUNĂ, NU-I AȘA? Și a venit momentul în care Unirea și-a adus aminte de una dintre regulile nescrise ale fotbalului. Ratările incredibile au fost plătite. Întâi, în minutul 89, Rusu a scăpat mingea din mâini la o ieșire simplă, iar Dumiter a împins balonul în poarta goală pentru 2-2. Bulversați, ialomițenii au fost efectiv anesteziați în al doilea minut, când după un corner bătut de pe dreapta de Bodișteanu, Diaw a deviat cu capul pentru 3-2! Agitația oaspeților din ce a mai rămas din joc a fost inutilă. Botoșaniul a ieșit cu bine din ultimele încercări ale ialomițenilor, consfințind o victorie incredibilă. Venirea lui Croitoru s-a dovedit a fi cu noroc, în timp ce Sloboziei îi va trebui ceva timp să-și revină dintr-un meci pe care l-a avut la mâna ei.

Deși a jucat din minutul 38 în inferioritate numerică, trupa moldoveană a răsturnat scorul pe final

Botoșani-Slobozia 3-2. Remontada perfectă există

Ionuț Tătaru

Televiziunile s-au tot străduit să modifice programul etapei până au izbutit, după patru încercări, să mulțumească pe toată lumea. Debutul campioanei în play-out nu putea fi programat decât duminică seară, 20:30, o oră bună pentru audiență. Doar așa poți să-i faci pe români să renunțe la "Survivor" sau la filmul serii. Dacă s-ar fi jucat în anii '80, FCSB vs Metaloglobus putea fi pus în deschiderea clasicului Rapid vs Dinamo. "Bebe" Cotimanis, noua voce de la Prima, ar fi vorbit de un cuplaj de poveste cu patru echipe din Capitală.

Pusă pe butuci de propriul patron, FCSB a intrat în anxietate. Cu Chiricheș în primul 11, echipa nu a arătat bine cu lanterna Superligii. Ajuns la 36 de ani, Vlad a rezistat doar 28 de minute, a simțit din nou dureri la piciorul stâng și i-a lăsat locul lui Alhassan. A fost momentul în care Rădoi și-a pierdut răbdarea și a început să iasă din spațiul tehnic. Olaru, Cisotti și Tănase au împins liniile, iar ocaziile au apărut, sporadic, la poarta lui Gavrilaș.

Fără schimbări la pauză, semn că finul e șef pe bancă, FCSB a crescut presiunea în repriza a doua. În față, Bîrligea și Miculescu s-au văzut cu mingea, dar nu s-au întâlnit cu golul, la fel ca Tavi Popescu sau Thiam. Un fotbal apatic, de multe ori plictisitor, lipsit de luciditate.

Motivată, la fel ca propriul antrenor, echipa din Pantelimon a tras cu dinții de fiecare minge și a rezistat pentru un punct. Pe vremuri, Metaloglobus a fost o fabrică uriașă de jucării, producea pentru Kinder, însă a sfârșit tot pe butuci, imediat după Revoluție. Mulți spun că "Metalo" va avea aceeași soartă la finalul sezonului, însă energia lui Bratu lasă loc de speranță pentru un baraj de supraviețuire.

FCSB a urcat pentru prima oară pe scena unui play-out în Superligă. Voluntar la clubul nașului Becali, Rădoi a încercat să zâmbească în toate pozele albumului cu "Metalo", dar nu a reușit să-și scoată echipa din depresie

FCSB - Metaloglobus 0-0. Tot fără victorie

Lucian Lipovan

Marius Huțu

Derby-ul dintre Rapid și Dinamo, oricât de multe sezoane ar trece peste el, păstrează mereu aceeași tensiune greu de explicat, iar începutul play-off-ului îl găsea încărcat cu o miză care depășea orgoliile obișnuite, mai ales după pasul greșit al celor de la Universitatea Craiova. Rapid ajungea la meciul acesta cu ambiția de a pune presiune pe lider, pentru că diferența de doar două puncte era suficientă cât să simtă că titlul este o țintă palpabilă. Sub comanda lui Costel Gâlcă, giuleștenii au renăscut în acest an și au redevenit o echipă care poate spera cu adevărat la cel mai important trofeu din fotbalul românesc. Dinamo venea în Giulești dintr-o poziție ceva mai delicată, pentru că locul 5 și cele 26 de puncte păstrau șanse mai complicate la titlu, însă diferența de patru puncte față de lider transforma victoria într-un obiectiv de neratat. Zeljko Kopic știa prea bine că o înfrângere putea tăia din start elanul unei echipe care revenise în prim-plan după ani întregi de chinuri, iar discursurile din ultimele zile au foarte foarte mult despre pragmatism. Dinamo, la fel ca anul trecut, era într-un punct în care trebuia să demonstreze că a trecut de criza unui ultim deceniu ratat. Președintele Rapidului s-a arătat extrem de încrezător că ajutorul fanilor din Giulești putea să conteze enorm pentru echipa sa pe tot parcursul play-off-ului, fiind și unul dintre principalele motive pentru care a ales ca echipa să nu joace pe Arena Națională, ci doar pe stadion mamă. Iar înainte de fluierul de start alegerea părea să fie una de succès, pentru că Giuleștiul a început să vibreze cu câteva zeci de minute înainte de debut. Pe teren, lucrurile au arătat mult mai dificil pentru gazde, pentru că Dinamo a început foarte bine meciul, iar după numai 9 minute a beneficiat de o șansă uriașă de a deschide scorul. Borza l-a faultat în careu pe Musi, iar centralul Istvan Kovacs a dictat penalty. Armstrong și-a păstrat calmul și l-a trimis în colțul greșit pe Aioani, reușind să înscrie pentru 0-1 și să inflameze spiritele, mai ales după ce mijlocașul a făcut un semn care i-a enervat teribil pe fanii Rapidului, îndemnându-i să facă liniște după ce și-a dus degetul la gură. A fost ultima scânteie de care acest derby avea nevoie, totul fiind susținut și în teren de un joc spectaculos al ambelor echipe.

După doar 13 minute a venit rândul gazdelor să ceară lovitură de la 11 metri, dar jocul a fost lăsat să continue, după un corner care a dus la faza controversată. Dobre (20) l-a testat pe Epassy cu o lovitură de cap, de la mare distanță, dar reluarea mijlocașului a fost prea moale pentru a-l păcăli pe portarul camerunez al dinamoviștilor. Rapidul a măcinat în gol până în finalul primei reprize, când a reușit să egaleze după o fază prelungită de atac. Petrila i-a călcat mingea lui Grameni (38), iar mijlocașul a șutat sec, prinzându-l pe același Epassy pe picior greșit, care nu a mai putut să facă nimic și a urmărit cum mingea se scurge în plasă. Stadionul a luat foc, în speranța că echipa favorită va reuși chiar să găsească golul care o va duce în avantaj, dar ultima impresie a primei reprize i-a aparținut tot lui Armstrong, care și-a făcut bine o minge în centrul careului, însă șutul acestuia nu a fost suficient de bine plasat pentru a-l păcăli pe Aioani. Atenționarea „câinilor roșii” nu a fost luată în serios de elevii lui Gâlcă, iar aceștia au plătit scump imediat după reluare, pentru că Dinamo a reușit să treacă în avantaj. Același Musi a fost la baza fazei care a dus la marcarea golului, pentru că mijlocașul a pătruns decis în banda dreaptă și a pasat bine pentru Cîrjan, în centrul careului, care a pus latul pentru un nou gol ce a dat peste cap planurile rapidiștilor. Gazdele au plecat apoi din nou într-o cursă de urmărire și s-au apropiat tot mai mult de poarta adversă, în căutarea egalării. Dobre (62) a ratat însă o ocazie uriașă, din doar câțiva metri, când a reluat cu capul, dar mingea s-a oprit fix în brațele lui Epassy. Descătușarea a venit din nou în Giulești în minutul 67, când Petrila a luat o fază pe cont propriu, a căutat locul ideal pentru un șut și, când l-a găsit, nu i-a dat nicio șansă portarului advers, mijlocașul gazdelor trimițând o torpilă de toată frumusețea în plasa porții dinamoviste. A fost un moment contestat îndelung de oaspeți, care au cerut un fault la un duel între Borza și Musi, dar Istvan Kovacs a lăsat jocul să continue. Tot Rapidul a fost echipa mai periculoasă după ce a reușit egalarea, căutând să câștige jocul. Gazdele și-au adunat forțele și au început asaltul final, după ce și Opruț a ieșit accidentat, iar primul care a oferit un moment mai încins a fost Moruțan, în minutul 75, când a cerut penalty după un șut ratat în careul advers.

Toată munca rapidiștilor a fost recompensată în finalul meciului, când Moruțan a încercat o foarfecă spectaculoasă din centrul careului, Vulturar (85) a urmărit mingea și a reușit să aducă o victorie uriașă pentru Rapid. A fost un gol care a dus formația antrenată de Costel Gâlcă până pe prima poziție a clasamentului, într-un prim derby extrem de spectaculos al play-off-ului. Seara s-a încheiat și mai prost pentru Dinamo, pentru că Duțu l-a lovit cu cotul pe Borza și a fost eliminat de Istvan Kovacs în fața unui stadion care a încheiat seara în sărbătoare.

Rapid și Dinamo au oferit un derby foarte spectaculos, care arată că ambele echipe vor titlul în acest sezon

Rapid - Dinamo 3-2. Toate pânzele sus

Odată cu duelul dintre Farul și Petrolul a început din nou perioada aceea complicată în care fiecare greșeală apasă altfel pe umerii jucătorilor, iar prima etapă din play-out i-a prins pe cei de la Farul și Petrolul într-un moment în care calculele sunt simple doar în aparență. Punctele s-au înjumătățit, iar asta a strâns și mai mult clasamentul, transformând orice meci într-o mică finală. Farul pornea cu 19 puncte, dar totalul de puncte nu îi oferea deloc siguranță pentru că chiar Petrolul îi sufla în ceafă, cu 16 puncte. Mai mult decât atât, rezultatele din subsolul clasamentului dupa prima parte a etapei au sunat deja alarma la toate echipele care credeau că vor avea de îndeplinit o simplă formalitate pentru a se salva de la retrogradare. La Constanța, Ianis Zicu încearcă încă să transmită calm și echilibru, chiar dacă atmosfera din jurul echipei este departe de a fi relaxată. Sub el, Farul încearcă să-și regăsească ritmul, acea organizare care în urmă cu doi-trei ani făcea foarte greu de răpus această echipă, iar începutul play-out-ului nu le permitea deloc să mai piardă teren. De cealaltă parte, Eugen Neagoe a început să își cunoască foarte bine băieții, ultimele rezultate fiind cea mai bună dovadă, antrenorul fiind cel mai conștient că presiunea poate fi cel mai bun aliat sau cel mai mare dușman. Încă din prima etapă a returului se punea problema unui meci care putea defini restul sezonului peste formația ploieșteană. Poate și din acest motiv meciul a început foarte greoi, iar cele două formații au preferat să stea „la cutie”, să se protejeze și să nu riște nimic în ofensivă, până când nu se va ivi o fază evidentă de gol. De aceea, primele emoții au venit abia după primul sfert de oră, când Marco Dulca a încercat un șut nebunesc, de la jumătatea terenului, încercând să îl imite pe Arda Güler, dar șutul acestuia a trecut puțin pe lângă poartă. A fost un moment care nu l-a întrebuințat serios pe Rafael Munteanu, care a calculat foarte bine poziția mingii și a urmărit-o, alegând să nu intervină. Goalkeeperul celor de la Farul este unul dintre ultimele pariuri ale lui Gheorghe Hagi și Ianis Zicu, jucătorul de 20 de ani devenind titular între buturi în ultimele două luni, după ce a fost folosit de două ori în Cupă și la finalul lui 2025. Chiar tânărul portar a fost în prim-plan și în minutul 16, când a răsplătit încrederea primită de la conducere și antrenor. Chică-Roșă a șutat pe jos, din afara careului, dar Munteanu a respins spectaculos în corner o minge grea, care ar pune probleme și portarilor mult mai experimentați. Apoi, aproape de nicăieri, Farul a reușit să deschidă scorul la o fază simplă de atac. Ișfan a primit o minge în careu, a protejat foarte bine și a tras trei fundași după el, după care i-a pasat perfect lui Tănasă, care a șutat simplu, pentru un 1–0 care a deschis imediat meciul. Jocul s-a aerisit, pentru că Petrolul a început să prindă curaj și să deschidă mai mult jocul, dar fazele evidente de a marca au lipsit în ambele părți până la pauză, când echipele au intrat la cabine cu scorul stabilit pe tabelă încă după prima jumătate de oră.

Ișfan, Alexandru

Începutul părții secunde i-a aparținut din plin lui Ișfan. Inițial, acesta a scăpat în poziție ideală, de unu la unu cu portarul advers, dar atacantul Farului l-a luat la țintă pe Bălbărău. Același Ișfan a reușit chiar să înscrie după o pasă primită din banda stângă, dar la ambele faze acesta a fost semnalizat în ofsaid. Faza golului a fost chiar una problematică pentru portarul constățeni, pentru că greșeala lui Ișfan a fost una mare, el fiind singur în careul advers, dar graba acestuia a împiedicat un gol care ar fi putut să închidă meciul și să îi ofere o după-amiază liniștită lui Ianis Zicu. Ploieștenii au încercat apoi să preseze și s-au apropiat de poarta adversă, dar Rareș Pop nu a reușit să plaseze mingea din lovitură liberă, dintr-o poziție foarte bună, șutul acestuia fiind pe mijlocul porții și la îndemâna lui Munteanu. Ișfan (64) și-a reparat însă greșeala după mai bine de o oră de joc, pentru că atacantul a profitat din plin de primul contraatac al echipei sale și l-a executat cu o execuție de mare finețe pe Bălbărău, cu un lob din apropierea careului. A fost un moment după care portarul Petrolului a fost admonestat serios de colegi, el preferând să iasă din poartă total neinspirat. Fundașul Farului, Pellegrini, a oferit apoi o fază incredibilă. Acesta a încercat să degajeze o minge, dar a ratat-o și și-a lovit atât de tare un adversar, încât francezul constănțenilor a ajuns direct în ambulanță, fiind suspect de o fisură sau chiar o accidentare mai serioasă, care l-ar putea ține multă vreme departe de teren. Pentru ploieșteni nici finalul meciului nu a adus semne mai bune, chiar dacă Eugen Neagoe a căutat o minune după ce a forțat și l-a introdus și pe Gicu Grozav în teren. Doar Chică-Roșă a mai fost aproape de gol, dar Munteanu a avut o nouă dublă intervenție de succes, care l-a transformat într-unul dintre cei mai buni oameni ai gazdelor. Constănțenii nu și-au pierdut calmul, chiar dacă Petrolul și-a adjudecat posesia până în finalul meciului, un detaliu care însă nu a ajutat-o cu nimic și a făcut-o să plece acasă fără niciun punct, dintr-o deplasare din care spera la mult mai mult.

Farul a reușit să învingă în primul meci din play-out și scapă pentru moment de calculele din zona roșie

Farul - Petrolul 2-0. Val de trei puncte pe litoral

Oțelul ajungea la startul meciului cu Csikszereda într-o poziție care nu îi mai permitea niciun pas greșit, pentru că locul 10 și cele 21 de puncte nu erau garanția unei primăveri liniștite, ci doar un punct de plecare într-un play-out în care fiecare rundă ar putea redesena clasamentul. Sub comanda lui Laszlo Balint, echipa din Galați încerca să recapete acel ritm care i-a adus momente bune pe parcursul sezonului, chiar dacă traseul lor a fost presărat cu meciuri grele și ratări costisitoare, echipa sperând până în ultimele etape ale sezonului regular că va putea produce o mare surpriză și să prindă un ultim bilet pentru play-off. Totuși, Oțelul știa că pe propriul teren poate fi un mare avantaj, asta pentru că entuziasmul tribunei ajută enorm, iar începutul acestui nou capitol din campionat era văzut ca o oportunitate de a se depărta de zona periculoasă. Pentru Csikszereda, însă, întâlnirea de la Galați avea o încărcătură mult mai apăsătoare, pentru că echipa lui Robert Ilyes se uita mereu peste umăr, exact către acel loc 13 care îi făcuse să simtă presiunea fiecărei etape. Cu 16 puncte după înjumătățire, lupta pentru supraviețuire era o realitate în care diferențele mici deveneau adevărate prăpăstii dacă erau gestionate greșit. Sub conducerea unui antrenor care a reușit să transforme clubul într-o echipă greu de descifrat, Csikszereda venea la Galați cu disperarea echipelor care știu că nu își pot permite să piardă meciurile directe, dar și cu ambiție după ce au avut prestații bune în ultimele săptămâni, dar nu au reușit mereu să își adjudece toate punctele puse în joc. Ilyes spera să își poată ține jucătorii concentrați și echipa să scape cât mai repede de zona care i-a chinuit pe tot parcursul anului.

La Galați, tensiunea se simțea înainte de startul partidei, pentru că ambele echipe simțeau că venise în sfârșit momentul adevărului într-o competiție care despre care s-a tot vorbit în ultimele săptămâni. Ca din pușcă, așa au plecat ciucanii în debutul meciului, hotărâți parcă să nu mai lase nimic la voia întâmplării și să își aconteze toate cele trei puncte. Anderson Ceara l-a găsit cu o pasă filtrantă, de mare efect, pe Marton Eppel (8), iar atacantul gazdelor și-a culcat cu mult calm un adversar, după care l-a executat cu sânge rece pe portarul oțelarilor, într-un debut de meci care a pus mari probleme echipei gazdă. Meciul a fost unul pe contre, cele două formații fiind mult mai concentrate pe ofensivă, în detrimentul defensivei, un detaliu pe care fanii neutri ai partidei nu l-au putut decât aprecia. Replica Oțelului a venit repede, pentru că dunărenii au profitat din plin de o mare greșeală a lui Pap. Ciobanu a centrat din lateral, portarul oaspeților a respins foarte rudimentar, cu piciorul, în față, iar Ne Lopes s-a aflat la locul potrivit pentru a împinge mingea în poartă din doar câțiva metri. A fost un moment care a animat și mai mult partida, pentru că echipele au continuat perioadele în care au căutat să își facă adversarul groggy. Prima care a părut că reușește a fost tot Oțelul, care a reușit chiar să înscrie, dar reușita lui Debeljuh (25) a fost anulată pentru un ofsaid la momentul în care faza a debutat. Csikszereda nu s-a lăsat mai prejos și a căutat să revină în avantaj, iar după o minge recuperată în preajma careului, ciucanii au plecat într-un contraatac școală. Aceștia au reușit să ducă mingea până la poarta adversă, unde Kleinheisler a ratat din poziție ideală, fără niciun fel de presiune asupra sa. Totuși, finalul de repriză le-a aparținut celor de la Oțelul, care au ratat cea mai mare ocazie a primei părți. Mingea a ajuns la Debeljuh în urma unei lovituri de colț, atacantul a reluat spectaculos din cădere, dar a avut ghinion, pentru că mingea a lovit bara și s-a oprit în brațele lui Pap. A fost ultima ocazie importantă a primei părți, la cabine intrându-se indecis, 1-1. La fel ca prima repriză, și a doua a început perfect pentru oaspeți. Csikszereda a reușit să revină în avantaj la doar câteva minute după reluare. Paszka l-a lansat perfect pe Kleinheisler (50), care a avut nevoie de două încercări, dar a reușit să trimită mingea în plasa porții lui Dur Bozoancă, un gol care a fost un mesaj cât se poate de clar pentru intențiile ciucanilor în acest play-out. A reapărut apoi în prim-plan Anderson Ceara, cu o nouă pasă de geniu, care l-a lăsat singur pe Jebari (62) cu portarul advers. Mijlocașul marocan nu s-a pierdut cu firea și a șutat sec, pe sub portarul advers, pentru un al treilea gol care a dat mari bătăi de cap gălățenilor, care au simțit cum meciul le scapă printre degete, deși speranțele de la această partidă erau mult mai mari, iar calculele erau cu totul altele înainte de startul partidei. A fost și un moment de mare inspirație din partea lui Robert Ilyeș, pentru că autorul golului de 1-3 a intrat în teren cu doar un minut înainte de a marca. Jocul s-a mai animat doar spre final, în minutul 71, când Oțelul a cerut penalty, dar centralul a lăsat jocul să continue, iar colegii din camera VAR nu au considerat necesar să intervină. Gazdele nu au găsit puterea să își aranjeze jocul pentru a reveni mai repede în joc și au mai sperat doar în prelungiri, când Patrick a fost contrat în careu și Szabolcs Kovacs a arătat punctul cu var. Conrado (95) a înscris pentru 2-3 și finalul părea să fie relansat, dar gălățenii nu au mai găsit drumul și spre al treilea gol, care i-ar fi adus măcar un punct.

Csikszereda a reușit o victorie uriașă în deplasare, la Galați, și a dat peste cap clasamentul în play-out, urcând până pe locul 11

Oțelul - Csikszereda 2-3. Se agită apele

Universitatea Craiova era evident favorită înaintea vizitei argeșenilor. Oltenii aveau cel mai bun atac, conduceau Superliga, iar cu Filipe Coelho nu pierduseră niciun joc pe teren propriu în campionat. Lusitanul avea însă o problemă. A trebuit să schimbe total mijlocul, în condițiile în care Mekvabishvili, Băluță și Matei erau suspendați. În astfel de condiții, a fost titularizat pe postul de Under extrema Barbu. Argeșenii, vorba aceea, nu aveau nimic de pierdut. Și constituiau oricum un adversar pe care nu trebuia subevaluat. Alb-violeții veneau în Bănie cu un șir de trei meciuri fără gol primit. Așadar, Universitatea trebuia să trateze foarte responsabil duelul cu piteștenii.

UNIVERSITATEA, BLOCATĂ TOTAL ÎN PRIMA REPRIZĂ Piteștenii și-au aplicat perfect ideile în prima parte. Alb-violeții s-au organizat bine defensiv, cu un 5-4-1 pe faza de apărare, craiovenii nereușind să găsească nicio breșă. În plus, argeșenii au fost extrem de aprigi în ceea ce înseamnă presingul avansat, stoperii craioveni având reale probleme în momentul construcției. Primul șut expediat spre poartă le-a aparținut oaspeților, în minutul 19 Rață șutând peste bară de la 22 de metri. Și Baiaram a încercat un șut de la distanță, dar de la 22 de metri mingea&nbsp; trecut mult peste transversală. Presingul vizitatorilor a dat roade în minutul 26. Alb-violeții au recuperat mingea în jumătate adversă, balonul a ajuns la Rață, cel care l-a servit pe Bettaieb. Tunisianul a preluat mingea pe piept și de la 15 metri a reluat superb sub bară, pentru unul din cele mai frumoase goluri din Superliga 2026 ! Oltenii au încercat să revină repede, dar Barbu a trimis de la 20 de metri în brațele lui Căbuz (28). Apoi, Al Hamlawi nu a reușit în mod incredibil să reia din numai șapte metri spre poartă, la o așezare perfectă a lui Baiaram! Craiova, lentă și blazată în joc, a fost blocată de o formație extrem bine articulată, relevant fiind că prima repriză a fost încheiată cu 5-5 la șuturi către poartă și cu un raport de 4-1 la cornere pentru piteșteni.

Bettaieb, Adel

PRESIUNE FĂRĂ EFECT Coelho a mutat la pauză, cu Băsceanu și Nsimba împrospătând liniile. Iar primul a avut o șansă deja în minutul 46, șutul său de la 15 metri ocolind poarta. Presiunea craiovenilor a crescut odată cu trecerea timpului. Dar, din nefericire pentru ei, a crescut și precipitarea în atac. Universitatea nu a găsit soluții nici în partea a doua pentru dezechilibrarea defensivei lui FC Argeș. În minutul 63, Rus a fost înlocuit cu Etim, pentru sporirea volumului de atac. Jocul ofensiv al alb-albaștrilor a fost însă la fel de previzibil, în fața unei apărări solide care a găsit soluții la centrările din lateral, combinații sau acțiunile individuale ale Universității. Gazdele au punctat în minutul 74 prin Cicâldău, dar golul a fost invalidat din cauza unui ofsaid prealabil la Mora. Doljenii au insistat, au beneficiat de șase minute adiționale, dar singura lor șansă adevărată a venit în al treilea minut de prelungiri, când Căbuz a respins senzațional frumosul șut al lui Nsimba, din zece metri. Grăitor pentru aspectul meciului este că această execuție a fost singurul șut cadrat din partea a doua pentru craioveni! Victoria argeșenilor detonează situația din play-off. Craiova iese din starea de confort în care părea să fie în ultimele partide, iar acum riscă să cadă de pe prima poziție, dacă Rapid o bate pe Dinmo. Iar piteștenii nu sunt nicidecum o formație destinată pentru locul 6. "Vulturii" ar putea fi marea surpriză a acestei primăveri.

Superbul gol al lui Bettaieb a adus o victorie care răstoarnă deja calculele din play-off

Craiova-Argeș 0-1. Lovitură în Bănie

ȘTIRI

MINA, Museum of
Immersive New Art, în colaborare cu SuperLiga, divizia de elită a fotbalului
românesc, anunță lansarea pe 13 martie a unei serii de experiențe imersive cu
proiecții 360, dedicate fiecărei echipe din SuperLiga.SuperLiga
Immersive propune o perspectivă diferită asupra fotbalului, oferind
spectatorilor șansa de a trăi emoțiile unui meci din interiorul acțiunii. De la
vestiar la teren, de la anticipare la euforie, fiecare show îi transpune direct
în atmosfera unui meci real, conectându-i cu echipa favorită.



Show-urile sunt
create de echipa MINA Creative Studios, folosind un mix de filmări și
tehnologie 3D. La fiecare meci au fost prezente echipe de filmare, capturând
imagini autentice direct de pe stadion, care au fost apoi integrate în proiect,
pentru a oferi o experiență cât mai realistă și captivantă. Rezultatul este o
producție spectaculoasă care transpune spectatorii în mijlocul acțiunii,
oferindu-le senzația de a fi parte din joc. Show-urile SuperLiga Immersive vor
dura două minute și vor rula în cadrul intervalului show-urilor Kandinski și
Monet.Printre primii care au experimentat premiera s-au numărat jucători de la Rapid și Dinamo: Onea, Petrila, Moruțan și Grameni, respectiv Caragea, Karamoko, Roșca și Mărginea. Vezi în VIDEO cum au reacționat!

„Prin parteneriatul cu SuperLiga, ne propunem să aducem fotbalul mai aproape
de public și să transpunem emoția meciurilor într-un format imersiv unic. În
ultimii ani, acest sport a luat amploare în România – a devenit o adevărată
pasiune pentru tot mai mulți oameni, care trăiesc fiecare meci cu intensitate.
Pentru noi, este o provocare binevenită să oferim nu doar suporterilor, ci
tuturor celor curioși să descopere fotbalul dintr-o nouă perspectivă, o
experiență memorabilă. În plus, acest proiect marchează un pas important în
construirea unui nou concept de spectacol sportiv multidimensional – fizic,
digital și imersiv – conectând terenul de fotbal cu spațiul muzeal și
tehnologia de ultimă generație.” - Echipa MINA
Accesul la aceste show-uri imersive se face în baza unui bilet ce poate fi
achiziționat de pe: <a href="http://www.minamuseum.com">http://www.minamuseum.com</a>
MINA este primul spațiu imersiv din România și
unul dintre cele mai mari centre de new media art din Europa de Sud-Est. Muzeul
combină arta și tehnologia într-un spațiu senzorial dedicat tuturor vârstelor,
având ca obiectiv creșterea consumului cultural și a calității producției
culturale contemporane.
MINA are spații permanente în București, Cluj-Napoca, Iași și Sofia
(Bulgaria), iar în curând, începând din 3 aprilie, va avea unul și la
Timișoara. Prin aceste formate, MINA extinde accesul publicului la experiențe
culturale imersive, atât la nivel național, cât și internațional.
Identitatea vizuală MINA a fost distinsă cu Red Dot Design Award, una dintre
cele mai prestigioase competiții internaționale de design.
Totodată, MINA este parte din Immersive Center Alliance, prima rețea
internațională de centre imersive, care conectează spații și producători de
conținut din întreaga lume și susține colaborările internaționale și schimbul
de know-how în domeniul experiențelor imersive.

SuperLiga Immersive propune o perspectivă diferită asupra fotbalului

MINA și SuperLiga lansează show-urile imersive dedicate echipelor de top din fotbalul românesc

VLOG

Ana-Maria Popescu, reporter superliga.ro, a urmărit și a filmat derby-ul Rapid - Craiova de la marginea terenului. A vorbit cu oameni implicați, dar nu neapărat cu cei obișnuiți cu declarațiile la astfel de super-meciuri! 

Haideți cu noi în Giulești, în culisele meciului dintre primele două clasate în #superligaAna-Maria poveste cum s-a simțit ca reporter la meci, mai ales într-o zi specială - de 8 martie - zi în care clubul Rapid le-a întâmpinat pe doamne și domnișoare cu flori!&nbsp;Urmărește materialul video și descoperă cum se simte un meci cu tribunele pline de pe gazon, din apropierea jucătorilor, antrenorilor și a tuturor celor implicați direct. Află lucruri din organizarea partidei, care pot părea minore, dar care contribuie la un spectacol desăvârșit.

Superliga VLOG cu Ana-Maria Popescu

Cum am trăit derby-ul Rapid - Craiova de la marginea terenului

Ana-Maria Popescu

INTERVIU

Dinamo are cea mai bună defensivă din campionat, la egalitate cu Universitatea Craiova și Universitatea Cluj, iar unul dintre motive este cuplul solid de fundași centrali pe care Kopic a reușit să îl formeze. Unul dintre cele mai inspirate transferuri făcute de conducerea din Ștefan cel Mare în vara lui 2025 a fost cel al lui Nikita Stoinov. Fundașul i s-a alăturat perfect lui Kennedy Boateng în defensiva alb-roșie, iar de atunci au fost inseparabili, excepție făcând un singur meci, în care Boateng a fost suspendat pentru cumul de cartonașe. Stoinov a debutat pentru Dinamo chiar în derby-ul cu FCSB, câștigat cu 4-3, iar de atunci nu a mai ieșit din echipă. Are 26 de meciuri jucate, toate ca titular și integralist, iar 11 dintre ele s-au încheiat fără gol primit. O fire timidă, după cum a spus chiar el, Nikita a „vorbit” prin prestațiile sale, făcându-și rapid loc în inimile fanilor, care l-au impresionat încă din primele sale momente în România. Tânărul fundaș al lui Dinamo și-a spus povestea și ne-a dezvăluit și care sunt jucătorii de la care se inspiră. Nikita, spune-mi, cum a început fotbalul pentru tine? Am un frate mai mare, are 26 de ani, și de când aveam patru sau cinci ani, l-am urmărit când juca și îmi place fotbalul datorită lui. Părinții tăi au vrut să devii fotbalist? Sau poate au vrut să devii altceva, cum ar fi un doctor? Nu. Când m-au văzut încântat de acest joc, m-au împins la maximum până acum. Apropo de părinții tăi, dacă i-aș întreba cum era Nikita când era copil, ce ar spune? Eram și sunt și acum timid. Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o iei în legătură cu fotbalul? Dacă să părăsesc Israelul și să joc într-o altă țară. A fost o decizie grea care a durat ceva timp sau te-ai gândit: „Trebuie să părăsesc Israelul și voi face asta”. O combinație între cele două, pentru că e bine pentru cariera mea să plec din țară și să joc în Europa, dar e greu și pentru că îți lași familia, prietenii, toate lucrurile în Israel. Te simți singur? Nu, acum nu. La început, da. Ai jucat întotdeauna pe poziția ta sau ai încercat alte poziții la început? Nu, am jucat doar pe poziția mea, fundaș central, mereu. Spune-ne puțin despre perioada petrecută la fosta ta echipă, Maccabi Netanya. Cum a fost perioada ta acolo? A fost bine, am fost acolo cinci ani, dar în prima echipă, doar unul. Și a fost ca acasă pentru mine, deoarece am fost acolo cinci ani, am crescut acolo și a fost o perioadă bună. Cum a fost pentru tine când ai ajuns în România? Care au fost primele tale gânduri? Singurătatea. Mi-a fost puțin frică pentru că nu am fost niciodată singur într-o altă țară și a fost greu. Dar cu timpul a fost mai bine. Știai ceva despre România înainte să vii aici? Nimic special. Ce te-a surprins cel mai mult la România? În primul rând, vremea. Ești o persoană căreia nu-i place vremea rece? Nu.

<h2 style="text-align:center;">„Fanii lui Dinamo sunt uimitori!”</h2> Ce părere ai despre fanii lui Dinamo? Sunt uimitori. Din primul meci, din prima zi în care am ajuns în România, i-am văzut, sunt cu noi de fiecare dată, în fiecare moment, în fiecare meci. Nu contează unde sau când și îi simțim mereu. Vorbim puțin despre România, ai avut timp să vezi Bucureștiul, să te bucuri de el? Puțin, la centre comerciale, în oraș, dar nu prea mult. Ai vrea să faci asta, poate într-o zi? Poate, da. Dintre toți adversarii pe care i-ai înfruntat până acum în Superliga, care ți s-a părut cel mai greu? Cred că FCSB, dar toate echipele sunt bune, foarte bune. Craiova, CFR, dar cred că cea mai bună este FCSB. Și ce părere ai despre atmosfera de la meciul cu FCSB? Pentru că e cam diferit. Da, e o nebunie, pentru că primul meu meci a fost împotriva lor. Primele trei meciuri nu le-am jucat, iar primul meu meci a fost împotriva lor. Am fost în stare de șoc, la început, dar după, meci cu meci, te obișnuiești. Te-ai simțit copleșit când ai auzit cum cântau fanii? Da, cum am spus, am fost șocat și e frumos să văd că ai fani ca aceștia și te susțin așa. Ești tânăr și ai avut un impact mare de când te-ai alăturat lui Dinamo, de la început. Te așteptai la asta? Cred că da, pentru că muncesc foarte mult. Primesc ajutor de la coechipierii mei, de la staff-ul tehnic și mă bucur că pot ajuta. Ești foarte apreciat, în România, ca fundaș de picior stâng. Apreciez foarte mult acest lucru, pentru că, așa cum am spus, muncesc foarte mult și îmi place să fiu așa și fanii vorbesc despre mine și mă apreciază. Și voi continua să muncesc din greu pentru a arăta că merit asta.

<h2 style="text-align:center;">„În play-off fiecare meci este ca o finală!”</h2> Care sunt principalele diferențe pe care le-ai observat între fotbalul din Israel și fotbalul din România? În primul rând, în România, avem mai multe echipe în campionat. Noi avem 16 echipe, iar Israelul, 14. Și, în play-off, se reduc punctele la 50%, așa că fiecare meci este ca o finală. Acestea sunt jocuri speciale în România. Cu excepția vremii, ți-a fost greu să te adaptezi în România? Cu mâncarea sau poate cu traficul? Cu mâncarea, nu, dar poate cu limba, să vorbesc altă limbă, să fiu singur. Și a fost greu la început, dar m-am obișnuit. Spune-mi dacă familia ta a venit deja să te viziteze în România. Da, de două ori. În septembrie și noiembrie. Au fost la unul dintre meciurile tale? Da. Și ce au spus? Au fost la meciul pierdut împotriva Rapidului, așa că nu a fost prea bine. Ce ți-au spus după meciul acela? Erau în stare de șoc, la fel ca mine, la început, datorită fanilor. În Israel, nu a fost așa ceva. Am văzut că ești fan AC Milan. Da. Există vreun jucător anume pe care îl admiri? Nu, nu, dar înainte, Zlatan Ibrahimović. Există vreo altă echipă care îți place, în afară de AC Milan? Barcelona. Și există vreun jucător care îți place acolo? Pedri. Ce te enervează cel mai mult pe terenul de fotbal? Când lucrurile nu merg așa cum ne dorim în meciuri. Dar se întâmplă la fiecare meci, așa că trebuie să ne pregătim pentru asta. Când erai copil, aveai un idol? Sergio Ramos. Când eram copil, da. Și crezi că aveai unele dintre calitățile lui, poate? Cred că tehnica, dar el era puternic și rapid. Și nu sunt genul acesta, dar mi-a plăcut tehnica lui. Aș vrea să știu cum îți petreci timpul liber în București, când nu ești la antrenamente sau la meciuri. Îmi place să fiu acasă, doar să mă relaxez, să mă uit pe Netflix, să vorbesc cu prietenii mei, cu familia și atât. Care sunt obiectivele tale pentru acest sezon? Cred că sunt mai degrabă obiective de echipă. Să alergăm până la capăt și să luăm un titlu.

Dinamo are cea mai bună defensivă din campionat, la egalitate cu Universitatea Craiova și Universitatea Cluj, iar unul dintre motive este cuplul solid de fundași centrali pe care Kopic a reușit să îl formeze.

Nikita Stoinov, stâlpul din apărarea lui Dinamo

ÎNAPOI LA PRIMII PAȘI

Ruptura de ligamente încrucișate este una dintre cele mai grave accidentări pe care le poate suferi un fotbalist în carieră. În multe dintre cazuri se spune că jucătorul nu mai este același ca cel de dinainte de o astfel de accidentare. Se tratează cu o operație și o recuperare atentă, de lungă durată, care să asigure revenirea pe teren în condiții de siguranță. În cazul lui Valentin Țicu, însă, lucrurile au fost mult diferite. Și ce se voia a fi o intervenție deja tot mai întâlnită în rândul fotbaliștilor s-a transformat în coșmar. Un coșmar care a durat mai bine de un an și jumătate, timp în care Țicu a suferit nu mai puțin de patru intervenții chirurgicale. O perioadă mult prea lungă pentru cineva care s-a născut cu mingea la picior. Iar ca „tabloul” să fie complet, chiar înainte să poată reveni pe teren, jucătorul a mai primit o „lovitură”: clubul la care a crescut, Petrolul, și căruia i-a fost căpitan, l-a anunțat că nu mai contează pe serviciile sale. O nouă provocare pentru Vali. Însă, după cum zice citatul „Când o ușă a fericirii se închide, o alta se deschide”. Iar pentru Țicu, acea ușă a fost Dinamo, care a avut încredere în el și în calitățile lui, în ciuda perioadei lungi în care a absentat. Jucătorul a vorbit, pe larg, despre perioada de coșmar pe care a trăit-o, cum a aflat că s-a infectat cu stafilococul auriu, cum a „încasat” fiecare veste care îl îndepărta de terenul de joc, cum a ales Dinamo, dar și ce a învățat din toată această perioadă.

<h2 style="text-align:center;"> „Regret că am jucat, nu prea eram apt să joc acel meci!”</h2> Vali, ai revenit pe terenul de fotbal. Spune-mi dacă știi după câte zile de absență exact. Au fost 555 de zile. Știam că 5-ul este cifra mea norocoasă, m-a urmărit toată cariera, dar nu credeam că și în ipostaza asta. Spune-mi dacă îți mai amintești momentul în care te-ai accidentat și dacă ai putea să ne relatezi. Bineînțeles, nu am cum să nu mi-l amintesc sau să îl uit vreodată în viața asta. Știu că eram în meci, aveam ceva dureri la spate și, pe vremea aceea, Mr. Topal „se ruga” de mine să mă scoată, să nu mai trag de mine. Dar eu, de fiecare dată, încercam să mai trag câte un minut, câte două. Eram în minutul 80 și ceva. Știu că ultimul dialog între mine și el a fost: „Mai lasă-mă două minute să văd cum sunt.” A venit o minge destul de dubioasă. A alunecat pe gazon, era o porțiune mai udă și m-a surprins. Cumva am deviat-o spre partea laterală a terenului și am sprintat spre ea, cu un adversar în spate. L-am căutat și am făcut o mișcare greșită și am simțit ca și cum m-aș fi împiedicat de o treaptă. Mi-am dat seama pe moment că e ceva grav, pentru că nu simțisem niciodată tipul ăla de disconfort, de durere. În primele momente nu a durut chiar atât de tare, dar după câteva minute au început niște dureri groaznice. Dar atât. Nimic mai mult. După meci chiar făceam genuflexiuni în vestiar, dar mi-am dat seama că e ceva grav. Regreți acele două minute pe care ai vrut să le mai rămâi pe teren? Regret tot meciul, pentru că teoretic nu prea eram apt să joc acel meci. Cu o etapă înainte dădusem gol contra lui Dinamo. Simțisem la spate niște dureri puternice și toată săptămâna am fost pe antiinflamatoare. Era o tensiune la echipă, se vorbea de demisii și de lucruri de genul pe care eu niciodată nu le-am suportat în fotbal. Pot spune că și de asta am tras de mine să joc, ca să se liniștească apele. Era și un derby cu Rapid și am tras efectiv de mine. Și nu regret asta, pentru că asta mă caracterizează. Așa a fost să fie. Poate se întâmpla la antrenament. Habar n-am. Cum te-ai simțit în momentul în care ai conștientizat ce ți s-a întâmplat și cât de gravă e accidentarea? Ți-am zis, mi-am dat seama imediat, după ce am ajuns în vestiar, cât de gravă e accidentarea. Nu voiam să-mi fac speranțe aiurea că va fi ceva mai puțin grav, pentru că mi-am dat seama că nu sunt bine. Am vorbit cu familia, le-am explicat că asta este încercarea prin care trebuie să trec. După accidentare, tot focusul a fost să mă refac mai repede și să trec peste situația asta. Nu m-am așteptat să fie chiar atât de greu, dar mulțumesc lui Dumnezeu că sunt aici în momentul de față. Am revenit, joc fotbal, mă bucur de ceea ce-mi place și asta e tot ce contează. Care au fost gândurile tale când ai auzit diagnosticul medicilor? Teoretic, cred că mi l-am pus singur. A venit doctorul în vestiar, l-am rugat să-mi facă testele de genunchi, de laxitate. L-am rugat să nu mă mintă, să fie sincer cu mine. Mi-a spus că există instabilitate. Mi-am dat seama că e acel diagnostic de ligament încrucișat. Nu știam mai mult. Au fost și cele două meniscuri, dar nu aveam de unde să știu atunci. A doua zi am făcut RMN-ul și am aflat exact ce și cum. Cum au fost primele zile după accidentare pentru tine? A fost haos, a fost liniște? A fost haos, pentru că toată lumea a încercat să fie alături de mine. Sunt tipul de persoană care nu prea acceptă să lase persoanele de lângă el să se apropie în momente de genul ăsta. Îmi place să fiu singur, să stau eu cu mine și cu gândurile mele. A fost cumva un disconfort, dar, cum ți-am spus, imediat focusul meu a fost pe operație, pe recuperare. A trebuit să mă mut la București. Focusul era să-mi găsesc un apartament cât mai repede, pentru că nici prietena mea nu putea să le facă pe toate singură. Am încercat ca până la operație să organizăm totul și să ne fie bine după. A fost prima operație pentru tine atunci? Da. Am mai avut una când eram mic, dar nu contează. Îți mai amintești cum a decurs procesul? Da. Sunt clipe pe care n-ai cum să le uiți niciodată. Te marchează în astfel de momente. Sunt tipul de om care toată viața nu prea a avut probleme de sănătate. Sunt puternic din punctul ăsta de vedere, și cu răceli, și cu orice ține de partea asta. Nu prea am fost prin spitale, sincer să fiu. Pentru mine a fost ceva nou, chiar nu știam ce se întâmplă. Îmi aduc aminte fiecare detaliu.

<h2 style="text-align:center;">„La trei săptămâni de la operație rana a 'explodat'”</h2> Asta mă gândeam: cum e pentru un sportiv profesionist, care se mișcă, care este activ, să vadă că este, practic, imobilizat într-un pat? Da, cred că ăsta a fost cel mai greu moment de după operație. Pentru că, într-un fel, depindeam de cineva pentru orice. Inclusiv să merg până la baie. Orice lucru pe care tu îl consideri normal mi se părea aproape imposibil sau un challenge foarte mare. Mai ales că, după protocolul de aici, din România, mi s-a spus că trei săptămâni nu am voie să calc pe picior. Îți imaginezi că mergeam doar într-un picior, efectiv. Cârje și un singur picior – era foarte, foarte greu. Să merg până la baie devenise un calvar. Era și frustrant pentru tine să trebuiască să ceri ajutor? Da. Și cum ți-am spus, nu sunt tipul care să ceară ajutor. Mai ales ajutor pentru lucruri mărunte, cum ar fi să iau o cană cu apă sau un bax de apă. Care au fost primii pași spre recuperare? De la prima operație până la ultima. Prima operație – imediat după intervenție am început recuperarea. A doua zi am fost externat și deja vorbeam cu un kinetoterapeut. Intrasem într-un program, ca să începem cât mai repede. Chiar din a doua zi făceam exercițiile acasă, pe videocall cu el. Operația a fost luni, iar luni am început recuperarea la clinică. Totuși, lucrurile nu au decurs atât de bine. Atunci aș fi spus că sunt bine, dar, privind înapoi și comparând cu celelalte operații, nu eram deloc atât de bine cum credeam. După două săptămâni, când teoretic trebuiau scoase firele, eu aveam dureri foarte mari. Aveam și febră – nu foarte mare, dar nici de ignorat. Mi-au scos firele și mi-au făcut o infiltrație. După asta, durerile au devenit aproape insuportabile. Stăteam pe canapea și am rugat-o pe iubita mea să plece în cealaltă cameră, să mă lase singur, pentru că nu mai puteam de durere. Nu suportam nici măcar să văd o muscă în cameră. Nu puteam mișca piciorul. Eram pe calmante, pe tot ce se putea. La trei săptămâni după operație, rana practic a „explodat”. Făcusem o infecție la firele absorbabile din interior. Piciorul se umflase foarte tare și, la un moment dat, corpul a eliminat lichidul prin rana operației. Medicul din România mi-a spus că e posibil să fie nevoie de o nouă intervenție, pentru curățare și pentru scoaterea acelor fire. A urmat încă o intervenție – mai mult o curățare. Au fost scoase firele, au fost puse altele normale și am urmat tratament cu antibiotice. Recuperarea părea să meargă bine, dar genunchiul rămânea umflat. Au trecut trei luni, apoi cinci luni și jumătate. Nu aveam dureri, dar umflătura nu dispărea. Începusem să îmi pierd încrederea. Am ajuns la Ștefan Irimia, un om extraordinar. Mi-a spus să fac investigații suplimentare. Am ajuns la un alt medic, care mi-a spus că genunchiul este instabil și că trebuie refăcut ligamentul. La acel moment, antrenor la Petrolul era Adrian Mutu. Am luat legătura cu el și m-a ajutat să ajung la Roma, la profesorul Mariani, unul dintre cei mai buni. Am ajuns foarte repede. M-a consultat și mi-a pus același diagnostic: ligamentul trebuia refăcut. Genunchiul era instabil, ca și cum m-aș fi rupt cu o zi înainte. Mi-a luat analize din lichidul sinovial. Urma să fiu operat miercuri, dacă analizele ieșeau bine. Marți m-au chemat la clinică și mi-au spus că nu pot fi operat: aveam stafilococ auriu în genunchi. Nu mi-a venit să cred. Nu puteam concepe așa ceva. Mi s-a spus că trebuie să urmez tratament la infecționist. Minim o lună de antibiotic. Am luat antibiotice șapte-opt săptămâni. Apoi am fost operat din nou pentru curățarea genunchiului și scoaterea vechii grefe. O perioadă am stat o lună și jumătate fără ligament, până când inflamația s-a redus și osul și-a revenit. Pe 25 iunie 2025 a avut loc a patra operație – cea definitivă. S-a prelevat din nou grefă din tendonul patelar și s-a reconstruit ligamentul.

<h2 style="text-align:center;">„Într-un an am învățat de patru ori să merg”</h2> Este incredibilă povestea și în contextul în care, cumva, oamenii nu știu ce înseamnă o accidentare gravă pentru un fotbalist. L-au văzut pe Țicu că a dispărut în luna iulie sau august, când a fost, apoi s-au gândit: ‚Ce mai face, nu mai revine pe teren?’... Mi s-a făcut pielea de găină. Nici nu cred că s-au mai gândit: ‚Ce mai face?’. Cât timp ești în prim plan, toată lumea e cu tine, când nu mai ești, puținii prieteni, dacă există, din fericire la mine au existat și am avut parte și de colegi, foștii mei colegi de la Petrolul, pe care îi pot numi prieteni, care au fost alături de mine. Aici mă refer la Denis Radu, Alexandru Mateiu, chiar m-au ajutat foarte mult. Prietenii mei, iubita și familia, dar atât, ei au fost în principal alături de mine. Oamenii te-au văzut când ai „dispărut” de pe teren, apoi te văd revenind și spun: ‚Dar nu mai joacă la fel ca înainte!’. Și nu mai există nici răbdarea aceea, pentru că atunci când te întorci e nevoie de o perioadă de adaptare. Vreau ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, o accidentare. Nu e așa. Imaginează-ți că eu într-un an de zile am învățat de patru ori să merg. Se spune că după fiecare accidentare de genul trebuie să înveți să mergi. Ai spus și tu că este așa... Să intru mai în detaliu, trebuie să înveți să ridici piciorul din pat. Tu, stând pe spate, nu poți ridica piciorul. După prima operație, când am ajuns la clinica de recuperare, mi-au zis: ‚Hai, ridică piciorul!’. Și am întrebat cum. Nu vreau să mă victimizez, mulți au trecut prin asta, dar ăsta este procesul, nu mai poți nici măcar ridica piciorul. Cu mersul deja trebuie să treacă puțin timp până să înveți să mergi. Nu mai zic, mers, alergat, sărit, lovit mingea, de asta durează atât, poate unii spun că durează mult șase luni. Eu, fiind implicat, nu m-am gândit niciodată la cât de mult a durat. Cu siguranță, pentru oamenii din fotbal poate încă sunt sceptici și țin să mulțumesc clubului Dinamo pentru că au crezut în mine, poate clubul la care am fost crescut nu a mai crezut în mine atât de mult. Oamenii poate sunt sceptici, dar să fie convinși că tot ce ține de mine a fost întotdeauna 110% făcut.

<h2 style="text-align:center;">„Au fost momente în care am gândit că o să mă las pentru că nu o să mai pot”</h2> Care este impactul pe care accidentarea l-a avut asupra psihicului tău? Acum, dacă stau să fac o retrospectivă cu Vali de acum un an și jumătate și Vali de acum, cu siguranță sunt un alt om. La modul de răbdare, eram un om foarte impulsiv. Astea rămân în tine, dar cumva s-au schimbat. Sunt mai conștient, să nu mai iau totul pe repede înainte, să profit de ziua de azi, să fiu mulțumit de ce am, de cine sunt. Care au fost cele mai apăsătoare gânduri pe care le-ai avut în acea perioadă? Te-ai gândit în vreun moment că nu te vei mai putea întoarce pe teren? Da, că nu o să pot, nu că o să mă las. Cu siguranță sunt făcut să fac asta, dacă și după atâtea probleme am revenit și mi-am găsit pasiunea. Copilul din mine urlă de fiecare dată când ating mingea. Da, au fost momente în care am gândit că o să mă las, dar nu că nu o să mai vreau eu, ci pentru că nu o să mai pot. Îți amintești cum a fost primul tău antrenament oficial? A fost primul antrenament la Dinamo, pe 3 ianuarie, eu teoretic puteam intra de la Petrolul, fizic eram disponibil. Nu am simțit teamă când am început antrenamentul, de niciun contact, am stabilit cu Mister de la bun început, încă dinainte de a pleca în cantonament, că suntem all in, că o să meargă cu noi, dar în special cu mine la limite. Știa că va fi greu pentru mine, că trebuie să prind nivelul echipei, eram și eu conștient de asta, că trebuie să accept acest greu, să trag zi de zi de mine. Primul antrenament a fost foarte greu.

<h2 style="text-align:center;">„Când am auzit că mă vrea Dinamo nu am mai stat la discuție” </h2> Nu ai mai apucat să revii pe teren pentru Petrolul. Cum a fost pentru tine psihic atunci când ai realizat că nu mai șansa de a te lupta pentru locul tău pe teren? A fost destul de complicat, o perioadă foarte complicată. Pe lângă faptul că eram focusat și prins în recuperare, pentru că teoretic tot în recuperare eram, dar eram în antrenamente specifice de fotbal, nu m-am așteptat sub nicio formă să se ia această hotărâre și nici nu mi-am dorit-o. Am avut o discuție cu domnul Neagoe, mi-a spus că după cantonament, cumva, dacă aș fi dispus, pentru că toți erau sceptici, dacă accept să merg împrumut după cantonament. Eram debusolat, ba într-o zi eram căpitanul echipei și cel mai vechi component din lot, toată lumea mă respecta, ba într-o zi eram un jucător nou, așa mi s-a spus. Am spus că nu pot pleca împrumut, intrasem oricum în ultimele șase luni de contract cu Petrolul și rămăsese de stabilit că ne vedem după cantonament, luăm o decizie bărbătească împreună. După ultima etapă, pe 24, a venit Moș Crăciun și am avut o ședință cu președintele clubului, mi-a spus că nu mai sunt atât de mult dorit de Mister, că nu se poate baza pe mine, Mister spune de conducere... nu vreau să intru în detaliile astea, oricum. Nu am mai fost dorit. Mi-am căutat echipă, s-au ivit mai multe oferte, printre care și Dinamo, când am auzit de Dinamo nu am mai stat la discuție. Aveam nevoie de ceva nou, sincer să fiu, chiar înainte de accidentare. Cum a fost pentru tine când ai văzut că un club precum Dinamo își pune încrederea să te transfere? A fost un puseu de încredere dată de Dumnezeu către mine. Mi-am dat seama că anumiți oameni văd lucruri interesante și au încredere în mine, în potențialul meu, nu a făcut decât să îmi ofere încredere că am fost ceva bun și cu siguranță voi mai putea ajunge acolo unde am fost. Ai debutat la Dinamo și, practic, ți-ai marcat revenirea pe teren în meciul cu Farul. Nu ai jucat foarte mult dar vreau să îmi spui cum a fost pentru tine momentul când ai pășit din nou pe teren? Să fac un poster al situației, cred că era în interiorul meu un copil care zburda de bucurie pe un teren. Nu mă puteam opri din entuziasm, aveam o energie triplă în corpul meu. În încheiere, mi-ar plăcea să lași un mesaj pentru alți jucători care poate se vor confrunta cu o situație similară ca a ta. Ce crezi că ar trebui să știe? Îmi doresc pentru toată lumea, dacă aș avea acum o putere magică să elimin accidentările din fotbal, cu siguranță aș face-o. Dar le-aș spune să aibă încredere în potențialul lor în fiecare zi și să facă maximum, pentru că este doar o perioadă, care cu siguranță va trece.

Cel de-al patrulea episod „Înapoi la primii pași” am vorbit cu Valentin Țicu, fotbalistul care a reușit să revină pe teren după un an și jumătate de absență.

superliga 2026

Fotbal

vineri 13 martie

sâmbătă 14 martie

luni 16 martie