FC Rapid București

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

FK Csikszereda

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

Voluntari

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

Oțelul Galați

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

FC Argeș

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

FC Corvinul Hunedoara

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FCSB

Sepsi OSK

Sepsi Arena

FC Universitatea Cluj

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Levente Balint

Oțelul Galați (team)

Eșecul din ultima etapă, 2-3 acasă cu Corvinul, a pus capăt mandatului de jumătate de an la Galați pentru croatul Stjepan Tomas. Venit la mijlocul lunii martie la Dunăre, croatul a menținut echipa oțelară în Superliga, pe fondul unui joc destul de spectaculos. Tomas a condus formația dunăreană în 19 meciuri oficiale, cu un raport de 6-7 la victorii. Oțelul a intrat însă în pauza provocată de meciurile inter-țări de pe locul 14, cu 10 puncte, astfel că diriguitorii clubului au decis că este timpul unei schimbări.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1636129605191192&set=a.117553223715512

Șefii clubului gălățean au găsit după câteva zile soluția. Astfel, luni, 28 septembrie, Oțelul a anunțat aducerea tehnicianului de 48 de ani&nbsp;Rui Pedro Viegas e Silva Gomes Duarte.&nbsp;Tehnicianul se alătură astfel celorlați antrenori portughezi care acum activează în Superliga, și anume Filipe Coelho, de la campioana Universitatea Craiova, Nuno Campos, de la liderul Dinamo, respectiv Ricardo Sousa, de la revelația Petrolul Ploiești.Rui Duarte a lucrat ultima dată la clubul brazilian Athletic Club Sao Joao del Rei. Născut la Lisabona, Rui Duarte a pregătit la nivel de seniori, în țara sa natală, cluburi ca Farense, Casa Pia, Trofense și Maritimo Funchal. La un moment dat, Rui Duarte a pregătit ca interimat mai cunoscuta Sporting Braga.Ca fotbalist, noul antrenor al Galațiului a fost legitimat, printre altele, la Belenenses sau Estrela Amadora, adunând peste 160 de prezențe în Primeira Liga.

Rui Duarte, noul antrenor al dunărenilor

Și Oțelul apasă pe tasta pentru limba portugheză

Andreea Cio

Aliev, Alibek (player, undefined)

Ne-am întâlnit cu Alibek Aliev pentru o discuție despre fotbal, carieră și omul din spatele atacantului lui <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-universitatea-cluj">U Cluj</a>. Dar, la doar câteva zile după Suedia - România (2-1) din Nations League, conversația nu putea începe cu alt subiect. Crescut în fotbalul suedez și ajuns astăzi în Superligă, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/aliev-alibek-2fdf4f19">Alibek </a>a privit meciul de vineri dintr-o perspectivă aparte.Discuția despre meciul de vineri ne-a dus însă repede cu mai bine de trei decenii în urmă, la un duel pe care România și Suedia nu l-au uitat nici astăzi.Pentru România, 1994 înseamnă Generația de Aur și cel mai lung drum parcurs vreodată la un Campionat Mondial. Pentru Suedia, același an ocupă un loc la fel de important în istoria fotbalului. Alibek Aliev nu era încă născut când România și Suedia se întâlneau în sferturile Campionatului Mondial din Statele Unite. Atacantul lui U Cluj, crescut în Suedia, știe însă foarte bine povestea acelui meci. „Am citit câteva ziare suedeze și multă lume a vorbit despre acel moment. Am auzit că și presa din România i-a întrebat foarte mult despre meci pe selecționerul Suediei și pe jucători. Unii știau despre el, alții nu. Dar eu am auzit despre el.”

<h2>O legătură aparte cu generația din '94 </h2> Pentru Alibek, legătura cu generația Suediei din 1994 nu vine însă doar din povești. În perioada junioratului la Elfsborg, atacantul a fost antrenat de Klas Ingesson, fostul mijlocaș al naționalei Suediei care fusese pe teren chiar în sfertul de finală cu România de la Mondialul american. „Am avut un antrenor, când eram mai tânăr, care a jucat în acea echipă. Din păcate, el nu mai este printre noi. Îl chema Klas Ingesson. A jucat în Italia și a avut un rol important și în parcursul Suediei la acel turneu”, a povestit Alibek. Ingesson a strâns 57 de selecții pentru naționala Suediei și a avut o carieră care l-a purtat prin campionate precum cele din Olanda, Anglia, Italia și Franța, evoluând, printre altele, pentru PSV Eindhoven, Sheffield Wednesday, Bari, Bologna și Marseille. Peste trei decenii, generația lui Hagi, Popescu și Răducioiu rămâne un reper pentru România. Alibek spune că același lucru se întâmplă în Suedia cu generația lui Kennet Andersson, Tomas Brolin sau Klas Ingesson. „Chiar și astăzi oamenii au cântece despre acea echipă și vorbesc despre ea. De fiecare dată când se vorbește despre istorie, se vorbește despre acel an. A fost un an foarte important pentru fotbalul suedez.” Suedia mai are în istorie și finala Cupei Mondiale din 1958, pierdută chiar pe teren propriu în fața Braziliei lui Pelé. Pentru Aliev, însă, acel moment aparține unei alte epoci. „Am auzit câte ceva, dar e prea demult pentru mine. Despre 1994 vorbește toată lumea.”

Aliev, Alibek

<h2>„România poate să facă un meci mai bun acasă” </h2>Anii au trecut, iar România și Suedia s-au întâlnit din nou. De data aceasta, Aliev a privit duelul dintr-o poziție aparte: este suedez, dar își trăiește prezentul fotbalistic în România. Înaintea partidei, atacantul lui U Cluj se aștepta la un rezultat de egalitate. „Știam că Suedia are câțiva jucători buni accidentați și știam că și România are jucători de calitate. Dar după ce am văzut meciul, cred că s-a văzut că Suedia a fost cu câteva niveluri peste România.” Alibek crede că diferența putea fi chiar mai mare, judecând după ocaziile create de suedezi. „Cred că Suedia putea să câștige la o diferență mai mare. Dar Suedia a jucat și acasă, iar când joci acasă e întotdeauna diferit. România le-a creat câteva probleme spre finalul primei reprize și poate ar fi putut face 2-2 dacă își fructifica ocaziile. Dar Suedia a fost echipa mai bună.” <h2>Ce a remarcat la Ianis Hagi </h2> Unul dintre jucătorii României pe care Aliev i-a remarcat a fost Ianis Hagi. „E un jucător de calitate. Când a primit mingea și s-a întors cu fața spre poartă, le-a creat câteva probleme suedezilor. Iar când are timp cu mingea la picior, devine periculos. Cred că e un jucător bun.” Atacantul lui U Cluj se așteaptă însă la un altfel de meci atunci când Suedia va veni în România. „Știu că românii sunt foarte gălăgioși pe stadion. Cred că meciurile în deplasare sunt întotdeauna dificile. Nu contează cine ești sau ce echipă națională reprezinți. Deplasările sunt deplasări și orice se poate întâmpla. Cred că România poate să facă un meci mai bun acasă.”

<h2>Nu Isak sau Gyökeres. Alibek are alt suedez preferat</h2> Alexander Isak și Viktor Gyökeres sunt numele care atrag inevitabil atenția într-o națională a Suediei cu multă calitate ofensivă. Când trebuie să aleagă însă jucătorul care l-a impresionat cel mai mult în ultima perioadă, Aliev merge în altă direcție. Către Yasin Ayari. „Nu e cel mai înalt, nu e cel mai puternic. Dar dacă te uiți la felul în care joacă, nu se dă niciodată înapoi de la un duel. Intră mereu 100%. Pase bune, mișcare bună și o viziune foarte bună asupra jocului.” Alibek îl urmărește și în Premier League, acolo unde Ayari evoluează pentru Brighton. „Uită-te doar la primul gol marcat de Suedia și la pasa pe care a dat-o. Incredibilă. Cred că este un jucător extraordinar. Joacă 90 de minute meci de meci la Brighton și s-a văzut și aici.” Iar alegerea lui rămâne aceeași chiar și când în discuție apar cele două vedete ale atacului suedez. „Bineînțeles, îi ai pe Gyökeres și Isak. Dar pentru mine, jucătorul special este Ayari. Nu vorbește foarte multă lume despre el.” Alibek Aliev a crescut cu poveștile generației din 1994, a fost antrenat de unul dintre oamenii ei și joacă astăzi în țara pe care acea echipă a eliminat-o într-unul dintre cele mai importante meciuri din istoria ambelor naționale. Peste trei decenii, România și Suedia continuă să-și intersecteze poveștile. Iar Aliev se află, într-un fel, la granița dintre ele. A crescut fotbalistic în Suedia, iar acum își scrie un nou capitol al carierei în România, la U Cluj. Un capitol în care golurile au început să apară. Aliev a marcat în ultimele două etape din Superliga, cu <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-ucj-ote?sectiune=cronica">Oțelul</a> și cu <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-fcv-ucj?sectiune=cronica">Voluntari</a>. Urmează însă un meci cu o miză aparte, restanța cu <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">CFR</a>, derby-ul Clujului. Povestea lui Alibek Aliev nu începe în România și nici nu se rezumă la goluri. În curând, pe Superliga.ro, veți afla de ce spune că „noi, jucătorii, iubim fotbalul, dar fotbalul nu ne iubește”, cum a ajuns din prima ligă suedeză până în liga a treia pentru a-și reconstrui cariera, ce rol au credința și mama sa în felul în care privește succesul și eșecul și de ce, dintre toate lucrurile pe care le-ar putea spune despre Zlatan, forța lui mentală este cea care l-a impresionat cel mai mult. Și, poate cel mai important, cine este Alibek atunci când mingea nu mai este la piciorul lui.

La juniorii lui Elfsborg, Aliev a fost antrenat de unul dintre suedezii care au eliminat România la Mondialul din '94.

Suedia - România, prin ochii suedezului Aliev

NAȚIONALĂ

România a început cu stângul campania de Nations League. Vineri seara, tricolorii au cedat cu 1-2 în Suedia, golul reprezentativei pregătite de Gheorghe Hagi fiind marcat de Man&nbsp;(29).Dintre jucătorii chemați din Superliga, Nicușor Bancu a fost integralist. Colegul său de la Universitatea Craiova, Tudor Băluță, a început și el ca titular, dar a fost înlocuit la pauză de un alt jucător de la campioană, Vladimir Screciu.Următorul meci al României din grupa 4 de Nations League B va fi luni seară, de ora 21:45, acasă, contra Bosniei-Herțegovina. Naționala de la Sarajevo a remizat în Polonia, 0-0, atacantul lui U Cluj, Jovan Lukic, intrând pe teren în primul minut de prelungiri.

Bancu a fost integralist, Băluță și Screciu și-au împărțit câte o repriză

Trei din Superliga, contra Suediei

Ionuț Tătaru

ANALIZĂ

În cazul lui Simon Elisor, vechiul clișeu ”rezervă de lux” este potrivit. Până la urmă, vorbim despre un jucător pentru care Universitatea Craiova a plătit 1,5 milioane de euro. Și pentru orice echipă e un lux să aibă pe bancă un atacant care e în topul marcatorilor din Superliga. Doar Alibek Aliev și Andrei Dumiter, ambii câte 6, au mai multe goluri decât francezul de 27 de ani, care a punctat de cinci ori. Cu adevărat interesant este faptul că Elisor a reușit toate cele 5 goluri ale sale din postura de rezervă. A fost titular o singură dată de când a venit în Superliga, în eșecul de acasă cu FC Argeș (0-1). În rest, s-a dovedit o armă care acum nu mai este chiar atât de secretă pentru Filipe Coelho. În primul interviu de la transferul în România, <a href="https://www.superliga.ro/articole/nimic-in-viata-nu-este-garantat-interviu-exclusiv-cu-simon-elisor-noul-atacant-al-craiovei-c548d39f">acordat pentru superliga.ro</a>, atacantul campioanei a răspuns astfel când a fost întrebat ce a învățat din parcursul carierei sale: „Că trebuie să rămâi mereu răbdător, să muncești fără oprire și să nu renunți niciodată”. Faptul că reușește mereu să aibă impact atunci când e introdus pe parcurs arată că nu e doar o declarație, e o stare de fapt.

Elisor, Simon

Elisor s-a remarcat ca un ”super sub” încă de la debutul său în Superliga. În prima etapă, în succesul clar cu UTA (4-0), a intrat în repriza a doua și a înscris al treilea gol al campioanei. La următorul meci acasă, cu Petrolul, un alt 4-0, l-a înlocuit pe Steven Nsimba la pauză și a stabilit rezultatul final. Și al treilea său gol în campionatul României a venit într-o victorie cu 4-0 pe teren propriu, contra Universității Cluj, când a fost pe teren doar în ultimul sfert de oră. În fine, în spectaculosul 5-0 cu FCSB, din weekendul trecut, a bifat prima sa dublă, după ce Coelho l-a introdus când scorul era 3-0. Astfel, francezul are <a href="https://www.superliga.ro/statistici/jucatori/rata-goluri-marcate-min">o medie de un gol la fiecare 35,8 minute</a>, de departe cea mai bună din Superliga. „Nimic nu este garantat, trebuie să muncești în fiecare zi”, ne-a mai spus fotbalistul de 27 de ani în interviul amintit mai sus, conștient că trebuie să continue pe aceeași linie, într-o echipă care are cel mai bun atac din Superliga. Și în care el este golgheterul, după o treime din sezonul regular.

<h2>Doar alți doi jucători au marcat mai mult de un gol venind de pe bancă</h2>

Deocamdată, în acest moment al sezonului, Elisor este ”super sub-ul” prin excelență, etalonul. Ba mai mult, în afara lui, doar alți doi jucători au reușit să înscrie mai mult de un gol din postura de rezervă. Primul nume ar putea fi unul surprinzător, pentru că este vorba de Alibek Aliev, cel care împarte primul loc în clasamentul golgheterilor din Superliga cu Andrei Dumiter. Suedezul de la Universitatea Cluj a intrat în această categorie a ”super subs” în ultimele două runde, când a petrecut pe teren doar 32 de minute în meciurile cu Oțelul și FC Voluntari și a reușit de fiecare dată să marcheze. A ajuns astfel la o medie de un gol la fiecare 66 de minute, ceea ce îl clasează pe locul 3 în actuala ediție de campionat. Tot de două ori a punctat venind de pe bancă și Gideon Goodlad. Cel mai recent, în victoria pe care Corvinul a obținut-o la Galați, cu Oțelul (3-2). Nigerianul de 21 de ani nu a fost niciodată titular în actuala stagiune și a fost folosit în total doar 103 minute. Așadar, o medie de un gol la 51,5 minute. Perioada scurtă de timp în care a jucat nu l-a împiedicat să devină unul dintre remarcații hunedorenilor, care, la revenirea în Superliga după mai mult de trei decenii, se descurcă foarte bine, fiind pe locul 7 în acest moment.

Simon Elisor este rezerva care a marcat de cele mai multe ori în actuala ediție a Superligii

Când rezerva aduce golul. Top 3 ”super subs” în primele 10 etape din Superliga

Ana-Maria Popescu

Pascual, Martin (player, DIN)

Șapte victorii, două remize și o înfrângere. Așa arată cifrele liderului
Dinamo după primele 10 etape. Fanii dinamoviști au simțit teamă la finalul
sezonului trecut, când l-au pierdut pe Zeljko Kopic, dar au rămas și fără unul
dintre stâlpii de bază ai apărării, Kennedy Boateng și era clar că orice fundaș
va intra să-i suplinească absența se va afla în fața unei mari provocări. 
Semne de întrebare și-au ridicat și atunci când Dinamo anunța transferul lui
Martin Pascual, un fundaș central venit din Spania, de la Mirandes, grupare din
Segunda Division, la care a fost mai mult rezervă decât titular. Pascual însă a
profitat de șansa oferită și și-a arătat calitățile încă din cantonament,
astfel că Nuno Campos, înlocuitorul lui Kopic, i-a făcut loc în formula de
start, iar spaniolul l-a recompensat chiar de la al doilea meci, când a marcat
în victoria clară cu Craiova, 5-1. 
De atunci a fost titular și integralist în Superligă, iar în derby-ul cu
FCSB a ieșit din nou la rampă cu un gol, provocând și un autogol, pe care și-l
însușește ca fiind al său. A mai marcat o dată, înainte de pauza
internațională, la primul meci al lui Dinamo pe Arena Națională, așa cum a
marcat și în primul meci al sezonului de pe Arcul de Triumf și, alături de
Armstrong, se numără printre cei mai buni marcatori ai echipei. Neobișnuit
pentru un fundaș central, dar și mai neobișnuit pentru un fundaș de 27 de ani
care până acum nu reușise să marcheze niciun gol în cariera profesionistă.
Dinamo, însă, pare locul potrivit, iar el pare omul potrivit pentru „câini”.

Pascual, Martin

<h2 style="text-align:center;">„Primul gol pe care îl marchezi
pentru echipă este întotdeauna foarte special!” </h2>
Martin, pentru început, spune-ne cum
te simți în România? 
„Incredibil” este cuvântul care descrie cel mai bine cum mă simt aici, pentru
că totul merge așa cum mi-am dorit. Este foarte bine. Bineînțeles, echipa este
pe primul loc în campionat, muncim extraordinar de bine. Atmosfera și relația
cu fanii de pe Arena Națională sunt, de asemenea, extraordinare. Mi-a plăcut
foarte mult ultimul meci și felul în care ne-au făcut să ne simțim, așa că
totul merge perfect.
La ultimul meci, cel cu Farul, ce
părere ai avut despre atmosferă, după ce ați jucat la începutul sezonului pe
Arcul de Triumf, iar acum v-ați mutat pe Arena Națională? Cum ți s-a părut
stadionul? 
Stadionul este incredibil, este atât de mare și atât de frumos. Îmi place și
Arcul de Triumf, pentru că este mai mic, așa că și atmosfera pe care o creează
fanii este grozavă. Dar, bineînțeles, nu poți compara cu un stadion atât de
mare. Arena Națională este cu totul altceva, cred.
Ai petrecut un an la Atletico, dar nu
ai apucat să joci pentru prima echipă. Totuși, se știe că stilul de joc al lui
Atletico este mai axat pe partea defensivă. Ce ai învățat în perioada petrecută
acolo? 
Eram la echipa a doua, așa că, deși prima echipă joacă mai mult sau mai puțin
în acest stil, Fernando Torres, antrenorul pe care l-am avut acolo, îi plăcea
și jocul cu mingea și considera că este foarte important. Așa că nu aruncam
mingea la întâmplare. Știam să ne apărăm, dar am învățat foarte multe și cu
mingea, cum să mă mișc și cum să gândesc. A fost, așadar, un an în care mi-am
îmbunătățit și calitățile cu mingea.
Cum ai ales Dinamo? Mai ales știind
că te aștepta o provocare importantă, și anume să te impui ca titular, pentru
că Boateng a plecat și mai erau și alți fundași aici. A fost o adevărată
provocare pentru tine. 
Bineînțeles, știam că vin la o echipă foarte mare, cu multă istorie și cu o
prezență importantă. Acesta este cel mai înalt nivel, așa că la orice echipă
există concurență, există competiție între coechipieri. Dar cred că acest lucru
face diferența, pentru că nu te relaxezi niciodată, știind că un coechipier îți
poate lua locul de titular în orice moment. Așa că este ceva ce știi atunci
când vii aici și cred că am făcut alegerea potrivită.
Ai marcat pentru Dinamo în al doilea
tău meci în tricoul echipei, împotriva Craiovei, care fusese campioana
sezonului trecut. Cum a fost acel meci pentru tine? 
Cred că a fost... Nu pot spune că a fost cel mai special, pentru că apoi cred
că meciul cu FCSB a fost ceva aparte. Dar acel prim meci pe Arcul de Triumf, cu
suporterii noștri, în care am câștigat și cu 5-1, a fost o prestație foarte
bună a echipei. A fost incredibil, iar primul gol pe care îl marchezi pentru o
echipă, mai ales pentru această echipă, este întotdeauna foarte special. A fost
o seară deosebită.
Dar pari genul de jucător care se
ridică la nivelul meciurilor mari, pentru că ai marcat și cu FCSB. Ai înscris
un gol și ai provocat un autogol, dar putem spune că, până la urmă, ai reușit o
dublă. Ai avut un presentiment înainte de meci că vei marca? 
Nu pot spune că am avut un presentiment că voi marca, dar am avut o săptămână
foarte bună de antrenamente. Avem un antrenor foarte bun la fazele fixe, așa că
știam că putem provoca multe probleme, dar nu m-am așteptat niciodată să
înscriu două goluri sau să marchez unul și să provoc un altul. Vreau să spun că
le-am marcat pe amândouă. Îți place întotdeauna să marchezi, dar nu te aștepți
niciodată să înscrii două goluri împotriva acestei echipe, într-un derby. 
Trebuie să spunem că două goluri
pentru un fundaș sunt ceva incredibil. 
Da, bineînțeles, este incredibil.
Corectează-mă dacă greșesc, dar, din
câte am văzut, nu marcaseși niciun gol în carieră înainte de primul gol
împotriva Craiovei, pentru Dinamo. Care este secretul? Ce s-a schimbat? 
România, poate. A fost ceva care m-a urmărit puțin, pentru că, bineînțeles,
când eram mai tânăr, marcam multe goluri și eram obișnuit cu asta. Dar când am
ajuns la echipa de seniori, s-au întâmplat lucruri care m-au împiedicat să
înscriu: ba bara, ba ofsaidul, știi, tot felul de lucruri, dar am avut ocazii,
așa că a fost puțin ciudat. Acum, însă, totul intră.
Sunt curioasă dacă ai jucat vreodată
pe o altă poziție sau ai fost mereu fundaș? 
La început, la Rayo, mai jucam uneori mijlocaș, uneori pentru a ne apăra mai
mult. Iar când meciul era blocat în ultimele minute, uneori mă trimiteau în
atac ca să lovesc mingea cu capul și să mă bat cu toată lumea, știi, dar
poziția mea principală este cea de fundaș central, iar celelalte două le-am
ocupat doar în anumite ocazii.
Armstrong este golgheterul echipei,
cu patru goluri. Tu ești al doilea, cu trei goluri. 
Patru, de fapt, pentru că a fost o dublă. Am patru. 
 
Cum te simți știind că, fiind fundaș și
aflându-te în primul tău sezon la Dinamo, ești cel mai bun marcator al echipei? 
Nu am cuvinte. Este ceva incredibil, iar faptul că sunt la egalitate cu Danny
Armstrong, golgheterul echipei, mă face extrem de fericit.
Aceasta este prima ta experiență în
afara Spaniei. Ce părere ai despre asta? Cum a fost pentru tine să pleci din
Spania și să vii în România? 
Am fost foarte confortabil cu această decizie, pentru că am simțit că era
momentul potrivit. De asemenea, echipa m-a motivat foarte mult. Am avut și
ajutorul unor spanioli care erau aici, așa că mi-au făcut aceste prime momente
mult mai ușoare. Trebuie să fiu foarte recunoscător că îi am alături.
Ai un obiectiv stabilit pentru acest
sezon? Sau cerul este limita? 
Meci cu meci. Cerul este limita. Vom vedea. Nu pot spune altceva.
Pentru încheiere, transmite-le un
mesaj fanilor lui Dinamo. 
Trebuie să spun că avem nevoie de voi la fiecare meci, pentru că ne sunteți de
mare ajutor și ne sprijiniți foarte mult, ne ajutați atunci când avem cea mai
mare nevoie de voi, așa că avem nevoie să fiți la fel cum ați fost până acum.
Vă mulțumesc!

Dinamo este liderul Superligii după primele 10 etape, iar unul dintre motive este Martin Pascual.

Martin Pascual, fundașul marcator de la Dinamo s-a descătușat în România

SPERANȚE

Hunor Batzula s-a născut la 22 ianuarie 2008 și este unul din pariurile lui Sepsi pentru următorii ani. În urmă cu doi ani, a debutat în Superliga, iar în sezonul trecut a fost o prezență constantă în echip care a promovat direct. Anul acesta, a acumulat deja zece prezențe, cu un gol marcat, fiind vizibil că ocupă postul de titular nu doar prin prisma regulii Under 21. Pentru Batzula, pasiunea pentru fotbal a fost alimentată din familie."Am iubit fotbalul încă din copilărie, dar pe acest drum m-a lansat, în primul rând, verişorul meu. Când eram încă mic, se ocupa foarte mult de mine, ne jucam mult împreună și m-a ajutat enorm să îndrăgesc fotbalul. Îi datorez foarte mult, pentru că el a fost cel care m-a îndrumat cu adevărat pe această cale. Mai târziu, am început să iau fotbalul tot mai în serios și am evoluat mult și la nivel de juniori. Familia m-a susținut de la bun început, lucru care a contat de asemenea enorm pentru mine".

CHEMAT LA REPREZENTATIVELE DE JUNIORI Batzula s-a acomodat la nivelul cel mai înalt grație sprijinului dat de coechipierii mai versați:&nbsp; "Trecerea nu a fost una ușoară, deoarece fotbalul la nivel de seniori înseamnă un cu totul alt nivel. Jocul este mai rapid și responsabilitatea este mult mai mare. Primul meu meci oficial a fost o experiență extrem de specială, a însemnat mult pentru mine faptul că am primit această șansă. Jucătorii mai experimentați m-au ajutat mult, mi-au dat sfaturi și au încercat mereu să mă susțină". Pe 23 august, mijlocașul covăsnenilor a marcat primul său gol în Superliga, reușita sa fiind una remarcabilă, contra Farului:&nbsp; "Acest moment a fost o senzație extrem, extrem de frumoasă pentru mine. A fost nevoie de multă muncă în spate, așa că am fost foarte fericit și mândru".

Batzula, Hunor

SUSȚINUT DE BURCĂ Deși este foarte tânăr încă, Ovidiu Burcă îi dă credit, Batzula primind banderola de căpitan în două jocuri:&nbsp; "Avem o relație foarte bună. Vorbim mult și simt că are încredere în mine. Eu încerc să îi răsplătesc această încredere la fiecare antrenament și meci. Am foarte multe de învățat de la el și mă bucur că îmi oferă această oportunitate". Batzula este unul din cei mai interesanți jucători din generația lui și a evoluat deja la naționalele de vârstă:&nbsp; "Este o mare onoare pentru mine să pot reprezenta România și la echipa națională. Îmi doresc să progresez cât mai mult, să devin un component de bază al echipei și să dau de fiecare dată totul pe teren". JUCĂTOR PREFERAT, SZOBOSZLAIDin fotbalul actual, preferatul lui este unul dintre cei mai bine cotați jucători din acești ani în Premier League:&nbsp; "Poziția mea de bază este de extremă stânga, dar mi-a plăcut foarte mult să joc și la mijlocul terenului. Modelul meu este Dominik Szoboszlai. Îmi place foarte mult stilul lui de joc și modul în care se exprimă pe teren". În fine, Batzula crede că Sepsi poate avea un sezon reușit:&nbsp; "Obiectivul principal este rămânerea în prima ligă. Ne dorim neapărat să câștigăm cât mai multe meciuri și să strângem cât mai multe puncte. Cel mai important este să ne concentrăm de la meci la meci și să evoluăm ca echipă. Dacă toată lumea muncește din greu, cred că putem obține un rezultat frumos la finalul sezonului"

Hunor Batzula este unul din cei mai interesanți tineri mijlocași din Superliga

"Jucătorii experimentați m-au ajutat mult"

FK Csikszereda Miercurea Ciuc (team)

Un singur punct în zece etape. Bilanțul slab pe banca harghitenilor a făcut ca Istvan Szabo să se despartă de Csikszereda. Eșecul de luni, 0-2 la Petrolul, a făcut ca șefii roș-negrilor să caute un alt tehnician. Așteptarea nu a durat mult, iar pe banca ultimei clasate revine un nume cunoscut, mai ales pentru fotbalul din Harghita și Covasna.Joi, FK Csikszereda a oficializat revenirea lui Valentin Suciu, cel care a mai condus echipa ciucană din vara lui 2018 până-n martie 2022.&nbsp; De numele lui se leagă promovarea în eșalonul secund în 2019, Suciu creând din harghiteni un club solid în Liga 2.Suciu a promovat-o pe Sepsi în premieră în Superliga în 2017, iar în 2024-2025 a mai avut un mandat la covăsneni pentru șase luni. El a mai lucrat și la FC Zagon și Șoimii Gura Humorului.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1707413398053838&set=pcb.1707415971386914

În primul său mandat la Csikszereda, Suciu a condus formația în 80 de meciuri oficiale, cu un raport victorii-eșecuri de 30/30.Este de notat că la Sepsi, tehnicianul de 45 de ani a coordonat la un moment dat și centrul juvenil al clubului.

Valentin Suciu revine la echipa la care a antrenat aproape patru sezoane

Back in business

DOCUMENTAR SUPERLIGA

De la furnalele Hunedoarei și generația lui Mircea Lucescu până la Cupa României și revenirea în Superligă, documentarul „Echipa cu inima de fier” spune povestea unui club care a rămas parte din identitatea unui oraș.„Unii ar spune că e doar o altă echipă din Superliga. Le-aș
spune că nu e așa.”Așa începe „Echipa cu inima de fier”, documentarul care
spune povestea Corvinului Hunedoara. O poveste în care fotbalul depășește cu
mult cele 90 de minute și nu se ține cu dinții de rezultate sau trofee. Corvinul
sunt oamenii, orașul lor și amintirile transmise dintr-o generație în alta. Corvinul
e parte din cine sunt toți cei care au trăit, au povestit sau măcar au ascultat
despre „corbii care se plimbă pe gazon”.

https://www.youtube.com/watch?v=IST1XRbicN0

<h2>Orașul de fier și generația care a făcut istorie</h2> Pentru a înțelege Corvinul, pașii documentarului se întorc în Hunedoara industrială, în orașul care „nu dormea niciodată”. Combinatul siderurgic și echipa de fotbal au crescut împreună, iar legătura dintre ele avea să modeleze inclusiv generația care a făcut istorie în anii '80. Ioan Andone își amintește cum Mircea Lucescu îi ducea pe jucători în combinat atunci când echipa traversa perioade mai slabe. Le punea căști de protecție și îi ducea în oțelărie și la furnale, pentru a vedea cât de greu se câștigau banii din care era susținut și clubul.

<h2>Ioan Andone:&nbsp;„Jucam pentru comunitate, combinat și oraș”</h2> Din acea Hunedoară au plecat spre fotbalul mare Michael Klein, Ioan Andone, Romulus Gabor sau Ioan Petcu. În jurul lor s-au născut performanțe, dar și povești care au supraviețuit deceniilor: „norma hunedoreană”, tricourile Hondurasului sau celebrul „Ascundeți vinul, că vine Corvinul”. Apoi, furnalele s-au stins, iar odată cu decăderea combinatului s-a stins încet și strălucirea Corvinului. Clubul a dispărut din prim-plan, însă nu și din memoria orașului. Suporterii au continuat să-i ducă numele mai departe, iar poveștile echipei anilor '80 au trecut de la bunici la părinți și apoi la copii.

<h2>Un nou capitol</h2> Renașterea începe în 2021. Numele Corvinului se întoarce, suporterii se apropie din nou de echipă, iar Florin Maxim începe construcția unei noi generații. Mai întâi vine promovarea în Liga a II-a. Apoi, un vis care părea aproape neverosimil pentru o echipă din eșalonul secund: Cupa României. Maxim și staff-ul său și-au trecut data finalei în calendar înainte ca drumul până acolo să fie parcurs. „Am făcut tot ce a depins de noi să ne îndeplinim acel vis, pentru că nu ne poate opri nimeni din a visa”, povestește antrenorul. Visul a devenit trofeu, iar Corvinul s-a întors apoi în Europa. Pentru Maxim, dimensiunea acelei performanțe avea să fie înțeleasă poate abia peste ani: „E o mândrie pentru mine că un copil de la Brad a reușit să câștige un trofeu, să promoveze o echipă ca și Corvinul și să aibă multe de demonstrat și în viitor.” Iar viitorul a adus și revenirea în Superligă după 34 de ani.

Astăzi, copiii așteaptă autografe de la jucătorii actualei generații așa cum alte generații au crescut cu poveștile lui Klein, Andone, Gabor sau Petcu. În oraș apar din nou familii întregi îmbrăcate în alb-albastru. Poate că tocmai aici se află, de fapt, povestea Corvinului. Echipele se schimbă, generațiile trec, furnalele se pot stinge. Dar, la Hunedoara, Corvinul a găsit mereu pe cineva care să-i ducă povestea mai departe.

O poveste spusă prin vocile oamenilor care au dus pasiunea mai departe

Ce înseamnă Corvinul pentru Hunedoara?

Chess Coders

Lucian Lipovan

SUPERLIGA INSIDER

Florin Ardelean este fotoreporter sportiv de mai bine de 20 de ani. Astăzi, lucrează pentru Superliga și We Love Sport. Are zeci de derby-uri fotografiate, dar pentru prima oară a setat o cameră video care să surprindă o zi întreagă la Dinamo - FCSB. Sunt imagini inedite din culise, din zonele fotografilor, din locuri în care oamenii „de rând” ajung mai rar sau deloc, dar și vorbe ale unor colegi de meserie. Cum trăiesc fotografii un derby? Aflăm din materialul video!

FOTOGRAF INSIDER LA DERBY! Cum trăiește un fotoreporter ziua unui Dinamo - FCSB? Imagini inedite!

SPECIAL

Rapid - Dinamo a început la ora 21:30. Pentru oamenii care duc meciul pe televizoarele noastre, partida a început deja în jurul orei 17:00.&nbsp;Cu câteva ore înainte de primul fluier, se montează camere, se trag cabluri, se extinde carul TV. Vă luăm cu noi într-un tur în culisele derby-ului.&nbsp;Intrăm în carul de transmisie de la Rapid - Dinamo ca să vedem cum ajunge golul de pe teren pe televizorul tău. Tu vezi o singură imagine, dar cineva trebuie să aleagă dintre toate fazele filmate. Iar unul dintre ghizii noștri este&nbsp;Răzvan Angel, regizorul transmisiunii din acea seară. "Când se dă un gol e haosul cel mai mare, pentru că trebuie să vezi cine a dat golul, să vezi reacțiile, să cauți reacții din public și, în timpul ăla, băieții de la reluări, băieții de la EVS, derulează și îți propun cele mai bune unghiuri pentru a arăta omului de acasă cum s-a dat gol", ne explică Răzvan.&nbsp;Atmosfera de meci durează 90 de minute plus prelungiri, bucuria unui gol durează câteva minute și, doar în câteva secunde, emoțiile de pe stadion ajung la tine pe televizor. Ca tu să te simți parte din poveste. Dar cel mai bine înțelegeți ce se întâmplă în spatele camerelor TV la un meci din Superliga din reportajul video.

Reportaj: ce se întâmplă în spatele camerelor TV la un meci din Superliga

3, 2, 1! Am intrat în carul TV la derby-ul Rapid - Dinamo!

Dinamo București (team)

Ionel Dănciulescu a scris una dintre cele mai lungi povești din istoria primei ligi din România: 515 meciuri și 214 goluri. Într-un interviu pentru Superliga.ro, „Danciu-Gol” vorbește despre recordul său, cei 20 de ani petrecuți pe prima scenă, relația complicată și apoi indestructibilă cu Dinamo, perioada N&amp;D și meciurile pe care ar vrea să le joace din nou.Ionel Dănciulescu avea 16 ani când a debutat în prima ligă, pe 6 octombrie 1993, pentru Electroputere Craiova, într-un meci cu Universitatea Craiova. Ca povestea să fie și mai cu farmec, marca primul gol&nbsp;în poarta unei echipe unde avea să devină simbol, Dinamo.&nbsp;Exact 20 de ani mai târziu, pe 6 octombrie 2013, disputa ultimul său meci pe prima scenă, în tricoul echipei pe care a iubit-o cel mai mult:&nbsp;„indiferent de ce a fost, pentru mine Dinamo va rămâne totdeauna aici”, a zis Danciu arătând spre inima lui.&nbsp; Între cele două borne s-a scris una dintre cele mai impresionante cariere din fotbalul românesc.

515 meciuri și 214 goluri în prima ligă. Ocupă locul al doilea în clasamentul all-time al marcatorilor, după Dudu Georgescu, care a ajuns la borna de 252. Dănciulescu, alături de <a href="https://www.youtube.com/watch?v=Ehb-8EeaWAM&amp;t=77s">Dan Nistor</a>, sunt jucătorii cu cele mai multe apariții din istoria campionatului României.&nbsp;Pe 17 august, la meciul&nbsp;„U” Cluj - UTA, Dan Nistor îl va depăși pe Danciu. Dar nu vezi nicio urmă de tristețe în ochii lui Ionel.&nbsp;„Sunt fericit pentru el, pentru că e un jucător la care am ținut foarte mult.”&nbsp;Cei doi au lucrat împreună: Dan pe teren, Ionel director sportiv la Dinamo. Două figuri ale fotbalului românesc care vor rămâne inspirație pentru noile generații mult timp de acum înainte.&nbsp;

A evoluat în România pentru Electroputere Craiova, Dinamo și Steaua, iar în străinătate a trecut pe la Altay, Shandong Luneng și Hércules Alicante. A câștigat cinci titluri de campion al României, două cu Steaua și trei cu Dinamo, și a fost de două ori golgheterul primei ligi, în sezoanele 2003/2004 și 2007/2008. În 2004, anul eventului cu Dinamo și al primului său titlu de golgheter, Dănciulescu a fost desemnat și Fotbalistul Român al Anului.

<h2 style="text-align:center;">„M-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”</h2>

Numărul care a rămas lângă numele său este 515. Dănciulescu a fost primul fotbalist care a trecut bariera celor 500 de apariții în prima ligă, performanță pe care a atins-o în 2013. Privind în urmă, fostul atacant spune că recordurile nu făceau parte din planurile puștiului care își începea aventura în fotbal. „Tu atunci când te apuci de fotbal, nu te gândești că bați recorduri. Îți dorești să ajungi un fotbalist bun.” Totuși, Danciu crede chiar că recordul ar fi putut fi împins mai departe.&nbsp;„Dacă nu aș fi fost obligat la un moment dat să mă retrag, probabil că aș mai fi dus un sezon sau un sezon și jumătate și aș fi ajuns la o cifră mai mare decât 515 meciuri. Dar și așa este destul de bine.”Longevitatea lui Dănciulescu capătă o altă dimensiune când sunt puse una lângă alta extremitățile carierei sale. Primul meci în prima ligă a venit în 1993, ultimul, în 2013.&nbsp;Între cele două versiuni ale sale, Dănciulescu vede o diferență evidentă. La început erau „entuziasm foarte mult, dorință de a reuși” și, după cum recunoaște zâmbind, mai multă viteză. Spre final nu mai juca atât de mult și era folosit în special atunci când echipa avea nevoie de experiența sa.&nbsp;„Dar m-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”

<h2>Secretul lui „Danciu-Gol”</h2> 214 goluri înseamnă că Dănciulescu a marcat, în medie, aproximativ un gol la fiecare 2,4 meciuri disputate în prima ligă. Nu se descrie însă drept un atacant care trăia exclusiv în careu. „Eu eram al doilea vârf. Tot timpul îmi plăcea să am o dinamică bună pe lângă atacantul central și să reușesc să speculez culoarele făcute de coechipieri.” Poziționarea și anticipația au devenit două dintre armele sale principale. „Eram destul de inteligent în a găsi spațiile. Eram un jucător versatil, dacă pot să spun așa.” Una dintre perioadele definitorii ale carierei a fost celebrul N&amp;D, cuplul ofensiv format la Dinamo alături de Claudiu Niculescu. Dănciulescu vorbește cu respect despre fostul său coleg: „Claudiu pentru mine a fost un jucător mult mai bun și mai talentat decât mine. Eu probabil am compensat prin mai multă muncă și aveam o capacitate de efort mai bună decât el.”

Ionel Danciulescu si Claudiu Niculescu se bucura la finalul meciului.

<h2>Meciul pe care nu l-a egalat nici Lazio, nici Manchester United</h2> Dintre sutele de seri petrecute pe teren, una continuă să ocupe un loc aparte. Dinamo - FCSB, 2-1, în mai 2008. Celebra „Zi a Dreptății”. Dănciulescu o numește partida cu cea mai mare încărcătură emoțională din întreaga sa carieră. „N-am simțit nici când am jucat împotriva lui Lazio, nici împotriva lui Man United.” Miza era uriașă. FCSB putea face un pas decisiv spre titlu chiar pe terenul rivalei, iar pentru dinamoviști perspectiva era aproape imposibil de digerat. Presiunea l-a urmărit pe Dănciulescu inclusiv în noaptea dinaintea partidei. „Nu știu dacă am dormit o oră. Mă gândeam la faze de joc, cum ar trebui să mă poziționez, fundașul respectiv cum joacă, cum anticipează.”Pe 4 mai 2008, Dinamo câștiga cu 2-1 derby-ul cu FCSB, disputat în Ștefan cel Mare, și schimba soarta luptei pentru campionat. Florin Bratu și Ionel Dănciulescu au marcat golurile „câinilor” într-o partidă rămasă în memoria suporterilor dinamoviști drept „Ziua Dreptății”. Înfrângerea a costat-o enorm pe FCSB, care a pierdut prima poziție în clasament și, în cele din urmă, titlul de campioană în fața celor de la CFR Cluj.Ionel Dănciulescu a mai ajuns la un record. Este jucătorul care are cele mai multe apariții în derby-ul dintre dinamoviști și roș-albaștri. A înscris 13 goluri, 8 în tricoul steliștilor, iar 5 pentru Dinamo.&nbsp;

<h2>De la ostilitatea propriilor suporteri la simbolul lui Dinamo</h2> Povestea lui Dănciulescu cu Dinamo n-a fost liniară. A îmbrăcat și tricoul Stelei timp de patru ani și jumătate, iar revenirea sa în Ștefan cel Mare a produs ceea ce fostul atacant numește acum un adevărat „tsunami” printre suporteri. „Probabil că n-aș mai fi fost atât de inconștient să iau decizia respectivă. Nu mă așteptam ca reîntoarcerea mea să creeze așa un tsunami în rândul suporterilor.” Au urmat luni grele, în care suporterii îi aminteau constant despre mutarea lui, pe care ei o considerau „trădare”.&nbsp; „Cred că pentru jucătorul de fotbal cel mai dureros lucru este să fie apostrofat și înjurat de către propriii suporteri.” Treptat, lucrurile s-au schimbat. Ioan Andone a avut un rol important, iar golurile au început să transforme ostilitatea tribunelor într-o relație cu totul diferită. „Suporterii, până la urmă, m-au iertat. Nu știu dacă m-au iertat toți, nu cred cu siguranță că m-au iertat toți, dar marea majoritate cred că m-au iertat și le-am demonstrat că sunt loial clubului.” Astăzi, după drumurile făcute între rivalele Bucureștiului, Dănciulescu nu lasă loc de interpretări. Despre Dinamo spune simplu: „Este echipa care mi-a dat totul. M-a cizelat ca om, ca fotbalist și echipa unde am avut super performanțe.”

<h2 style="text-align:center;">„Chiar dacă am jucat patru ani și jumătate la Steaua, nu regret absolut deloc faptul că am fost acolo, dar lumea trebuie să mă perceapă ca un dinamovist și așa voi fi toată viața.”</h2>

Ionel Danciulescu le multumeste suporterilor la finalul partidei.

<h2>Ce ar schimba după 515 meciuri</h2> Recordurile nu șterg regretele. Dacă ar putea modifica anumite pagini ale carierei, Dănciulescu știe exact unde s-ar întoarce. Finala Cupei României pierdută împotriva FCSB-ului la Brașov. Dubla cu Lazio, când Dinamo a fost aproape de grupele Champions League. Meciul cu Unirea Urziceni care putea schimba soarta unui titlu. „Am fost atât de aproape de o calificare istorică în Champions League. Am fost la înălțime trei reprize din patru. Iar o singură greșeală ne-a distrus visul ăsta al nostru.” Există însă și momente pe care le-ar retrăi fără să schimbe nimic: foarfeca din Ghencea și „Ziua Dreptății” din 2008. Iar dacă ar exista o carte a istoriei Superligii și o pagină rezervată lui Ionel Dănciulescu? Fostul atacant preferă ca alții să scrie primul rând. „Vă las pe voi să faceți o caracterizare și să mă etichetați într-un anumit mod. Niciodată nu mi-a plăcut să mă laud cu ceea ce am făcut.” Cifrele o fac oricum în locul lui.

Ionel Danciulescu marcheaza golul doi dinamovist sub privirile lui Petre Marin.

515 meciuri. 214 goluri. 20 de ani între debut și ultima apariție. Și un record care a transformat „Danciu-Gol” într-unul dintre reperele istoriei primei ligi din România.

Loc		Club	MJ	DG	P

superliga 2026

Fotbal

vineri 07 august

sâmbătă 08 august

duminică 09 august

luni 10 august

joi 08 octombrie