Dinamo București

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

FC Farul Constanța

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Petrolul Ploiești

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

AFC Hermannstadt

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

Unirea Slobozia

FCSB

Arena Națională

FC Argeș

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FC Rapid București

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

CFR Cluj

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

Ionuț Tătaru

SUPER JUCĂTORUL ETAPEI

Pentru a doua oară în acest sezon, Dobre este jucătorul etapei. S-a mai întâmplat în runda inaugurală, când a reușit de asemenea o dublă, în succesul din deplasare cu FC Argeș (2-0). Contra constănțenilor, căpitanul alb-vișiniilor a înscris golul de 2-0 în prima repriză, apoi a înlăturat definitiv emoțiile pentru echipa lui Costel Gâlcă, la mijlocul părții secunde, într-un moment în care Farul tocmai redusese din diferență și dădea senzația că poate forța o revenire. „Este important să poți să suferi”, a spus Dobre la finalul partidei care a dus Rapidul pe primul loc al clasamentului. Ulterior, giuleștenii au fost depășiți de FC Botoșani, care are același număr de puncte, dar un golaveraj superior. În urma dublei cu Farul, Dobre a ajuns la șapte reușite stagionale în Superliga, la fel ca Florin Tănase. Cei doi conduc topul marcatorilor în campionat, urmați de Sebastian Mailat, de la FC Botoșani, care are șase goluri. La fel ca la sfârșitul lunii august, Dobre a sărbătorit convocarea la echipa națională marcând în ultima etapă disputată înainte de pauză. Atunci a contribuit la victoria de acasă cu UTA (2-0). „A devenit ca un obicei înainte de a merge la echipa națională să înscriu și mă bucur din suflet că am reușit să-mi ajut echipa”, a declarat fotbalistul de 27 de ani, care mai are nevoie de un singur gol pentru a-și egala bilanțul din întreaga stagiune trecută, când a punctat de opt ori în toate competițiile.

Căpitanul Rapidului a marcat o dublă în victoria cu Farul, scor 3-1, și împarte primul loc în clasamentul golgheterilor cu Florin Tănase

SuperStar de Giulești. Alex Dobre este jucătorul etapei a 12-a din Superliga

ANALIZĂ

A fost o rundă a gazdelor, care au câștigat șase dintre cele opt partide și au primit doar șase goluri. Nu s-a înregistrat niciun rezultat de egalitate și am avut parte de o victorie istorică, cea reușită de Csikszereda cu U Cluj. Etapa a 12-a s-a încheiat la Botoșani, cu meciul care i-a dus pe moldoveni în fruntea clasamentului, la egalitate de puncte cu Rapid, dar cu un golaveraj mai bun. Confirmarea unui parcurs formidabil, de care elevii lui Leo Grozavu se pot bucura cel puțin două săptămâni, perioadă în care vor privi de sus la restul Superligii.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02B17TPaePaZXWccq76vz8W6iTY9n8A7F3qfj51iH1aVdLRcFacSkiu83BBuiKz3yPl

Fostul lider, Universitatea Craiova, își continuă perioada mai puțin reușită, în urma căreia a pierdut primul loc și a coborât chiar pe locul 3. CFR Cluj a reușit în sfârșit să câștige cu Andrea Mandorlini pe bancă, Petrolul a pus capăt seriei de înfrângeri, iar Metaloglobus este acum singura echipă care încă nu a câștigat vreun meci în actuala ediție de campionat. Așadar, cu ce rămânem după runda a 12-a din Superliga?

<h2>Cel mai bun atac conduce Superliga</h2>

FC Botoșani a învins-o cu 2-1 pe UTA, a obținut a patra victorie consecutivă (nimeni nu are mai multe în Superliga în acest moment) și a profitat de înfrângerea Universității Craiova pentru a urca pe primul loc. Este o răsplătă meritată pentru Leo Grozavu și băieții săi, nu doar pentru parcursul din acest sezon, ci pentru toată muncă de la revenirea tehnicianului în Moldova. Atunci, a preluat o echipă în dificultate, amenințată cu retrogradarea. A reușit să o salveze și, în același timp, a pus bazele pentru ceea ce vedem în prezent. Actualul lider al campionatului nu e doar un lider de conjuctură. Echipa care conduce clasamentul are constanță, joacă un fotbal bun și are cel mai bun atac al Superligii (24 de goluri marcate). Se spune că atacul vinde biletele, dar apărările câștigă titlurile. Ei bine, moldovenii nu stau rău nici din punct de vedere defensiv: doar Rapid a primit mai puține goluri.

<h2>Rapid și Dinamo promit un derby ca pe vremuri </h2>

A trecut ceva vreme de când am avut un derby Dinamo - Rapid cu o miză importantă și dincolo de orgoliu. Cele două rivale se vor întâlni după pauza de meciuri internaționale și, în funcție de jocul rezultatelor, învingătoarea ar putea urca chiar pe primul loc. Ambele echipe au câștigat în această etapă și au confirmat sezonul bun pe care îl au. Giuleștenii au arătat eficacitate și cinism în victoria cu Farul (3-1), în care Alex Dobre a reușit o dublă prin care a urcat pe primul loc în topul marcatorilor (7 goluri, la egalitate cu Florin Tănase), iar ”câinii” s-au impus în fața incomodei Unirea Slobozia (1-0) și rămân neînvinși de la sfârșitul lunii iulie. În etapa viitoare, se vor afla față în față două dintre cele mai bune apărări din Superliga, doi antrenori cu idei clare și două galerii fierbinți și spectaculoase. Ce ne putem dori mai mult?

<h2>Ușorul reviriment al FCSB prelungește minicriza Craiovei</h2>

După un meci cu două lovituri de la 11 metri acordate în urma consultării arbitrajului video, un altul anulat tot la VAR și un cartonaș roșu, FCSB a obținut a doua victorie consecutivă în Superliga, în fața Universității Craiova. Al treilea 1-0 stagional pentru campioana României, care face pași mici în clasament și dă senzația că poate lăsa în urmă seria incredibilă de rezultate negative. Florin Tănase a decis meciul de pe Arena Națională din penalty și tot el putea înlătura orice emoție pe final, dacă nu rata o altă lovitură de pedeapsă. Rezultatul din Capitală a fost al treilea pas greșit la rând pentru olteni în campionat, care au luat doar un punct în acest interval și astfel au pierdut poziție poziție. E un moment delicat pentru alb-albaștri, care săptămâna trecută au fost învinși și la debutul în faza principală din Conference League. Poate că pauza vine la timp pentru Mirel Rădoi și elevii săi.

<h2>Cu Louis Munteanu în prim-plan, CFR Cluj reușește în sfârșit să câștige</h2>

În sfârșit, o victorie cu Andrea Mandorlini pe bancă! CFR Cluj a obținut abia al doilea succes stagional, 2-1 cu Hermannstadt, primul cu tehnicianul italian pe bancă, și e cumva firesc că omul decisiv în Gruia a fost Louis Munteanu. Atacantul alb-vișiniilor a marcat golul de 1-1, apoi, în startul reprizei a doua, a oferit assistul pentru golul lui Emerllahu, care a stabilit rezultatul final. Unul care confirmă perioada negativă a sibienilor, care au patru eșecuri în ultimele cinci runde și au ajuns pe loc de baraj.

Munteanu, Louis

<h2>Prima victorie din istorie pentru Csikszereda</h2>

Un succes care, vorba clișeului, plutea în aer. Ciucanii veneau după patru egaluri la rând, au fost de două ori în avantaj în ”derby-ul suferinței” cu Metaloglobus, iar acum a venit și prima victorie din istoria clubului în Superliga. Un 2-1 cu U Cluj, cu mici emoții pe final, un rezultat care l-a determinat pe antrenorul alb-negrilor, Ioan Ovidiu Sabău, să ia în calcul plecarea de la echipă. Csikszereda nu a fost ajutată și de celelalte rezultate, astfel că rămâne pe loc retrogradabil, însă această pauză de două săptămâni va fi mult mai liniștită, în așteptarea restanței cu CFR Cluj.

<h2>Momentul excelent al lui Lameira</h2>

Deja nu mai e o știre că Oțelul lui Laszlo Balint e un adversar teribil când joacă pe teren propriu. Victoria cu Metaloglobus, în care a făcut scorul etapei (4-0), e cât se poate de firească, mai ales că bucureștenii par deja condamnați să revină în liga secundă după doar un sezon. Însă nu putem trece ușor peste perioada foarte bună a lui Lameira. Mijlocașul portughez a dat golul prin care gălățenii au învins pe atunci liderul Universitatea Craiova, iar în această rundă a reușit o dublă, prima de când evoluează în Superliga. De altfel, înainte de aceste trei reușite, marcase o singură dată în campionatul României.

Santos Lameira, Joao Pedro

<h2>S-a încheiat cea mai lungă serie de înfrângeri din Superliga</h2>

Nici măcar ultima clasată, Metaloglobus, nu avea cinci înfrângeri la rând la startul etapei a 12-a, așa cum era cazul Petrolului. Astfel că se poate spune că victoria ploieștenilor cu FC Argeș (1-0) - o nou-promovată, întra-adevăr, dar aflată pe loc de play-off - este o surpriză. Chică-Roșă a înscris unicul gol al partidei de la Mioveni, iar Eugen Neagoe pare pregătit să scoată o altă echipă din criză, ceea ce a devenit cumva marca sa înregistrată în Superliga.

Campionatul intră în pauza pentru naționale cu un lider neașteptat, dar meritat: FC Botoșani

Cu ce rămânem după etapa a 12-a din Superliga

INTERVIU

Cel mai fericit moment al carierei sale este un gol. Crede că fotbalul spaniol i s-ar potrivi. Așa că nu este o surpriză că Ștefan Pănoiu visează la momentul în care va reuși să înscrie în LaLiga. La doar 23 de ani, e lider să o facă. Dar, până atunci, traseul său în Superliga își urmează cursul. Luăm așa puțin cronologic, facem o călătorie prin cariera ta și începem cu copilul Ștefan. Voiam să te întreb ce te-a făcut să te îndrăgostești de fotbal? Cred că a fost pur și simplu mai mult la început un obicei. Mama m-a trimis la fotbal să mă scoată din casă, în primul rând. Și de atunci, din momentul ăla, a fost ceva normal, o rutină și nu am mai vrut să fac niciun alt sport. De obicei, când întreb jucătorii de fotbal, cine te-a dus prima oară la fotbal, zic: tata, bunicul, unchiul. Da, la mine a fost un caz special. Ea a fost cea care m-a dus. Dar amândoi au fost și încă sunt prezenți la meciuri. De când eram mic, erau în tribună lângă mine, m-au susținut întotdeauna. Și ce au zis când le-ai spus că vrei să fii fotbalist profesionist? Nu a fost neapărat o decizie de moment. Cred că lucrurile s-au întâmplat cumva progresiv. Eu când eram mic nu m-am gândit că o să fac asta la nivel profesionist. Ușor, ușor, când am văzut că am talent, am fost chemat pe la câteva loturi naționale și apoi am văzut că sunt și niște cluburi mai mari interesate de mine. Atunci s-a pus problema dacă vreau să mă fac fotbalist sau vreau să continui să fac chestia asta. M-au susținut întotdeauna, doar a fost ideea de a mă menține bine și cu școala. Dar atâta timp cât am fost capabil de asta, puteam să mă duc la fotbal liniștit. Dar e complicat pentru un jucător de fotbal să se mențină și școala, mai ales la nivelul în care chiar să faci școală și să iei note bune? Da, clar. E greu să vii de la antrenamente, să înveți, să îți faci teme sau să faci meditații, ce am mai făcut în ultimii ani de liceu. E clar că nu e ușor, e complicat, dar se poate face. De ce ai vrut să fii fotbalist? Sau atunci, când erai mic, îți doreai să devii altceva? Au fost mai multe, ținând cont că nu a fost de la început ideea de a ajunge fotbalist profesionist. Ca orice copil: arheolog, veterinar... Destul de mult în zona de animale. Asta mă atragea pe mine destul de mult. Apoi mă gândeam, când am început liceul, să dau la Drept. Și apoi m-am orientat și m-am focusat pe cariera de fotbalist și nu a mai existat altceva. Și acum nu te gândești să ai un back-up plan? Adică bănuiesc că ești la facultate după ce ai terminat liceul, nu? Da, fac și eu facultate. Încerc să mă mențin și cu chestia asta, dar mă gândesc clar că am în cap și chestia asta, niște variante de ce aș putea face după ce se termină perioada de fotbalist. Dar cred că depinde și de unde mă vor duce lucrurile, cum se va termina, când se va termina. Cred că depinde și de lucrurile astea. Când crezi că se va normaliza în România ideea asta că jucătorul de fotbal poate să facă și școală, să fie și inteligent și să aibă o cultură generală? Pentru că acum pare ceva wow când auzi. Dar cred că nu e doar în România, adică e clar că sunt țări poate în care se pune accentul și pe zona de școală mai mult. Dar cred că aici depinde de fiecare destul de mult, de cum își vede el viața, de ce vrea să facă. Eu sper că doar că mai multă lume o să înceapă ușor, ușor să înțeleagă că se pot face lucrurile și într-o parte, și în alta. Clar că trebuie să fie mai mult efort în zona sportului, că altfel nu ai cum să reușești, dar cumva să te menții la un nivel ok, se poate face cu siguranță. Și întorcându-ne la fotbalul din copilărie, ce idoli aveai când erai mic? Când eram mic, Cristiano Ronaldo. Mă uitam pe YouTube la videoclipuri cu el când juca la Manchester United și eram înebunit. Și acum? Ai un model din fotbalul european? Acum nu știu dacă mai am așa, mai ales că deja jucători gen Ronaldo, Messi sunt în retragere. Nu știu pe cine să zic că aș avea ca și model, dar mi-au plăcut mulți jucători. Xavi, Iniesta, jucători de genul ăsta. O amintire dragă din copilărie, alături de fotbal? Ieșitul în fața blocului, când spărgeam, dădeam în mașini, când ne băgam pe sub mașini să luăm mingile, ieșeau vecinii la bloc să ne certe că batem toată ziua mingea și deranjăm, chestii de genul ăsta. Adică în mare parte copilăria și ieșitul afară au fost legate foarte mult de fotbal. Dar ai tăi nu s-au gândit să te dea și la handbal, că orașul tău este unul îndreptat mai mult spre handbal? Da, dar e handbalul feminin, nu neapărat masculin. Nu cred că s-au gândit la chestia asta. Am mai făcut tenis pentru foarte puțin timp, pentru că mi-am dat seama că nu-mi place și cam asta a fost în afară de fotbal. Dar fotbalul de ce îți place? Cred că e și vorba de familie, pentru că în familie toată lumea se uită la fotbal, toată lumea joacă fotbal, merge la un fotbal cu prietenii sau mergeau unchii, tata mai ales. Și a fost pur și simplu. Adică m-am apucat la fotbal la șase, șapte ani. Nu e ca și cum am cunoscut altceva. A fost o normalitate dintotdeauna și mie mi-a plăcut. Mergeam și când eram mic. Mă duceam cu tata la fotbal și când mergea cu colegi de serviciu sau prieteni, stăteam la gard și mă rugam de el să mă bage și pe mine 10 minute să mă joc și eu fotbal. Când ți-a zis tatăl tău ultima oară că e mândru de tine? Nu știu exact, dar recent. Am o relație foarte bună cu amândoi. Și cu mama și cu tata. Mereu îmi spun că poate ei sunt de multe ori mai mândri de mine decât sunt eu sau mai bucuroși cu ce am reușit până acum. Ești mai critic decât ei? Da, sunt foarte critic Și simți că e de ajutor asta sau mai degrabă o frâna de mână câteodată? Depinde de situații. Cred că mă ajută să fiu realist, să nu mă văd mai sus decât sunt sau să nu mă cred cel mai tare sau chestii de genul ăsta. Dar sunt și momente în care iei o piedică pentru că poate pun mai mult accent pe ce am făcut greșit și fac cumva din țântar armăsar cu greșelile și nu pot să mai văd și lucrurile bune pe care le fac. Sau când am reușite nu mă bucur la fel de mult de ele. Deci cumva e o sabe cu două tăișuri asta cu critica.

Pănoiu, Ștefan Călin

<h2>„La Rapid am învățat tot”</h2>

Junioratul l-ai făcut la Vâlcea sau unde l-ai făcut? Da, în mare parte. După aia la 16 ani am venit la Rapid. Mă antrenam cu echipa mare și jucam meciuri la juniori. Cum ai descrie perioada de la Rapid? Ce-ai învățat cel mai mult acolo? Sunt multe lucruri. A fost o perioadă foarte frumoasă și în același timp și grea. N-a fost ușor. Nu știu ce aș putea să spun că am învățat, pentru că am învățat cam tot ce înseamnă fotbal profesionist acolo. Vestiar, colegi, antrenori, tot. Dezvoltarea mea în fotbalul profesionist acolo a avut loc pentru că am stat patru ani acolo. Patru ani și ceva chiar. Deci acolo am învățat cam tot ce înseamnă fotbal profesionist. Ai un sfat primit de la un antrenor sau coleg de la Rapid care ți-a rămas în suflet? Cred că de la Săpun (Cristi Săpunaru - n.r.). Cu el m-am înțeles foarte bine și e un om pe care îl încă îl respect foarte mult, îl apreciez. El mi-a spus să am încredere în mine pentru că sunt bun și să arăt și asta pe teren Apoi a fost o perioadă scurtă la Universitatea Cluj. Cum a fost în Cluj? A fost frumos și acolo. A fost puțin greu, pentru că am ratat intrarea în play-off chiar la ultimul meci, la câteva minute de intrare în play-off, ceea ce a fost puțin greu, puțin dezamăgitor. Am întâlnit oameni foarte buni acolo, cu caractere frumoase și a fost o perioadă ok în general, adică nu regret. Apoi a urmat adaptarea la Botoșani. Cum a fost trecerea? Puțin dificil, aș spune, din pricina distanței poate de casă și de ce cunoșteam eu. Clujul era destul de aproape de Vâlcea. Aici e mai greu de ajuns pe acasă sau în alte părți. Asta a fost cel mai greu aspect, să mă obișnuiesc cu distanța și că nu pot să ajung foarte mult acasă sau să mă văd cu prietenii sau familia. În rest a fost ok, am fost primit foarte bine. Cum a fost în perioada asta? Retrogradarea este grea atunci când o ai așa deasupra capului, ca sabia lui Damocles? Nu a fost ușor. Pentru prima dată când am simțit cu adevărat presiune de genul ăsta, pentru că până acum și cu Rapid am jucat în play-out, și cu U Cluj am jucat în play-out, dar nu am simțit atât de tare. Bine, la un moment dat am fost foarte bine și parcă cumva dispăruse la un moment dat presiunea asta cât de cât. Dar apoi au urmat niște meciuri mai puțin bune și a revenit, mai ales pe final. Ultimul meci a fost extraordinar de greu. Eu nejucând am fost pe bancă tot meciul, dar și de pe bancă poate de multe ori e mai greu decât din teren. Că simți că nu poți să faci nimic? Da! Și când intri în teren nu te mai gândești la foarte multe lucruri, încerci să te concentrezi pe a-ți face jocul cum trebuie. Tu ai jucat pe poziția asta de la început, pe poziția pe care joci acum la FC Botoșani? Eu am început ca fundaș stânga când m-am apucat de fotbal, dar după aia am jucat mijlocaș central în cea mai mare parte. Apoi la Rapid, când a venit domnul Adi Mutu, am jucat în bandă dreapta pentru că acolo era poziția de junior. Și la fel la U Cluj, am jucat tot așa mai mult în bandă stângă, bandă dreaptă, dar acum joc mijlocaș. Cam asta e poziția mea. Ce e frumos la poziția asta de mijlocaș? Creativitatea? Libertatea? Faptul că pot să controlez jocul într-un anumit fel. Să ai libertate de mișcare, pot să pasez foarte mult ceea ce mie îmi place, să am mingea, să controlez cumva jocul, să cauți mingea mereu. Astea sunt lucrurile care îmi plac mie.

<h2>Primul gol, cel mai frumos moment</h2>

Ștefan, care e cel mai frumos moment din cariera ta de până acum? Cred că primul gol în Liga 1 cu FC Argeș, la Rapid. Ăla e cel mai frumos! Cum a fost golul? O centrare, am făcut preluare pe genunchi și am dat cu dreptul din afara careului. A fost extraordinar. Aveam și familia, și prieteni în tribune. A fost ceva superb. Cum se simte momentul acela în care dai gol? Pentru noi care suntem pe margine, e inexplicabil. În momentul ăla nu cred că am realizat, doar m-am bucurat, eram extrem de bucuros, dar nu am realizat neapărat ce s-a întâmplat, că am marcat primul gol în prima ligă sau ceva de genul ăsta. A fost bucuria de moment de la gol și apoi concentrare pentru restul de 70 de minute sau cât mai erau din meci. Și pentru viitor, în ce campionate vezi marcând goluri? Mi-aș dori în Spania. Acolo ar fi campionatul ideal în care m-aș vedea. E fotbalul spaniol, apropo de pase că ziceai că îți plac pasele, cel mai creativ? Nu știu. Acum toate campionatele, cel puțin primele cinci, sunt la un nivel extraordinar. Nu mi se pare că sunt diferențe foarte, foarte mari. Dar clar, în general, fotbalul spaniol e un fotbal concentrat pe posesie, pe a avea mingea, pe a te mișca foarte mult. Pe creativitate, clar. Ultima mea curiozitate este dacă cumva ai fi vrut vreodată la vreun interviu să ți se pună o anumită întrebare și nu ți s-a pus. Nu, nu cred. Singura chestie e că de multe ori, mai ales atunci în perioada după ce am luat BAC-ul, dar și acum foarte multă lume se concentrează pe întrebări legate de școală și de partea asta academică mai mult decât pe fotbal. Și pe undeva înțeleg de unde vine chestia asta, dar de multe ori aș vrea să se pună mai multe întrebări legate de fotbal decât de școală.

Mijlocașul lui FC Botoșani savurează prezentul, după el și colegii săi au ajuns lideri ai campionatului, dar se gândește mai departe

Ștefan Pănoiu - visând la un gol în LaLiga, de pe primul loc în Superliga

Andreea Cio

A venit în fotbalul românesc în iulie 2023 și a devenit rapid un nume important. Cu el în centrul apărării, Adrian Mihalcea a reușit să ducă <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/unirea-slobozia">Unirea Slobozia</a> spre o <a href="https://www.superliga.ro/articole/mihalcea-castigam-cu-inima-nu-cu-bugetul-f3f71d14">performanță istorică</a>, prima promovare în Superligă din istoria clubului. Iar în acel prim sezon cu Slobozia în primul eșalon, Dmytro Pospelov a fost supranumit <a href="https://www.superliga.ro/articole/fundasul-golgheter-din-superliga-si-a-stabilit-obiectivele-pentru-2025-89157df5">fundașul-golgheter</a>: a marcat opt goluri, devenind unul dintre oamenii-cheie ai echipei care a făcut un oraș fericit.În vara lui 2025, și-a continuat drumul alături de același antrenor, mutându-se la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA Arad</a>. Primul impact? Un gol marcat chiar în prima etapă, în <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-uta-ucv?sectiune=cronica">egalul cu Universitatea Craiova</a>. De atunci, Pospelov a adunat două goluri și un assist, dar și două meciuri fără gol primit în cele zece partide jucate pentru UTA.I-am făcut o vizită la Arad, să vedem cum s-a adaptat și ce îl face pe el să joace fotbal cu plăcere.

Mulțumim pentru că ne-ai primit. Cum ești aici, la Arad?Mulțumesc pentru invitație. Sunt bucuros să mă aflu aici. Aradul e un oraș frumos. Îmi place. Învăț limba română. Care e cuvântul tău preferat în română?Cu plăcere! Și joci fotbal cu plăcere?Da. Unde e acasă pentru tine?Acum? Acum e aici. Poți să descrii locul unde ai jucat prima dată fotbal?Cred că am început să mă antrenez la fotbal pe la nouă ani. Era aproape de școală, aproape de casă, aproape de școală. În Odesa, nu?Da, în Odesa. Care e cea mai frumoasă amintire de acolo?Când ești mic, nu îți pasă de nimic. Doar alergi, joci fotbal și atât. Și cum se face că pierdem bucuria asta când creștem?Uneori, unii oameni o pierd, alții nu. Dar tu?Eu încerc, încerc să-mi păstrez sentimentul ăsta. Ai avut o echipă sau un jucător preferat când erai copil?Da, era Barcelona. Și încă sunt fan Barcelona. Iar jucătorul preferat era Rivaldo. De când a dat golul din foarfecă împotriva Valenciei, cred că atunci.&nbsp;

Spune-mi, de ce ai ales fotbalul?Jucam fotbal pe stradă. Tata m-a dus la o școală de fotbal, și pas cu pas am ajuns aici. Și după aceea, de ce ai ales să studiezi Dreptul? Ai o diplomă în Drept, nu?Da, după liceu trebuia să decid încotro merg, ce educație să urmez. Și am ales Dreptul. Știu că Facultatea de Drept din Odesa vrea să formeze oameni corecți. Și sportul e foarte important acolo. Cum eram fotbalist, m-au invitat. Și m-am înscris la Facultatea de Drept. Nici nu m-am gândit la asta înainte. Când am terminat liceul, nu știam unde merg. A fost ca un destin. Ai văzut vreo legătură între fotbal și Drept?Nu, nu. Poate agenții trebuie să știe bine Dreptul, dar fotbalul și Dreptul sunt lucruri separate. Dacă ai putea schimba o regulă în fotbal, ce regulă ai schimba?Știu că în MLS, în America, au încercat ceva nou. De exemplu, dacă te miști prea încet ca să simulezi sau să întârzii schimbarea, pot să te suspende două minute. Nu știu exact, poate sezonul viitor o implementează. Cred că ceva de genul ăsta, pentru spectacol, ca să fie mai interesant pentru fani, să fie mai multe goluri, poate cartonaș albastru, nu știu, un plus pentru fotbal. Crezi că fotbalul de azi e mai frumos sau mai captivant decât înainte?Nu știu. E frumos. Dacă am compara fotbalul cu mașinile, acum mașinile sunt mai sigure, mai tehnologizate. La fel e și fotbalul. Acum e mai multă statistică, toți joacă tactic. Ca și telefoanele. Dacă ne gândim la telefoanele de acum 20 de ani, gen Nokia, fără display, fără cameră... și fotbalul e la fel. Dar crezi că există riscul să pierdem frumusețea sau bucuria fotbalului din cauza tehnologieiCred că nu, pentru că fotbalul crește odată cu oamenii, și tehnologia la fel. Totul merge împreună.

Pospelov, Dmytro

<h2 style="text-align:center;">„Părinții mi-au spus să învăț, că e o șansă mică să ajung fotbalist.”</h2>

Vreau să te întreb cine a fost prima persoană care a crezut în tine?Eu, eu însumi. Și de ce ai crezut în tine?Am vrut să fiu fotbalist. Așa că am încercat să dau tot ce am mai bun. Atât. Ce au spus părinții tăi când le-ai spus că vrei să fii fotbalist?Mi-au spus că trebuie să învăț, pentru că e o șansă foarte mică să ajungi fotbalist. Așa că trebuie să ai planul B. Trebuie să ai un plan B. Cred că de aceea am ales Facultatea de Drept. Și primul an ca fotbalist profesionist cum a fost?A fost foarte frumos. Aveam 18 ani. Am semnat primul contract la Odesa, în liga secundă din Ucraina. Erau mulți jucători cu experiență. Vedete ucrainene, jucători de națională, Oleksandr Kosyrin, Balabanov. Foarte frumos. Cum a fost să fii în vestiar cu ei?Era altă perioadă decât acum. Acum, tinerii sunt mai relaxați, nu simt presiunea. Cred, poate mă înșel, dar cred că acum 15 ani era mult mai greu. Simțeai presiunea?Da. Dacă greșeai, jucătorii mai vechi te certau. Antrenorul te certa. O greșeală și te „omorau”. Care a fost cel mai greu moment în toți acești ani de presiune?Când ești tânăr, nu ai experiență. Nu știi ce e bine și ce e rău. Nu ai o opinie. Doar asculți, și abia după înțelegi câte ceva. Dar în primii ani, nu știi ce se întâmplă. Primul lucru pe care l-ai înțeles despre fotbal care a fost?Nu poți păcăli fotbalul. Dacă nu te antrenezi bine, nu poți juca bine. Trebuie mereu să te concentrezi la antrenamente, să muncești. Și chiar și așa, nu ai garanția că vei juca bine. La câte cluburi ai jucat până acum?Nu știu exact. Mai întâi în Ucraina, apoi Azerbaijan, apoi din nou Ucraina, cred că vreo șapte sau opt. Și care a fost cel mai interesant pentru tine?Interesant? Poate Cernomoreț. E orașul meu natal, Odesa, și a fost visul meu să joc la Cernomoreț. Și cum a fost sentimentul?Am jucat în liga a doua. Am terminat pe locul doi și am promovat cu echipa. Și care a fost cel mai greu club la care ai jucat?Peste tot e greu. Peste tot. Și în România?Bineînțeles! În fiecare săptămână trebuie să tragi tare.

Ai jucat aici, în România, la Slobozia. Ai fost în liga a 2-a și apoi ați promovat. Cum a fost drumul acesta pentru tine?A fost un drum greu cu Slobozia în liga secundă. Foarte greu. Îmi amintesc primul meci cu Reșița. Am jucat în deplasare. Am câștigat cu 1-0, dar a fost un meci foarte greu. Și fiecare meci a fost greu. Nu-mi amintesc niciun meci ușor în România. Timp de doi ani până acum sunt în România și nu îmi amintesc să fi avut un meci ușor. Cum a fost să ajuți Slobozia să promoveze în prima ligă pentru prima dată în istorie?A fost legendar. Da, e un moment istoric. Cel mai important e că sper să poată construi un stadion nou și un sistem de educație în fotbal în acea zonă. Asta contează cel mai mult. Și pentru suporteri, de asemenea. Clubul a crescut acum. Le doresc să continue așa.

<h2 style="text-align:center;">Mihalcea: „Fă ce simți. Alege ce crezi că e mai bine pentru tine”</h2>

Acum ești la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/uta-arad">UTA Arad</a>, un club cu istorie și suporteri mulți. Ce înseamnă asta pentru tine?Sunt foarte mândru să fiu aici. Înainte de începutul sezonului, suporterii au venit la antrenament și ne-au vorbit puțin, ne-au transmis un mesaj. Au spus: „Suntem alături de voi. Suntem împreună. Așa că dați tot ce aveți mai bun, și suntem cu voi. Putem obține rezultate bune și o atmosferă frumoasă aici.” Ai vorbit cu Danylo Kucher, prietenul tău, înainte să vii aici?Da, portarul. Mi-a spus numai lucruri bune. Asta a fost foarte, foarte important pentru mine că mi-a spus doar lucruri bune despre oraș, despre club, despre jucători. Atmosfera, totul e bun aici. Și cum vezi acest nou capitol pentru tine?Îmi place să fiu aici. Mă bucur de condiții bune, de jucători buni în jurul meu, stafful, toți muncesc cu plăcere. Așa că sunt fericit să fiu aici. Ai lucrat cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/cum-pregateste-mihalcea-aradul-pentru-performanta-uta-impune-respect-or-superliga-insider-3bcb304f">Mihalcea</a>, antrenorul tău de la Slobozia. Te-a ajutat asta în decizia de a veni aici, împreună cu el?Sincer, nu am vorbit prea mult cu el. Mi-a spus o singură dată: „Fă ce simți. Alege ce crezi că e mai bine pentru tine”. Și atât. Ce tip de relație ai cu Mihalcea?Lucrăm ca antrenor și jucător. Crezi că fundașii ofensivi sunt mai importanți acum în fotbal?Depinde cine joacă lângă tine. Pentru un fundaș central, cred că cel mai important lucru e să-ți aperi poarta. Și dacă mai poți face ceva și în atac, e un bonus. Dar cel mai important e să fii concentrat pe partea defensivă. Vreau să te întreb: ce e mai important pentru tine: să ai un meci fără gol primit sau să marchezi un gol?Fără gol primit. Are 2 meciuri fără gol primit în acest sezon de Superliga. De asemenea, excelează și la capitolul <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pospelov-dmytro-5154c1bc">consistență</a>. Este pe locul 1 în echipă la atingeri pe meci (58.7) și pe locul 2 la șuturi blocate (13) și respingeri (69). Cu o acuratețe a paselor de 83%, peste media echipei (70%), Pospelov e genul de fundaș care aduce calm, forță și siguranță, un echilibru între puterea defensivă și inteligența jocului. Și, așa cum vom afla în continuare, totul pornește de la bunătate.

<h2 style="text-align:center;">„Dacă ești un jucător bun și un om rău, nu ai nicio șansă.”</h2>

Ești tată acum. Cum te-a schimbat acest lucru?E o perioadă interesantă. Încerc să petrec mult timp cu fiul meu, să mă joc cu el. Sunt foarte fericit. Dacă fiul tău ți-ar spune că vrea să devină fotbalist, ce i-ai spune?L-aș ajuta. Cel mai important e să fie un om bun, un om frumos. Iar apoi să aleagă fotbalul, medicina, sau dacă vrea să fie șofer, nu știu. Nu mă interesează. E important să fie un om bun – și asta îl va ajuta să fie și un jucător bun?Da, bineînțeles. Asta e o regulă generală. Trebuie să fii și deștept, și bun. Părerea mea. Poate greșesc. Dar dacă ești un jucător bun și un om rău, nu ai nicio șansă. Ce înseamnă să fii ucrainean în ziua de azi?E greu, pentru că acum războiul continuă și nimeni nu știe când se va opri. În fiecare zi citesc știrile. În fiecare zi se lansează rachete, drone, undeva... e greu. Ești mândru că ești ucrainean?Da, da. Și ce ai luat cu tine din Ucraina? Ce ai păstrat din țara ta?Să nu renunț niciodată, cred. Să nu renunți niciodată. Ce ai vrea ca oamenii să știe despre poporul ucrainean? Ceva ce poate nu știu deja.Cred că acum, după ce a început războiul, toată lumea știe despre Ucraina. Poate unii credeau că ucrainenii și rușii sunt același popor. Dar nu e așa. E o mentalitate diferită. Ai jucat în Ucraina în timpul războiului, nu?Da. Ai simțit frică sau anxietate să fii pe teren?Era greu, pentru că înainte de fiecare meci aveam un minut de reculegere. Ești mereu în formă. Care e secretul tău?Doar să te bucuri de viață. Viața trece repede, așa că trebuie să ne bucurăm. Ai ritualuri sau obiceiuri care te ajută?Uneori încerc yoga. Și când ai descoperit yoga?Hmm, acum patru sau cinci ani, când eram în Indonezia. Am văzut cultura asta, un centru de yoga. Avea un miros plăcut. Și mi-a plăcut atmosfera de acolo. Mirosul, hainele, totul. Era liniște, o briză ușoară. De asta, cred, mi-a plăcut. Crezi că yoga te ajută și pe teren?Da, da, da. Te ține mai concentrat?Mai calm, mai focusat doar pe mișcare, fără să te agiți pentru lucruri mici. Ceva de genul ăsta. Ce ți-ar plăcea ca jucătorii tineri să învețe de la tine?Să muncească în fiecare zi, să nu se agite pentru lucrurile mici, cum am spus mai devreme. Și să creadă în ei înșiși. Numește un lucru pe care ți-ai fi dorit să ți-l spună cineva când aveai 17 ani?Să fii mereu un om bun. Frumos. Dacă ai avea un singur sfat pentru noua generație, care ar fi?Sfat? Oricine poate alege ce vrea. Oricine. Depinde ce vrei, trebuie să faci acel lucru. Și să nu asculți de nimeni. Care e cel mai important lucru în viața ta acum?Familia. Familia e cea mai importantă. Și să joc fotbal cu plăcere. Fotbalul e viața mea, face parte din mine. Care a fost cea mai mare lecție pe care ți-a dat-o fotbalul?Să crezi, să nu renunți până când meciul nu se termină, să crezi că poți face orice. La Arad, Dmytro Pospelov joacă fiecare meci cu aceeași convingere cu care și-a început cariera: că fotbalul nu poate fi păcălit. Muncește, învață și trăiește cu plăcere, în țara care l-a primit cu brațele deschise. Iar atunci când vorbește despre viață, despre familie și despre munca zilnică, înțelegi de ce fundașul-golgheter din Ucraina a devenit una dintre vocile calme ale vestiarului de la UTA Arad. Un jucător care crede că, în fotbal ca și în viață, nu renunți niciodată până nu se termină meciul. Și tocmai de aceea e plăcut să-l vezi pe Dmytro din tribune. Pentru că știi că, în orice moment, poate face orice.

Fundașul ucrainean de la UTA Arad vorbește despre drumul său din Odesa până în Superliga

Pospelov: „Am luat cu mine din Ucraina puterea de a nu renunța niciodată”

CRONICĂ

FC Botoșani și UTA s-au întâlnit într-un meci care a pus față în față două echipe aflate în zone care trăiesc frumos acest sezon al Superligii. Botoșaniul, sub comanda lui Leo Grozavu, este revelația acestui sezon. Locul 2 după 11 etape era o confirmare a unui parcurs solid, construit cu multă disciplină de un antrenor în care patronul Valeriu Iftimie a avut mare încredere. Echipa joacă cu personalitate, iar rezultatele nu sunt întâmplătoare. În fața unui adversar cu pedigree, Botoșaniul avea ocazia să-și consolideze statutul de performer și să arate că nu e doar o apariție meteorică în vârful clasamentului. UTA, în schimb, traversează o perioadă de stagnare. Locul 7 dinainte de startul etapei era unul onorabil, dar forma recentă ridica semne de întrebare. Cinci egaluri și o înfrângere în ultimele șase meciuri vorbeau despre o echipă care nu reușește să capitalizeze momentele favorabile. Iar remiza albă din etapa precedentă, pe teren propriu, cu penultima clasată Csikszereda, a fost un semnal clar că lucrurile nu funcționează cum ar trebui. Adi Mihalcea încearcă să mențină echilibrul, dar presiunea rezultatelor începea să se simtă. Meciul cu Botoșaniul a fost, pentru UTA, o șansă de a porni pe un nou drum. Confruntarea dintre cele două echipe era una marcată de multe întrebări prealabile, pentru că Botoșaniul venea cu elan, cu un joc care producea ocazii și puncte, iar UTA, cu o nevoie acută de victorie și cu un joc care, deși nu e lipsit de idei, pare să se blocheze în fazele decisive. Pentru Leo Grozavu, partida era și una de validare a unui nou proiect care începe să prindă contur. Meciul a început cum nu se putea mai bine pentru telespectatorii neutri, pentru că UTA a ratat o ocazie uriașă în primele secunde ale meciului, iar la faza următoare Cîmpanu a scăpat singur pe contraatac și a fost faultat în careu de Iliev. Mitrov (4) și-a păstrat calmul și și-a executat cu sânge rece adversarul, de la punctul cu var, pentru un 1-0 care oferea încredere totală moldovenilor într-un debut aproape perfect de meci. Meciul a fost, însă, unul departe de așteptările gazdelor, pentru că UTA a arătat încă din debut că nu se va mulțumi cu puțin din deplasarea pentru care a traversat țara dintr-un capăt în celălalt. Primul care a zguiduit încrederea elevilor lui Leo Grozavu a fost Vlăsceanu, care a lovit bara după centrarea foarte bună venită din banda dreapa de la Padula. Iar după numai două minute, în minutul 11, Costache a atacat foarte bine colțul scurt la cornerul executat foarte bine de Roman și a reușit să îl învingă pe Anestis, restabilind egalitatea pe tabela de marcaj. A fost doar preambulul unei reprize pline de evenimente, în care Adrian Mihalcea a râs amar după ce echipei sale i s-au anulat două goluri în interval de cinci minute pentru două poziții de ofsaid la limită, care au arătat că Aradul avea resurse nebănuite de mulți după ultimele prestații din campionat.

Leo Grozavu nu a putut să regleze defensiva la pauză, chiar dacă și de la marginea terenului și-a atenționat în permanență jucătorii, asta pentru că imediat după reluare Costache a ratat incredibil, după ce a rămas în situație de unu contra unu cu Anestis, grecul din poarta Botoșaniului reușind să se evidențieze cu o intervenție de zile mari. Nici în atacul gazdelor lucrurile nu au stat mai bine, pentru că Mitrov (48) a ratat cea mai mare ocazie a meciului, fiind lăsat singur cu toată poarta în față, la o fază la care atacantul nu a reușit să cadreze un șut simplu, cu care și-ar fi adus echipa în avantaj.

Mailat, Arpad Sebastian

Chiar și Ilaș (54) a ajuns la finalizare în debutul reprizei secunde, dar șutul acestuia a fost unul mult prea central pentru a-l pune cu adevărat în dificultate pe portarul arădenilor. La fel cum a făcut în multe meciuri pe parcursul acestui sezon, Leo Grozavu și-a păstrat arma secretă pentru ultima jumătate de oră. Mailat a fost introdus în teren în minutul 61 și a reușit să revigoreze complet jocul echipei sale în doar câteva minute. Mai mult decât atât, mijlocașul echipei moldovene a reușit golul victoriei, în minutul 73, cu un șut de la 35 de metri, care l-a păcălit pe Iliev, după ce mingea a “mușcat” din teren chiar în fața sa. A fost exact momentul de care gazdele aveau nevoie, pentru că Aradul nu a mai avut forța să pună probleme în ofensivă, iar fluierul final al partidei a găsit Botoșaniul cu o performanță rarisimă, fiind pe primul loc al clasamentului, după 12 etape.

FC Botoșani a învins-o și pe UTA, iar după 12 etape a reușit o performață fantastică, fiind în vârful clasamentului

FC Botoșani - UTA 2-1. Nebunie de lider

Oțelul și Metaloglobus s-au întâlnit într-un meci cu implicații diferite pentru cele două echipe, dar cu aceeași importanță capitală pentru cele trei puncte. Pentru gălățeni, poziția a 10-a și cele 13 puncte adunate până acum nu ofereau liniște, dar păstrau un echilibru fragil într-un sezon în care fiecare etapă poate schimba clasamentul. Pentru bucureșteni, însă, lucrurile erai mult mai dramatice: ultimul loc, fără nicio victorie și doar trei egaluri în 11 etape. În acest context, partida de la Galați a fost mai mult decât o confruntare de play-out și a avut chiar tente de supraviețuire pentru oaspeți. Laszlo Balint încearcă să construiască la Oțelul o echipă care să nu se piardă în detalii, ci să capitalizeze pe momentele favorabile. Fără excese în joc, dar cu o organizare care începe să prindă contur, Oțelul a arătat că poate fi competitiv în fața oricărui adversar. Meciul cu Metaloglobus era, în teorie, unul abordabil. Dar tocmai aceste meciuri ascund capcane: când diferența de valoare pare evidentă, intervine relaxarea, iar echipele aflate în criză pot specula orice ezitare. Balint știa că un rezultat pozitiv nu doar că menține echipa în zona de mijloc, ci poate și consolida un parcurs mai pozitiv. De cealaltă parte, Mihai Teja continua să caute soluții într-un sezon care echipa a părut surprinsă de rigorile primei ligi, iar lipsa unei victorii tindea să devină o povară psihologică. În deplasare, echipa a arătat fragilitate și lipsă de reacție, iar meciul de la Galați a fost o nouă încercare de a schimba ritmul.

Dar debutul meciului a arătat rapid că duelul dintre cele două echipe nu avea să ducă la un final fericit pentru oaspeți. Au fost nevoie doar de câteva minute pentru ca Oțelul să își impună ritmul, iar în minutul 5 Lameira a zguduit transverala lui Gavrilaș, la un șut care l-a lăsat fără reacție pe portarul advers. A fost doar preambulul primul gol al meciului, care a venit după un singur minut, când gazdele au construit frumos în banda dreaptă, Șandru a centrat, Patrick a prelungit cu capul, iar Andrezinho a reluat imparabil pentru un 1-0 care a descumpănit rapid formația bucureșteană. Oaspeții nu au avut reacție nici după primirea golului, pentru că ocaziile mari au aparținut tot Oțelului. Patrick (27) a reluat foarte periculos cu capul din interiorul careului, dar mingea a trecut peste, iar Conrado (30) a încercat un șut periculos de la marginea careului, care i-a pus mari probleme portarului de la Metaloglobus. După ce în primele minute a nimerit doar bara, Lameira (40) a reușit în cele din urmă să își treacă numele pe lista marcatorilor, când a reluat complet nestingherit din centrul careului în urma unui corner la care elevii lui Mihai Teja nu au avut nicio reacție în a se apăra. Un moment care putea deveni important pentru oaspeți a avut loc în finalul primei reprize, când Zivulic l-a faultat pe Irimia în careu, iar Metaloglobus a beneficiat de un penalty. Dar pentru că în zilele în care este menit să nu îți iasă nimic se alege praful de tot, Huiban l-a evidențiat pe Dur-Bozoancă, portarul gazdelor reușind să respingă spectaculos lovitura de pedeapsă, într-un nou moment care a debusolat complet lanterna roșie a clasamentului.

Mai mult decât atât, lovitura decisivă a dunărenilor a fost aplicată după un singur minut, când Lameira a reușit dubla, pentru un 3-0 care a închis definitiv conturile, chiar la finalul celor 45 de minute. Partea a doua a meciului nu a avut niciun fel de istoric. Metaloglobus nu a avut forța pentru a pune cu adevărat probleme în ofensivă, iar Oțelul și-a făcut liniștit jocul și a reușit să înscrie pentru a patra oară cu un sfert de oră înainte de final, când Denis Bordun a reușit primul său gol în Superliga. Oțelul a profitat din plin de un meci cu un adversar care pare depășit de nivelul primei ligi și a urcat pe locul 7 în clasament, luând în vizor locurile de play-off și încercând să profite din plin de pauza competițională.

Oțelul s-a impus fără probleme în duelul cu codașa clasamentului și a urcat pe locul 7 în clasament

Oțelul - Metaloglobus 4-0. Fără istoric

Adrian Costeiu

FCSB și Universitatea Craiova s-au întâlnit într-un moment în care pozițiile din clasament spun o poveste, dar istoria celor două formații o complică. Craiova venea din postura de lider, însă cu pași greșiți în ultimele săptămâni, care au pus sub semnul întrebării capacitatea echipei de a gestiona avantajul. FCSB, în schimb, se afla pe locul 11, cu doar 10 puncte, într-un sezon care pare să fi început cu frâna de mână trasă. Pentru FCSB, duelul cu Craiova a venit imediat după o prestație slabă în Europa League, 0-2 cu Young Boys Berna, un meci în care echipa a părut lipsită de idei și de reacție. Înfrângerea nu doar că a afectat moralul, dar a și amplificat presiunea internă. Cu un start de campionat modest și cu jocuri în care ritmul și claritatea au lipsit, FCSB avea nevoie de un meci de referință. Iar Craiova, în ciuda poziției din clasament, părea vulnerabilă. Era șansa perfectă pentru o resetare pentru formația antrenată de Elias Charalambous.

Universitatea Craiova, deși lider, nu a reușit să capitalizeze pe greșelile adversarelor directe. Etapele trecute au arătat o echipă care domină statistic, dar care nu închide meciurile. Ineficiența în momentele-cheie a devenit o problemă recurentă, iar meciul cu FCSB a fost o nouă ocazie de a demonstra că echipa poate gestiona presiunea poziției de sus. Mai mult ca niciodată, în acest an Universitatea Craiova pare că are prima șansă la titlu, dar pentru ca visul oltenilor să se îndeplinească orice punct poate deveni vital până la finalul sezonului. Poate și de aceea juveții au început partida la intensitate maximă, iar Etim (1) putea deschide scorul chiar după primele secunde, când i-a furat o minge lui Ngezana, dar nu a putut să îl învingă pe Târnovanu, din unghi închis. Meciul s-a încins rapid pentru că după ocazia importantă a lui Adrian Șut (5), centralul Istvan Kovacs a dictat penalty la un duel dintre Romanchuk și Bîrligea, dar reluările au arătat că arbitrul s-a înșelat, fundașul Craiovei ajungând primul la minge. Nsimba a fost catalizatorul oaspeților, aducând mereu periculos mingea în careu, iar după ce Teles (11) nu a prins cadrul porții, același Nsimba i-a pus mingea pe tavă și lui Cicâldău, care nu a prins cadrul porții din poziție ideală, balonul trimis de acesta cu capul trecând puțin peste poartă.

https://www.youtube.com/watch?v=W8Ibc7GA0_c

După decizia greșită din debutul meciului, Istvan Kovacs a fost neinspirat și în finalul primei reprize, când Stoian a fost faultat în careu de Screciu, dar centralul a avut nevoie de intervenția colegilor din camera VAR pentru a dicta lovitură de pedeapsă pentru gazde. Tănase (39) și-a confirmat din nou renumele de executant extrem de bun al penalty-urilor și l-a învins pe Isenko cu un șut foarte bine plasat. A fost singurul șut pe poartă dintr-o repriză foarte agitată, în care roș-albaștrii au cerut eliminare pentru Nsimba pentru al doilea galben și în care jucătorii ambelor echipe au oferit mai multe momente tensionate. Bucureștenii au început în forță și partea a doua a meciului, când Adrian Șut și Bîrligea (57) l-au pus în mare dificultate pe portarul oaspeților. A fost momentul după care oltenii și-au complicat teribil meciul, pentru că Cicâldău a fost eliminat pentru al doilea avertisment, după un joc periculos la Olaru, la centrul terenului. Chiar și așa, Universitatea putea reveni în joc după doar câteva momente, pentru că Nsimba (61) a trimis o torpilă spre poarta lui Târnovanu, dar goalkeeperul gazdelor a reușit să respingă spectaculos.

Kovacs nu a vazut nici al doilea penalty al meciului, după ce șutul lui Miculescu a fost respins cu mâna de Florin Ștefan, fiind nevoie din nou de intervenția arbitrilor din camera VAR. Tănase (75) nu a mai fost la fel de inspirat, pentru că Isenko i-a citit pe mijlocașul care a decis să schimbe colțul. A fost ultimul moment important al meciului, în care Universitatea și-a pierdut busola până la ultimul fluier al partidei, fiind și în inferioritate numerică. În final, Craiova a făcut un nou pas greșit, care de această dată a costat-o poziția de lider, pe care acum s-a instalat Rapidul, în timp ce campioana de anul trecut a rămas tot pe locul 11, la o diferență de 12 puncte de prima poziție a clasamentului.

Universitatea Craiova s-a sufocat în duelul cu FCSB și a pierdut poziția de lider într-un meci în care nu i-a ieșit nimic

FCSB - Universitatea Craiova 1-0: Detronați

Ana-Maria Popescu

Al-Hamlawi, Assad Al Islam (player, UCV)

Assad Al Hamlawi este unul dintre jucătorii transferați pe „Ion Oblemenco” în această vară, o mutare care s-a dovedit a fi inspirată, realizată datorită unui alt jucător din lotul lui Mirel Rădoi, Tudor Băluță. Să-l cunoaștem mai bine pe fotbalistul palestinian din atacul Craiovei.

Universitatea Craiova a început noul sezon din Superliga fără câteva dintre numele importante ale vestiarului în sezoanele trecute, Alexandru Mitriță și Andrei Ivan, dar cu fețe noi, gata să pornească lupta către un titlu mult visat și așteptat cu ardoare în Bănie

Al Hamlawi cucerește Craiova: “Am stat în scaun cu rotile un an!”

Yanis Pîrvu. Al doilea cel mai tânăr debutant <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-arges">al clubului</a> în prima divizie, după Nicolae Dobrin. 15 ani, șapte luni și trei zile. „Nici nu voiam să fiu primul, pentru că el este o legendă a fotbalului românesc și, mai ales, în Argeș”, spunea <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pirvu-yanis-37f8692f">Yanis</a> în noiembrie 2022, după meciul de debut împotriva celor de la Sepsi. Nu a fost victorie pe teren atunci, dar a fost o victorie a fotbalului argeșean, pentru că Yanis a dat un semn prețios. Moștenirea lui Dobrin există. Nicolae Dobrin a debutat pentru FC Argeș în primul eșalon la 14 ani, zece luni și cinci zile. Yanis, la 15 ani, șapte luni și trei zile. De atunci se citea în ochii puștiului talentat maturitatea unui fotbalist care respectă sportul, istoria lui și dragostea orașului pentru legenda Dobrin. De atunci și până acum, Yanis a devenit un simbol al echipei, un jucător cu care copiii Piteștiului se identifică și un exemplu de tinerețe combinată cu respect pentru profesie și inteligență pe teren și în afara lui.

https://www.youtube.com/watch?v=mP_jMKq-JI8

Am vorbit cu Yanis despre ce înseamnă să porți tricoul lui <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-arges">FC Argeș</a>, despre promovarea în Superliga și despre ce îl motivează să lupte pentru visul lui. Până acum, a adunat în acest sezon <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pirvu-yanis-37f8692f">10 meciuri jucate</a> și un gol marcat, în <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-fca-fkcs?sectiune=cronica">victoria cu Csikszereda</a> din etapa patru. FC Argeș se află pe poziția patru în clasamentul Superligii, o surpriză frumoasă provocată de argeșeni, care au <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-arges">un golaveraj </a>de 18-13 și 7 victorii, un egal și trei înfrângeri. Viața alături de FC Argeș nu e simplă, dar e una frumoasă. Dovadă stau și amintirile pe care Bogdan Andone și băieții lui ni le-au împărtășit despre <a href="https://www.superliga.ro/articole/fotbal-in-familie-povestea-lui-fc-arges-direct-din-vestiar-ff452457">zborul spre Superliga</a>. Viața alături de FC Argeș e entuziasmantă. Iar Yanis și zâmbetul lui sunt ca remindere că fotbalul din Argeș mai are multe de spus.

<h2 style="text-align:center;">„Aveam 15 ani, 7 luni și 3 zile.”</h2>

Ce înseamnă pentru tine FC Argeș?Este o onoare primul rând să joc la FC Argeș. Este o mândrie că pot reprezenta Piteștiul și că pot bucura fanii care sunt în tribună și ne aștept la fiecare meci. Ai crescut știind cine e Nicolae Dobrin, cu siguranță. Ce simți când auzi că ești al doilea cel mai tânăr debutant al clubului, după el?Da, de când era mic am auzit tot ce făcea Nicolae Dobrin pe teren cu mingea, că era ca un magician. Și bineînțeles că sunt foarte fericit că am avut onoarea să debutez în primul rând și în al doilea rând la o vârstă fragedă și să fiu și al doilea după Nicolae Dobrin. Câți ani aveai mai exact atunci?Aveam 15 ani, 7 luni și 3 zile. Cum a fost momentul înainte să intri pe gazon?Am avut puține emoții de la încălzire, dar deja când m-a chemat mster să mă schimb îmi trecură toate și eram foarte fericit, eram entuziasmat să intru și să joc.

https://www.facebook.com/watch/?ref=embed_video&v=2292389477588844

Ce ai simțit când ai intrat prima oară în vestiarul seniorilor?Era ceva nou pentru că nu se compară vestiarul de senior cu niciunul de juniori și nici fotbalul, este cu totul altceva. Dar da, eram fericit că am avut ocazia să fiu alături de ei în vestiar în condițiile în care eu îi vedeam la televizor și mă uitam la meciuri și a fost o bucurie imensă. A fost un jucător anume care te-a ajutat să te integrezi, să te adaptezi mai repede?Da, tot grupul a fost super ok cu mine de la început, dar în special Cătălin Straton, care este și acum colegul meu, Andrei Tofan, căpitanul echipei și Ionuț Șerban era atunci, apoi și Turda, Grigorie Turda, ei toți m-au ajutat să mă integrez foarte bine. Îți amintești de un sfat anume care va rămâne cu tine în toată cariera ta primit de la ei?Să am încredere în mine. Asta mi-au spus toți de la început și asta cred că mă ajută cel mai mult. Ce înseamnă pentru tine această promovare în Superliga?Înseamnă foarte mult că am reușit să promovez acum, după episodul nefericit când am retrogradat atunci. Dar da, acum este o bucurie foarte mare că am revenit în Superligă și eu cred că aici ne este locul. Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai petrecut în fotbal?Cred că cel mai frumos moment rămâne debutul. Chiar dacă și acum la promovare a fost o seară magică, dar atunci la debut nu se poate compara. Poți să ne spui o lecție pe care ți-a oferit-o fotbalul până acum?Da, vă pot spune o lecție, dar nu neapărat care mi s-a întâmplat mie. Fotbalul te răsplătește așa cum și tu îi oferi lui. Dacă ești serios și muncitor și ambițios, el cu siguranță îți va oferi numai lucruri plăcute.

<h2 style="text-align:center;">„Sper să ajung să mă clasez în top 20 la Balonul de Aur.”</h2>

Ce ți-au spus părinții când ai zis că vrei să fii fotbalist?Ei mi-au spus de la început că orice vreau să fac mă vor susține necondiționat și vreau să le mulțumesc și lor. Dar da, când le-am spus că vreau să fiu fotbalist, tatăl meu a fost foarte fericit în special și până în prezent și în continuare mă vor ajuta 100%. De când ai început tu să joci fotbal?De pe la 5-6 ani așa am început fotbalul. Te-a dus tatăl pe stadion?Da, cu tati am fost prima oară la antrenament. Și pe stadion, la meci, ții minte când ai fost prima oară?Nu mai știu, dar obișnuiam să merg la meciurile echipei naționale. În ce campionate te vezi jucând?Nu știu, eu aș vrea ori în Spania, ori în Italia, dar depinde ce vrea Dumnezeu. Cel mai mare vis al tău care e?Cel mai mare vis al meu? Sper să ajung să mă clasez în top 20 la Balonul de Aur. Și cum ești tu, Yanis, când nu ai tricoul de fotbal pe tine?Sunt o persoană sinceră și modestă, la fel ca și pe teren. Un băiat simplu și ascultător. Și ce faci în afara fotbalului? Cu ce-ți ocupi timpul?Îmi place să ies în parc, să mă plimb, să mă relaxez. Citesc din când în când și petrec timpul cu frățiorul meu. Reușești să îmbini și școala cu fotbalul? Știu că e mai complicat.Este mai complicat, da, deoarece programul nu îmi permite să merg la școală foarte des. Dar încerc pe cât posibil să merg și să-mi rezolv situația.

Ce simți că faci în afara terenului, dar te ajută și în timpul meciurilor?Probabil orele de antrenament pe care le fac suplimentar. În afara antrenamentelor cu echipa. Poate asta mă ajută în timpul meciurilor. Rămâi după antrenament și mai tragi la poartă? În ce constă antrenamentul?Da, vin și înainte și rămân și după. Îmi fac program de sală, de tehnică, depinde de zi. Cum îți imaginezi viața peste cinci ani?Nu știu cum văd viața peste cinci ani, dar vreau să dau totul acum ca să-mi fie bine peste ceva timp. Ce te motivează să te trezești dimineața?În primul rând gândul că joc la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-arges">FC Argeș</a> și că am avut ocazia să debutez, cum am spus și mai devreme și să marchez și goluri. Și, în al doilea rând, să-mi creez o viață frumoasă, să-mi fac o viață bună, o familie fericită. Ți-ar plăcea să se spună despre tine în viitor ceea ce se vorbește acum despre Nicolae Dobrin, că ești un simbol al echipei?Desigur, vă dați seama, cred că este visul oricărui copil. Dar cu multă muncă nimic nu este exclus, se poate întâmpla orice. Ce simți că reprezintă echipa asta pentru orașul Pitești?Eu zic că această echipă este sufletul Piteștiului, emblema. Toată lumea de pe stradă, toți copiii dacă întrebi de FC Argeș vor spune numai lucruri frumoase. Ce promiți suporterilor?Promit în numele meu și numele tuturor colegilor mei că vom da totul pe teren din primul până în ultimul minut. Și cu siguranță vor ieși și rezultate foarte bune. O poveste începută cu „Nici nu voiam să fiu primul”, continuată cu muncă, disciplină și încredere în propriile forțe. Vom fi aici când Yanis va fi primul care va reaminti oamenilor din Argeș că fotbalul îi poate face fericiți.

Jucătorul de 18 ani și entuziasmul fotbalului lui FC Argeș în acest sezon de Superliga

Yanis Pîrvu: „Sper să ajung să mă clasez în top 20 la Balonul de Aur”

Christ are 27 de ani și a venit din Camerun în 2019 la echipa din județul Suceava,&nbsp;Şomuz Fălticeni. Nu știa nimic de România, nici unde e, nici ce limbă se vorbește aici, nici cum arată fotbalul nostru. Din 2022 joacă pentru <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/unirea-slobozia">Unirea Slobozia</a>, echipă cu care a promovat în Superligă în 2024. A ajuns nu numai să știe limba română, ci să și iubească locul care i-a devenit a doua casă.&nbsp;În actualul sezon, Afalna a jucat 11 meciuri în tricoul Unirii, a marcat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/afalna-christ-1f242db0">trei goluri</a> și a oferit <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/afalna-christ-1f242db0">un assist</a>. A înscris împotriva <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-cfr-slo">CFR-ului</a> în prima etapă, în <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-fch-slo?sectiune=cronica">victoria cu Hermannstadt</a> din etapa a noua și a adus cele trei puncte în <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-slo-fcp?sectiune=cronica">meciul cu Petrolul</a>, în etapa zece.&nbsp; În interviul de mai jos, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/afalna-christ-1f242db0">Christ Afalna</a> ne-a vorbit despre copilăria lui în Camerun, idolii care i-au marcat drumul, despre ce a învățat în România, despre fotbalul ca meserie și bucurie, dar și despre legătura emoțională cu familia, cu fiul său și cu clubul Unirea Slobozia.

<h2 style="text-align:center;">„Să muncești și să-ți vezi de treaba ta.”</h2>

Cum arăta o zi din copilăria ta în Camerun?
Copilăria mea din Camerun a fost foarte, foarte, foarte fericită, că m-am bucurat de fotbal acolo enorm. Mă duceam la școală dimineața și, când mă întorceam, la ora 1, când intram în casă, aruncam ghiozdanul și direct la fotbal. Până ne chemau mama și tata: „Vino să te speli și te culcă!”. M-am bucurat foarte, foarte mult.
Ca cine visai să joci atunci?
Ca unchiul meu, fratele mamei mele, că era fotbalist înainte și era fundaș central.
El a fost modelul tău?
Da. El a fost modelul meu când eram mic.
Ți-a dat vreun sfat care ți-a rămas în minte?
Doar că „dacă vrei să ajungi fotbalist mare, trebuie să muncești și să-ți vezi de treaba ta, să stai pe locul tău. Să nu te plimbi mult. Stai pe locul tău să muncești și atunci Dumnezeu te-ajută”.
Ți-a zis vreodată că este mândru de tine?
Da. Când eram mic. Am fost la un meci de-ale lui. Aveam cinci-șase ani. A pierdut atunci. Și eu am mers, l-am bătut pe spate și era bucuros și a zis: „Te iubesc prea mult!”. El era idolul meu, mereu mă duceam la meciuri la el.
Te mai gândești la el când joci?
Da, da. Când văd un fundaș central de culoare, direct îmi vine imaginea lui în minte.

Ce ai vrea să știm despre Camerun?
Că e o țară foarte frumoasă și toată lumea te apreciază acolo.&nbsp;Ce îți lipsește cel mai mult?
Familia mea. Mama și tata.
Când ai fost ultima dată în Camerun?
Acum doi ani. Atunci a murit mama mea și mi-e greu să mă duc acum.
Ce a însemnat familia pentru tine în carieră?
Tata, mama, sora mea... Mă gândeam mereu la mama mea când jucam. Ziceam: „Trebuie să te scot de aici, să-ți fac o casă mișto, să-ți cumpăr o mașină”. Din păcate, Dumnezeu a luat-o mai devreme și acum trebuie să le fac pentru copilul meu.
Cum ai ajuns în România?
Când am plecat, nimeni nu știa de România. Nici eu. M-am dus la bancă să pun bani pentru dosar. M-au întrebat: „Unde te duci?”. Am zis: „În România”. „Ce limbă vorbesc acolo?”. Am zis: „Engleză!”. Și mi-au zis că nu e engleză... Atunci am auzit prima dată de România.Dar cum s-a întâmplat?&nbsp;Cum a aflat impresarul tău de Fălticeni?&nbsp;El a lucrat cu fostul meu președinte din Camerun.&nbsp;Și eu jucam la echipa de Liga 2, unde era acest președinte și impresarul a venit la un antrenament, m-a văzut și i-a plăcut de mine. Și direct s-a întâmplat: cu dosar, cu documente. Și am ajuns aici, în România. Nici eu nu credeam că puteam să vin aici.Cum a fost când ai ajuns aici?
Eram foarte fericit. Totul era nou. Casă, magazin, oameni, mașini. Era foarte diferit de Camerun.Ți-a fost teamă sau mai degrabă erai entuziasmat?&nbsp;Era entuziasm, nu era teamă.... Că era prima oară când ieșeam din Camerun. Niciodată nu am fost plecat de acolo.Ce ai învățat în România?
Să nu mai am încredere în oricine. Că de acolo vine răul.
Ți-ai făcut prieteni apropiați?
Da, dar nu sunt mulți. Maximum doi. Sunt sportivi, dar nu fac fotbal.
Cine te-a învățat cel mai bine limba română?
„Manole”. Fundașul nostru, Gabriel Lazăr. El mereu mă corecta: „Nu zice așa, zi așa!”. M-a ajutat foarte mult.&nbsp;El m-a învățat mult și cu Ibrian.&nbsp;Ți s-a părut grea?&nbsp;Da, la început era grea, dar apoi m-am obișnuit. Mi se pare că e o formă de respect să vorbești limba română.&nbsp; Nu e respect, pentru mine. E ceva corect.&nbsp;Dacă vrei să te descurci în viață, unde nu se vorbește în limba ta, trebuie să înveți. Vrei lapte și nu știi cum se cere lapte?

Un alt model în fotbal în afară de unchiul tău?&nbsp;Samuel Eto'o. Și am văzut, am citit istoria lui și m-a dat și „vână”. Și mi-a plăcut foarte mult. Cine te-a ajutat cel mai mult în carieră?&nbsp; Tatăl meu, care mi-a cumpărat primele ghete. De acolo a început totul. Cum a fost ziua în care el a venit cu perechea de ghete?&nbsp;&nbsp;Am fost foarte fericit. Era după școală. Și eu aveam meci, seara, cu niște prieteni de-ai mei. Și mereu mă duceam cu adidașii rupți. Și când a venit cu ele, le-am purtat la meci atunci. Erau Nike Total 90, știi? Model vechi, albe cu roșu.&nbsp; Ai ieșit mândru cu ghetele să le arăți și prietenilor tăi? Da, foarte, foarte, foarte, foarte. Și toată lumea venea să-mi ceară ghetele. „Te rog, dai-mi ghetele, să mă duc să fac antrenament cu ghete.”Deci le-ai împărțit și cu prietenii tăi?&nbsp; Da. Am făcut două zile așa și după aceea, tatăl meu m-a zis: „Gata! Ghetele astea sunt doar pentru tine, nu și pentru alți oameni”. Asta poți să zici că este cea mai mare calitate a ta? Că împarți cu oamenii?&nbsp;&nbsp; Da, da. Eu așa sunt. Adică eu nu pot să stau și să mănânc singur... Trebuie să împart cu toată lumea.&nbsp; Și asta ai transmis și copilului tău?&nbsp;Da. Și el știe mai bine. Că dacă are ceva, trebuie să-i dai și mamei, fratelui, celor din jurul lui.&nbsp; Care e ultimul sfat pe care l-ai primit aici la Unirea Slobozia? E cineva care ți-a dat un sfat? Știi că la fotbal toată lumea vine să-ți dea sfaturi.&nbsp;Și eu iau ce e mai bun și ignor restul. Că nu poți să primești tot. Trebuie să primești (ca sfat) ce simți că e bine.&nbsp;Că-n viață înveți, în orice moment înveți lucruri noi. Din greșeli înveți chiar mai mult.&nbsp; Simți că fotbalul te-a învățat ceva în viață? M-a învățat foarte mult lucruri. Că trebuie să fii tot timpul liniștit, concentrat la meci, să nu mai fii cu gândul departe. Doar la fotbal! Să fii prezent acolo și nu te mai uita stânga-dreapta.

<h2 style="text-align:center;">„Erau Nike Total 90, știi? Model vechi, albe cu roșu.”</h2>

În Superliga, ce fotbalist îți place?
Nistor, Alibec... Și pe stadioanele din România te-a impresionat ceva?
Da.
Suporterii.
Mult. Pe „Arcul de Triumf”, cu Dinamo. Era și primul meu meci. Și apoi la noi, tot cu Dinamo. Și după, cu FCSB, pe Arena Națională. Și după aceea, cu Rapid...
Ți se pare că în România fotbalul e iubit de oameni?
Da. Foarte mult. Și am văzut și la noi aici, în Slobozia... Când am avut meciuri la Voluntari, la Sepsi, au venit oameni. Adică le place fotbalul foarte mult.
Ne zici niște momente frumoase pe care le-ai trăit la Unirea Slobozia?&nbsp;De la început, când Unirea Slobozia se bătea pentru salvarea de la retrogradare, acuma patru ani, cu Comuna Recea. Și era baraj. Am pierdut la Comuna Recea 2-0. Și am câștigat aici 3-0.
Și a fost plin stadionul?
A fost aproape plin. La Liga 2, era senzațional. Că eram și eu în primul an de Liga 2.
Ce are special echipa aceasta din Slobozia?
Echipa asta are prea multe... Adică se comportă ca o familie. Adică nu lasă pe cineva în afară, ci toți sunt incluși în grupul nostru. Și toată lumea e împreună. Nu se fac clanuri ca la alte echipe.
Și pentru tine ce înseamnă să joci în tricoul Unirii Slobozia? Ce e pasul acesta în cariera ta?
Să demonstrez că știu fotbal și să ajut pe Unirea Slobozia să câștige și ea un titlu. Și așa au zis, când am venit, că nu pot să plec de aici fără să dau un titlu Unirii Slobozia.
Deci ăsta e obiectivul. Nu pleci de aici până nu câștigi titlul cu Unirea Slobozia?
Am câștigat deja Liga 2. Acum vrem să intrăm în Play-off. Adică nu trebuie direct să fii campion, că avem timp și să fim campioni. An de an, putem să ajungem mai departe.
Și ce-i trebuie Unirii Slobozia ca să ajungă în Play-off?
În primul rând să termine stadionul, să atragă oamenii la stadion. Care e colegul tău preferat de la echipă? Cu cine te înțelegi mai bine?
Eu mă înțeleg cu toată echipa.
Asta e foarte bine. Ai un moment amuzant pe care l-ai trăit aici, la Unirea Slobozia? În care ai râs cu poftă?
Da, mereu, că fără mine toată lumea doarme aici. Mereu! Eu am viață multă.
Dar cine dansează cel mai bine în vestiar?Eu, în primul rând. Eu dădeam tonul și apoi veneau și alți băieți, Antoche, Dinu, Toma. A, uitați și Toma, dacă e bucuros, dansează foarte bine. Care e cel mai frumos moment din cariera ta?
Când am promovat echipa Unirii Slobozia in Superliga și când ne-am menținut în Superliga.
Și cel mai greu?Cel mai greu moment e când am venit aici primul an și am jucat pentru salvarea de la retrogradare. Că era foarte, foarte greu pentru noi. Și toată lumea era cu capul în pământ și Dumnezeu ne-a ajutat și am putut să ne menținem. Mai ales după ce am pierdut 2-0 la Comuna Recea, toată lumea era praf.
Și cum v-ați revenit? Mental, zic.
Mental datorită lui Mister. El a zis: „Băi, intrăm să jucăm, fără frică, fără să fim timorați. O câștigăm, o pierdem, jucăm fără frică!”. Și noroc că am câștigat noi.&nbsp;

Am o întrebare mai despre sufletul tău. Ce te face pe tine fericit?
Copilul meu.
E aici cu tine? Locuiți împreună?
Nu, el e cu mama lui.
Dacă n-ai fi fost fotbalist, ce crezi că ai fi fost?&nbsp;M-aș ocupa de case.
Bun. Am auzit că îți ajutai prietenii să-și facă casele.
Da, am lucrat acolo în fiecare vacanță. Și din banii din construcții, am putut să cumpără primul meu telefon.
Care e cea mai frumoasă calitate a ta?

Că eu mereu sunt alături de oameni care au nevoie de ajutor. Adică, mie îmi place să ajut oamenii. Și să fiu împreună, să stau cu familia mea.
Și un defect pe care vrei să-l îmbunătățești?
E un singur lucru pe care vreau să-l schimb și anume dacă mă supăr pe cineva, nu mai vreau să fac nimic cu el. E închis tot.
Ce faci în timpul liber când nu ești în tricoul Unirii? Stau acasă, ascult muzică și mă uit la un film, mănânc și mă culc. Și vorbesc cu familia mea la telefon. E foarte important somnul, că eu maxim la 20:00-22:00 mă culc deja. De când am fost la academie în Africa mi-au zis că cel mai important pentru un fotbalist este să se culce devreme și să nu piardă nopțile. Dacă pierzi nopțile, înseamnă că nu mai poți să reziști în teren.
ȘVreau să te întreb dacă te uiți la televizor la programele românești.
Da, în fiecare dimineață mă uit la televizor.
Ai vreo emisiune preferată?
Nu am emisiuni preferate. Doar să mă uit și să să văd ce s-a întâmplat.
La fotbal?
Mă uit la fotbal, la politică.
Te simți un român?
Da, dacă am făcut deja aproape șase ani aici...
De ce e frumos fotbalul? Tu ce părere ai?
E frumos că te bucuri pe teren și faci un lucru care-ți place, adică pe care-l dorești. Adică nimeni nu te obligă să te duci la fotbal. E o muncă fericită pentru mine și îmi place prea mult. Christ Afalna nu e doar un mijlocaș important pentru Unirea Slobozia, ci un om care joacă din suflet și trăiește pentru fotbal. Un jucător care visează la titluri, dar care n-a uitat de unde a plecat, ce e important în viață și cum să își păstreze bucuria pe teren. Pentru el, Unirea e o familie. Iar în familia asta, spune el, „nimeni nu e lăsat pe dinafară”.

Un dialog emoționant cu mijlocașul Unirii Slobozia

Christ Afalna: „Mă simt român”

ÎNAPOI LA PRIMII PAȘI

Pe 28 octombrie se împlinesc doi ani de la accidentarea care l-a ținut pe Sergiu Hanca departe de teren câteva luni bune. Singura accidentare a carierei sale, de altfel, care a fost și una gravă. Deși în România i s-a spus să aștepte 12 săptămâni pentru a lua o decizie legată de recuperare, fotbalistul Petrolului a ales să se opereze și nu oriunde, ci în Barcelona, la o clinică renumită, frecventată și de vedetele echipei catalane. „Am avut sincer noroc cu cei din club pentru că m-au trimis în Barcelona la cel mai tare doctor, cred eu, din Europa și unul dintre cei mai buni din lume pe operațiile la gleznă. Țin minte că m-am operat pe 14 noiembrie 2023 și în 7 sau în 8 ianuarie, nu mai ții minte exact, am plecat în cantonament cu echipa. Adică după două luni am plecat în cantonament cu echipa și am făcut tot cantonamentul cu dureri, într-adevăr, dar erau dureri de reacomodare, nu erau dureri de la operație. Deci într-un timp foarte record, operația la care ai fi stat normal trei - patru luni”.

<h2>„Simțeam ca și cum cineva îmi rupe piciorul pe viu!”</h2> Pus să dea o notă durerii sale, Hanca nu a stat pe gânduri și a spus: „Zece!”. A explicat și ce a simțit în momentele alea, deși inițial și-a dorit să continue să joace: „Eu, sincer, în momentul acela mă uitam unde e rupt piciorul. Pentru că pur și simplu simțeam ca și cum cineva îmi rupe piciorul pe viu. După aceea, din durere am dat-o în... (Nu mai simțeam nimic, era adrenalina atât de mare încât nu mai simțeam nimic. Mai îmi dădeau cu spray rece care îți mai ameliora durerea, dar pe moment a fost ceva crunt”. Care este cel mai mare regret al său din cauza accidentării, cum l-a impresionat băiețelul său imediat după aceea, dar și cum a decurs recuperarea sa puteți afla în cel mai nou episod din „Înapoi la primii pași”.

superliga 2025

Fotbal

vineri 08 august

sâmbătă 09 august

duminică 10 august

luni 11 august

joi 16 octombrie