Metaloglobus

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

UTA Arad

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

FK Csikszereda

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FCSB

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

FC Universitatea Cluj

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

Universitatea Craiova

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Oțelul Galați

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

FC Botoșani

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

Superliga 25/26

Csikszereda Miercurea Ciuc

Metaloglobus Bucuresti

Lucian Lipovan

Adrian Mihalcea, un
antrenor care a demonstrat că poate face și minuni, care tratează fotbalul cu respect, muncă și
disciplină. Și care știe că aceste minuni nu apar decât atunci când inima mare a
echipei bate la unison. A făcut-o să bată tare la Unirea Slobozia. Urmează UTA,
la al doilea mandat al antrenorului la Arad în cariera sa.&nbsp;În 2017 a fost
prima aventură la UTA, când echipa juca în Liga a doua, o aventură încheiată
prea devreme, după numai 3 luni de colaborare. Mihalcea a lăsat un semn de
carte la Arad, iar acum s-a întors ca să continue povestea. Mai matur, mai
experimentat. Chiar dacă perioada de pregătire înainte de startul sezonului a
fost una scurtă, schimbarea de jucători și de staff având nevoie de un timp mai
mare de acomodare, Adrian spune că totul este o provocare, pe care o acceptă cu
plăcere.&nbsp;Iar debutul de sezon a fost cel puțin interesant: 3-3 acasă cu Craiova după 0-3, egal la Cluj cu U, iar apoi victorie acasă cu Hermannstadt. <h1>"UTA impune respect" </h1> 




„Aș spune așa, aș
lua un pic de la Barcelona aș fura mai mult decât o echipă, cum au ei motto-ul,
adică o echipă cu suporteri, o echipă care îți dă o anumită stare de spirit și
în afara gazonului. Tot fenomenul ăsta care este în jurul acestei echipe. Locul
lui în oraș, în comunitate, dragostea oamenilor pentru club, indiferent de
categoria socială sau de domeniul de activitate, de vârstă. Poți să rămâi
surprins că poți să găsești preoți care vin la meci și nu lipsesc de la niciun
meci de acasă. Medici sau oameni din orice domeniu de activitate din Arad care
sunt foarte legați de acest club”, completează Alex Benga, unul dintre
jucătorii cei mai importanți din istoria echipei.&nbsp;

Două sezoane a stat
Adrian Mihalcea pe banca Unirii Slobozia. În primul, a obținut promovarea în
Superliga. În al doilea a salvat echipa de la retrogradare, după victoria de la
baraj în fața Voluntariului. După ultimul penalty executat și transformat de veteranul
Toma, Mihalcea s-a întins pe gazon, a lovit pământul cu pumnul și a izbucnit în
lacrimi. După două sezoane de muncă, răsplata a fost un carusel de emoții. Un
antrenor care știe că cel mai important e să fii disciplinat și să respecți
regulile, ca mai apoi să te bucuri sincer. Cu aceste lecții în bagaj, a venit
la UTA. Și cere aceleași lucruri pe care le-a cerut de la elevii de la
Slobozia.&nbsp;

„Sunt un antrenor
care se bazează foarte mult pe disciplină, pe muncă și atunci ei trebuie să se
regăsească în lucrurile acestea. Printre multele discuții avute cu ei, aceste
idei le-am și transmis. Poți avea o valoare limitată, pentru că toți suntem la
un moment dat limitați, dar munca trebuie să fie peste aceste limite. Nimeni nu
a reușit să se impună, vorbind de valoare individuală sau valoare colectivă,
doar cu talentul. Munca a fost mereu cheia oricărui succes,” povestește
Mihalcea. <h1>"Aici se fac eforturi mult mai mari"</h1> Întrebat sezonul
trecut cum ar descrie Unirea Slobozia, a răspuns „O echipă cu buget mic, dar cu
inimă mare”. Sezonul acesta, lucrurile sunt puțin diferite.&nbsp;„Sper să avem
aceeași inimă mare pe care am avut-o anul trecut, dar lucrurile sunt puțin
schimbate. Bugetul este ca al unei echipe cotate în partea de sus a
clasamentului, deci se fac eforturi mult mai mari pentru a se mări acest lucru,
acest buget. Anul trecut, sufeream și la infrastructură, sufeream și la istoria
clubului, sufeream la multe lucruri. Aici lucrurile acestea le am. Avem o
infrastructură care îți permite să faci performanță, avem o istorie și un
trecut care te obligă să faci lucrurile corect și, bineînțeles, toată
susținerea asta, iar vorbeam de susținerea celor din societate față de echipă”,
spune noul antrenorul al UTA-ei.Întrebat ce ar vrea
să se spună despre UTA la final de sezon, ne zice că și-ar dori să fie
considerată surpriza plăcută a campionatului.&nbsp; <h1>Surpriza Pospelov</h1> O surpriză mai mult
decât plăcută a fost și prestația fundașului golgheter, ucraineanul Dmytro
Pospelov, care a marcat 8 goluri pentru Unirea Slobozia sezonul trecutul. Și
care promite să facă fericit și publicul arădean.&nbsp;

Pospelov, Dmytro

<p style="box-sizing:border-box; border:0px solid rgb(229, 231, 235); margin:0px 0px 0.5rem; color:rgb(33, 37, 41); font-family:&quot;Open Sans&quot;, Arial, sans-serif; font-size:16px; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-align:start; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(255, 255, 255); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial;">„Este un jucător cu care eu am lucrat în ultimii două ani și a avut un progres remarcabil. Nu-mi doresc decât să fie pe aceeași linie de seriozitate și cu aceleași rezultate față de anul trecut. Dacă se va întâmpla acest lucru, cu siguranță va fi același jucător important al campionatului. Dacă ținem cont că este în echipa ideală a sezonului trecut, un jucător de care nu auzise foarte multă lume, este ok. Același lucru vreau și anul acesta”, ne recunoaște Adrian Mihalcea.&nbsp;<p style="box-sizing:border-box; border:0px solid rgb(229, 231, 235); margin:0px 0px 0.5rem; color:rgb(33, 37, 41); font-family:&quot;Open Sans&quot;, Arial, sans-serif; font-size:16px; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-align:start; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(255, 255, 255); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial;">„A fost un drum greu cu Slobozia în liga secundă. Foarte greu. Îmi amintesc primul meci cu Reșița. Am jucat în deplasare. Am câștigat cu 1-0, dar a fost un meci foarte greu.&nbsp;Și fiecare meci a fost greu. Nu-mi amintesc niciun meci ușor în România. Sunt de doi ani în România și nu îmi amintesc să fi avut un meci ușor”, își amintește Dmytro Pospelov. Ne-a spus că nu a vorbit foarte mult cu fostul și actualul lui antrenor. Acesta i-a zis un singur lucru jucătorului său: „Fă ce simți. Alege ce crezi că e mai bine pentru tine.”<p style="box-sizing:border-box; border:0px solid rgb(229, 231, 235); margin:0px 0px 0.5rem; color:rgb(33, 37, 41); font-family:&quot;Open Sans&quot;, Arial, sans-serif; font-size:16px; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-align:start; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(255, 255, 255); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial;">UTA Arad are o nouă față. Și promite celor care o susțin că vor avea motive de mândrie. În zilele mai dificile, băieții vor munci. În zilele mai bune, băieții vor munci. Aceasta este cea mai mare lecție pe care o vor învăța de la noul lor antrenor.<p style="box-sizing:border-box; border:0px solid rgb(229, 231, 235); margin:0px 0px 0.5rem; color:rgb(33, 37, 41); font-family:&quot;Open Sans&quot;, Arial, sans-serif; font-size:16px; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-align:start; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(255, 255, 255); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial;">„Trebuie un echilibru. Nu trebuie să depășești și să fii de la o extremă la alta, trebuie să fii echilibrat și lucrurile se așează. Tot echilibrul este acela care te face să progresezi. Dacă echipa va face un sezon bun, cu siguranță se va vorbi și de mine, dar aici chiar nu contează persoana mea. E important grupul și e important echipa. Dacă o luăm personal, lucrurile nu pot duce într-o direcție bună. Dacă o luăm colectiv, toată lumea va avea de câștigat”, spune Mihalcea, în concluzie.&nbsp;Rămânem cu entuziasm pentru un nou sezon, cu ambiția noului antrenor și dorința jucătorilor săi de a demonstra orașului că UTA luptă în continuare pentru istorie și comunitate.&nbsp;<p style="box-sizing:border-box; border:0px solid rgb(229, 231, 235); margin:0px 0px 0.5rem; color:rgb(33, 37, 41); font-family:&quot;Open Sans&quot;, Arial, sans-serif; font-size:16px; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-align:start; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(255, 255, 255); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial;">„Îmi place să fiu aici. Mă bucur de condiții bune, de jucători buni în jurul meu, staff-ul, toți muncesc cu plăcere. Așa că sunt fericit să fiu aici”, ne zice Pospelov.&nbsp;<p style="box-sizing:border-box; border:0px solid rgb(229, 231, 235); margin:0px 0px 0.5rem; color:rgb(33, 37, 41); font-family:&quot;Open Sans&quot;, Arial, sans-serif; font-size:16px; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-align:start; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(255, 255, 255); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial;">Gândul final vine de la căpitanul Alex Benga „ Aici, la Arad, trăiesc ceea ce am visat atunci când eram mic.”

Am vizitat UTA la început de drum alături de noul antrenor. Despre istorie, comunitate, visuri și ambiție.

Cum pregătește Mihalcea Aradul pentru performanță: "UTA impune respect!" | Superliga Insider

Andreea Cio

INTERVIU

A crescut în Spania, a trecut pe la Academia Valenciei, apoi s-a întors în România, unde a fost legitimat la FCSB. A fost împrumutat la Poli Iași și Petrolul, unde a prins minute importante și a debutat cu gol în Superliga. Din vara aceasta joacă pentru Dinamo, clubul la care și-a dorit să ajungă și pe care vrea să-l ajute să revină în Play-off. Are 80 de meciuri în primul eșalon și visează să joace într-o zi la Real Madrid. Musi își scrie drumul fără să caute să demonstreze nimic. Doar să joace. Doar să crească. A început bine în alb-roșu, cu <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/musi-alexandru-48cd9dc6">un gol înscris</a>&nbsp;în prima etapă de Superliga, împotriva celor de la <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-fkcs-din">Csikszereda</a>. Urmează o întâlnire care îl va pune pe Alex față în față cu fosta lui echipă. În acest weekend se joacă <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-regular-din-fcsb">Dinamo - FCSB</a>. Iar Musi nu are nimic de demonstrat. Vrea doar să joace.&nbsp;

<h2>„Acolo se respiră fotbal” </h2> „Când eram mic, stăteam lângă un stadion de fotbal. Stăteam în Spania cu familia mea. Auzeam mereu lume la meci, auzeam mereu tribunele, fanii, și mereu îi ziceam lui tata: Tati, hai și noi la meci, hai și noi la meci, hai și noi la meci.” Tatăl l-a dus și apoi l-a încurajat să nu renunțe vreodată la visul de a fi fotbalist. A stat în Academia Valenciei până la 12 ani, când a trebuit să revină în țară alături de familie. Timp destul, totuși, să învețe și să stăpânească o lecție importantă: driblingul. Nu regretă că drumul lui nu a continuat în Spania, pentru că aici în România a întâlnit oameni care l-au ajutat să evolueze cu totul, nu numai ca fotbalist.

<h2 style="text-align:center;">„Am dat de niște antrenori foarte buni, care m-au ajutat să progresez și ca persoană.”</h2>

<h2>Etapele care te formează </h2> La FCSB, a debutat devreme. A fost împrumutat la Poli Iași, unde a promovat în Superliga, și apoi la Petrolul, unde a devenit rapid unul dintre preferații tribunelor. „Am acumulat foarte multe, mai ales că am prins multe meciuri în Liga 2 atunci cu domnul Leo Grozavu. Am reușit să luăm campionatul în Liga 2, am promovat. Și de acolo m-am întors la FCSB, dar m-am dus la Petrolul Ploiești tot împrumut, ca să joc mai mult.” La Ploiești a marcat și primul gol în Superliga, chiar de ziua lui, împotriva celor de l U Cluj:

<h2 style="text-align:center;">„Mi-a dat-o Țicu, mi-am făcut preluare și din întoarcere am băgat-o în plasă.”</h2>

Despre fanii Petrolului Alex vorbește cu recunoștință sinceră: „M-am simțit foarte bine acolo. Am avut meciuri bune, m-am simțit iubit și vreau să le mulțumesc frumos celor de la Petrolul Ploiești.”

<h2>Acum, Dinamo </h2> Prezentul lui Alex Musi e la Dinamo. Îl vede ca pe un pas înainte și își dorește să răsplătească încrederea celor care l-au adus. „Suntem foarte mulți tineri, ne ajută în fiecare zi la antrenament să învățăm cât mai multe. Și sper să facem o treabă bună cu toții.” Când a intrat în vestiar, n-a avut dubii sau emoții: „Chiar m-am simțit foarte fericit că am ajuns la Dinamo. Pentru că asta voiam și din iarnă, voiam să vin la Dinamo. Când am auzit că am avut ofertă de la ei, n-am refuzat. I-am zis impresarului că chiar aici vreau să ajung.” Întrebat ce are de demonstrat, a răspuns fără nicio mască: „Nimic de demonstrat, doar să joc fotbal și în primul rând să fiu sănătos.” Iar la finalul sezonului, își dorește să se spună despre el că a ajutat Dinamo să fie în Play-Off.&nbsp; La Dinamo, Alex Musi pare să fi găsit locul potrivit pentru a merge mai departe. Nu vorbește despre trofee sau comparații, ci despre încredere, sănătate și meciuri jucate cu plăcere. La 21 de ani de-abia împliniți, cu peste 80 de meciuri în Superliga, cu poftă de joc și echilibru în cuvinte.

Jucătorul lui Dinamo cu peste 80 de meciuri în Superliga și-a început drumul în fotbal la Academia Valenciei

Alex Musi: „Un pas înainte!”

Ana-Maria Popescu

Are 18 ani, joacă la <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/ilas-narcis-67c52b29">FC Botoșani</a>&nbsp;și e unul dintre tinerii care atrag imediat privirea: prin joc, prin atitudine și prin poveste. Narcis Ilaș a trecut printr-o experiență internațională la Lazio, a jucat în Liga 2 la Ceahlăul, iar acum se bucură de încrederea primită în Superliga. Are o fire caldă, vorbește cu sinceritate despre greutăți și bucurii, și spune că lucrurile care l-au definit în carieră sunt Dumnezeu, familia și o pereche de ochelari purtată din copilărie. „Mi-au spus să nu mă operez, că ăsta e hazul meu”, povestește zâmbind despre colegii de echipă. Hazul lui este susținut de talent. Acesta este Narcis Ilaș. <h2>„Mi-a zis să joc și să n-am emoții, că e fotbal”</h2> Narcis a început fotbalul de mic, influențat de tatăl său, care îl lua cu el pe terenurile din cartier. „Tatăl meu a fost fotbalist când era mic. Și vă dați seama, când era mic mă lua peste tot când juca el fotbal în cartier, oriunde mergea, mă lua și pe mine.” De la el a învățat cel mai important sfat: „Să zâmbesc tot timpul pe teren și să mă bucur de fotbal.” Acum, la Botoșani, cel care îl încurajează înainte de meciuri este George Miron: „Mi-a dat încredere și mi-a zis să joc, să mă bucur de fotbal și să am încredere mult în mine, să n-am emoții că e fotbal.” <h2 style="text-align:center;">„Am purtat cercelul acesta și atunci când am debutat. Îl voi purta tot timpul.”</h2>

<h2>„La Lazio m-am maturizat foarte mult”</h2> Experiența din Italia l-a format, dar l-a și pus la încercare. „A fost o perioadă foarte bună la Lazio. Dar a fost o perioadă foarte grea, departe de casă, la vârstă foarte fragedă.” Spune că antrenamentele cu echipa de la Primavera erau complet diferite, iar fotbalul era „mai tacticizat”. În ciuda dorului și a zilelor grele în care își suna mama spunând că vrea acasă, Narcis a rămas și a crescut. Fotbalistic și personal. <h2>„Să muncesc mai mult la antrenamente”</h2> Întors în România, împrumutul la Ceahlăul l-a adus în fotbalul de seniori: „ Acolo a fost diferit față de Italia, a fost un nivel de seniori.” Își dorește să învețe din greșelile făcute, cu o sinceritate rară: „Pot să spun că puteam să fac mai mult. Să muncesc mai mult la antrenamente. Dar o să fie mai bine.” Iar când e întrebat cum ar vrea să fie recunoscut în fotbalul românesc, răspunde simplu și autentic: „Aș vrea să fiu recunoscut pentru ochelari.”

Narcis Ilaș e un fotbalist care muncește cu seriozitate și crede în cine este. E sigur pe munca lui și pe drumul pe care a început să-l construiască. Iar ochelarii, spune el, sunt o parte din el. Una care l-a ajutat să vadă mai bine tot ce are de făcut.

Narcis joacă fotbal cu zâmbetul pe buze și cu ochelarii care deja au devenit brand personal

Narcis Ilaș: „Ăsta e hazul meu”

Ionuț Tătaru

CRONICĂ

Deși noul sezon al Superligii este unul foarte proaspăt, a treia etapă a campionatului a propus un duel tare și prin prisma clasamentului, pentru că Universitatea Cluj și Universitatea Craiova s-au întâlnit în duelul direct din postura de lideri ai clasamentului, ardelenii având un golaveraj mai bun după primele două meciuri ale noului an fotbalistic. Încă din debut, noul sezon nu a propus o echipă care să se detașeze fără probleme, aducând aminte fanilor de intensitatea cu care s-a jucat pe parcursul anului trecut, când liderul s-a schimbat săptămânal înainte de startul playoff-ului, fiecare punct făcând diferența de la un weekend la altul. Niciuna dintre echipele care au luat startul în noul sezon al Superligii nu au reușit să aibă victorii pe bandă în meciurile de debut, dar Universitatea Craiova și Universitatea Cluj au fost echipele care s-au distanțat cu un vârf de bocanc față de celelalte contracandidate. Experiența europeană de la mijlocul săptămânii nu a fost deloc una plăcută pentru niciuna dintre cele două formații, dar atât Mirel Rădoi cât și Neluțu Sabău sperau ca formațiile lor să încheie cu o victorie duelul direct din Bănie pentru a nu lăsa Rapidul și Farul Constanța singure, la cota 7, în vârful clasamentului. Încă din startul meciului tactica ardelenilor a părut una evidentă, cedând inițiativa și lăsând posesia oltenilor, care au dominat fad confruntarea și nu au reușit să pună cu adevărat în pericol poarta șepcilor roșii, chiar dacă Mogoș a adus primele emoții cu un șut blocat de Cristea. Odată cu trecerea timpului și Universitatea Cluj a început să prindă curaj, iar Macalou a centrat periculos din banda stângă, în forță, dar Lukic a ajuns cu întârziere și nu a reușit să trimită balonul spre poartă. Nici Drammeh nu a reușit să finalizeze cu gol faza care a continuat și a înghețat sângele în venele gazdelor. Semnalul de alarmă nu a fost recepționat de elevii lui Mirel Rădoi, pentru că după mijlocul primei reprize clujenii au reușit să deschidă scorul la o fază simplă, la care naivitatea defensivei alb-albaștrilor a făcut ca tabela să fie deblocată. Fabry a centrat perfect din corner, iar Miguel Silva (32) a reluat imparabil din marginea careului mic, lăsându-l fără replică pe Isenko, țintuit pe linia porții. Craiova a fost fără reacție, pentru că ocaziile mari le-au aparținut tot oaspeților, Lukic reușind să îl evidențieze din nou pe Isenko, după ce a reluat spectaculos cu capul, din cădere, centrarea venită din banda dreaptă, dar intervenția tânărului goalkeeper ucrainean a fost una pe măsura execuției. Chiar și finalul primei reprize a aparținut elevilor lui Neluțu Sabău, pentru că Drammeh a fost la un pas de desprindere tot în urma unui corner, dar Romanchuk a respins in extremis, de pe linia porții. Deși a acordat doar două minute de prelungiri, Bîrsan și-a complicat foarte mult finalul primei părți, după ce a lăsat jocul să curgă și după expirarea timpului regulamentar. Acesta a dat posibilitatea unui duel controversat în careului Clujului, în urma căruia Lefter l-a lovit cu cotul în cap pe Baiaram. Centralul a dictat penalty, dar și-a schimbat imediat decizia după ce a fost avertizat de la margine că jucătorul Craiovei se afla în poziție de ofsaid. A fost nevoie să se intre la cabine pentru ca Mirel Rădoi să își poată reseta jucătorii, pentru că gazdele au ieșit mult mai hotărâte după pauză. Mora (48) a reușit chiar să înscrie spectaculos, după ce a și driblat portarul advers, dar bucuria fanilor din tribune a fost de scurtă durată, jocul fiind întors din cauza unei poziții afară din joc a marcatorului golului. Craiova a rămas în atac și Anzor (56) a fost la rândul său foarte aproape de egalare, după o lovitură liberă executată foarte bine de la marginea careului, mingea trecând puțin peste transversală. Chiar dacă gazdele au crescut intensitatea și au mutat toată presiunea în preajma careului clujean, reduta alb-negrilor a rezistat, echipa intrând pe pilot automat și respectând tactica din prima repriză, când a cedat și centrul terenului și mingea și a preferat doar să profite pe contre de lipsa de concentrare a adversarilor. “Moțul” a făcut o triplă schimbare după prima oră de joc, mutând în compartimentul ofensiv al echipei când i-a aruncat în luptă pe Thiam, Simion, dar și pe Nistor, de la care s-a așteptat fluidizarea jocului echipei la centrul terenului. Cea mai mare ocazie a venit însă de la echipa adversă, pentru că oltenii au ratat un moment important prin Stepanovic (71), care a lovit bara după un corner la care clujenii nu au avut reacție. Mingea a ajuns apoi la Romanchuk, care l-a întins serios pe Lefter, care a avut replică și de această dată. După ce Baiaram (77) a mai avut o ocazie importantă, Craiova a reușit să egaleze pe finalul meciului, după o nouă fază care i-a dat mari dureri de cap centralului Bîrsan. Artean a respins cu piciorul un șut, iar mingea a sărit în mâna lui Miguel Silva. Chiar dacă regulamentul spune că nu se acordă penalty în cazul în care mingea este deviată din apropiere, poziția mâinii lui Silva nu i-a lăsat niciun fel de dubii centralului. Al Hamlawi (87) a fost jucătorul desemnat de Rădoi să aducă liniștea în Bănie, iar palestinianul a șutat cu încredere, pe centrul porții și a zguiduit plasa porții lui Lefter, care a fost nevoit să se recunoască, în sfârșit, învins. A fost exact momentul de care atacantul avea nevoie pentru că după doar trei minute acesta a reușit să înscrie golul victoriei, în prelungiri, exasperându-l pe Sabău, care a scăpat printre degete și egalul. Craiova reușește o victorie importantă, care o poate ajuta enorm la moral, dar ambele echipe trebuie să se recupereze fizic cât mai repede înainte de duelul de joi din competițiile europene.

Duelul Universităților s-a încheiat cu victoria Craiovei, care a întors meciul în ultimele minute și rămâne în apropierea primului loc

Univ. Craiova - U Cluj 2-1. Seminar aprins

Duelurile pentru o posibilă luptă pentru evitarea retrogradării au început aprig încă din primele etape, când Unirea Slobozia s-a trezit ca o adevărată performeră, după ce a învins Csikszereda cu 6-1, într-un meci în care a făcut instrucție cu nou promovata din Miercurea Ciuc. De partea cealaltă și FC Botoșani a început solid noul sezon, reușind să iasă neînvinsă din două dueluri dificile, cu Farul Constanța și Dinamo. Moldovenii, care reușiseră un singur gol în 180 de minute, trăgeau nădejde că vor reuși să își îmbunătățească golaverajul, urmând să aibă fanii de partea lor, chiar dacă duelul cu echipa antrenată de Andrei Prepeliță s-a desfășurat într-o după-masă de luni, când fanii s-au grăbit să ajungă la stadion după ce și-au pontat ziua de lucru. Aceștia au avut însă parte de o surpriză plăcută, pentru că elevii lui Leo Grozavu au început hotărâți partida și și-au pus imediat în dificultate adversarii, chiar din primele minute. Au fost necesare doar 110 de secunde pentru ca tabela să fie deblocată, pentru că Șerbănică și Antoche s-au invitat să degajeze o minge care s-a scurs în careul oaspeților, de unde Mailat a profitat din plin de indecizia fundașilor și a șutat cu sete pentru 1-0. Unirea a încercat să reacționeze repede, iar Afalna (7) a scăpat singur în banda stângă, de unde a șutat periculos spre poarta lui Kukic, dar reluările au arătat că situația creată a pornit dintr-o fază evidentă de ofsaid. Moldovenii nu au redus turațiile și au continuat să aducă pericolul spre poarta lui Rusu, iar Cîmpanu putea să închidă rapid conturile, încă din minutul 14, când a șutat puternic de la marginea careului, dar mingea trimisă de acesta a trecut pe lângă poartă. De partea cealaltă singurul care a dat semn că este în meci a fost tot Afalna, care în minutul 22 a fost aproape de egalare, dar atacantul echipei antrenate de Jean Vlădoiu pe hârtie și de Andrei Prepeliță în realitate, nu a reușit să prindă cadrul porții. A fost ultimul moment important al oaspeților până în finalul reprizei, pentru că botoșănenii s-au instalat liniștiți în jumătatea adversă și au adus mingea în repetate rânduri în preajma careului advers. Desprinderea s-a produs în minutul 34, când Miron, vulpea bătrână a gazdelor, l-a simțit pe Dumiter și l-a lansat spectaculos cu o pasă de peste 50 de metri. Atacantul moldovenilor nu s-a pierdut cu firea, l-a păcălit pe Antoche și l-a executat cu sânge rece pe Rusu din interiorul careului, portarul Sloboziei neavând nicio șansă în duelul unu contra unu, după ce fundașii săi l-au lăsat pe picior greșit, ca pe tot parcursul primelor 45 de minute. Chiar dacă Șerbănică a încercat să reducă din diferență la ultima fază a primei reprize, când l-a evidențiat pe Kukic, Botoșaniul a intrat cu un avantaj solid la vestiare. Gazdele s-au așteptat la o replică solidă după reluarea partidei, dar și-au dat seama repede că adversarii nu au fost deloc în zi de grație, iar băieții lui Leo Grozavu au căutat să închidă cât mai repede meciul când au simțit slăbiciunile echipei adverse. Dumiter a fost în prim plan în debutul mitanului secund, dar indecizia acestuia sau inspirația lui Rusu au făcut ca echipa moldoveană să nu ia un avantaj de scor de neprezentare încă din prima oră de joc. Meciul a fost închis însă în minutul 64, când defensiva Sloboziei a oferit o nouă fază hilară. Reușita de 3-0 a avut în prim plan doi jucători introduși de Grozavu la pauză. Mitrov a aruncat mingea în careu din corner, de unde Țigănașu a înscris de la colțul scurt, dintr-o poziție în care a fost lăsat liber în mod inexplicabil de fundașii oaspeților. Nici golul lui Țigănașu, care s-a accidentat la doar câteva minute după reușită, nu i-a trezit la realitate pe adversari, pentru că tot Botoșaniul a rămas în atac, iar Mailat a fost la un pas de a înscrie chiar și pentru 4-0 în minutul 72, când a șutat hotărât din centrul careului, dar mingea nu a prins cadrul porții. Lovitura de grație a venit în minutul 88, când moldovenii erau în 10, după eliminarea lui Miron. Mailat a sprintat pe lângă Antoche, care a fost lăsat în urmă și a suferit probabil o ruptură musculară, apoi nu a fost deloc egoist și i-a pasat lui Dumiter, care a reușit dubla cu doar câteva momente înainte de final. Victoria Botoșaniului prefațează un nou sezon inedit al Superligii, în care o echipă poate să facă scorul campionatului în urmă cu doar câteva zile, iar după o săptămână să fie demolată de primul adversar care i-a apărut în cale.

După ce au înscris de șase ori cu Csikszereda, jucătorii Sloboziei au fost aduși cu picioarele pe pământ de FC Botoșani, echipă care s-a impus fără probleme

FC Botoșani - Unirea Slobozia 4-0. Treziți la realitate

Marius Huțu

Două meciuri și nicio victorie în Superliga după startul noului sezon. Aceasta era realitatea și starea de spirit cu care Dinamo aștepta confruntarea de la Galați, cu Oțelul, altă echipă care nu cunoscuse victoria în noul campionat și care reușise doar un punct, în prima etapă, împotriva celor de la Petrolul Ploiești. Zeljko Kopic își pusese mari speranțe pentru a încerca să atace podiumul la finalul acestui an fotbalistic, dar debutul echipei sale a ridicat semne importante de întrebare, după ce câinii roșii au arătat carențe importante și nu au reușit să convingă. Astfel, duelul cu gălățenii s-a transformat într-un prim test important, înainte ca sita Superligii să cearnă și un prim grup de echipe să se detașeze de pluton, în vârful clasamentului. Iar realitatea din teren nu a arătat bine pentru câinii roșii, pentru că Oțelul a luat inițiativa încă din primele minute, când Ciobanu (2) a șutat puternic de la distanță, dar Roșca a fost pe fază și a respins spectaculos în corner. Elevii lui Zeljko Kopic au încercat să răspundă repede, dar Cîrjan (11) nu a reușit să cadreze șutul bun din centrul careului și a trimis mingea peste poartă, moment după care Musi a cerut lovitură de la 11 metri, după o pătrundere în partea stângă a careului. Oțelul și-a păstrat mintea limpede și în fața a 10.000 de spectatori a reușit să deschidă scorul. Bană a pătruns hotărât în banda dreaptă a terenului și i-a aruncat mingea în fața porții lui Paulinho (18), portughezul îndeplinind o simplă formalitate din fața porții, declanșând sărbătoarea în tribune. Dinamoviștii puteau să ia repede o gură de oxigen, după numai două minute, când Armstrong a pătruns pe partea dreaptă a terenului și i-a pasat lui Opruț, dar fundașul lateral al câinilor a nimerit doar bara dintr-o poziție foarte bună. A fost punctul în care meciul s-a rupt, iar cele două formații au început un duel de uzură, niciuna dintre cele două echipe nefiind prea inspirate în faza ofensivă.

Singurele emoții ale primei părți le-a mai oferit Karamoko (39), care a avut o însă o finalizare slabă din centrul careului și i-a exasperat pe fanii dinamoviști, care nu au avut prea multe momente de bucurie pe parcursul acestui sezon, jocul echipei fiind unul mult mai tulbure în comparație cu ceea ce echipa a arătat pe parcursul anului trecut, când câinii roșii aveau momente când sperau chiar că vor avea potența de a intra în lupta pentru titlu. Nici de partea cealaltă gălățenii nu au avut prea multe motive de sărbătoare, în comparație cu entuziasmul arătat în finalul playout-ului, când echipa a zburdat sub comanda lui Laszlo Balint, un antrenor care a revigorat complet echipa. Jocul gazdelor a scârțâit puternic în debutul reprizei secunde, când echipa a intrat mult prea relaxată în teren cu avantajul minim pe care l-au avut la pauză, iar Dinamo a profitat din plin la o greșeală în lanț a gălățenilor. Opruț a aruncat în careu o minge care părea moartă, Kazu a luftat hilar în centrul careului, iar mingea a ajuns la Sivis (49), care a avut nevoie de două încercări pentru a-l păcăli pe Dur-Bozoancă, în cele din urmă trimițând mingea în plasa laterală, cu un șut plasat. Apăsat de greșeala de la primul gol, Kazu și-a pregătit liniștit izbăvirea, iar în minutul 61 a creat un moment de toată frumusețea, când a luat pe cont propriu o fază, a pătruns spre centrul terenului, de unde a șutat cu piciorul drept și a plasat mingea în plasa laterală, în urmă unei execuții care l-a păcălit pe Roșca, după ce mingea a sărit în fața sa. La fel ca și în prima repriză Dinamo a încercat să reacționeze repede, dar Cîrjan (65) a reușit doar să îl evidențieze pe Dur-Bozoancă, după o execuție bună din interiorul careului. Șansele mari de egalare ale dinamoviștilor au venit după aproape zece minute, când Boateng a ratat incredibil din apropierea careului mic, dar “zidul” din fața lui Dur-Bozoancă a reușit să respingă mingea în corner. Caragea (78) și-a copiat colegul și a ratat la rându-i într-un mod inexplicabil, trimițând mingea peste poartă din doar 3 metri. Oțelul a părut groggy în dese rânduri și a părut că nu face față ofensivei dinamoviste, dar lipsa de inspirație a jucătorilor lui Kopic a păstrat tabela intactă, până la ultimul fluier al meciului, care a adus-o pe Dinamo într-o situație de criză, cu doar două puncte în clasament după primele trei partide ale Superligii. Pentru alb-roșii urmează duelul de foc cu FCSB, o altă echipă avidă de puncte, după ce a pierdut în ultima etapă.

Dinamo nu are nicio victorie după primele trei meciuri ale noului sezon, fiind învinsă de Oțelul Galați, într-un meci în care a ratat pe bandă rulantă.

Oțelul - Dinamo 2-1. Start falsat

După un debut solid de sezon, CFR Cluj a venit încrezătoare la duelul cu FC Argeș înainte de fluierul de start al etapei cu numărul 3 din Superliga. Toate atu-urile erau de partea formației ardelene, după ce FC Argeș rămăsese singura echipă din campionat care nu reușise să ia vreun punct după 180 de minute jucate pe prima scenă a fotbalului românesc. Oaspeții din Gruia, în apărarea lor, au avut un debut de foc, după ce au jucat cu Rapid și Universitatea Craiova în primele meciuri ale sezonului, dar echipa de Bogdan Andone nu reușise să se obișnuiască deocamdată cu aerul tare al primei divizii. Mai mult decât atât, CFR Cluj venea cu un moral foarte ridicat, după rezultatul pozitiv obținut în urmă cu doar câteva zile împotriva celor de la Lugano, dar obsesia lui Dan Petrescu pentru a trata serios fiecare adversar este una arhicunoscută, jucătorii săi fiind montați, cu siguranță, încă de la fluierul de start, că FC Argeș avea să fie cel mai dificil adversar până în acest moment al sezonului. Iar de această dată, toate temerile lui Dan Petrescu au părut că se adeveresc. Măcinat de accidentări, CFR-ul a început cu o echipă improvizată, dar chiar și așa, tehnicianul gazdelor a ales să înceapă cu Louis Munteanu pe banca de rezerve, președintele echipei anunțând în urmă cu câteva zile că acesta este în continuare în urmă cu pregătirea fizică, iar telenovela unui posibil transfer în ceea ce îl privește este doar la început. Meciul 800 pentru Dan Petrescu pe banca tehnică a unei echipe a început pe o ploaie enervantă pentru toți jucătorii, dar piteștenii au părut încă din start echipa mai matură, un lucru surprinzător pentru vicecampioana României. Garutti (13) a dat primele emoții gazdelor, după o ocazie uriașă în urma unui corner, la care Hindrich a reușit să respingă in extremis. În căutarea reperelor de altădată, CFR a fost aproape de deschiderea scorului prin Șfaiț, care a scăpat singur în banda stângă, dar șutul său a fost respins de un fundaș advers. Apoi, oaspeții au început să preseze serios, iar Moldoveanu (25) a șutat extrem de spectaculos din colțul stânga al careului, mingea trecând la doar o palmă de vinclul porții lui Hindrich.

Chiar dacă clujenii nu au fost ieșiți din joc în ofensivă, Gjorgjievski ratând o ocazie importantă pentru CFR în minutul 35, ocaziile importante au aparținut tot argeșenilor, pentru că Radescu a preluat fără probleme în careu și din întoarcere a ratat de puțin ținta. A fost ultimul avertisment al băieților lui Bogdan Andone, pentru că chiar înainte de pauză spaniolul Roberto Sierra (42) a reușit să deschidă scorul după un șut de kinogramă, care a prins colțul lung și l-a lăsat pe Hindrich spectator. Golul piteștenilor venit înainte de pauză putea să trezească la realitatea formația antrenată de Dan Petrescu, dar partea a doua a meciului a început tot cu Argeșul în prim plan, Matos fiind la un pas de 0-2 după numai câteva minute. Golul desprinderii pentru băieții lui Andone a venit după o altă ocazie importantă, când Hindrich a respins spectaculos șutul lui Moldoveanu. Reușita șoc de 0-2 i-a aparținut însă lui Sadriu (53), care a arătat din nou naivitatea incredibilă a clujenilor la fazele fixe când fundașul a reluat fără probleme mingea în plasă, de pe linia careului mic, la un corner care nu anunța mare lucru. A fost momentul care l-a activat pe Dan Petrescu, pentru că antrenorul gazdelor a aruncat imediat în teren trei atacanți, Badamosi, Munteanu și Postolachi, iar primul dintre aceștia a fost la un pas a înscrie la prima atingere de balon, dar a reluat foarte puțin pe lângă poartă. Straton a scăpat mingea și a dat mari emoții argeșenilor, care au urmărit mingea care s-a scurs pe linia porții, dar Tudose a reușit să respingă în ultima clipă. Ardelenii au intrat în criză de timp, Louis Munteanu a fost la un pas de eliminare după un duel cu Orozco, iar argeșenii puteau să profite din plin prin Bettaieb, care a ratat golul de knock-out, de 0-3, cu zece minute înainte de final, dar Hindrich și-a ținut colegii în joc. Alb-violeții au întrerupt jocul de mai multe ori când au simțit presiunea CFR-ului, o tactică de succes, care în final a adus argeșenilor primele puncte din acest sezon. Elevii lui Bogdan Andone respiră ușurați, riscând să intre în vrie în cazul în care ar fi suferit a treia înfrângere consecutivă, iar la CFR apele se agită din nou, la doar câteva zile de returul extrem de important cu Lugano, pe care ardelenii sunt condamnați să îl câștige.

FC Argeș s-a impus la Cluj, într-un meci în care oaspeții au arătat ca o echipă mult mai solidă, chiar dacă este nou promovată

CFR Cluj – FC Argeș 0-2. Furtună în Gruia

Universitatea Craiova (team)

Superliga Insider a fost la Craiova, pentru a vedea debutul în noul sezon, pe teren propriu, al Universității. De asemenea, i-a urmărit pe alb-albaștri și în Austria, acolo unde ”Știința” a fost în cantonament, și a discutat cu Mirel Rădoi și câțiva dintre băieți. Echipa superliga.ro nu a lipsit nici de la prezentarea echipei, în Piața Mihai Viteazul, și a noului echipament. Totul, pentru a vedea ce mai înseamnă astăzi spiritul ”Științei” pentru fanii olteni, ce înseamnă simbolul ”Științei” pentru Craiova, pentru Oltenia, chiar pentru Oltenia fotbalistică. „Toată lumea vorbește de titlu. Evident că pe limba fiecărui oltean, dacă îl întrebi ce așteptări are, îți va spune titlul. Nu vreau să mă joc cu speranțele suporterilor, nu vreau să le dau speranțe false, nu vreau să promit ceva ce nu am în mână, ce nu pot să mă țin de cuvânt, doar că sunt câteva lucruri pe care încerc să le fac. Pot să le promit că eu, cât și staff-ul, dacă de 24 de ore avem nevoie pentru a reuși, 24 de ore vom da tot ce avem. Că jucătorii vor înțelege ceea ce înseamnă Universitatea Craiova, că jucătorii vor înțelege ceea ce înseamnă suportul Universității Craiova, că jucătorii vor înțelege ce înseamnă să fii oltean și să fii un simplu om din Craiova și că jucătorii trebuie să înțeleagă că sunt la singură echipă care este susținută de cinci județe în România”, a spus antrenorul oltenilor, Mirel Rădoi. „Mereu a fost așa, nu știu de ce, nu pot să spun eu de ce sunt oamenii așa. Sunt foarte pătimași, toată lumea iubește fotbalul și într-un fel e foarte bine pentru noi că sunt așa. Uneori se exagerează, dar o fac cu iubire față de noi și față de culori”, completează Ștefan Baiaram, unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Rădoi este unul dintre oltenii echipei. O echipă care nu prea ar avea sens fără olteni în cadrul ei, chiar și în globalizarea de astăzi. Fost fotbalist important, născut în Severin, Rădoi n-a ajuns să și joace la Știința, echipa lui de mic. „Mi-am dorit și am fost foarte aproape în '99. Țin minte, când eram la Extensiv, înainte să mă mut la Steaua, nea Sorin (Sorin Cârțu - n.r.) a fost chemat la Craiova și a avut o singură pretenție: ca doi jucători să meargă cu el. Doi jucători tineri. Eram eu și Mihai Panc. Și cei de la Craiova țin minte că au zis că nu pot să vin cu el, pentru că nu am înălțimea necesară pentru a fi fundaș central. Și nea Sorin a zis atunci: ’Îmi pare rău, dar ratați un mare talent, nu vin!’”, a povestit Rădoi. Între timp, acasă, la Craiova, clubul pregătea prezentarea noului echipament, iar filmarea s-a desfășurat într-un loc special al orașului: Muzeul de Artă, secția artă contemporană. „Este un vis devenit realitate. Numărul acesta, pe care îl port acum, numărul 10, este special. Pentru că am avut acest număr și la copii și juniori, și la echipa a doua, peste tot, de când m-am apucat de fotbal. Mi-am dorit să îmbrac acest tricou și pentru că am fost și sunt fan Lionel Messi”, ne-a dezvăluit Baiaram. Două zile mai târziu, tricoul a fost prezentat fanilor. 5.000 de oameni s-au strâns în centrul orașului cu ocazia acestui eveniment. Toți ochii au fost pe scenă, unde au urcat, pe rând, eroii. Mai întâi, cei din trecut. Apoi, cei din prezent. Spectacolul s-a încheiat cu un spectacol de drone și artificii, dar și cu imnul interpretat live. „Pentru mine e cel mai frumos imn din România, de departe. L-am învățat de la șase ani și a fost foarte frumos să pot să-l cânt pe teren, alături de colegi și de suporteri. Chiar din tribună am venit, din peluză am venit. Am fost și în peluză foarte mult timp și știu și multe melodii de acolo”, spune Baiaram. „Sunt crescut cu imnul de la 8-9 ani, când am început să merg la fotbal și eram la juniorii Craiovei. De atunci ni se punea imnul vestiar, chiar ni s-a dat și o foaie să învățăm cuvintele”, și-a amintit și Silviu Lung jr. În Craiova, semnele de circulație sunt bilingve, în română și engleză. Când este festivalul Intencity, se cântă mai ales în limba engleză, dar atunci când se joacă fotbal, se cântă, se vorbește, se simte oltenește. Asta e cel mai important. La meciul cu FC Argeș, gazonul, chiar și după un festival ca Intencity, arată perfect. Mai rămânea doar ca băieții lui Rădoi să profite de suprafața de joc excelentă. Până atunci, s-a cântat oltenește de către toți cei din tribună. „Este o atmosferă senzațională. Sunt suporteri pătimași. Au așteptări foarte mari de la noi. Și în momentul în care se umple stadionul și încep ’nebunii’... Pentru că ei nu se supără, știu că așa le zic oamenilor care vin. Indiferent că e galeria, că sunt oamenii de la tribuna a doua, de la cealaltă peluză. Pentru mine sunt ’nebuni’. Pentru că trebuie să ai și o doză de nebunie, nu doar de pasiune, să vii, să lași tot ce ai de făcut acasă, să susții 90 de minute. Chiar și frustrări să ai, să ai capacitatea să te ridici în picioare, să aplauzi niște jucători, trebuie să ai și o doză de nebunie. Iar noi avem nevoie de nebunii ăștia frumoși în tribună”, recunoaște Rădoi. „Aceasta e Craiova. Aceasta este spiritul oltenesc. De aceea se spune că oltenii au sângele fierbinte, nu este doar o zicală”, spune și Lung jr. „E uimitor. Abia aștept să joc acasă. Nu știu, pentru mine ar fi cel mai frumos să joc toate meciurile acasă, dar nu se poate așa ceva la fotbal. Pentru că ai meciuri în care simți că nu mai poți, ești fără suflu și când auzi suporterii, te fac să îți revii, să alergi mult mai mult după aceea. Mai ales dacă ai și reușite cu ei în spate, parcă ești de neoprit”, explică Nicușor Bancu. Cei dinainte sunt acum alături de echipă. Meci de meci în tribune, sunt invitați de club și în deplasări. „Din fericire, toți membrii Craiovei Maxima au loja lor la stadionul Ion Oblemenco. Și se întâlnesc cu toți acolo și se uită la meciuri. Și tati vine mereu și se uită la fiecare meci”, precizează Lung jr. Îl completează Rădoi: „Sunt în tribună la fiecare meci. Îi vedem acolo. Am avut pregătite și astfel de momente, în care le-am spus că băieților că trebuie să joace pentru suporteri. Și la finalul videoului, erau toate fostele glorii. Ei au fost și au făcut clubul ăsta să fie mare, iar azi voi îl reprezentați și trebuie să le arătați respect”. „Cu Știința mea am crescut. Cu Craiova Maxima am crescut. Am tablouri cu ei acasă. Am imagini cu - Dumnezeu să-l odihnească! - Ilie Balaci. A fost și rămâne o legendă. De când m-am apucat de fotbal, tatăl meu numai CD-uri, numai DVD-uri îmi punea cu ei. Mereu i-am urmărit, mereu mi-am dorit să joc la această echipă”, povestește Baiaram. „Cred că le știu toate poveștile, toate întâmplările. Copil fiind, mergeam mereu când se întâlneau acolo și stăteam și ascultam. Pentru mine, și atunci, și acum, sunt niște idoli. Pentru că, până la urmă, ei sunt făuritorii acestui mit, Craiova Maxima. Fără ei, nu cred că echipa ar fi atât de iubită și însemnată”, adaugă Lung jr. „Au fost niște jucători incredibili. Toți suporterii, când se uită la noi, ne compară cu cei dinainte. Nu zic că este un lucru rău, dar este greu”, admite Bancu, conștient de presiunea pe care el și colegii săi trebuie să o ducă pe umeri. „Olteanul get-beget, care vine la stadion, are așteptările să vadă ceea ce a produs, ceea ce a oferit Ilie Balaci. Ceea ce a oferit Cămătaru. Ceea ce a oferit Sorin Cârțu. De asta ard lucrurile așa, cu o flacără puternică la Craiova. Pentru că oamenii au așteptări. Chiar dacă au trecut mulți ani, e puțin probabil ca cei care vin la momentul ăsta la stadion să nu cunoască istoria. De asta ard lucrurile așa, pentru că lumea așteaptă spectacol, lumea așteaptă driblinguri, lumea așteaptă goluri, lumea așteaptă să se ridice în picioare la fiecare fază. Ăsta este specificul zonei. Ăsta este farmecul. Ăsta este farmecul Băniei”, concluzionează secundul Mihai Ianovschi. Chiar și cu sprijinul fanilor și al fostelor glorii, meciul cu FC Argeș nu a fost ușor. Craiova a deschis scorul, dar oaspeții au reușit să egaleze. Până la pauză, oltenii trec totuși în avantaj. Nu fără probleme, motiv pentru ca stafful tehnic să mai rămână pe bancă. În repriza a doua, lucrurile s-au rezolvat, după ce a marcat și fiul Olteniei, Baiaram. Așa că a fost una dintre zilele când se face nuntă. „Baiaram a și crescut în spiritul ăsta, al Universității. Și ceea ce vreau eu de la el e o constanță, o continuitate în toate evoluțiile”, a declarat Sorin Cârțu. „Mă simt foarte bine. Este echipa mea de suflet și mă bucur că am înscris, că am câștigat, că le-am oferit spectatorilor un meci foarte bun și sunt foarte fericit. Nu există sentiment mai frumos decât să marchez aici. Doar la acest lucru am visat de când sunt mic să iau un trofeu cu Universitatea Craiova și să fac suporterii fericiți”, ne spune eroul local. Așadar, Craiova vorbește iarăși despre trofee. E prea devreme? „Nu vreau să mai vorbesc de campionat, de trofee, de aceste lucruri. Deocamdată vreau doar să fiu sănătos, în primul rând, după aceea și colegii mei. Și, împreună cu Mister, să reușim să punem la punct ceea ce pregătim de atâtea zile”, a precizat Bancu. E clar ce vor oltenii de la echipa lor. Dar ce își dorește echipa de la suporterii ei? „În primul rând, îi rog mult să fie alături de noi, să ne susțină în momentele mai puțin bune, pentru că, din păcate, cred că vor fi inevitable, vor fi și acestea prezente la un moment dat”, spune antrenorul de portari, Robert Tufiși. „Să aibă răbdare cu băieții, să pună presiune pe noi dacă se simt ei bine așa. Dar să aibă răbdare cu băieții, să fie convinși că vom face tot ceea ce depinde de noi să le aducem bucurie la fiecare meci”, completează secundul Ianovschi. Și, în fine, ce face clubul pentru îndeplinirea obiectivelor? „Eu, acum, anul acesta, nu o să stau decât la stadion. Poate rar o să mă duc la apartament, dar eu stau la bază acum”, promite Rădoi. „Avem toate condițiile. Cred că suntem în primele trei din România. Condiții, salarii la zi, tot, deplasări cu avionul. Adică este ceva, pentru România, unicat. Unii, săracii, nu sunt plătiți de luni de zile și este foarte greu”, recunoaște Bancu. „Sunt convins că va veni și momentul când Bănia se va bucura de performanță. Dar trebuie să luăm totul pas cu pas. Nici să nu ne aprindem foarte repede, nici să ne stingem foarte repede. Și să lăsăm lucrurile în făgașul normal. Pentru că orice construcție necesită timp”, crede Ianovschi. În loc de concluzie, o declarație a lui Nicușor Bancu: „De asta îmi doresc foarte mult titlul aici, pentru că, dacă pentru Cupa României au reușit să iasă cred că sute de mii de oameni în stradă și să ne susțină, să ne încurajeze, cred că dacă am lua campionatul, s-ar închide orașul și ar fi sărbătoare câteva zile la rând”.

Oltenia e un tărâm aparte. Și acum vorbim în primul rând fotbalistic. Cum se trăiește aici fotbalul se trăiește în puține locuri

Oltenia, eterna terra-nova

S-a format și a căpătat experiență jucând în Italia. Apoi a revenit în România și a devenit un punct fix la Dinamo, contribuind la revenirea alb-roșiilor în play-off-ul Superligii. Prin vorbele și faptele sale, jucătorul ”câinilor” arată că nu a uitat de unde a plecat. Te simți ca acasă la Dinamo? Sigur că da. Mă simt foarte bine aici. M-a ajutat mentalitatea mea, pentru că niciodată nu m-am oprit din muncă. Chiar dacă nu jucam, încercam să trag de mine, să-i arăt lui Mister că aș putea și eu să joc și asta încerc în continuare să fac. Și-mi doresc să joc cât mai mult. Cum consideri această etapă din cariera ta la Dinamo? O etapă foarte importantă din viața mea. Undeva unde chiar pot să cresc, să fiu ajutat și să învăț lucruri noi, pentru că e primul meu an în România, m-am întors acasă. Aveai nevoie în viața ta de Dinamo... Sincer, cred că da. Și te-am văzut după toate meciurile, oricât de grăbiți sunt colegii tăi, deși stau și Mister Kopic, stă și Florentin, stau și alți colegi la poze cu suporterii, tu stai mai mult. Când toți ceilalți pleacă, tu tot rămâi până la ultimul din stadion. Păi, sincer, îmi părea rău să fac poze cu 5-6 copii și pe restul 5-6, să-ți dau un număr doar așa, să-i las pe dinafară. Pentru că eu, când am fost mic, nu am avut posibilitatea să merg la foarte multe meciuri de fotbal, cred că am fost doar la unul când eram foarte mic, și nu am apucat să mă duc să fac o poză cu un jucător, sau să îi cer autograful. Și acum mă gândesc din perspectiva mea, ca și cum aș fi eu în tribună și l-aș ruga pe un fotbalist să facă o poză cu mine. M-aș simți, cred, extraordinar. Și de asta nu vreau să ratez pe nici unul, pentru că nu vreau să se simtă cum m-am simțit eu atunci. Erai mic, voiai și tu să mergi la un meci. OK, ești dintr-un oraș mic, nu ai avut posibilitatea să te duci repede, până ai plecat în Italia, mai în stânga, mai în dreapta la o echipă? Sincer, nu prea am avut, am înțeles și motivele și nu am putut să comentez nimic. Am înțeles, atât vreau să zic, am înțeles că nu se poate și mi-am dorit eu să ajung. Mulți mai fugeau de acasă când erau mici, se mai urcau într-un tren. Tu ai fost responsabil? Da, pot să zic că am fost responsabil și foarte cuminte. Dacă mă aude mama... Dar era și greu după să rămânem după meci, fiind orașul meu foarte departe de unde ar fi fost meciul, să zic așa. Deci nu apucam să stau, să cer să fac o poză cu cineva sau un autograf. Mai și rămâneam pe acolo și erau mari probleme. Dar bănuiesc că ai avut niște părinți înțelegători. Ai ascultat din respect, nu din frică. Nu? Sau ambele? Nu, respectul. Respectul pentru mine contează foarte mult. Și puțină frică. Am fost educat bine. Din acei ani din copilărie, până ai plecat, la ce meci ți-ai fi dorit cel mai mult să ajungi și nu ai putut? Mi-aș fi dorit să fiu la un derby când eram mic. Dar, având în vedere că sunt foarte, foarte mulți kilometri până la București, era și greu... Dar uitați că visul mi s-a îndeplinit și am fost pe teren. Ce le-ai spune copiilor care vin alături de voi la stadion și i-ai văzut că te așteaptă acolo entuziasmați? Tu te chinui, iei telefonul, le faci tu, îi ajuți tu cu selfie. Pentru că sunt foarte mulți care stau în telefoane, în tablete și totuși vin noaptea, stau după voi... Îi apreciez foarte mult făcând chestiile astea. Dar aș vrea să le zic cum eram eu când eram mic. Bine, nu am prins o generație foarte mult cu internetul, cu telefonul. Noi încă ne strigam la bloc, ne sunam la interfoane, dacă se nimerea să-l avem la scară. Și știam toți unde suntem, cu mingea-n spatele blocului. Cred că asta lipsește acum: să mai jucăm fotbal în curtea școlii, să ne scoată portarul afară din curte, să nu ne lase portarul sau să strige vecinele: „Plecați la scara voastră și jucați-vă la scara voastră!“. Să punem haine pe jos să facem porți. Chestiile astea lipsesc și eu cred că așa m-am îndrăgostit de fotbal. Nu putea mama să mă bage în casă până nu venea după mine, poate. Și era groasă atunci. Ți-ar plăcea să fii și tu un model pentru cei mici? Sincer, aș vrea să fiu un exemplu. Și sper că sunt un exemplu, dar, în primul rând, pentru copiii din Zlatna. Pentru că îi văd ce mult își doresc să joace fotbal și, pe această cale, vreau să-i salut, pentru că au fost alături de mine la meciul cu U Cluj, la Cluj. I-am auzit. Erau în tribună. Erau foarte, foarte mulți și după meci ne-am întâlnit la autocar. Aș vrea să fiu exemplu pentru ei și de fiecare dată când mă duc acasă încerc să mă duc la antrenamente. Să fac antrenament cu ei. Serios? Ce-ți mai poți dori? Simți că ai reușit în astfel de momente? Mă simt foarte bine. Atât vreau să zic. Mă simt foarte bine și mă bucur că îi văd pe ei zâmbind, chiar dacă au puține emoții, chiar dacă poate înainte m-au mai văzut prin oraș, dar mă simt foarte bine când îi văd că zâmbesc, sau, nu știu, vor să facem o poză. Pentru mine nu contează poza neapărat, dar când îi văd pe ei așa fericiți, n-am de ce să nu fac o poză cu ei. Crezi că ești pregătit mental să nu te pierzi? Sincer, vă zic cu mâna pe inimă, chiar sunt pregătit mental și nu cred că o să fac acea greșeală, să zic așa, să mă pierd. Pentru că am un scop bine stabilit și mentalitatea mea de atâția ani e aceeași.

Când era copil, Andrei Mărginean visa să ajungă în tribune la un derby. Acum, s-a obișnuit să fie pe teren la un astfel de meci

Din curtea școlii, pe stadion. Povestea lui Andrei Mărginean

E plăcut să stai la povești cu Claudiu Micovschi. Prin liniștea și seninătatea lui, întrezărești ani de muncă, de momente departe de casă, departe de câmpia unde a început fotbalul ca o joacă. la 15 ani a plecat de lângă ai lui ca să-și împlinească visul. A stat patru ani în Primavera, a purtat banderola de căpitan la Genoa, a jucat în Serie C, B și A, apoi a revenit în țară, cu toate lecțiile învățate.&nbsp;A adunat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/micovschi-claudiu-14fd147b">26 de meciuri</a> jucate și două assist-uri pentru Rapid în ediția trecută de campionat, iar acum, la începutul celui de-al doilea lui sezon în tricoul Rapidului, se gândește cum ar fi să ia un trofeu.

<h2>„Niciodată nu m-am gândit așa departe”</h2>Claudiu Micovschi n-a visat niciodată să ajungă atât de departe. Nu pentru că n-ar fi crezut în el, ci pentru că, în copilăria lui din Diosig, fotbalul era un lucru firesc, nu o proiecție de viitor. „Ne rugam tot timpul să nu plouă, ca să putem merge la fotbal. Eram de dimineața până seara la fotbal”, își amintește. Când îți petreci copilăria jucând desculț pe câmpie și te duci acasă doar când mama vine după tine cu bicicleta, nu te gândești la tribune pline și goluri importante. Te gândești cum să mai furi cinci minute de joacă. <h2 style="text-align:center;">„Parcă visam când eram în probe la Arsenal. Nu îmi venea să cred ce condiții și ce bază aveau acolo.”</h2> Dar cumva, acel băiat liniștit și serios care n-a stat niciodată „cu copii care făceau prostii”, a ajuns să fie testat de Arsenal, să joace patru ani la Genoa în Primavera cu banderola de căpitan pe braț și să învețe din fotbalul italian că poate enorm. La 15 ani, a plecat singur de acasă. Fără părinți, fără siguranțe, fără garanții. Doar cu munca lui. <h2 style="text-align:center;">„Mi-am făcut bagajul, mi-am pregătit hainele, mi-am luat rămas bun și am plecat.”</h2> Trei ani mai târziu, familia lui avea să-l vadă pentru prima oară jucând în Italia. A dat gol cu Atalanta. „O mândrie. O emoție plăcută.”

A fost căpitan la Genoa, a jucat în Serie B și Serie C, a trecut prin accidentări și nopți în care nu putea dormi, prin orașe în care fotbalul era viață și fiecare rezultat îți schimba traiul: „Când mergea bine, îți ofereau cafea pe gratis, când pierdeam, îmi ziceau de toate.” <h2 style="text-align:center;">„Mă adaptez foarte repede, încerc să fac ce fac și ceilalți, să mă integrez cât mai bine și să mă comport bine cu toată lumea.”</h2> Acum, trăiește în spiritul Rapidului. Se simte parte dintr-un grup care poate trece prin orice. „E cel mai frumos sentiment când joci pe Giulești.” Și chiar dacă a trăit multe, știe că încă nu a trăit tot. „Mi-aș dori din tot sufletul să-mi imaginez cum ar fi să iei o cupă sau campionatul. Ce va fi aici... cred că e ceva de nedescris.”

Primul care a crezut în el? Antrenorul din Diosig, care-i spunea mereu: „Să nu uiți niciodată de unde ai plecat, că tu ești un băiat muncitor și o să ajungi departe.” A ajuns. Dar n-a uitat. Claudiu Micovschi joacă și acum cu plăcerea copilului care se întâlnea cu prietenii pe câmp. Și poate de asta, atunci când fluierul de start se aude, Micovschi se simte acasă. Peste tot acasă. „Ce i-ai spune copilului care nu se gândea la așa ceva și doar juca din plăcere? I-aș spune să creadă în visul lui și să joace din plăcere pentru că fotbalul e frumos.”

După ce a văzut lumi diferite prin fotbal, Mico ne spune într-un interviu exclusiv că nu a uitat niciodată de unde a plecat.

Claudiu Micovschi: „Am fost testat de Arsenal”

ÎNAPOI LA PRIMII PAȘI

Cariera unui fotbalist poate fi redusă la trofee, goluri și alte statistici, în special la final, însă și accidentările joacă o parte importantă dintr-o carieră. Unele dintre ele chiar pot încheia cariere, în funcție de gravitatea lor, însă fac parte din viața unui sportiv, care își asumă acest risc încă din momentul în care decide că vrea să devină profesionist. Vedem trofeele câștigate de jucători, vedem golurile și toate cifrele lor din teren. Vedem și momentul în care aceștia se accidentează, iar în majoritatea cazurilor fericite vedem și momentul în care revin pe terenurile de joc. Ceea ce nu vedem este lupta pe care o duc fotbaliștii pentru a reveni pe gazon, tot ceea ce presupune procesul de recuperare și ce înseamnă să treci printr-o accidentare gravă. Adesea, oamenii judecă prestațiile unor jucători reveniți după accidentări fără să înțeleagă prin ceea ce au trecut ei și care este „teama” cu care se confruntă atunci când revin pe teren. Astfel a luat naștere seria „Înapoi la primii pași”.

<h2>Înapoi la primii pași</h2> Există diferite tipuri de accidentări grave în fotbal, unele pot fi fatale, în cazuri, altele pot încheia cariere, dar ce cele mai des întâlnite țin jucătorul departe de teren o lungă perioadă de timp. În cazul accidentărilor serioase, precum rupturi de ligamente sau fracturi, procesul de recuperare este unul lung, iar majoritatea fotbaliștilor sunt nevoiți să „învețe să meargă din nou”, din propriile relatări. Așa a apărut titlul acestei serii, care este menită să arate tot ceea ce înseamnă o accidentare gravă și întreg procesul de recuperare, prin ochii fotbaliștilor. Astfel, publicul primește acces „în culisele” vieții jucătorului și vede ce înseamnă o accidentare, ce presupune și care este drumul parcurs de acesta până la momentul în care pășește din nou pe gazon.

<h2>Mihai Lixandru: „Am înțeles de ce e atât de gravă această accidentare!”</h2> 03.10.2024. Data pe care Mihai Lixandru nu o va uita prea curând. Atunci, FCSB juca la PAOK în returul din faza ligii în Europa League. În minutul al patrulea de prelungiri ale primei reprize fotbalistul a aterizat greșit după un duel unu la unu și nu s-a mai putut ridica. A ieșit de pe teren cu targa, iar diagnosticul a fost extrem de dur: ruptură la nivelul ligamentelor încrucișate. „A fost o durere foarte mare timp de cinci minute, după care nu am mai simțit nimic. Am întrebat medicul la hotel dacă să pun gheață sau ceva, mi-a spus că nu mă mai ajută nimic, doar bisturiul”, a dezvăluit Lixandru. În momentul accidentării, Mihai Lixandru se afla într-o formă extrem de bună. A ratat apoi două convocări la națională, dar asta l-a făcut să își dorească să revină și mai puternic și într-o formă mai bună decât înainte de accidentare. Lixandru a beneficiat de sprijinul complet al clubului, care l-a susținut financiar, dar și moral în tot acest proces, iar pentru un fotbalist acest lucru este extrem de important. „De când am ieșit din operație și anesteziat, primul cuvânt pe care l-am învățat în italiană a fost ‚dolore’. Asta repetam în continuu, pentru că aveam dureri foarte mari și am realizat de fapt ce s-a întâmplat. Următorul șoc a fost în momentul în care mi-a dat toate bandajele jos și am văzut cicatricea. Acum am înțeles despre ce e vorba și de ce atât de gravă această accidentare”. Interviul complet și drumul spre revenirea pe teren îl puteți vedea în materialul video.

Loc	Club	MJ	DG	P
1	RAP FC Rapid București	3	4	7
2	UCV Universitatea Craiova	3	3	7
3	FAR FC Farul Constanța	3	2	7
4	FCB FC Botoșani	3	4	5
5	UTA UTA Arad	3	1	5
6	UCJ FC Universitatea Cluj	3	2	4
7	FCP Petrolul Ploiești	3	2	4
8	OTE Oțelul Galați	3	0	4
9	FCSB FCSB	3	0	4
10	CFR CFR Cluj	3	-1	4
11	SLO Unirea Slobozia	3	0	3
12	FCA FC Argeș	3	-2	3
13	DIN Dinamo București	3	-1	2
13	FCH AFC Hermannstadt	3	-1	2
15	MGB Metaloglobus	3	-6	1
16	FKCS FK Csikszereda	3	-7	1

superliga 2025

Fotbal

vineri 01 august

sâmbătă 02 august

duminică 03 august

luni 04 august