Metaloglobus

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

FC Botoșani

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

Oțelul Galați

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

FK Csikszereda

Dinamo București

Stadionul Arcul de Triumf

FC Argeș

FC Rapid București

Superbet Arena Giulești

CFR Cluj

Unirea Slobozia

Stadionul Clinceni

UTA Arad

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

FCSB

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

Ana-Maria Popescu

CRONICĂ

În Giulești era așteptat un nou meci cu tensiune ridicată, într-un moment în care fiecare punct conta enorm. Rapid, aflată pe locul 2, la egalitate de puncte cu liderul FC Botoșani, intra în prima etapă a returului cu ambiția clară de a rămâne în fruntea clasamentului, mai ales după ce liderul se împiedicase în duelul cu Farul și un egal era suficient pentru ca echipa bucureșteană să treacă pe primul loc al clasamentului. Rapidul traversa o perioadă solidă, cu rezultate constante și un joc care începea să capete identitate, chiar dacă în ultima deplasare de la Craiova formația vișinie a arătat și semne de slăbiciune, într-un joc în care a fost dominată clar de trupa lui Mirel Rădoi, dar în care a fost egalată la ultima fază. Chiar și așa, suporterii visau din nou la titlu, iar atmosfera din jurul clubului era una de încredere. De cealaltă parte, FC Argeș venea cu un parcurs surprinzător. Cu 27 de puncte și poziționată pe locul 5, echipa piteșteană reușise să se mențină în zona de play-off, dar tocmai intrarea în retur punea presiune suplimentară pe obiectivele reale ale sezonului. Era momentul în care Argeș trebuia să arate ce își dorește cu adevărat: o luptă pentru primele locuri sau o simplă prezență onorabilă în prima jumătate a clasamentului. Orice pas greșit putea însemna pierderea ritmului și alunecarea spre zona de mijloc, unde competiția devine tot mai strânsă. Meciul devenise astfel un adevărat derby al Superligii. Rapid venea cu avantajul terenului propriu și cu o galerie care știa să pună presiune, în timp ce FC Argeș avea de demonstrat că parcursul bun din tur nu fusese întâmplător. Era un duel între două echipe care nu mai puteau să se ascundă. Returul începea, iar fiecare meci avea să impună ritmul pentru următoarele săptămâni, dar și starea de spirit pentru perioada de pauză pricinuită de meciurile echipei naționale. Debutul meciului a arătat din start că se vor respecta calculele hârtiei pentru că gazdele au făcut pressing sus, punând în reală dificultate Argeșul, care a părut că nu se regăsește în primele minute. Chiar și așa, jocul elevilor lui Constantin Gâlcă și-a pierdut din claritatea din săptămânile trecute, pentru că ceva pare că s-a întâmplat în ultima treima a terenului, acolo unde echipa excela în urmă cu doar câteva etape. A fost nevoie să treacă 25 de minute pentru ca Rapidul să ofere prima fază cu adevărat spectaculoasă, moment care a dus și la deschiderea scorului. Christensen l-a găsit cu o pasă solidă pe Koljic, un jucător contestat până nu demult, iar atacantul a reușit o deviere spectaculoasă către Dobre (25). Mijlocașul Rapidului nu s-a pierdut cu firea, a driblat portarul și a trimis mingea în plasă, pentru un gol care a destins rapid atmosfera într-un Giulești care trăiește la maximum fiecare confruntare, dintr-un an în care echipă speră mai mult ca niciodată că poate fi cu adevărat o contracandidată la titlu. Chiar și cu frâna de mână trasă, Rapid putea să se distanțeze la două goluri, înainte de pauză, atunci când Christensen a trimis o nouă pasă de manual, de această dată către Vulturar (36), care nu și-a calculat însă bine pașii și a șutat în plasa laterală, pentru un gol turcesc, care a păcălit pentru câteva clipe inimoșii suporteri ai Rapidului. A fost ultimul moment important al unei reprize în care reușita lui Dobre a consemnat și singurul șut care a fost trimis pe cadrul porții în primele 45 de minute. Bogdan Andone l-a trimis în teren pe Brobbey după pauză, dar atacantul olandez nu l-a impresionat cu nimic pe Sebastian Colțescu atunci când a căzut în careu, în minutul 50, el fiind chiar avertizat de central pentru o simulare. A fost nevoie de aproape o oră de joc pentru ca statistica să se schimbe și în dreptul oaspeților, după ce Caio (56) a sprintat spectaculos în banda dreaptă, a pătruns în careu și a șutat în forță din unghi închis, dar Aioani a reușit să respingă. Meciul a fost rezolvat relativ târziu, în minutul 70, când Pașcanu a trimis o torpilă, de nicăieri, care a luat prin surprindere pe toată lumea, mingea intrând în poartă după ce Lazar a ținut mâna prea moale în momentul în care a vrut să respingă mingea. Chiar dacă Matos a lovit transversala, pentru oaspeți, în finalul meciului, evoluția Rapidului a fost suficientă pentru a-și adjudeca toate cele trei puncte. În final, giuleștenii trebuie să fie mulțumiți. Au făcut un meci bun, în care a avut un ritm alert, chiar dacă la finalizare echipa a avut de suferit. Totuși, formația giuleșteană va privi echipa națională în pauza competițională de pe primul loc al clasamentului, pregătind în liniște ultima parte a campionatului.

Rapid s-a impus în urma joc în care a șutat de doar două ori pe poartă, pe teren propriu, cu FC Argeș și a profitat de înfrângerea celor de la FC Botoșani.

Rapid - FC Argeș 2-0 | Lider solitar

Confruntarea dintre “câinii roșii” și ciucanii lui Robert Ilyes părea una foarte dezechilibrată pe hârtie. Dinamo, cu 27 de puncte acumulate, ocupa locul 4 și părea să fi găsit în sfârșit o linie de clasament care să-i permită să privească cu încredere spre play-off. Echipa arăta mai organizată, mai matură și mai eficientă decât în etapele de început, iar suporterii începeau să creadă că speranțele de a reuși mai mult decât în sezonul trecut nu erau exagerate. Cu un lot stabilizat și cu un joc care dădea semne de consistență, Dinamo pornea ca favorită clară în această confruntare. De cealaltă parte, Csikszereda venea după cel mai slab meci al sezonului, o înfrângere dureroasă cu 3-0 în fața Farului, în care echipa nu reușise să opună nicio rezistență. Cu doar 13 puncte și poziționată pe locul 3 de la coadă, formația din Miercurea Ciuc părea să fi pierdut din energie, din încredere și din claritate în joc. Meciul cu Dinamo venea într-un moment delicat, în care orice punct conta enorm, dar în care adversarul era unul dintre cele mai solide din ligă. Înainte de fluierul de start, atmosfera era încărcată. Dinamo avea șansa să urce pe podium, iar Csikszereda trebuia să evite o nouă cădere liberă. Se simțea în aer că meciul avea potențialul de a fi dezechilibrat, dar și că echipa oaspete putea veni cu o reacție de orgoliu. Totuși, cei care îl cunoșteau cât de puțin pe Ilyes aveau convingerea că Csikszereda, deși afectată de rezultatele recente, nu avea nici cel mai mic gând să renunțe la luptă în deplasarea de la București. Mai mult decât atât, un alt element inedit al meciului a fost că acesta a avut-o la centru pe Iuliana Demetrescu, cea care nu avea deloc să aibă o partidă ușoară. După ce Cîrjan și Soro au arătat rapid intențiile dinamoviștilor în debutul meciului, momentul cheie al partidei a avut loc după primul sfert de oră, când Bloj l-a agățat pe Musi în careu și a fost necesară intervenția arbitrilor din camera VAR pentru ca Dinamo să primească penalty. Cel care a luat pe umerii săi responsabilitatea execuției a fost francezul Karamoko (18), care l-a trimis în colțul opus pe Pap și a deschis scorul în fața unor suporteri plin de entuziasm. Gazdele au profitat din plin de energia din tribune și puteau închide meciul încă dinaintea pauzei, când Musi a pătruns în partea stângă a terenului, dar Soro (37) nu a fost inspirat la finalizare, iar Pap a reușit să limiteze proporțiile scorului. Csikszereda nu a avut prea multe motive de bucurie în primele 45 de minute, oaspeții nereușind să trimită nici măcar un șut pe sau spre spațiul porții lui Roșca. Singurul moment de optimism pentru elevii lui Robert Ilyes a avut loc chiar în prelungirile primei reprize, când ciucanii au scăpat de o eliminare, după un fault al lui Jebari, la care dinamoviștii au cerut cartonașul roșu. Nici pauza nu a adus o energie pozitivă în cadrul echipei oaspete pentru că aceștia au început a doua parte a meciului la fel de timorați, dovadă a faptului că indicațiile de la vestiare au funcționat mult mai bine pentru jucătorii din capitală. La doar câteva momente de la reluare, Musi i-a centrat ideal în fața porții lui Soro, dar cel mai bun om al oaspeților, Pap, a reușit din nou să blocheze in extremis desprinderea pe tabelă a gazdelor. Goalkeeperul celor de la Csikszereda nu a mai avut însă replică, în minutul 50, când Ikoko a pătruns hotărât în dreapta careului, a ridicat mingea pentru același Karamoko, care și-a trecut în cont dubla cu o reluare cu capul care l-a țintuit pe linia porții pe Eduard Pap, care a fost nevoit de această dată să se recunoască învins. Nici măcar după acest moment oaspeții nu au reușit să ofere vreo reacție, pentru că Dinamo a zburdat în continuare în teren și a continuat să își sufoce adversarul, care a înscris pentru un scor de neprezentare, prin Musi (60), care și-a încununat evoluția foarte bună cu un gol extrem de spectaculos, la care l-a driblat pe portarul advers ca în cabina de telefon, într-un spațiu foarte restrâns. Dinamo nu a slăbit ritmul nici la 3-0, pentru că în minutul 82 gazdele au reușit să înscrie și al patrulea gol al partidei, în urma unei faze în care jucătorii lui Kopic au arătat că știu să se bucure din nou de fotbal. Milanov a urmărit o minge care părea pierdută, a reușit să o oprească chiar pe linie, la sacrificiu, Perica a centrat în careu, de unde Soro a reușit, într-un final, să își treacă numele pe tabela marcatorilor pentru un 4-0 mai mult decât convingător. A fost și rezultatul final al unei partidei care a arătat, din nou, toate problemele din jocul ciucanilor, dar și faptul că Dinamo își adună punctele, sârguincioasă, pentru un sezon care ar putea să o readucă în Europa după o pauză îndelungată.

Dinamo s-a distrat pe teren propriu cu Csikszereda și a urcat pe podium, cel puțin până la meciul Universității Craiova.

Dinamo - Csikszereda 4-0 | Fără lesă

Primul meci al zilei de sâmbătă aducea față în față două echipe cu obiective diferite, dar cu aceeași nevoie de puncte. Petrolul, antrenată de Eugen Neagoe, pornea în această etapă cu presiunea barajului care începea să apase tot mai greu în spate. Era la un singur punct de zona roșie, iar orice pas greșit putea însemna o coborâre periculoasă în clasament. Atmosfera din jurul echipei era tensionată, iar suporterii așteptau o reacție, un semn că echipa, care încercase o schimbare la față în ultimele două luni se afla pe drumul pozitiv. De cealaltă parte, Oțelul Galați venea la Ploiești cu ambiția de a rămâne în top 6. Echipa Laszlo Balint ocupa ultimul loc de play-off înainte de fluierul de start, dar avea în spate o serie de urmăritoare care puteau profita de orice ezitare. Meciul se anunța echilibrat, cu două formații motivate, dar aflate în momente diferite ale sezonului. Petrolul căuta stabilitate, Oțelul voia confirmarea că poate rămâne între formațiile care au surprins plăcut în acest sezon. Debutul meciului a reflectat exact starea celor două echipe: prudență, dueluri tari și puține riscuri. Neagoe a mizat pe organizare defensivă, în timp ce Balint a cerut intensitate și presing sus. Se simțea în aer că fiecare greșeală putea cântări enorm, pe terenul “lupilor galbeni”, care nu mai pierduseră în ultimele cinci meciuri oficiale. Gicu Grozav a atras pentru prima oară atenția în minutul 5, cu un șut interesant de la mare distanță, dar mingea a fost respinsă de Dur Bozoancă. Tot Petrolul a fost echipa mai periculoasă în primul sfert de oră, pentru că defensiva Oțelului a bâlbâit o minge în interiorul careului mic, dar în cele din urmă elevii lui Gyuszi Balint au reușit să îndepărteze pericolul, la o fază la care mingea a stat secunde bune în fața porții gălățene, dar ploieștenii nu au avut inspirația necesară pentru a profita de momentul favorabil. Meciul a scăzut apoi mult în intensitate și lupta s-a dus la centrul terenului, unde echipele s-au pierdut într-o luptă surdă, care nu a avantajat deloc spectacolul, într-un duel în care Oțelul a părut că a venit în deplasarea de la Ploiești hotărâtă să se mulțumească cu puțin. Totuși, meciul s-a încins serios în finalul primei reprize, când gazdele au fost la un pas de deschiderea scorului, când același Gicu Grozav (35) a reluat foarte periculos cu capul, dar Dur Bozoancă a reușit să respinsă spectaculos. Faza a continuat, mingea a ajuns la Sălceanu, dar portarul oaspeților a reușit să își blocheze din nou adversarul la o fază la care Petrolul nu avea voie să rateze deschiderea scorului. Gălățenii puteau profita din plin de lipsa de concentrare la finalizare a ploieștenilor, dar Paulinho (38) a ratat incredibil, în situație de unu la unu cu portarul advers, cu doar câteva minute înainte de finalul primei părți. Atacantul oaspeților a scăpat singur pe contraatac, dar Krel l-a citit din timp pe adversarul său și a reușit să îi fure mingea de la gleznă, la cea mai mare ocazie a celor de la Oțelul Galați. “Lupii galbeni” au mai avut o zvâcnire înainte de ultimul fluier al primei părți, dar cele două formații au intrat la egalitate la cabine, după o primă parte în care niciuna dintre cele două echipe nu a reușit să iasă cu foarte multe lucruri în evidență. Dacă Paulinho a ratat o ocazie uriașă în prima repriză, ploieștenii nu au rămas datori, pentru că Dongmo s-a regăsit în poziție ideală, la câteva minute de la reluare. Camerunezul a șutat mult peste poartă dintr-o poziție foarte bună, din centrul careului. Patrick (60) a reacționat pentru gălățeni cu primul șut cadrat pe spațiul porții, cu jumătate oră înainte de final, dar goalkeeperul echipei antrenate de Eugen Neagoe a reușit să îndepărteze pericolul, fără probleme. Cele două echipe au căutat golul victoriei până la final, dar au fost mult prea timide pentru a pune cu adevărat în pericol porțile adverse. În afară de niște șuturi hotărâte de la depărtare, Andrezinho (71) fiind cel mai aproape de gol pentru oaspeți, singurul moment demn de menționat a mai fost șutul lui Sălceanu înainte de final, într-un meci în care cele două formații au fost nevoie să se mulțumească cu un egal care ajută cel mai mult urmăritoarele din clasament.

Petrolul și Oțelul au încheiat la egalitate, 0-0, un rezultat care ajută cel mai mult adversarele celor două formații.

Petrolul - Oțelul 0-0 | Egal pentru urmăritoare

Levente Balint

Dacă Farul nu și-a schimbat din formula de început, Leo Grozavu a făcut câteva modificări față de runda trecută. Experimentatul Țigănașu a revenit pe stânga în locul tânărului Creț. Nerefăcut total, Mailat a rămas rezervă. Chiar și așa, asemeni gazdelor, liderul a avut o abordare ofensivă. Iar prima repriză a fost una ”cu de toate”!

<h2>Vînă, gol pentru Topul anului. Botoșaniul, blocat de Buzbuchi și de propriile erori!</h2>Meciul a început turbulent. Deja din secunda 21, moldovenii au amenințat poarta ”marinarilor”, acțiunea lui Bodișteanu, încheiată cu un șut de la 12 metri fiind blocată de Buzbuchi. Ca-ntr-un meci de box furios, Farul a replicat imediat. După o fază îndelungată, Vînă a marcat minunat cu șut cu stângul, de la 18 metri, la vinclu: 1-0! Era minutul 5 și aveam un gol care va intra cu siguranță în clasamentul celor mai frumoase reușite din 2025!Botoșaniul a încercat să controleze situația, cu Petro și Ongenda activi la mijloc. De altfel, Petro, care la un moment dat avea cei mai buni parametri din partidă, a fost la originea a două uriașe șanse. În minutul 36, a tras tare de la 20 de metri, dar Buzbuchi a respins de sub bară. S-a bătut corner, Petro a reluat spre poartă, dar Buzbuchi și-a salvat echipa incredibil cu o paradă senzațională!Pe contraatac, Ișfan a fost faultat din postură de ultim apărător de Friday (37), fundașul oaspeților văzând ”roșu” direct. Iar pentru ca repriza să fie cu adevărat una de coșmar pentru lider, în minutul 44 Diaw l-a faultat pe Vînă în careu, iar după analiza VAR s-a dictat în mod corect penalty. Larie a transformat pentru 2-0!

<h2>Anestis a oprit un eșec mai drastic</h2>Cu un om mai puțin, Botoșaniul avea nevoie de un miracol pentru a răsturna situația. Moldovenii nu au mai avut nerv, iar Farul a controlat fără dureri de cap restul jocului. Scorul a fost conservat, asta pentru că omul cel mai constant al Botoșaniului, Anestis, a fost la post la fiecare șansă majoră a fariștilor.Ișfan (47) a fost blocat în poziție unu la unu de portarul elen, apoi Vînă (50) a șutat de la 20 de metri pe lângă bară. Anestis a fost inspirat și la încercările lui Tănasă (56), Grigoryan (61) și din nou Tănasă (65).Finalul a fost liniștit, iar pentru ca Botoșaniului să i se demonstreze încă o dată că nicicum nu a fost seara sa, Bordeianu (88) a ratat șansa unui gol de onoare, deși a rămas singur la 12 metri, după o neglijență a apărării gazdelor.<h2>Meciuri solicitante pentru ambele echipe</h2>Un punct în două meciuri, fără gol marcat pentru Botoșani. Sunt mari șanse ca moldovenii să cadă de pe prima poziție după această rundă, iar următoarea etapă o va aduce pe malurile Sitnei pe Dinamo, într-un joc care poate fi un test pentru capacitatea reală a trupei lui Grozavu de a se bate cu adevărat pentru primele poziții.Farul își confirmă, în schimb, ascensiunea, de fapt revenirea în zona Top6. Vedem din nou entuziasmul primelor etape din acest sezon. În plus, se pare că Ianis Zicu a găsit un nucleu constant pe care se poate baza. Dar, și pentru ”marinari” vin două meciuri tari: ”afară” cu Oțelul, acasă cu FCSB, două jocuri care pot defini parcursul viitor al Farului.

Prima parte a fost decisivă. Vînă a deschis scorul cu un gol de generic, iar oaspeții au rămas în inferioritate numerică

Farul-Botoșani 2-0. Liderul își pierde din Vînă

Meciul de fotbal dintre U Cluj si Metaloglobus in Superliga Nationala, la stadionul Cluj Arena, din Cluj-Napoca, vineri 7 noiembrie 2025. © Action Foto / Simion Sebastian Tataru. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

Pentru ”U”, situația devenise iritantă înaintea acestui meci. ”Șepcile roșii” erau singura echipă din Superliga fără vreo victorie acasă în acest sezon. Presiunea era mare, mai ales că, după două victorii oficiale reușite de la instalarea lui Bergodi, ”U” cedase acasă cu 0-2 contra campioanei FCSB. Primul ”11” s-a primenit în vederea acestui meci. Între buturi a revenit Gertmonas, la mijloc a reapărut ”metronomul” Nistor, cel care, din motive medicale, nu mai fusese titular din 29 septembrie.&nbsp; El Sawy a primit și el, din nou, credit.Oaspeții au arătat în ultima perioadă că nu pot fi condamnați deja la retrogradare. Dar, veneau și ei după un 0-2, în cazul lor înregistrat la UTA.

<h2>Nistor a deschis show-ul</h2>”U” n-a stat la povești. Clujenii au trecut repede peste așa-zisa perioadă de tatonare și deja din minutul 5 au pus în pericol poarta oaspeților. Cisse a reluat cu capul din apropiere, dar Gavrilaș a fost la post. Ritmul alb-negrilor a fost prea intens pentru bucureșteni, iar în minutul 10, Lukic a găsit o breșă în zona dreaptă a apărării lui ”Metalo”. Sârbul a pătruns în careu și a întors mingea în centrul careului, iar Nistor, din apropierea punctului de la 11 metri, a trimis în stânga lui Gavrilaș: 1-0.Bucureștenii au părut sedați de controlul impus de gazde, astfel că în minutul 22 o nouă combinație a lui ”U” a creat golul de 2-0. El Sawy a centrat de pe stânga la 17 metri, de unde Nistor a punctat din nou, tot în stânga lui Gavrilaș, cu o execuție de efect. Macalou (23) a ratat din 14 metri, iar El Sawy (25) a nimerit bara. Ocaziile ardelenilor s-au succedat la poarta lui Gavrilaș, astfel că golul lui Bic (38), unul superb, printre cele mai frumoase reușite din 2025, cu un șut de la 30 de metri, a venit logic, pe fondul anemiei lui ”Metalo”.Bucureștenii au încercat să revină înainte de pauză, dar oferta lor a fost palidă. Xg-ul de 0,09 din prima repriză este grăitor pentru apatia ”lanternei”.O parte rea pentru gazde a fost că, pe rând, Mikanovic (29) și Nistor (36) au părăsit accidentați terenul.

<h2>”Metalo” a ”murit” frumos</h2>Spre cinstea ei, ”lanterna roșie” nu a așteptat să treacă timpul pentru a evita un scor rușinos. Bucureștenii au ieșit dezinvolți de la cabine și au furnizat o prestație mai mult decât decentă. Cu apărătorii gazdelor intrați într-o zonă de confort, la adăpostul lui 3-0, ”Metalo” a forțat imediat după pauză. Iar Ely Fernandes a profitat de somnolența clujenilor și, după o cursă de la mijlocul terenului, a punctat de la 10 metri. Tot Ely a tras de la distanță (55), dar Gertmonas nu a avut probleme.Trupa lui Mihai Teja a avut inițiativa, cu ”U” preferând să stea la cutie, pentru a lovi pe contraatac. Însă Lukic și Macalou au tratat fără concentrare șansele de a pune în pericol buturile lui Gavrilaș. Astfel că am asistat la un joc cu multe ”contre”, cu bucureștenii având la final o posesie de 59% pe repriza a doua.Totuși, galben-albaștrii nu au mai avut puterea de a relansa jocul. ”U” a ratat șansa lui 4-1 în minutul 89, când Gavrilaș a parat șutul lui Chipciu din zece metri. Iar scorul final a arătat în cele din urmă just.”U” revine încet spre zona Top6, dar Bergodi mai are câteva lucruri de clarificat. Fluctuațiile din jocuri persistă, stoperii au momente de indecizie, iar în atac ar fi nevoie de mai mult pragmatism. Cât o privește pe Metaloglobus, este clar că are limitele ei, dar merită apreciată pentru fotbalul deschis arătat în multe dispute din acest sezon.

”Șepcile roșii” au obținut întâia victorie acasă din acest sezon, după o primă repriză excelentă

”U” Cluj-Metaloglobus 3-1. Punctele, rezolvate repede

Ionuț Tătaru

ANALIZĂ

Etapa cu numărul 16 începe la Cluj și se încheie la Sibiu, iar derby-ul de clasament al rundei se joacă în Giulești, acolo unde Rapid o întâlnește pe FC Argeș, ambele echipe aflându-se în Top 6. Să vedem pe ce trebuie să stăm cu ochii în această rundă!

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0ggwK12nDK5hLiFVVN2ukXKpFDSwyc32NpjWRSeKepS7Yj7eF8uDYG3nppSduSrvSl

<h2>O altă remiză între Farul și FC Botoșani?</h2>

Farul este una dintre puținele echipe care i-au făcut față liderului FC Botoșani în acest sezon. Nu doar o dată, ci de două ori. Și de fiecare dată, în deplasare. Atât meciul direct din turul campionatului, cât și cel din Cupa României s-au terminat la egalitate. În ambele ocazii, 1-1. Acum, echipa lui Leo Greozavu trebuie să facă față constănțenilor la Ovidiu, iar moldovenii nu vor avea o misiune ușoară, pentru că băieții lui Ianis Zicu vin după două victorii fără gol primit: 2-0 cu CFR Cluj și 3-0 cu Csikszereda. Însă moldovenii sunt neînvinși în duelurile directe din decembrie 2022.

<h2>Rapid ar putea avea o altă șansă de a urca pe primul loc</h2>

Pentru că FC Botoșani are o deplasare dificilă, Rapid ar putea beneficia de o altă oportunitate de a deveni liderul campionatului. Giuleștenii sunt gazde pentru revelația FC Argeș, care, până acum, a pierdut în deplasare doar cu formații de pe podiumul Superligii. Adică actualul lider și Universitatea Craiova. Piteștenii nu au luat gol în patru dintre ultimele cinci partide în care au fost oaspeți în Superliga, în timp ce băieții lui Costel Gâlcă au înscris de șapte ori în precedentele două jocuri de pe teren propriu. Un alt argument pentru a ne aștepta la un meci bun.

<h2>Debutul oficial al lui Pancu la CFR Cluj</h2>

Daniel Pancu a văzut din tribună eșecul alb-vișiniilor din Gruia cu Dinamo, dar a trăit meciul ca și cum s-ar fi aflat pe bancă. În acest weekend, fostul selecționer al Naționalei U21 va debuta oficial ca antrenor al ardelenilor, într-un duel al suferinței. CFR, care are trei înfrângeri la rând și e pe loc de baraj (13), merge la Clinceni pentru partida cu Unirea Slobozia, echipă care a pierdut de fiecare dată în ultimele patru runde.

<h2>Cât va conta consumul fizic și mental din Europa pentru Craiova și FCSB?</h2>

Cele două reprezentante ale României în competițiile UEFA au avut prestații solide în deplasare, dar numai Universitatea Craiova a obținut un rezultat bun: 1-0 cu Rapid Viena, în Conference League. Cu moralul la cote înalte după succesul din Austria, oltenii vor reveni pe ”Oblemenco” pentru duelul cu UTA, echipă pe care nu au reușit să o învingă în tur, deși au condus cu 3-0 la Arad. Băieții lui Mirel Rădoi par să fi depășit momentul delicat, lucru care s-a văzut și în remiza cu Rapid (2-2), din runda trecută, partidă în care gruparea din Bănie a obținut poate mai puțin decât ar fi meritat. Acum, alb-albaștrii vor să-și reafirme ambițiile în lupta pentru titlu, iar un succes este esențial pentru asta. Rămâne de văzut cum se vor recupera după confruntarea de joi seară. Un discurs valabil și pentru FCSB, care, chiar dacă a pierdut în Elveția, 1-3 cu Basel, în Europa League, nu a jucat deloc rău, mai ales că adversarii au avut superioritate numerică încă din minutul 12. Darius Olaru, jucătorul etapei trecute, a confirmat revenirea de formă cu un gol senzațional și e pregătit să-și conducă echipa spre un nou succes în Superliga. Campioana merge la Sibiu, unde o va întâlni pe Hermannstadt, penultima clasată și echipă cu cinci eșecuri la rând. Dar elevii lui Marius Măldărășanu au pus mereu probleme roș-albaștrilor. În tur a fost 1-1, iar deținătoarea titlului este fără victorie în ultimele trei dueluri directe.

Cu Ochii pe Radoi_Superliga Insider_Video WEB Thumbnail.jpg

<h2>Mai poate Csikszereda să o surprindă pe Dinamo?</h2>

În tur, la debutul său absolut în Superliga, Csikszereda a fost aproape de o mare victorie. Ciucanii au condus-o cu 2-0 pe Dinamo după mai puțin de un sfert de oră de joc, dar, până la urmă, alb-roșiii au revenit și au salvat un punct. Un rezultat oricum remarcabil pentru o echipă aflată la primul meci din istoria sa în prima ligă. Cumva, datele problemei nu sunt diferite nici acum. ”Câinii” sunt favoriți, nu doar datorită istoriei și clasamentului, ci și pentru că <a href="https://www.superliga.ro/articole/kopic-cinci-motive-pentru-care-dinamo-a-devenit-din-nou-o-echipa-de-temut-0244083c">formația lui Kopic a dovedit că s-a transformat în una dintre forțele campionatului</a>. În plus, bucureștenii vin după extraordinara revenire din finalul partidei cu CFR Cluj, în timp ce nou-promovata a pierdut clar la Ovidiu în runda trecută (0-3), după opt etape fără eșec. Va fi interesant de văzut dacă ciucanii îi pot lua din nou prin surprindere pe dinamoviști.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02kofnLqjPJB3ShQioBW79FJRfdeDeexVEckXVHqZYXF69wk1oPZo4K2pynjSgNjfXl

<h2>U Cluj încearcă din nou să câștige un meci acasă</h2>

Pare incredibil, dar Universitatea Cluj încă nu a câștigat acasă în actuala ediție de campionat. ”Șepcile roșii” au obținut doar 4 puncte în partidele de pe teren propriu, în care au înscris numai patru goluri. Așa se explică clasarea abia pe locul 11 la finalul turului din sezonul regular. Ardelenii au însă o șansă mare de a pune capăt acestei serii negative. În deschiderea etapei a 16-a, pe Cluj Arena vine ultima clasată, Metaloglobus, echipă care în duelul direct din tur a cedat fără drept de apel (1-4). În ciuda ușorului reviriment din ultima vreme, bucureștenii au luat numai două puncte din deplasare, astfel că pentru clujeni nu prea ar exista scuze în cazul unui alt meci fără victorie în fața propriilor fani.

<h2>Petrolul - Oțelul e un meci mai interesant decât pare la prima vedere</h2>

Despărțite de șase locuri și 8 puncte, Petrolul și Oțelul sunt totuși două dintre echipele în formă ale campionatului. Sub conducerea lui Eugen Neagoe, ploieștenii au ieșit pentru moment din zona periculoasă a clasamentului, având patru meciuri la rând fără înfrângere în Superliga, interval în care au primit un singur gol. De cealaltă parte, Oțelul a câștigat în trei dintre ultimele patru runde și, poate mai important, a legat două victorii în deplasare, marcând în total de șapte ori, și se găsește pe loc de play-off. Sunt destule coordonate pentru o confrunatre care să nu fie deloc banală.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0NtFFCc1LeWpnMWWorhHEkEAac6FQp6VLAjqrWDk9EmW9uYDi7n1tbgXwwv5ntEMal

Înaintea ultimei pauze internaționale din 2025, în Superliga începe returul sezonului regular

Lucruri de urmărit în etapa a 16-a din Superliga

INTERVIU

Inițial, a fost un specialist al promovărilor. Acum, a devenit omul providențial al celor de la Metaloglobus. A marcat golul prin care bucureștenii au ajuns în premieră în Superliga, apoi le-a adus primul punct și prima victorie în actuala ediție de campionat. Iar victoria nu a fost una oarecare, ci chiar împotriva campioanei FCSB. Povestea lui Huiban a început la joaca din fața blocului și s-a dezvoltat odată cu trecerea timpului. Iar ”întâlnirea” cu Ryan Giggs l-a făcut să aleagă și numărul pe care îl poartă pe tricou. Ai ales să joci cu numărul tău pentru că are o semnificație anume? Da. Este o poveste în spatele acestui număr de care m-am atașat de-a lungul timpului. Când eram mic, primul meu antrenor de la copii și juniori ne-a prezentat o casetă cu Ryan Giggs, care explica copiilor din academie, din Academia lui Manchester United, diferite tehnici de lovire a balonului, de a dribla, și, practic, Giggs fiind „primul meu antrenor”, a rămas așa. El avea numărul 11 și am preluat și eu și am încercat pe la fiecare echipă să joc cu acest număr. Simți că ai preluat ceva și de la stilul lui de joc? Da, da, da, pot juca și-n bandă, și el fiind jucător de bandă, am preluat anumite mișcări de la el. Dacă ar trebui să vorbești 30 de minute despre orice alt subiect în afară de fotbal, ce subiect ai alege? Despre pregătire mentală. Și care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da fotbaliștilor? Să nu neglijeze această pregătire mentală. Este ceva cu care m-am confruntat și eu de-a lungul timpului. Este nevoie de educație pe partea asta și de multă conștientizare și introspecție. Neglijăm de multe ori. Ne uităm doar la partea fizică, la tactic, la chestii care se văd la suprafață, dar în spate sunt multe lucruri care trebuie rezolvate. Practic, de la mindset pleacă totul, de acolo pleacă. Foarte mulți se pierd pe drum din cauza asta. Și nu că nu au talent, dar nu sunt educați în sensul ăsta. Renunță foarte repede. Ce sfat le-ai dat tu, fiind mental coach, să zicem, jucătorilor tineri din Superliga? Le-aș da exact acest sfat, să se preocupe și de partea asta, mentală, nu doar de antrenamentul fizic și cel de recuperare, pentru că este foarte important, consider eu, un ghidaj corect al sportivului, deoarece în viața de sportiv ne întâlnim cu multe momente tensionate, relația cu oamenii suferă, relația de acasă, obiceiurile. Cred că e nevoie de un ghidaj și pe partea aceasta. Ai avut un moment anume în cariera în care tu ai simțit nevoia de acest ghidaj? Da, am avut un moment. În 2018, când eram la Snagov, am mers la un mental coach și m-a ajutat foarte mult, mi-a schimbat mult perspectiva asupra lucrurilor și într-un timp foarte scurt au apărut și rezultatele. De atunci am menținut acest mindset, m-am antrenat mental în toată această perioadă și mi s-au întâmplat lucruri extraordinare. Consideri acum că mintea ta îți e de multe ori dușman sau de cele mai multe ori prieten? De multe ori este dușman, dar reușesc să o echilibrez. Mai multă emoție e dușman, pentru că acționăm impulsiv. Și mintea, într-adevăr, îți fuge în diferite direcții, dar este normal. Avem foarte multe gânduri într-o zi. Important e cum ne echilibrăm din acest punct de vedere cu alte gânduri pozitive. Nu zicem să le neglijăm pe cele negative, le schimbăm cu unele pozitive. Vreau să te întreb dacă ți-amintești, apropo de gânduri, care erau gândurile tale în copilărie despre fotbal? Cât de departe mergeau ele? Da, îmi doream foarte mult să devin fotbalist. Era visul meu de mic, de când ne adunam în fața blocului și jucam „victorie”, așa se numea la noi, în zona mea de unde sunt, din Bârlad. Era un portar care arunca pe spate, erau două echipe și jucam în fața blocului la o singură poartă. Încă de atunci îmi doream, visam să ajung fotbalist. Am și un tatuaj pe mână cu o poză exact de la 10 ani, când stau cu o minge în mână. Am știut ce vreau de mic, am știut ce-mi place. Am avut un vis de a ajunge fotbalist și am reușit. De ce a fost acesta visul tău? Asta vedeam și noi la televizor când eram mici. Era echipa națională, atunci erau Hagi, Dan Petrescu, era o generație extraordinară când eram eu mic. Eu sunt născut în '90. Pe la 7-8 ani am început și eu să văd lucrurile astea. Așa începe totul, în fața blocului. Cred că de acolo pleacă totul și după aia „sky is the limit”. Dacă te-ai întoarce acum la 7-8 ani și i-ai spune copilului Dragoș unde ai ajuns acum, ce crezi că nu ar crede? Nu ar crede că am bătut-o pe FCSB cu Metaloglobus, cu cel mai mic buget. Nu știu dacă ar crede asta, dar cu siguranță acum, privind de în urmă și având mintea de acum, aș încuraja pe toată lumea să viseze, pentru că este foarte frumos să visezi și să îți pui obiective înalte, să ai visuri mărețe. Dar cumva, fără a fi frustrat că nu le îndeplinești sau ceva.

Poți să spui că tu ai promovat de mai multe ori până la visul tău, nu? Da, exact. Am promovat de mai multe ori. Poți să ne spui un pic despre aceste promovări? Prima mea promovare a fost din liga a treia în liga a doua, a fost la FCM Bacău. Cred că aveam 20 de ani atunci, 19-20. Am jucat foarte puțin atunci, dar am participat și eu activ la ea. A doua promovare a fost la Târgu Mureș și a fost una din liga a doua. A fost o perioadă foarte frumoasă pentru mine, cu o echipă foarte bună, cu ASA Târgu Mureș, care ulterior s-a bătut pentru câștigarea campionatului. După Târgu Mureș, am fost la Sepsi, în liga a treia. Am luat o decizie de a coborî două eșaloane pentru a promova în liga a doua cu Sepsi. Am reușit să o fac în anul acela și imediat am promovat apoi din liga a doua în Superliga cu Sepsi. Am avut un an senzațional, după care am fost la CSA Steaua, am promovat din liga a treia în liga a doua. Și am ratat vreuna? Cred că mai e una. Cea cu Metaloglobus, anul trecut, cea mai frumoasă din punctul meu de vedere.

Ce a fost în mintea ta atunci când ți-ai dat seama că tu ai reușit pentru Metaloglobus o promovare istorică? Pe moment, a fost ceva extraordinar. Un extaz și o împlinire a tuturor lucrurilor pe care le-am făcut, dar nu știu cum să vă spun că e o chestie de feeling. Am simțit și am vizualizat aceste momente încă de când am ajuns la baraj. În play-off, eram puțin mai rezervați, mai ales că începusem un pic greu play-off-ul, cu patru înfrângeri. Dar când am ajuns la baraj, am avut o energie fantastică, ca și grup, ca și echipă. Era în aer să promovăm. S-au legat toate lucrurile astfel încât să reușesc să marchez eu două goluri în ambele meciuri, goluri decisive. Când te gândești la cele două meciuri, ai o imagine care va rămâne cu tine pentru toată viața? Da, clar. Returul, momentul golului ăla este... Așa a fost să fie și cumva am atras lucrul ăsta, pentru că în minutul 68, și acum îi spun lui Milea, a avut o ocazie singur cu portarul și mă rugam să dea gol, dar a dat peste poartă. Iar în minutul 85 am dat eu gol din degajarea lui Gavrilaș, i-a căzut în cap mingea lui Bordeianu. Am reușit să o ridic peste și așa am reușit să dau gol. E ceva extraordinar. Greu de descris așa în cuvinte. Tu, atunci în drumul spre poartă în careu, înainte să tragi la colțul lung, te-ai gândit „asta e!”? Da, am simțit-o. Am și crezut în mingea aia. A fost o degajare simplă, pur și simplu. N-a fost nimic lucrat sau construit. A fost o degajare, am urmărit mingea, am încercat, am crezut în ea până la capăt și nu aveam cum să ratez. Aveam o energie prea bună. Și primul gând după care a fost? Extaz. Nici n-am mai conștientizat că îmi dau tricoul jos, că îmi iau galben. Pur și simplu, simțeam și energia din tribune. A fost momentul cu impact emoțional foarte mare. Energia din tribune, părinții erau în tribune, mama era în tribune, fratele... Erau toți acolo. A fost ceva extraordinar. După meci ai spus că victoria este dedicată lui Luca (Manolache - n.r.) și că faptul că nu mai e între voi v-a întărit. Cum ai simțit la nivelul echipei această schimbare la nivel emoțional? Da, a fost un moment foarte greu pentru noi ca și grup, ca și echipă. Acum fiecare a fost afectat mai mult sau mai puțin, în funcție de tăria fiecăruia și relația pe care o avea cu el, dar nu are cum să nu te miște, să nu simți empatie pentru așa ceva. A fost, într-adevăr, ca și consolidarea grupului, un moment important care s-a petrecut. Fiecare meci l-am jucat și pentru el, pentru că își dorea foarte mult să joace și el, să facă ceea ce-i place. Știm prin ce a trecut, a avut un an foarte greu, de când a descoperit această problemă pe care a avut-o. Am jucat mereu cu el în minte. Te mai gândești la el? Da. Înainte de meciuri sau când? Nu, nu înainte de meciuri. Așa, random, îmi vine imaginea lui. Mă mai gândesc și în momente când sunt nervos sau sunt un pic dezechilibrat emoțional și poate nu-mi ies anumite lucruri și mă gândesc că Luca și-ar fi dorit doar să fie pe teren sau să fie așa și eu mă supăr pentru niște chestii care nu au așa mare importanță. Așa pun lucrurile în balanță. Asta voiam să te întreb, dacă ți-a schimbat perspectiva asupra vieții. Da, mi-a schimbat-o. Am mai trăit în trecut așa o experiență neplăcută, când eram la lotul național. Un fost coleg de-ai mei a murit, un portar, Iatan îl chema. Însă nu am fost atât de direct implicat. S-a întâmplat la echipa lui de club, eu eram la alt club, ne întâlnisem doar de câteva ori la lotul național și nu am conștientizat așa mult. Dar acum, fiind direct implicat și trăind alături de el și bucurându-te, fiind azi lângă mine și mâine, nu, a fost ceva cu puternic impact emoțional pentru mine. Mi-a schimbat perspectiva asupra vieții. Clar, trebuie să ne bucurăm pentru sănătatea pe care o avem și restul cred că sunt adiacente, mai puțin importante. Și acum ce poți să zici că te bucură cel mai mult din viața ta? Asta mă bucură cel mai mult, spun mereu să ne bucurăm că suntem sănătoși. Ne facem șapte mii de planuri, ne gândim în toate direcțiile și neglijăm cumva sănătatea. Și în momentul în care nu suntem sănătoși, o singură problemă mai avem, să ne facem bine, nu mai contează nimic, planurile pe care le-am făcut, obiectivele pe care le-am propus, și să te bucuri de viață, efectiv, pentru că pentru asta este viața, să o trăiești și să te bucuri de ea. Cred că asta vrea toată lumea, să se simtă bine. Trebuie să trăim un pic mai conștient de lucrurile astea. Presa te-a numit pe tine eroul promovării, corect? Da. Tu cum te-ai numi? Privind așa în spate la traseul tău, cum te-ai numi? Eu am spus și după meci, nu mă consider erou, ci doar omul potrivit la locul potrivit cred că am fost. Tocmai ce îți povesteam mai devreme că a avut Milea ocazia respectivă și am zis gata, să încheiem meciul acolo, dă gol și după aia ne apărăm și nu știu ce fac, mănânc pământul, dar nu ne mai dau ăștia gol. De aia spun că lucrurile astea le-am atras prin tot ce am făcut de-a lungul anilor, faptul că nu am renunțat niciodată, faptul că am fost disciplinat, am muncit. Nu e nimic întâmplător în viață. De aia spun că nu trebuie să renunțăm niciodată la visul nostru, să luptăm pentru el, să fim perseverenți. Cred că asta am făcut.

Deci nu ai vrut niciodată să renunți la fotbal? În anumite circumstanțe am fost aproape, circumstanțe personale, dar mă bucur enorm acum că nu am făcut-o. Este o lecție pentru mine, în momentele în care am fost aproape să renunț și nu am făcut-o. Asta pentru că mintea îți juca feste? Nu. Pentru că am fost influențat într-o anumită măsură. Pierdusem controlul ăsta, autocontrolul, practic, și ceea ce îmi doream eu, de fapt, nu-și doreau și alte persoane și a trebuit să renunț la ceva. Și n-am renunțat la fotbal, se pare. Și am făcut bine, se pare. Ai făcut bine pentru că ai fost din nou omul potrivit la locul potrivit și în meciul cu FCSB, meciul despre care micul Dragoș n-ar crede că a fost victorie, nu? Cum a fost momentul acela pentru tine? A fost un moment emoționant, pentru că la fiecare penalty am emoții, dar mi le controlez. N-ai cum să nu ai emoții. Niște emoții tot ai, dar e important să le controlezi. Și cu atât mai mult pentru că ratasem etapa anterioară, ratasem penalty la Galați, al doilea penalty al meu ratat din carieră, din toate penalty-urile. Și era un pic de presiune pe mine, cu atât mai mult că era și în fața campioanei. Îmi doream mult să marchez. M-am pregătit foarte mult pentru momentul ăsta, înainte de meci cu vreo două zile, mental mi-am pregătit cumva execuția. Execuția de penalty. Da, execuția de penalty. Mi-am pregătit-o, l-am urmărit și pe Târnovanu. Îl știam, îl știam dinainte, dar am urmărit, m-am pregătit și eu mental și emoțional și am reușit să înscriu golul victoriei. Te-ai uitat în ochii lui înainte să lovești? Nu, nu m-am uitat. M-am uitat foarte puțin înainte. Eu am această tehnică de a mă opri și doar atunci mă opresc un pic și mă uit și îl direcționez către o zonă și încerc să dau în partea cealaltă, dar acum am ales o execuție mai sigură pe centru. Cum te face să te simți faptul că ai adus prima victorie din istoria Metaloglobusului în Superliga? Mândru. Mă face să mă simt mândru, de ceea ce am realizat personal și ca grup. Bineînțeles, stau și mă uit mereu în urmă, unde eram acum trei ani, dacă tot vorbim de Metaloglobus. Acum trei ani ne băteam la barajul pentru retrogradare, cu Progresul Spartac, și a fost un moment extraordinar, tensionat, să te bați la retrogradare este ceva greu de gestionat. Așa că-i înțeleg și pe cei de la Iași că a fost, fiind și o ligă superioară, greu psihologic. Noi n-aveam nimic de pierdut efectiv, doar de câștigat. Mereu stau și mă uit în urmă unde am fost și unde sunt și sunt mândru de ceea ce am realizat. Și dacă ar fi să alegi cel mai frumos gol pe care l-ai marcat în ultimii ani, putem să zicem că și cel cu Hermannstadt este pe listă? Da, este pe listă. Pentru că are și semnificație aparte. Este primul meu gol în prima ligă. A reușit să aducă și un punct echipei, ceea ce e extraordinar. Primul punct din istorie, deci nu numai istorie, totul e istorie de acum încolo. Iistorie pentru mine, istorie pentru Metaloglobus. Este unul din cele mai frumoase goluri, cu atât mai mult că este în Superliga și are o conotație mai importantă. Te-ai gândit ce ai putea să mai bifezi pe lista asta de istorie? Da. Eu mi-am propus la începutul campionatului și am spus că îmi doresc să marchez 10 goluri în acest campionat. Sunt pe drumul cel bun momentan. Nu mă abat de la acest obiectiv, bineînțeles. Iau meci cu meci. Acum am 4 goluri, îl urmăresc pe al cincilea, până la 10.

Huiban, Dragos

Dacă ne ducem așa puțin la extreme, care poți să zici că a fost cea mai mare reușită care ți-a produs cea mai multă bucurie și cel mai mare regret care ți-a produs cea mai mare tristețe? Cea mai mare bucurie e clar acum, promovarea cu Metaloglobus. Ca și tristețe nu am fost niciodată un tip la extreme, să fiu super fericit sau super trist. Chiar am fost echilibrat și sunt în continuare echilibrat. Nu fac mare petrecere dacă se întâmplă ceva extraordinar, ci mereu îmi caut noi țeluri. Da, mă bucur, bineînțeles, dar mă bucur mai mult în interior, nu exteriorizez neapărat. Asta ne întrebau și după meciul cu FCSB. „Cum e? Cum v-ați bucurat?” Păi, nu știu, a fost așa o bucurie mai interioară, mai reținută. Ne-am bucurat, bineînțeles, suntem mândri, suntem împliniți că am reușit lucrul ăsta, dar nu să ne exteriorizăm, să ne aruncăm, să facem tumbe prin vestiar sau ceva de genul ăsta. Dar chiar cred că ai zis la un moment dat că „noi am cam uitat cum să ne bucurăm”. Păi da, a fost. Am avut o perioadă în care am pierdut foarte multe meciuri la rând și le-am pierdut mai mult pe neatenții și greșeli personale, care se puteau regla. Puteam să avem mai multe puncte, că ne bucurăm de fotbal și acum, dar îți trebuie și niște rezultate ca să îți dea încredere că faci ceea ce e bine și cred că asta am făcut acum. Culegem și noi puțin roadele muncii de până acum. Vreau să te mai întreb de ce vrei să te faci mental coach în continuarea carierei? Vreau să profesez în domeniul acesta pentru că am testat chestia asta pe mine în primul rând, știu ce beneficii mi-a adus un mental coach în viața mea. Știu cum mi-a schimbat perspectiva, nu doar din punct de vedere profesional, ci și personal. Am lucrat foarte mult pe partea asta de dezvoltare personală în ultimii ani. Și este clar că trăim într-o lume destul de instabilă și emoțional, fără o direcție clară. Lucrurile se întâmplă pe pilot automat, vedem niște lucruri la cineva, așa trebuie să fie. Nu avem mai multe perspective asupra unor situații cu care ne întâlnim, nu doar în fotbal, ci și în viață. În primul rând, m-a ajutat pe mine chestia asta, ca om și ca fotbalist profesionist. Asta vreau să dau și eu mai departe, în special tinerilor. Și eu mi-aș fi dorit poate să cunosc un mental coach la 20 de ani, să mă ghideze mult mai bine și să-mi deschidă poate mintea mult mai bine din anumite perspective. Poate progresul meu ar fi fost mult mai mare. Nu vom ști asta, dar eu așa consider că un mental coach și pregătirea mentală, antrenamentul mental e la fel de important ca antrenamentul fizic, tactic. Ar trebui să facă parte din programa sportivă. Ziceai de tineri mai devreme. Ce-ai vrea să preia de la tine și ce-ai vrea să nu preia? Aș vrea să preia disciplina mea, perseverența mea, calmul meu, echilibrul meu. Astea sunt niște lucruri pe care aș vrea să le preia cineva. Ce n-aș vrea să preia? Accidentările mele, poate. Nu, glumesc! Eu încă învăț, nu mă consider mai presus de alții. Am și eu momentele mele de nervozitate, îmi pierd și eu câteodată echilibrul acesta emoțional, doar că cred că asta e diferența că mă pun repede pe picioare și rezolv acea problemă. Nu o țin în mine și încerc să acționez diferit după și într-un mod pozitiv, un mod constructiv. Simți că e ceva ce n-ai învățat până acum și că ai vrea să înveți? Da, sunt multe lucruri pe care aș vrea să le învăț. Încă învăț. Înveți toată viața, efectiv. Cred că avem de învățat toată viața. Nu știu ce ar putea fi. Cred că experiențele noastre, în prezent și viitor, astea ne vor învăța cel mai bine. Și asta, poți să îi spui cuiva ceva, dar câteodată trebuie să treacă persoana respectivă prin acea experiență să înțeleagă mai bine. Ideal ar fi să învățăm din experiențele altora, dar nu prea se întâmplă. Ziceai că ai tatuajul pe mână cu tine copil. Voiam să te întreb dacă ar fi să-ți faci un tatuaj după ultimul an și după tot ce ai trăit în ultimul an cu Metaloglobus, ce tatuaj ți-ai face? Mi-aș face o echipă unită. O echipă strânsă în vestiar, toată lumea unită. Așa sunt ședințele noastre dinainte de meci. O echipă unită și suntem cam aceiași băieți de mult timp și am creat o legătură puternică între noi. Ce ai vrea să se spună despre Dragoș Huiban la finalul acestui sezon de Superliga? Aș vrea să fiu un exemplu pozitiv. Nu am renunțat niciodată la visul meu. Nu mi-am dezvoltat adevăratul potențial. Dar indiferent de vârstă sau moment sau echipă, dacă faci lucrurile cum trebuie și ai o mentalitate corectă și o direcție corectă, lucrurile bune îți vin până la urmă.

La 35 de ani, Dragoș Huiban trăiește cea mai bună perioadă din cariera sa de fotbalist

Omul marilor momente pentru Metaloglobus: „Sunt mândru de ceea ce am realizat”

Se anunța una dintre marile promisiuni ale fotbalului românesc. Mircea Rednic îi oferea debutul în prima ligă la doar 16 ani, dar o serie de accidentări grave i-au deraiat cariera. Nu a renunțat însă, a reușit să revină de fiecare dată și azi este o piesă importantă la revelația FC Argeș, nou-promovata care este pe loc de play-off. Robert Moldoveanu a vorbit cu superliga.ro și ne-a spus povestea lui. O poveste despre dorință, putere de revenire și visuri curajoase. Care e prima ta amintire cu fotbalul? Păi, și acum am acasă poza când m-a dus tatăl meu în prima zi la fotbal. Câți ani aveai? Patru ani și jumătate. Și tu i-ai spus tatalui tău să te ducă sau a fost din inițiativa lui? A fost din inițiativa lui, pentru că mă vedea că mă jucam foarte des cu mingile, spărgeam lucruri prin casă și a decis să mă duc la fotbal. Și cum a fost prima zi la antrenament? Atunci nu realizam, era doar o joacă, dar pe parcurs totul a devenit cel mai frumos lucru pentru mine. Care a fost cel mai bun sfat primit de la un coleg de echipă? Să nu cedezi niciodată. Și poți să ne spui și cine ți-a zis asta? Prietenul meu cel mai bun, Ricardo Grigore. De ce Balon și nu Minge? Pentru că atunci când eram copii, eram mai plinuț și Ricardo Grigore mi-a spus că arăt ca un balon și așa mi-a rămas ”numele” de la vârsta de șase ani. Și atunci a început și prietenia voastră, să înțeleg. De când îl știi? Din prima zi, de când m-am apucat de fotbal. De la patru ani și jumătate. În 2015 ai fost promovat la echipa mare a lui Dinamo de Mircea Rednic, corect? Da. Poți să ne spui dacă mai ții minte ce făceai în ziua respectivă, când ai aflat că vei fi chemat la echipa mare? Păi, a fost un moment foarte greu pentru mine pentru că venisem după prima operație și începusem antrenamentele la echipa mare și când mi-a spus domnul Rednic că o să debutez a fost cel mai frumos cadou și vis pentru mine. Cum au fost momentele acelea înainte de debut, când erai în vestiar cu colegii? Foarte mari emoții, dar până la urmă, când am intrat pe teren, au dispărut. Era și Rici atunci lângă tine? Nu, încă nu venise la echipa mare. Și ai avut un coleg care te-a ajutat să te adaptezi mai mult decât ceilalți? Da, mai mulți colegi în perioada aceea mă ajutau cu sfaturi, erau foarte aproape de mine și m-a ajutat foarte mult acest lucru. Aveai 16 ani și 4 luni când ai debutat. Ce înseamnă pentru un jucător atât de tânăr să joace cu o emblemă atât de puternică pe piept? Pentru orice jucător cred că este cel mai frumos moment din carieră, pe care nu o să-l uite niciodată și nu cred că există sentiment mai frumos. Robert, cine a crezut prima oară în tine și în talentul tău? Păi, prima dată antrenorii de la juniori, de la Dinamo. Vreau să le mulțumesc domnului Gabriel Preoteasa și lui Cătălin Bârlenu pentru încrederea care mi-a oferit-o. Și după aceea, când am făcut pasul la echipa mare, domnul Stoican. Ai un anumit moment sau o anumită frază care ți-a rămas în minte din interacțiunile cu acești antrenori? Ceva ce te-a marcat? Faptul că mă apreciau foarte mult, pentru că mă antrenam 100% la fiecare antrenament și dădeam totul pe teren. Vreau să fac o scurtă recapitulare. Ligamentele încrucișate și meniscul rupt la piciorul drept. Meniscul rupt la piciorul drept a doua oară. Ligamentele încrucișate anterior și posterior rupte precum și meniscul de la piciorul stâng. Și colateralul. Sunt curioasă ce doare cel mai tare? Durerea respectivă sau faptul că din nou ți se întâmplă? Ambele sunt dureroase. Durerea pe moment, dar după aceea durerea pe termen lung, pentru că este foarte greu să revii după o astfel de accidentare. Trebuie să stai câte 6-7 ore la recuperare, să poți să te recuperezi și psihic trebuie să fii foarte puternic. Ce-ți spuneai, apropo de psihic? Ce-ți spuneai în acele momente în care erai din nou la recuperare, din nou cu durerile acelea de la recuperare? Îmi spuneam singur că nu trebuie să renunț, să muncesc în continuare și eu sunt foarte conștient că trebuie să joc fotbal, orice mi s-ar întâmpla. Și plus că după aceste trei operații, după ce credeam că totul s-a terminat, a mai apărut o operație, m-am operat la gleznă și atunci am stat 9 luni. Și asta a fost cea mai grea pentru mine, pentru că a fost recuperarea mult mai grea. Am tras foarte mult, mă antrenam și după antrenament plecam în cârje acasă. Și jucam numai cu injecții în picior, a fost foarte grea acea perioadă. Cum ai trecut totuși peste? Și te gândești că te trădează corpul sau te gândești că o să mă ajute să trec și de data asta? Eu sunt un om pozitiv și mereu am gândit că orice mi s-ar întâmpla pot să trec peste. Te-ai gândit vreodată că nu o să mai poți juca și cine vei fi dacă nu vei juca? Niciodată nu m-am gândit la acest lucru și nu vreau să mă gândesc. Ai vreun moment din perioada respectivă, alături de o persoană care ți-a fost aproape și simți că a contat enorm pentru tine? În primul rând, familia care m-a susținut tot timpul. Vă dau un exemplu. Am plecat în Turcia și i-am spus mamei mele să stea acasă, că nu vreau să vină să mă vadă suferind. Și când m-am trezit din operația aia, ea era deja acolo și pentru mine astea sunt momentele frumoase în viață. După ce ai revenit pe gazon, te-ai împăcat cumva cu frica de a te reaccidenta? Niciodată n-am intrat pe teren cu frica de a mă accidenta. Chiar după a doua operație țin minte că, la primul antrenament, am pus o contră cu un coleg și mi-a spus: „Nu se poate, ce puternic ai revenit!”. Asta e lecția învățată din toate cele patru accidentări? Să devii mai puternic? Cred că aceste lucruri m-au făcut să devin un jucător puternic mental și nu cred că poate să mă doboare ceva vreodată. Acum când te uiți la genunchii tăi, ce vezi? Sunt mândru, credeți-mă. Sunt mândru de picioarele mele și de genunchii mei, pentru că am tras foarte mult și acum sunt ok.

Când a apărut oferta de la FC Argeș, discuția, telefonul, în ce moment al vieții tale te aflai? Mă așteptam la oferta de la FC Argeș, pentru că vorbisem înainte cu Dani (Coman - n.r.) și cu Nicolae Dică și mi-a spus să vin aici, că au încredere în mine. Știu ce jucător sunt și am venit cu sufletul deschis. A existat în vestiar un jucător, un prieten care te-a făcut să crezi că aici este locul tău? Tot grupul care a fost anul trecut la liga a doua a fost unit, ne-am ajutat de fiecare dată unul pe celălalt. Și cred că prin acest lucru am ajuns la aceste satisfacții de a câștiga campionatul în liga a doua și acum de a fi în primele șase echipe ale Superligii. Apropo de liga a doua, ai opt goluri, cinci marcate în play-off. Cum poți descrie acest sezon pentru tine? Cred că a fost un sezon reușit, puteam și mai bine, știu asta, dar mă bucur că toți am înțeles ce obiectiv avem și toți am muncit pentru acel lucru. Și acum pare că se întâmplă la fel, spuneai și tu mai devreme, de acest sezon și de forma Argeșului. Cum îți explici această performanță pe care o faceți? Eu zic că toate lucrurile au venit prin muncă și prin antrenament, prin tot ce face Mister, prin ședințe. Și cred că știe să ne țină uniți, să ne țină aproape. Care e cel mai frumos moment pentru tine în acest sezon la FC Argeș? Când am marcat primul gol, chiar dacă n-am putut să mă bucur, pentru că Dinamo este clubul unde am crescut și am respect față de suporteri și de oamenii din club. Te-ai gândit cum s-a întâmplat că fix împotriva lui Dinamo ai marcat primul tău gol? Da, mi-am dorit la fiecare meci să marchez, dar așa s-a făcut, să marchez fix cu Dinamo. Ce ți-a zis Rici Grigore după? M-a felicitat și mi-a spus că fix atunci m-am găsit să dau gol. Spuneai după meci trebuie să fii visător și să te gândești la campionat. Ce ar însemna pentru tine un campionat luat cu FC Argeș? Am declarat acest lucru. Îmi place să-mi pun obiective mari și să cred în ele. Știu că este greu, dar nu-i imposibil. Ar fi cel mai frumos lucru să iau campionatul cu FC Argeș. Iar golul cel mai frumos din cariera ta care crezi că este? Când jucam la Petrolul, golul cu U Cluj, din foarfecă. Ce ai simțit în acel moment? De mic mi-au plăcut aceste execuții și mereu ieșeam iarna pe zăpadă și dădeam numai foarfeci. Și chiar așa am marcat foarte multe goluri și la juniori, și la Dinamo 2, multe din foarfecă și la națională.

Robert Moldoveanu marcheaza un gol din foarfeca in meciul de fotbal dintre Petrolul Ploiesti si Universitatea Cluj, din cadrul Ligii a-2-a Casa Pariurilor, disputat pe Stadionul Ilie Oana din Ploiesti, sambata 30 martie 2019. © FOTO: Razvan Pasarica / Sport Pictures

Apropo de natională, ce a însemnat pentru tine să porți tricoul și să auzi imnul? Pentru mine, să ajung la natională este cel mai frumos moment pentru un jucător. Este cea mai mare plăcere să-ți reprezinți țara. Și cred că oricine își dorește acest lucru. Cât de mult înseamnă victoria pentru tine? Cel mai mult. Pentru asta muncim o săptămână la antrenamente, să ajungem la meci și să ieșim victorioși. Iar succesul? Cum vezi succesul? Succesul vine doar prin muncă. Dacă nu muncești, odată și odată o să cazi. Dar muncind în fiecare zi, Dumnezeu o să te răsplătească și o să îți atingi toate obiectivele și o să fii unde-ți dorești.

Moldoveanu, Robert

Voiam să te mai întreb despre tatuajele tale. Dacă ai vreo unul care înseamnă pentru tine cel mai mult? Toate au o poveste. Niciunul nu e făcut doar de dragul de a fi făcut și sunt multe momente care m-au marcat în viață și pe care le am tatuate. Poți să ne spui așa un pic? Am primul gol marcat în Superliga pe mâna stângă. Am golul acela din foarfecă cu Petrolul, am poza când am debutat în Liga 1, am data când am debutat, îl am pe Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului. Sunt foarte credincios și cred că fără credință nu poți să ajungi nicăieri. Asta îți spuneai în cele patru căderi pe care le-ai avut? Da. Cred că faptul că m-am rugat și mă duceam mereu la biserică, Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată să cad. Dacă ar fi să te gândești, care e momentul din cariera ta care ți-a rămas cel mai puternic tatuat în sufletul tău? Acesta, cu primul gol marcat în Superliga. Iar pentru sezonul acesta ce momente vrei să-ți mai tatuezi? Mi-aș dori un trofeu, orice fotbalist pentru asta muncește în fiecare zi, să ajungă să câștige trofee. Dar lăsăm timpul să treacă și vedem ce mai urmează.

La 26 de ani, atacantul lui FC Argeș a trecut deja prin calvarul mai multor accidentări grave, care l-au făcut însă mai puternic

Robert Moldoveanu: „Nu cred că poate să mă doboare ceva vreodată”

Top 10

De fapt, sibienii au încasat primele trei goluri din top: execuția formidabilă a lui Oleksandr Romanchuk, din meciul cu Universitatea Craiova, lobul reușit de Alin Roman la Arad și golul prin care Alexandru Stoian a egalat pentru FCSB în prelungirile partidei de pe Arena Națională. Cu siguranță, se poate spune că elevii lui Marius Măldărășanu au avut o primă jumătate de sezon regular dificilă din toate punctele de vedere. Pe lângă golul marcat împotriva lui Hermannstadt, Alin Roman mai este prezent în top cu reușita din runda inaugurală, când a înscris pentru 3-3 împotriva Universității Craiova, completând o revenire incredibilă a celor de la UTA, conduși la un moment dat cu 3-0. Liderul surpriză al campionatului, FC Botoșani, este reprezentat de Alexandru Cîmpanu, în timp ce ocupanta poziției secunde, Rapid, îl are în top pe Elvir Koljic, cu golul prin care a relansat derby-ul cu FCSB, anunțând revenirea de la 0-2 a giuleștenilor. Anderson Ceara, Mamadou Thiam, când încă juca pentru Universitatea Cluj, Eddy Gnahore și veteranul Adnan Aganovic completează lista celor care au marcat cele mai frumoase goluri ale sezonului până acum. Care este preferatul tău?

Cine a marcat cel mai frumos gol în turul sezonului regular din Superliga?

Alin Roman e singurul jucător care are două reușite în top, în timp ce Hermannstadt a primit cele mai multe goluri dintre cele nominalizate

Top 10 goluri marcate în turul sezonului regular din Superliga. Care e preferatul tău?

SUPERLIGA INSIDER

Cu ambele echipe aproape de primul loc, în ultima etapă din turul sezonului regular, Universitatea Craiova - Rapid 2-2 a fost un meci parcă mai încins ca niciodată în istoria recentă. Iar asta s-a văzut cel mai bine din reacțiile pe care Rădoi le-a avut de-a lungul întregii partide. Antrenorul oltenilor nu a tolerat tragerile de timp încă de la începutul meciului și nu a existat să-l ia la țintă și pe fostul său elev de la naționala de tineret, Alex Pașcanu. Pe final, Rădoi chiar a plecat pentru scurt timp la vestiare. Dar numai pentru a putea vedea reluările la cea mai fierbinte fază a duelului de pe ”Oblemenco”.

Echipa Superliga Insider a stat cu ochii pe antrenorul Universității Craiova la meciul din Bănie cu Rapid

Rădoi CAM la Univ. Craiova - Rapid: energie și vibe oltenesc

Într-un interviu pentru superliga.ro, Alibec spune că dacă s-ar putea întoarce în timp pentru a-i da un sfat versiunii sale mai tinere, acel sfat ar fi să nu se mai ascundă în spatele unor alibiuri. Din categoria greșelilor făcute și asumate este și decizia de a pleca din Italia. „Eram văzut foarte bine, eram un tânăr de perspectivă și cred că mi-aș fi găsit locul la o echipă acolo”, afirmă cu un oarecare regret. Cu toate acestea, când privește în urmă, fotbalistul de 34 de ani are destule momente de care să fie mândru. Admite că acest lucru i se datorează în primul rând lui Gică Hagi, care i-a salvat cariera într-un moment delicat. Denis, mulțumesc pentru că ai acceptat să vorbești cu noi și vreau să mergem în trecut și să-mi spui cum au arătat primii tăi ani în fotbal. Având în familie numai fotbaliști, chiar dacă n-au fost la un nivel foarte bun, m-au inspirat și pe la opt ani, cred, am fost la primul meu club, la Portul Constanța și m-am îndrăgostit de fotbal. Care era rutina ta la Callatis Mangalia? Te trezeai la cât? Păi, mă trezeam până la 7-8, mergeam vreo 45 de minute până la antrenament, după care mergeam la școală și cam atât. Și după aia era fotbal. Dacă ar fi să le întrebăm pe mama și pe bunica ta cum era Denis când era mic, ce ne-ar spune? Zăpăcit, cu siguranță. Nu le ascultam deloc. Le dădeai bătăi de cap? Da, și nu prea tăceam din gură. Găseam răspuns la orice. Care ai spune că ar fi cele mai mari sacrificii pe care le-a făcut mama ta pentru cariera ta? Tot ce a făcut în viață a fost sacrificiu. A muncit mereu, m-a crescut singură, având alături pe bunica și pe unchiul meu. Dar s-a lăsat pe ea total și doar eu am contat în viață. Ce înseamnă pentru un copil să se uite sus în tribune și să știe că mama este mereu acolo? Mereu sunt bucuros să fie la meci, dar prefer să joc și să o fac bine, să nu o dezamăgesc. Și cred că am multe momente în carieră în care chiar a fost foarte mândră de mine. Cât de importantă este pentru tine bunica ta? Pentru că e o relație foarte, foarte apropiată cu ea. Da, este inima mea, o iubesc foarte mult și sper că este mândră de mine. Spune-mi ce impact a avut bunica asupra carierei tale. Cred că am luat de la ea bunătatea, pentru că este un om foarte bun, și am învățat multe de la ea. Sunt curioasă dacă bunica ta știe fotbal pe bune. Știe mai mult decât mine. Serios? Da, se uită fiecare zi la televizor, știe tot. Și te critică atunci când nu joci foarte bine? Mai îmi zice, da. În ultima perioadă, da. „Dă, mamă, la poartă! Dă și tu un gol”. De obicei, tații sunt exemple pentru băieți atunci când cresc. Cum a fost pentru tine, băiat fiind, atunci când ai crescut neavând tată. Ți-a fost greu? Nu a fost greu, pentru că l-am avut pe unchiul meu, care mi-a fost ca un tată, ca un frate. Și chiar nu i-am simțit lipsa tatălui. Deși aș fi vrut să fie alături de mine, dar nu-i port pică. Dacă ar fi să alegi un lucru pe care mama, bunica și unchiul tău ți l-au transmis, dincolo de educație, ce lecții crezi că ți-au lăsat, care să meargă cu tine? Să dau totul pentru ce iubesc, pentru visul meu.

Alibec, Denis

Ai spus că Gică Hagi ți-a salvat cariera. Poți să și explici de ce? Da, după evenimentul Belgia, când am fost dat afară de acolo, am vrut să mă las de fotbal și am stat vreo șase luni acasă, după care am primit telefon de la domnul Hagi și m-a întrebat dacă vreau să merg la Farul. Ce te-a învățat Hagi despre eșec? Nu despre victorie, despre eșec. El nu prea vorbea despre eșec. Mereu vrea să câștige, este un învingător, ca și persoană, ca și antrenor, și cred că m-a ajutat mult să înțeleg ce înseamnă să fii cu adevărat victorios.

Ai declarat și că la un moment dat ți-ai dorit să renunți la fotbal. Te-ai gândit și ce ai fi făcut fără fotbal? Nu, chiar nu mă gândeam. Și nici acum nu mă gândesc. Sper să joc cât mai mult, dar trebuie să mă țină și fizicul. Dacă ar fi să alegi unul singur, care e cel mai special trofeu pe care l-ai câștigat în carieră și de ce? Campionatul cu Farul, cred. Pentru că nu ne dădea nimeni nicio șansă și mai ales că acolo am început fotbalul, în prima ligă, și a fost o bucurie de nedescris. Ai spus că plecarea din Italia a fost marea ta greșeală. Dacă te-ai putea întoarce în timp, ai schimba decizia sau ai încerca doar să schimbi omul care erai atunci? Da, omul, cu siguranță, da. Dacă aș fi avut mintea de acum - bine, cred că toți fotbaliștii zic asta - nu aș fi plecat din Italia, pentru că eram văzut foarte bine, eram un tânăr de perspectivă și cred că mi-aș fi găsit locul la o echipă în Italia.

TRENTO, ITALY - JULY 20:  Denis Alibec # 11 of Bologna FC in action  during the pre-season friendly match between Bologna FC and Bolzano on July 20, 2013 in Andalo near Trento, Italy.  (Photo by Mario Carlini / Iguana Press/Getty Images)

Cum a apărut această imagine de bad boy? Nu știu, chiar nu știu... Crezi că puteai să faci ceva să schimbi această imagine care ți-a fost creată? Sincer, niciodată nu m-a interesat părerea altora. Eu știu cine sunt, prietenii știu cine sunt și nu am nevoie să demonstrez nimănui ce fel de persoană sunt eu. Putem spune că ești, practic, imun la critici. Dar câteodată le mai simt. Și cum reușești să ieși din stările astea? Cu timpul, nu fac ceva anume. Cu timpul îmi trec. Care a fost cel mai jos moment, din punct de vedere mental, cu care te-ai confruntat în carieră? Da, după momentul Belgia, cred că atunci. Și după momentul FCSB, din 2017. Ce gânduri aveai atunci? Voiam să demonstrez tuturor cine sunt eu. Ai spus cândva că „Banii mi-au luat mințile la un moment dat”. Cum ai învățat să nu mai lași succesul să te conducă? Cu ajutorul familiei, în primul rând, și cu ajutorul colegilor. Aveam exemple în echipă care mi-au arătat ce înseamnă să fiu un fotbalist educat.

<h2>Calificarea la Euro, cel mai fericit moment</h2>

Poți să-mi spui care este momentul în care ai fost cel mai fericit în fotbal? Când am marcat cu Elveția și ne-am calificat la Euro. Dar cel mai trist moment? Când am pierdut titlul cu FCSB. Când a dat Iancu gol din penalty. Cum ai fost în momentele alea? Aveam echipa cea mai bună. Meritam să câștigăm total acel campionat. Aveam 3-0 la pauză, dacă nu mă înșel, cu Craiova, și am auzit crainicul că a spus că a dat Viitorul gol. Ce vezi când te uiți la generațiile actuale? Sincer, s-a schimbat mult cu fotbalul. Plus și generația de copii. Parcă nu mai sunt cum eram noi. Stau foarte mult pe telefoane, trăiesc mai mult online. Băsceanu a zis acum câteva luni că se uită la tine ca la un idol. Cât de mult înseamnă pentru tine să auzi că ești un exemplu pentru jucătorii aceștia tineri? Mai ales pentru cei talentați, mă bucur să aud asta. Este un jucător foarte bun. Chiar îmi doresc din tot sufletul să reușească la Craiova și cred că are toate atuurile. Dacă ar fi să alegi un lucru pe care crezi că tinerii fotbaliști ar trebui să-l știe, care ar fi acela? Privind din experiența ta... Respectul. Să aibă respect. Dacă ai putea purta o discuție cu varianta ta de la 15-16 ani, ce i-ai spune, având experiența de acum? Să nu mai găsească alibiuri, să se uite la el ce greșește și cred că i-aș da și două capace (râde - n.r.).

Ce întrebare nu ai primit niciodată într-un interviu și ți-ar fi plăcut să o primești? Să zic primul 11 al României All-Time. Spune primul 11 al României All-Time. Lobonț, în poartă, Dan Petrescu, Belodedici, Gică Popescu, Chivu, Balaci și Hagi, Dobrin, Adrian Ilie, Mutu, Răducioiu. Și antrenor? Selecționer, Mirel Rădoi. Îți place de el? Da!

Cum va arăta viața lui Denis Alibec după retragerea din fotbal? Probabil tot în fotbal. Fac școala de antrenori și cu siguranță îmi doresc să fiu antrenor. Te vezi antrenând? Adică ai așa nervii necesari, că îl vedem pe Mirel Rădoi că e tot timpul la extreme... Stau bine cu nervii. Stai bine cu nervii? Da, da, da! Și pentru generațiile actuale? Cu siguranță. Dar întâi trebuie să mai învăț multe lucruri. Ți-ar plăcea să fii un antrenor care abordează un stil ofensiv de joc? Cu siguranță. Toată lumea în atac.

superliga 2025

Fotbal

vineri 07 noiembrie

sâmbătă 08 noiembrie

duminică 09 noiembrie