Dinamo București

Metaloglobus

Stadionul Clinceni

FC Farul Constanța

UTA Arad

Stadionul Francisc Neuman

Petrolul Ploiești

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

AFC Hermannstadt

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

Unirea Slobozia

FCSB

Arena Națională

FC Argeș

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

FC Rapid București

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

CFR Cluj

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

Superliga 25/26

Csikszereda Miercurea Ciuc

Metaloglobus Bucuresti

Ionuț Tătaru

CRONICĂ

Insignifianta Unirea Slobozia a venit în Ghencea și-o bate la zero pe FCSB pe un stadion pe care probabil s-au simțit și ritualurile demonice pe care le-or fi facut suporterii ce erau pe vremuri “trup și suflet” cu echipa lui Becali, iar acum sunt feroce împotriva ei. Unirea Slobozia, uluitor, era peste FCSB în clasament și înaintea acestei partide, dar să nu subestimăm “puterea” campioanei de a se face și mai tare de râs, de a coborî și mai mult în străfundurile SuperLigii. Cel mai ridicol a fost Vali Crețu care s-a burzuluit că nu este lăsat să joace în campionat. A intrat și puștiul Rotund i-a dat varza printre picioare la unicul gol. Că nici înainte de acea fază fatidică, nici după, Crețu n-a izbutit să ajute atacul echipei sale, centrându-le numai adversarilor, deja este o banalitate.

Pe lista celor care au tras-o pe FCSB în jos la această partidă se înscrie apăsat o altă mână moartă tradițională a campioanei, Toma. Da, puștiul despre care Becali spunea că n-a mai avut vreodată jucător ca el. Noi înțelegeam că n-a mai avut jucător atât de bun, dar se pare că patronul campioanei dorea să spună că n-a mai avut un asemenea fotbalist de atac care să nu creeze absolut nimic de fiecare dată când intră în teren. Apogeul ridicolului tomascian a fost atins atunci când “underul” a făcut praf o fază de atac construită impecabil de Șut și Politic. Toma nu are scuza vârstei sale crude. Este un jucător de la FCSB cu aceleași responsabilități ca și ceilalți. Plus că și Slobozia a avut “underul” său pe teren. Triada neputincioșilor de la FCSB este completată de “cel mai tehnic jucător” din echipă, Octavian Popescu. Și-n acest meci, Popescu are o neputință poleită cu niște preluări fine și câte o fentă de efect. “George” Popescu este însă de o fragilitate înduioșătoare, nu are o viteză rezonabilă pentru o extremă și nicio fărâmă de putere de pătrundere. “George e prea firav” este și concluzia amară a lui Gigi Becali.

Patronului FCSB-ului i s-a ridicat vălul de pe ochi și în privința unui alt favorit care, de fapt, nu juca nimic, Lixandru. Un mijlocaș banal care cu greu ar fi titular la echipe de play-out. Cu atât balast în formație, zbaterea lui Cisotti, remarcabil și-n acest meci, n-a adus răsturnarea situației. FCSB a ajuns să piardă și cu Unitea Slobozia pentru că are prea mulți jucători modești. Pe lângă atâtea voci false, am ascultat și un cântăreț în stare de grație, “Demis Roussos”. Portarul Sloboziei, Denis Rusu, a fost magnific, mai ales la foarfeca lui Cisotti și racheta lui Kiki. Prepeliță a prins aripi cu echipa lui și a sărit în zona play-off. Dacă va continua așa, Unirea Slobozia va deveni pentru Ialomița un brand comparabil cu Las Fierbinți. Deocamdată, ca-n Las Fierbinți joacă FCSB cu cele 3 înfrângeri consecutive în campionat și vecinătatea cu zona retrogradabilă. Becali speră într-o nouă Reconquista ca-n sezoanele trecute, dar poporul român are un proverb-avertisment cu “ulciorul”.

Când crezi că ai văzut totul în acest sezon de Halloween al campioanei FCSB, mai vine un șoc seismic care fisurează și bruma de încredere în forțele proprii pe care o mai aveau jucătorii lui Charalambous

FCSB - Unirea Slobozia 0-1. Slobozia se dă Rotundă

Ca din pușcă. Așa a plecat Universitatea Craiova în noul sezon, în care a părut de departe cea mai constantă echipă dintre granzii care la finalul acestui sezon speră să ridice trofeul Superligii deasupra capului, după ultima etapă. Cu patru victorii la rând în toate competițiile, elevii lui Mirel Rădoi păreau că și-au găsit cadența în debutul de campionat, aflându-se înainte de fluierul de start al duelului cu Hermannstadt pe prima poziție a clasamentului, la același număr de puncte cu Farul Constanța și Rapid. În fața oltenilor, pe “Ion Oblemenco” venise o echipă în mare suferință, care nu reușise nicio victorie după primele patru etape, iar Marius Măldărășanu căuta disperat soluții să producă surpriza și să se îndepărteze cât mai repede de zona fierbinte a clasamentului, cu care sibienii au cochetat periculos și pe parcursul campionatului trecut. Planurile celor două formații au fost schimbate de vreme, pentru că partida s-a jucat pe o căldură infernală, de 37 de grade, care a tăiat serios din elanul celor 22 de jucători aflați pe teren. Sibiul spera să profite de calendarul care i-a pus în fața duelul cu formația olteană între dubla cu Spartak Trnava, iar preambulul părea să le dea speranțe pentru că Mirel Rădoi a avut un mesaj clar înainte de meci: “Am emoții pentru că am avut o lună bună și îmi doresc foarte mult ca băieții să nu se relaxeze în acest moment. Îmi doresc mult să realizeze importanța meciului”, a spus tehnicianul Craiovei. Echipa sa a preluat rapid inițiativa și posesia, dar nu a putut să pună în mare pericol poarta lui Căbuz, fundașii din fața sa reușind să închidă destul de bine traseele ofensive ale craiovenilor. Gazdele s-au reprofilat rapid și au început să încerce șuturile de la distanță, Luca Băsceanu (11) reușind un prim trasor spectaculos, care a trecut la o palmă de vinclul porții sibiene. Acțiunea colectivă care putea destabiliza defensiva celor de la Hermannstadt s-a petrecut în minutul 20, când Nsimba s-a trezit cu mingea la picior la marginea careului, dar șutul acestuia a fost unul mult prea moale, deși atacantul francez a fost o prezență foarte interesantă pe tot parcursul meciului. Elevii lui Marius Măldărășanu nu s-au arătat prea impresionați de adversari în timpul primei reprize, iar în minutul 22 puteau chiar să deschidă scorul, când Balaure a ajuns în poziție foarte bună în partea dreaptă a careului, a șutat în forță, dar mingea a fost respinsă spectaculos de Lung Jr. în corner. Meciul s-a deblocat după o execuție spectaculoasă a lui Romanchuk, care trăiește la Craiova probabil cea mai bună perioadă a carierei sale. Ucraineanul a marcat două goluri în toată cariera sa până în momentul în care a semnat cu formația antrenată de Mirel Rădoi, dar la duelul cu Hermannstadt a reușit al doilea gol al său în acest an, în tricoul alb-albastru. Fundașul a predat o adevărată lecție de geometrie, când în minutul 31 și-a așezat mingea la aproape 30 de metri de poarta lui Căbuz și a trimis un trasor imparabil, în vinclu, care a însemnat și deschiderea scorului. A fost și momentul pe care toți fanii prezenți la stadion îl așteptau, pentru că apoi meciul s-a liniștit și cele două formații au așteptat pauza. Meciul putea fi închis rapid de același Nsimba, la doar câteva minute de la reluare, dar atacantul gazdelor nu a reușit să îl învingă din trei încercări pe Căbuz, care s-a opus eroic unui 2-0 care le-ar fi dat puține speranțe sibienilor. Oaspeții au început să simtă cum toate cele trei puncte le scapă din mâini și au început să aducă serios pericolul spre poarta lui Lung. Balaure a avut o primă ocazie uriașă, în minutul 52, când după un corner prelungit a trimis o torpilă din centrul careului, dar mingea s-a lovit de transversală. Craiova a avut reacție doar cu șuturi de la depărtare, dar Nsimba (65) și Anzor (68) au șutat la indigo, puțin peste poartă. Ocaziile mari din partea a doua a meciului le-au aparținut sibienilor, în special lui Balaure (73), care nu a reușit nici din câțiva metri să aducă egalarea după o intervenție la sacrificiu a aceluiași Lung Jr. Chiar dacă a avut zece cornere până la fluierul final, în comparație cu doar două ale craiovenilor, Hermannstadt nu a găsit drumul spre egalare și a încheiat al cincilea meci din acest sezon fără victorie, aflându-se pe loc de baraj. Oaspeții au ratat o ocazie monumentală și în minutul 92, când Chițu nu a reușit să trimită mingea în plasă cu toată poarta în fața, același Lung fiind providențial, la o fază foarte discutabilă, în care mingea părea că a trecut de linia porții. Universitatea Craiova a trecut pe prima poziție a clasamentului și așteaptă și Rapidul să intre în scenă, pentru a afla dacă va rămâne lider solitar.

Universitatea Craiova a scăpat basma curată după duelul cu Hermannstadt și este pe prima poziție a clasamentului

Univ. Craiova - Hermannstadt 1-0. Cu emoții

Levente Balint

Asta, după un alt meci spectaculos pentru arădeni, cei care constituie una dintre cele mai atractive echipe din acest start de sezon. Dar, se cuvine să remarcăm în acest 2-1 și contribuția Farului la acest superb joc.&nbsp; UTA-Farul promitea spectacol. Ambele trupe au început foarte bine sezonul, intrând neînvinse în runda a 5-a. De asemenea, fotbaliștii ofensivi de la cele două echipe au impresionat în acest start de campionat. Roman, respectiv Ișfan și Tănasă, marcaseră câte trei goluri, astfel că am pariat pe un duel deschis. Mihalcea și Zicu au creionat în pre-sezon două trupe care nu stau la cutie și sunt capabile de reveniri de poveste.&nbsp;<h2> Superstarul Roman a creat golul de 1-0</h2>&nbsp;Și ce primă repriză incandescentă am avut! Dacă alte echipe se plâng de canicula din această perioadă, UTA și Farul au fost parcă stimulate de temperatura ridicată și au furnizat o primă repriză fierbinte.&nbsp; După un start mai energic al constănțenilor, UTA a lovit la prima șansă relevantă. Omul startului de sezon la Arad, Alin Roman, a profitat de pasivitatea apărării oaspete, la un aut bătut în careu de Țuțu, a insistat și, din apropierea barei, l-a servit pe Tzionis, care a marcat simplu din trei metri. 1-0, deja din minutul 9!&nbsp; <h2>Buzbuchi i-a ținut în viață pe fariști&nbsp;</h2> Fariștii au replicat imediat, iar Iliev a scos spectaculos un ”cap” al lui Vână (11). Portarul arădean era însă să o comită în minutul 25, când a ieșit târziu la 17 metri, Ișfan a ciupit mingea, dar a lovit defectuos și a ratat o reluare către poarta părăsită. A venit apoi o cascadă de ocazii utiste.&nbsp; Costache (27) a șutat puțin pe lângă bară din zece metri, iar Buzbuchi a intrat în scenă cu câteva intervenții salvatoare. A parat în minutul 29 șutul lui Roman de la 22 de metri, iar apoi în minutul 39 a intervenit în termen de câteva secunde la execuțiile din careul mare ale lui Padula și Abdallah!&nbsp;&nbsp; Finalul primei părți a aparținut oaspeților. Prezent des în fața porții arădene, Vînă a creat emoții în al doilea minut de prelungiri, când nu a nimerit buturile la un șut din întoarcere, din 11 metri, iar apoi în minutul 45+6 a trimis, tot din careul mare, pe lângă poartă.&nbsp; O primă repriză încântătoare, cu regretul că nu s-a marcat mai mult, la volumul de ocazii create de ambele echipe!&nbsp;<h2> Ișfan, din nou altruist ca și cu FCSB</h2>Farul a dominat începutul părții a doua, dar prima șansă a avut-o tot UTA, când Buzbuchi a parat șutul lui Abdallah, venit după un contraatac (53). Elevii lui Zicu au insistat și Iliev și-a început show-ul de intervenții în minutul 54, când a deturnat șutul tare tras de Tănasă de la 25 de metri.&nbsp; Alb-albaștrii au fost însă recompensați în minutul 62. UTA a fost surprinsă descoperită pe contratac, Ișfan, a scăpat singur în zonă centrală și, darnic, i-a pasat lui Radaslavescu, în șase metri. 1-1, dar drama a continuat!&nbsp; <h2>Tzionis, de la gol la pasă de gol&nbsp; </h2>Spectacolul de ocazii a continuat, șansele derulându-se ca la handbal la cele două porți. Abdallah (74) a tras de la 12 metri pe lângă bară, iar Ișfan (75) a fost blocat de Pospelov într-o poziție excelentă.&nbsp;Ucraineanul a arătat apoi că nu este doar un apărător de nădejde, ci și un marcator. Tzionis a scos o lovitură liberă pe partea stângă, în apropierea careului mare. Cipriotul a bătut perfect în șase metri, de unde Pospelov (78) a deviat cu capul pentru 2-1 în plasă, în delirul peluzei utiste!&nbsp; <h2>Iliev, eroul finalului de joc</h2> Suspansul a atins cote maxime pe final. Farul a asediat careul utiștilor, dar a dat de un Iliev eroic. De altfel, fanii gazdelor l-au aclamat pe nord-macedonean pentru intervenții. În minutul 88, &nbsp;a respins șutul lui Dican, rămas singur la cinci metri! Apoi, a scos voleul lui Radaslavescu (90+4). Iar ultimul minut de prelungiri, al șaselea, a fost ocrotit de șansă, șutul lui Cojocaru, din 14 metri, ocolind poarta.&nbsp; UTA-Farul 2-1 se înscrie în topul celor mai frumoase partide din acest start de sezon. Statisticile sunt grăitoare: 16-24 (!) la șuturi către poartă, 8-7 la șuturi cadrate. 3-11 la cornere. Un adevărat regal din care Aradul a ieșit triumfătoare. Un lider frumos, chiar dacă, probabil, doar temporar.

”Bătrâna Doamnă” este lider temporar în Superliga, cel puțin până duminică seara

UTA-Farul 2-1. Aradul, sinonim cu spectacolul

Veteranii Nistor și Grozav au oferit câte o pasă de gol după un joc nu foarte spectaculos ”U” Cluj și Petrolul au intrat pe terenul de la Mediaș cu un tonus mai puțin grozav. Ambele trupe aveau înainte de joc o singură victorie, contra aceleiași echipe, nou promovata Metaloglobus. Triumful era într-un fel imperativ atât pentru ”șepci”, cât și pentru ”găzari”.&nbsp; <h2>Defensiva clujeană, din nou primenită. Din nevoie</h2>Presiunea era poate ușor mai pregnantă pentru amfitrioni, care au traversat până acum o vară stresantă. Siliți să joace în afara Clujului, ca în fiecare perioadă din acest an, alb-negrii aveau probleme și de efectiv, apărarea fiind mereu improvizată în acest start de sezon. Și la acest joc, defensiva a fost una refăcută din mers de Ioan Ovidiu Sabău. Închizătorul Codrea, din nou stoper. Tânărul portar de 19 ani Iustin Chirilă, debutant. Iar fundașul dreapta Mikanovic, adus recent din Croația, a primit și el primul joc la ”U”.&nbsp; O schimbare relevantă am avut și la Petrolul. Plecat la CFR, Keita i-a lăsat locul la mijloc experimentatului Mateiu.&nbsp;<h2> Instinctul de goleador al lui Lukic a salvat prima repriză</h2>&nbsp;”U” a dictat ritmul în startul partidei. Dar, posesia alb-negrilor nu a fost însă una care să dezechilibreze bine organizata apărare a oaspeților. Ocaziile au întârziat să apară, principala atracție din primul sfert de oră fiind duelurile ”abrazive” dintre stoperul ploieștenilor Papp și clujenii Lukic și Thiam.&nbsp; Șansele au apărut abia după jumătate de oră. Un șut al lui Grozav de la 18 metri a fost deviat în corner (34). Simion (40) a tras violent de la 25 de metri, însă mingea a ocolit buturile lui Bălbărău.&nbsp; Thiam a ratat în minutul 42 prima șansă mare a jocului, reluând din șase metri, cu capul, pe lângă poartă! Însă calitatea mai modestă a reprizei I a fost salvată în minutul 44.&nbsp; Atunci, Nistor a urcat pe partea stângă, a centrat în opt metri, de unde Lukic a înscris în stil de atacant veritabil, în dreapta lui Bălbărău, pentru 1-0. Golul a fost validat după o analiză destul de lungă la VAR, iar ”U” a intrat cu avantaj la cabine grație plusului arătat la posesie și la abordarea ofensivă. Cu această ocazie, Nistor a atins cota 100 la capitolul pase decisive în Superliga!&nbsp; <h2>Schimbările ploieștenilor, cu noroc&nbsp; </h2>După cum a început partea a doua, se părea că ”U” va administra calm ostilitățile. Petrolul încă se căuta, iar Lukic (49) a fost blocat de Bălbărău. &nbsp; Treptat, ploieștenii și-au asumat mai multe riscuri, dar au fost inexacți prin Boțogan (57), al cărui șut slab din 14 metri a fost prins de Chirilă, respectiv Doumtsios (58), care a ratat întâlnirea cu balonul la șapte metri!&nbsp; După ceva mai bine de o oră de joc, ambii antrenori au dat ”refresh” prin câteva schimbări, alegerile lui Ciobotariu fiind mai inspirate. Fundașul stânga de 20 de ani Bogdan Marian, introdus în minutul 60 în locul unui alt ”Under”, Boțogan, avea să dea lovitura în minutul 71, când a primit o pasă bună de la Grozav, a pătruns în careu pe stânga și nu l-a iertat pe Chirilă: 1-1!&nbsp; ”U” s-a stins, Petrolul a fost mai vie pe final&nbsp; Paradoxal, gazdele și-au pierdut tot mai mult din luciditate după golul egalizator. Deși au avut o ofensivă generoasă, cu Macalou, Thiam și Trică susținuți de Fabry, care intrase în locul lui Nistor, alb-negrii nu au mai izbutit să creeze absolut nimic periculos la poartă lui Bălbărău. Construcție lentă, puține idei. Iar Petrolul a părut mai activă, cu un Grozav furnizând o prestație solidă.&nbsp; Nu am mai avut ocazii importante pe final, scorul fiind într-o oarecare măsură just după cum a arătat partea secundă. Deși un punct este mai mult decât nimic, ”U” Cluj și Petrolul nu pot fi mulțumite prea tare cu bilanțul lor de după cinci etape.

Primul gol în Superliga pentru tânărul fundaș ploieștean Bogdan Marian a adus egalul după un meci ce părea la un moment dat sub controlul clujenilor

”U” Cluj-Petrolul 1-1. Egal de luptă

Dar, partea a doua a fost mai puțin convingătoare pentru dinamoviști, ei având emoții serioase pe final la ocaziile tinerei rezerve Sîrbu.&nbsp; &nbsp; În etapa trecută, Dinamo și-a exorcizat ”demonii” care au ținut-o mai bine de cinci ani fără victorie contra FCSB, în Superliga. Și a făcut-o după un meci care a adus aminte de spectacolul pe care-l furnizau ”câinii” pe vremuri, în derby-urile cu marea rivală.&nbsp; Dar, Kopic a trebuit ca după șase zile să-și readucă băieții în lumea reală. Uneori, un meci cu o echipă din subsolul tabelei poate fi mai complicat decât unul contra campioanei. Dacă nu te concentrezi și ești arogant.&nbsp; Față de meciul cu FCSB, punctul fix din echipa lui Kopic, Sivis, a lipsit din formula de start, din motive medicale. A fost schimbat cu Ikoko, debutant la Dinamo. Iar croatul avea vești bune: pe bancă erau Karamoko și Perica, soluții pentru uitarea cât mai rapidă a goleadorului Selmani.&nbsp; <h2>Cîrjan, ”tunarul” primei reprize</h2>&nbsp;Dinamo și-a respectat statutul și, energizată de o arenă populată de ”câini”, a impus ritmul din start. În primele două minute, alb-roșiii au avut două cornere și au controlat partida. Elevii lui Zeljko Kopic au construit cu răbdare în fața unei formații harnice, care s-a pus pe două linii.&nbsp; A fost însă suficient ca o pasă perpendiculară printre linii a lui Kyriakou să-l găsească într-o zonă confortabilă pe Cîrjan. Mijlocașul crescut la Arsenal a trimis frumos de la 22 de metri și a deschis scorul, ajutat și de devierea lui Junior Morais. 1-0 în minutul 15, un gol relativ rapid care a scăpat Dinamo de stres.&nbsp; Musi (22) a scăpat pe stânga, însă nu a confirmat ”marketingul” excelent generat de prestațiile sale bune de la venirea de la FCSB, trimițând din poziție bună în afara porții.&nbsp; Artistul serii, Cîrjan, a fost aproape de 2-0 în minutul 30, dar șutul său a zguduit transversala. Iar după o perioadă în care ”Metalo” a pus presiune pe poarta dinamovistă prin câteva cornere, un alt dinamovist la modă, Armstrong, a șutat din buza careului, dar Gavrilaș (45+2) a respins fără probleme.&nbsp; <h2>Între VAR și agitație pe final&nbsp; </h2>Repriza secundă a început cu un alt gol superb. După doar 14 secunde, rezerva Ubbink a înscris cu un șut sub bară, de la 22 de metri, la finele unei acțiuni personale. Dinamoviștii au răsuflat însă ușurați după ce golul a fost anulat, la analiza VAR, din cauza unui fault prealabil al lui Junior Morais la Musi.&nbsp; Alb-roșiii nu au sesizat avertismentul. Metaloglobus a început să se apropie de careul lui Epassy. Gazdele au ajuns la o posesie de peste 60 %, astfel că Zeljko Kopic a fost nevoit să împrospăteze mijlocul, acolo unde Kyriakou a fost înlocuit de mai vivacele Cristi Mihai. Veteranul Junior Morais a trimis de la 20 de metri peste buturi (67), iar apoi Musi a irosit două momente bune de a liniști finalul. În minutul 70, a fost servit de Cîrjan, dar a fost blocat de Caramalău, iar peste patru minute același Caramalău a intervenit la un șut bun al lui Musi. Între timp, în minutul 71, Boateng a trimis cu capul peste poartă.&nbsp; Cu un avantaj fragil pe final, alb-roșiii nu s-au simțit foarte confortabil. Tânărul de 21 de ani Sîrbu, intrat în minutul 75, a ratat incredibil din nouă metri, când a trimis cu capul peste transversală. Iar tot el, în minutul 90+6, lansat pe dreapta, a trimis pe lângă vinclu, din colțul careului mare. Și atât a fost, într-o parte secundă în care niciuna dintre oponente nu a trimis vreun șut pe spațiul porții.&nbsp; Victoria cu ”Metalo” o duce spre Dinamo spre zona superioară a tabelei. Treptat, alb-roșiii se omogenizează după o vară cu foarte multe schimbări de personal. Însă, Kopic și ai lui mai au foarte multe de corijat. Mai ales că nu vor mai da de o echipă ca Metaloglobus, care încă se strunește din mers pentru a face față de la exigențele Superligii.

Execuția de efect a lui Cătălin Cîrjan a fost suficientă pentru ca alb-roșiii să obțină a doua victorie la rând

Metaloglobus-Dinamo 0-1. Victorie pe modul economic

Ana-Maria Popescu

DIN - FCSB (match, Superliga 25/26, regular)

Dinamo - FCSB nu a fost niciodată un meci ca oricare altul. Iar de-a lungul timpului, nu mulți au fost cei care au jucat un derby al României în ambele tricouri. Acum avem doi care l-au jucat anul trecut în alb-roșu, iar acum în roș-albastru și viceversa! De la umilințe, la agonie și extaz, dinamoviștii au trecut prin toate stările în ultimii ani atunci când au întâlnit campioana României. În ultimii cinci ani, fanii lui Dinamo au plecat cu capul jos de la stadion de fiecare dată, iar marea întrebare din etapa a patra era care va fi acum deznodământul. Ambele echipe veneau după un start mai slab de sezon, ceea ce anunța un meci cu miză și mai mare – cine bate, iese din criză! În aer se mai simțea și ceva… miros de răzbunare. Musi, titular. Politic, pe bancă și pare că rolurile s-au inversat în acest sezon pentru cei doi. Cel care a deschis scorul a fost Florin Tănase și părea că dinamoviștii trăiesc un scenariu de coșmar pe care l-au tot văzut în ultimii ani. <h2>Hat-trick istoric pentru Armstrong&nbsp; </h2>Dar chiar Musi a fost cel care a redus-o pe FCSB la tăcere și nu a ezitat să-și arate bucuria pentru reușita sa, iar în materialul video puteți vedea și ce a declarat despre asta! Apoi, picioarele sigure ale scoțianului Armstrong au răpus campioana. Un hat-trick în poarta lui Zima și o premieră pentru derby.

<h2>Florin Tănase a strălucit în meciul în care atenția a fost pe Politic</h2> Florin Tănase a replicat tot cu trei goluri, care, în mod ironic, n-au fost suficiente! Fost căpitan al „câinilor”, Dennis Politic a intrat la pauză, într-o atmosferă ostilă, care nu l-a ajutat să-și găsească drumul spre poarta celei pe care acum o numește rivală. Până la final, un derby nebun, cu șapte goluri și multe zâmbete în tabăra dinamovistă. Zâmbete strânse în cinci ani, și păstrate acolo pentru meciul care a șters dezamăgirile ultimelor întâlniri directe cu marea rivală. Iar câștigătorii serii sunt Musi și echipa pe care a ales-o!

Dinamo - FCSB nu a fost niciodată un meci ca oricare altul.

VIDEO EXCLUSIV Schimb de culori: cum s-a văzut din teren povestea unică a ultimului derby

Andreea Cio

FC Argeș (team)

Andrei Otineanu nu doar iubește fotbalul, ci a ales să-l transforme în parte din viața și meseria lui. Andrei e un om de marketing sportiv, un colecționar de amintiri cu FC Argeș și un martor activ al tuturor transformărilor prin care a trecut echipa în ultimii 20 de ani. <h2>Andrei și Pitești </h2> Născut în 1994, Andrei Otineanu a crescut în Pitești, dar trăiește în București din 2013, de când a terminat liceul. Lucrează în marketing, cu o specializare care i-a adus șansa de a colabora chiar cu clubul pe care îl susține. „Sunt pasionat de marketing sportiv. Norocul mi-a surâs și munca m-a ajutat să reușesc să și lucrez cu clubul pe care îl susțin și alături de care încerc să fiu pe cât de mult posibil.” În tot acest timp, legătura cu orașul natal a rămas vie datorită fotbalului. „FC Argeș înseamnă acasă. Alături de familie, de părinți și de bunici, este singurul lucru pentru care eu mă întorc în orașul unde m-am născut.”

Cum a început povestea ta cu fotbalul?&nbsp; Cumva fotbalul conștient pentru mine a început în 2002 la campionatul mondial. M-am îndrăgostit atunci de Rivaldo, nu de Ronaldo, cum făcea toată lumea. În 2002, el s-a transferat la Milan. Eu am început să țin cu Milan.&nbsp;FC Argeș țin minte că a promovat în sezonul 2008-2009. A avut niște rezultate foarte bune și am început să merg destul de mult la meciuri. Cumva, chiar dacă a retrogradat, a rămas o pasiune deschisă pentru mine. Și chiar am mers mai mult la meciuri în sezoanele de după, din Liga 2, decât o făcusem înainte toată viața.

Deci când erai mic n-ai vrut să fii fotbalist?&nbsp; Am avut o experiență de a încerca să fiu fotbalist. Eu m-am apucat de baschet când eram în clasa a treia. Am fost ulterior la fotbal, la un antrenament la școala lui Nicolae Dobrin. Datorită tatălui meu, care&nbsp;era mare fan Dobrin de când era el în tinerețe. Ca și idee: tata n-a avut curaj să intre în camera unde era Dobrin. Când m-am dus eu să mă înscriu și să-l cunosc. Atât de emoționat era în momentul respectiv. Dar după un antrenament mi-am dat seama că sunt șanse mai mari să-mi rup ceva decât să ajung fotbalist. Așa că am decis că, dacă vreau să fac sport, mai bine rămân la baschet. Și cred că am luat o decizie bună. Șansele să fi ajuns fotbalist cred că erau destul de mici, dacă nu infime. Și este mai bine ce am ales. Motiv pentru care de-asta în momentul de față încerc să lucrez în jurul sportului.&nbsp; Ne spui un pic despre momentul acela în care l-ai întâlnit pe Dobrin?&nbsp; Eu eram foarte mic. Îl știam pe Dobrin, cumva, avea un magazin în cartierul unde stau bunicii mei. Avea un bulldog care dormea mereu. Și când am intrat la el în birou, unde avea birou acolo la Valea Ursului, unde avea academia, bulldogul era sub masă. Mi-era mai teamă de bulldog decât să mă duc să dau mâna cu Nicolae Dobrin. Mi-a zis „vino încoace, copile”.&nbsp;Aveam 11-12 ani. La un antrenament, la un moment dat, toți copiii voiau să dea gol. Eu vedeam că toată lumea se duce în față și rămâneam în spate. Consideram că cineva trebuie să apere și poarta. Și, la un moment dat, am făcut o alunecare din spate. Am luat mingea unui băiat, am dat-o în corner. A fost al treilea corner, s-a bătut penalty.&nbsp;Mi-a zis: „Nu-i nimic. Dacă era un meci, asta nu se punea, ai făcut foarte bine”.&nbsp; Și tatăl tău ce a spus?Tata mi-a spus că, dacă mai pun mâna pe mingea să mi-o așez când trag la poartă, mă duce înapoi la baschet.&nbsp;

<h2>„Totul a început cu un 6-0 și un bal de absolvire”</h2> Andrei a fost martor la ultimele zile ale vechii societăți FC Argeș. Ultimul meci, o înfrângere dureroasă cu 6-0, s-a jucat chiar în ziua balului său de absolvire. „Era clar cumva că lucrurile se cam termină.” Din 2014, a început o nouă etapă, una care a fost la fel de zbuciumată, dar mult mai personală. „Pentru un tânăr copil care descoperise internetul, fotbalul pe internet, ultrași și chestii de genul, să ai un phoenix club era ceva foarte frumos. Să ai impresia că te poți implica în toate deciziile clubului suna foarte bine.” A trăit și promovări, și retrogradări, și un sezon de play-off considerat un „blestem”. Dar mai ales, a legat prietenii care durează de peste zece ani.

<h2>12 ore până la Șiria, un roșu în minutul 5 și o victorie de neuitat</h2> Deplasările au devenit parte din identitatea lui de suporter. Una dintre cele mai intense a fost cea din 2017, spre Arad, spre comuna Șiria, unde juca UTA în acel sezon. „Am luat trenul din București la ora 9 și jumătate… Am ajuns la șase dimineața în Timișoara, am schimbat trenul către Arad, apoi cu autocarul jucătorilor până la stadion.” A durat peste 30 de ore dus-întors. În minutul 5, fundașul Vișa a luat roșu. Dar echipa a câștigat 1-0. „Cred că a meritat. Am venit cu trei puncte. Care în final nu au contat la nimic. Însă bondingul și experiența pe care am avut-o au fost foarte frumoase.”

<h2>„Pentru club o faci mai mult sau mai puțin. Cred că o faci pentru tine.” </h2>După peste 30 de țări vizitate cu scopul de a vedea meciuri și peste 300 de stadioane, Andrei rămâne legat de FC Argeș și prin poveștile pe care le spune altora. Unele sunt glume, altele adevăruri istorice. „Le zic: un club mic din Pitești, probabil n-ai auzit… dar să știi că i-am bătut pe Real Madrid în ’72, am jucat cu Nottingham Forest al lui Brian Clough, cu Aberdeen-ul lui Sir Alex Ferguson, cu Valencia lui Kempes.” Și când se gândește la viitor, îl vede acolo unde și-l dorește orice suporter: în Europa. Pe stadionul nou. Cu oameni ca el în tribună. „Să ne vedem cu bine și la meciuri europene, pe noul stadion. Abia aștept!” Până atunci, FC Argeș a început campionatul cu două victorii (3-1 cu Csikszereda și 2-0 cu CFR Cluj) și două înfrângeri (3-1 cu Universitatea Craiova și 2-0 cu Rapid), ocupând locul 5 în clasamentul Superligii. Un start în care suporterii au speranțe. Orașul Pitești are noi povești de descoperit și de trăit.

Primul episod din seria Superliga din Tribună spune povestea unui suporter FC Argeș care a călătorit prin lume pentru fotbal

Superliga din Tribună: „Am fost pe 315 stadioane, dar FC Argeș e acasă”

INTERVIU

Iron Man nu joacă numai în filmele Marvel. E <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/stoica-ionut-59210354">fundaș central</a>, lider în vestiar și un om liniștit care vorbește prin fapte. Ionuț Stoica este de opt ani la Hermannstadt, unde poartă banderola cu responsabilitate. În acest început de campionat, Ionuț este pe primul loc în echipa la categoriile <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/stoica-ionut-59210354">respingeri</a> (24), intercepții (11), <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/stoica-ionut-59210354">dueluri câștigate</a> (31) și șuturi blocate (4). Povestea lui începe în Râmnicu Vâlcea, cu mingea și geamuri sparte, și continuă azi cu peste 300 de meciuri în carieră. Ne-a povestit într-un interviu exclusiv pentru Superliga.ro despre copilărie, încredere, sacrificii și ceea ce înseamnă cu adevărat să fii căpitan.

<h2>„Acolo au intervenit părinții”</h2>Când îl întrebi pe Ionuț Stoica cum a început totul, nu vorbește despre visuri sau trofee. Vorbește despre copilărie. Despre curtea casei de la țară, unde mingea era o prelungire firească a fiecărei zile. „Foarte simplu, am locuit la casă, la țară. Toată ziua eram pe afară cu copiii, ne jucam cu mingea. Probabil toată lumea spărgea geamul la casă și la porți. Cred că toată ziua eram prin curte, pe unde prindeam, jucam fotbal. Cred că asta a fost, de acolo a plecat și pasiunea.” Părinții au simțit energia pe care o avea și au fost primii care l-au îndrumat către fotbal. „Acolo au intervenit părinții. Au zis, gata, trebuie să mergem, că are prea multă energie, trebuie să mergem să-l dăm la fotbal.” Iar primul care i-a pus ghetele în picioare a fost tatăl lui.&nbsp;

<h2>De la gol la clean sheet</h2>N-a visat din prima să fie fundaș. A trecut prin mijlocul terenului, a cochetat cu ideea de a da goluri, ca orice copil. Dar, cum spune el, „n-am vrut să fiu fundaș, dar acolo am ajuns.” A fost antrenorul de la copii și juniori cel care i-a spus că acolo îi e locul. Și Ionuț n-a avut nimic împotrivă. „Pentru mine era o bucurie să joc fotbal, deci nu era o problemă unde.” Când îl întreb ce i-ar spune lui Ionuț de la 15 ani, răspunsul vine repede și simplu: „Să aibă mai multă încredere în el.” Astăzi, încrederea există, dar recunoaște cu sinceritate: „mi-aș fi dorit mult mai mult.”

<h2 style="text-align:center;">„Ionuț de la 15 ani? Să aibă mai multă încredere în el.”</h2>

<h2>„Sunt momente când îmi vine să mă las” </h2>Cu banderola de căpitan pe braț, știe că este un exemplu pentru colegii mai tineri. Știe ce responsabilitate are și ce ar vrea să preia ceilalți de la el: „Determinarea și faptul că nu am renunțat niciodată.” Pentru că recunoaște că are momente când înfrângerile îi supără rău. Momente când îi vine să se lase „Nu doar înfrângerile. Chiar și egalurile.” Dar nu ține mult supărarea, iar entuziasmul îi bate din nou la ușă. A doua, a treia zi își revine, la timp ca fluierul de start al următorului meci să-l găsească în fruntea Sibiului. Poate și de asta i se spune Iron Man. Pentru că predă o lecție despre a nu agăța ghetele în cui, atunci când scorul e nedrept sufletul e supărat. Povestea cu ghetele primite de la tata nu se poate încheia cu regretul de a nu mai încerca o dată. Și încă o dată. Și încă o dată. „Pentru mine ar fi o bucurie să ajung la 300 de meciuri la Hermannstadt.” Și o spune cu o siguranță care ne face să credem.

Cu ochii la borna de 300 de meciuri și inima mereu legată de familia care i-a dat echilibru, Ionuț Stoica rămâne un stâlp al echipei Hermannstadt și un simbol al respectului față de meserie. Fundașul central de 37 de ani merge înainte liniștit, determinat, autentic. Un căpitan care conduce cu fapta.

Căpitanul de la Hermannstadt vorbește cu sinceritate despre începuturi, maturizare și cum a ajuns fundaș

Ionuț Stoica: „Sunt căpitan prin joc, nu prin discurs”

Universitatea Craiova (team)

Superliga Insider a fost la Craiova, pentru a vedea debutul în noul sezon, pe teren propriu, al Universității. De asemenea, i-a urmărit pe alb-albaștri și în Austria, acolo unde ”Știința” a fost în cantonament, și a discutat cu Mirel Rădoi și câțiva dintre băieți. Echipa superliga.ro nu a lipsit nici de la prezentarea echipei, în Piața Mihai Viteazul, și a noului echipament. Totul, pentru a vedea ce mai înseamnă astăzi spiritul ”Științei” pentru fanii olteni, ce înseamnă simbolul ”Științei” pentru Craiova, pentru Oltenia, chiar pentru Oltenia fotbalistică. „Toată lumea vorbește de titlu. Evident că pe limba fiecărui oltean, dacă îl întrebi ce așteptări are, îți va spune titlul. Nu vreau să mă joc cu speranțele suporterilor, nu vreau să le dau speranțe false, nu vreau să promit ceva ce nu am în mână, ce nu pot să mă țin de cuvânt, doar că sunt câteva lucruri pe care încerc să le fac. Pot să le promit că eu, cât și staff-ul, dacă de 24 de ore avem nevoie pentru a reuși, 24 de ore vom da tot ce avem. Că jucătorii vor înțelege ceea ce înseamnă Universitatea Craiova, că jucătorii vor înțelege ceea ce înseamnă suportul Universității Craiova, că jucătorii vor înțelege ce înseamnă să fii oltean și să fii un simplu om din Craiova și că jucătorii trebuie să înțeleagă că sunt la singură echipă care este susținută de cinci județe în România”, a spus antrenorul oltenilor, Mirel Rădoi. „Mereu a fost așa, nu știu de ce, nu pot să spun eu de ce sunt oamenii așa. Sunt foarte pătimași, toată lumea iubește fotbalul și într-un fel e foarte bine pentru noi că sunt așa. Uneori se exagerează, dar o fac cu iubire față de noi și față de culori”, completează Ștefan Baiaram, unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Rădoi este unul dintre oltenii echipei. O echipă care nu prea ar avea sens fără olteni în cadrul ei, chiar și în globalizarea de astăzi. Fost fotbalist important, născut în Severin, Rădoi n-a ajuns să și joace la Știința, echipa lui de mic. „Mi-am dorit și am fost foarte aproape în '99. Țin minte, când eram la Extensiv, înainte să mă mut la Steaua, nea Sorin (Sorin Cârțu - n.r.) a fost chemat la Craiova și a avut o singură pretenție: ca doi jucători să meargă cu el. Doi jucători tineri. Eram eu și Mihai Panc. Și cei de la Craiova țin minte că au zis că nu pot să vin cu el, pentru că nu am înălțimea necesară pentru a fi fundaș central. Și nea Sorin a zis atunci: ’Îmi pare rău, dar ratați un mare talent, nu vin!’”, a povestit Rădoi. Între timp, acasă, la Craiova, clubul pregătea prezentarea noului echipament, iar filmarea s-a desfășurat într-un loc special al orașului: Muzeul de Artă, secția artă contemporană. „Este un vis devenit realitate. Numărul acesta, pe care îl port acum, numărul 10, este special. Pentru că am avut acest număr și la copii și juniori, și la echipa a doua, peste tot, de când m-am apucat de fotbal. Mi-am dorit să îmbrac acest tricou și pentru că am fost și sunt fan Lionel Messi”, ne-a dezvăluit Baiaram. Două zile mai târziu, tricoul a fost prezentat fanilor. 5.000 de oameni s-au strâns în centrul orașului cu ocazia acestui eveniment. Toți ochii au fost pe scenă, unde au urcat, pe rând, eroii. Mai întâi, cei din trecut. Apoi, cei din prezent. Spectacolul s-a încheiat cu un spectacol de drone și artificii, dar și cu imnul interpretat live. „Pentru mine e cel mai frumos imn din România, de departe. L-am învățat de la șase ani și a fost foarte frumos să pot să-l cânt pe teren, alături de colegi și de suporteri. Chiar din tribună am venit, din peluză am venit. Am fost și în peluză foarte mult timp și știu și multe melodii de acolo”, spune Baiaram. „Sunt crescut cu imnul de la 8-9 ani, când am început să merg la fotbal și eram la juniorii Craiovei. De atunci ni se punea imnul vestiar, chiar ni s-a dat și o foaie să învățăm cuvintele”, și-a amintit și Silviu Lung jr. În Craiova, semnele de circulație sunt bilingve, în română și engleză. Când este festivalul Intencity, se cântă mai ales în limba engleză, dar atunci când se joacă fotbal, se cântă, se vorbește, se simte oltenește. Asta e cel mai important. La meciul cu FC Argeș, gazonul, chiar și după un festival ca Intencity, arată perfect. Mai rămânea doar ca băieții lui Rădoi să profite de suprafața de joc excelentă. Până atunci, s-a cântat oltenește de către toți cei din tribună. „Este o atmosferă senzațională. Sunt suporteri pătimași. Au așteptări foarte mari de la noi. Și în momentul în care se umple stadionul și încep ’nebunii’... Pentru că ei nu se supără, știu că așa le zic oamenilor care vin. Indiferent că e galeria, că sunt oamenii de la tribuna a doua, de la cealaltă peluză. Pentru mine sunt ’nebuni’. Pentru că trebuie să ai și o doză de nebunie, nu doar de pasiune, să vii, să lași tot ce ai de făcut acasă, să susții 90 de minute. Chiar și frustrări să ai, să ai capacitatea să te ridici în picioare, să aplauzi niște jucători, trebuie să ai și o doză de nebunie. Iar noi avem nevoie de nebunii ăștia frumoși în tribună”, recunoaște Rădoi. „Aceasta e Craiova. Aceasta este spiritul oltenesc. De aceea se spune că oltenii au sângele fierbinte, nu este doar o zicală”, spune și Lung jr. „E uimitor. Abia aștept să joc acasă. Nu știu, pentru mine ar fi cel mai frumos să joc toate meciurile acasă, dar nu se poate așa ceva la fotbal. Pentru că ai meciuri în care simți că nu mai poți, ești fără suflu și când auzi suporterii, te fac să îți revii, să alergi mult mai mult după aceea. Mai ales dacă ai și reușite cu ei în spate, parcă ești de neoprit”, explică Nicușor Bancu. Cei dinainte sunt acum alături de echipă. Meci de meci în tribune, sunt invitați de club și în deplasări. „Din fericire, toți membrii Craiovei Maxima au loja lor la stadionul Ion Oblemenco. Și se întâlnesc cu toți acolo și se uită la meciuri. Și tati vine mereu și se uită la fiecare meci”, precizează Lung jr. Îl completează Rădoi: „Sunt în tribună la fiecare meci. Îi vedem acolo. Am avut pregătite și astfel de momente, în care le-am spus că băieților că trebuie să joace pentru suporteri. Și la finalul videoului, erau toate fostele glorii. Ei au fost și au făcut clubul ăsta să fie mare, iar azi voi îl reprezentați și trebuie să le arătați respect”. „Cu Știința mea am crescut. Cu Craiova Maxima am crescut. Am tablouri cu ei acasă. Am imagini cu - Dumnezeu să-l odihnească! - Ilie Balaci. A fost și rămâne o legendă. De când m-am apucat de fotbal, tatăl meu numai CD-uri, numai DVD-uri îmi punea cu ei. Mereu i-am urmărit, mereu mi-am dorit să joc la această echipă”, povestește Baiaram. „Cred că le știu toate poveștile, toate întâmplările. Copil fiind, mergeam mereu când se întâlneau acolo și stăteam și ascultam. Pentru mine, și atunci, și acum, sunt niște idoli. Pentru că, până la urmă, ei sunt făuritorii acestui mit, Craiova Maxima. Fără ei, nu cred că echipa ar fi atât de iubită și însemnată”, adaugă Lung jr. „Au fost niște jucători incredibili. Toți suporterii, când se uită la noi, ne compară cu cei dinainte. Nu zic că este un lucru rău, dar este greu”, admite Bancu, conștient de presiunea pe care el și colegii săi trebuie să o ducă pe umeri. „Olteanul get-beget, care vine la stadion, are așteptările să vadă ceea ce a produs, ceea ce a oferit Ilie Balaci. Ceea ce a oferit Cămătaru. Ceea ce a oferit Sorin Cârțu. De asta ard lucrurile așa, cu o flacără puternică la Craiova. Pentru că oamenii au așteptări. Chiar dacă au trecut mulți ani, e puțin probabil ca cei care vin la momentul ăsta la stadion să nu cunoască istoria. De asta ard lucrurile așa, pentru că lumea așteaptă spectacol, lumea așteaptă driblinguri, lumea așteaptă goluri, lumea așteaptă să se ridice în picioare la fiecare fază. Ăsta este specificul zonei. Ăsta este farmecul. Ăsta este farmecul Băniei”, concluzionează secundul Mihai Ianovschi. Chiar și cu sprijinul fanilor și al fostelor glorii, meciul cu FC Argeș nu a fost ușor. Craiova a deschis scorul, dar oaspeții au reușit să egaleze. Până la pauză, oltenii trec totuși în avantaj. Nu fără probleme, motiv pentru ca stafful tehnic să mai rămână pe bancă. În repriza a doua, lucrurile s-au rezolvat, după ce a marcat și fiul Olteniei, Baiaram. Așa că a fost una dintre zilele când se face nuntă. „Baiaram a și crescut în spiritul ăsta, al Universității. Și ceea ce vreau eu de la el e o constanță, o continuitate în toate evoluțiile”, a declarat Sorin Cârțu. „Mă simt foarte bine. Este echipa mea de suflet și mă bucur că am înscris, că am câștigat, că le-am oferit spectatorilor un meci foarte bun și sunt foarte fericit. Nu există sentiment mai frumos decât să marchez aici. Doar la acest lucru am visat de când sunt mic să iau un trofeu cu Universitatea Craiova și să fac suporterii fericiți”, ne spune eroul local. Așadar, Craiova vorbește iarăși despre trofee. E prea devreme? „Nu vreau să mai vorbesc de campionat, de trofee, de aceste lucruri. Deocamdată vreau doar să fiu sănătos, în primul rând, după aceea și colegii mei. Și, împreună cu Mister, să reușim să punem la punct ceea ce pregătim de atâtea zile”, a precizat Bancu. E clar ce vor oltenii de la echipa lor. Dar ce își dorește echipa de la suporterii ei? „În primul rând, îi rog mult să fie alături de noi, să ne susțină în momentele mai puțin bune, pentru că, din păcate, cred că vor fi inevitable, vor fi și acestea prezente la un moment dat”, spune antrenorul de portari, Robert Tufiși. „Să aibă răbdare cu băieții, să pună presiune pe noi dacă se simt ei bine așa. Dar să aibă răbdare cu băieții, să fie convinși că vom face tot ceea ce depinde de noi să le aducem bucurie la fiecare meci”, completează secundul Ianovschi. Și, în fine, ce face clubul pentru îndeplinirea obiectivelor? „Eu, acum, anul acesta, nu o să stau decât la stadion. Poate rar o să mă duc la apartament, dar eu stau la bază acum”, promite Rădoi. „Avem toate condițiile. Cred că suntem în primele trei din România. Condiții, salarii la zi, tot, deplasări cu avionul. Adică este ceva, pentru România, unicat. Unii, săracii, nu sunt plătiți de luni de zile și este foarte greu”, recunoaște Bancu. „Sunt convins că va veni și momentul când Bănia se va bucura de performanță. Dar trebuie să luăm totul pas cu pas. Nici să nu ne aprindem foarte repede, nici să ne stingem foarte repede. Și să lăsăm lucrurile în făgașul normal. Pentru că orice construcție necesită timp”, crede Ianovschi. În loc de concluzie, o declarație a lui Nicușor Bancu: „De asta îmi doresc foarte mult titlul aici, pentru că, dacă pentru Cupa României au reușit să iasă cred că sute de mii de oameni în stradă și să ne susțină, să ne încurajeze, cred că dacă am lua campionatul, s-ar închide orașul și ar fi sărbătoare câteva zile la rând”.

Oltenia e un tărâm aparte. Și acum vorbim în primul rând fotbalistic. Cum se trăiește aici fotbalul se trăiește în puține locuri

Oltenia, eterna terra-nova

S-a format și a căpătat experiență jucând în Italia. Apoi a revenit în România și a devenit un punct fix la Dinamo, contribuind la revenirea alb-roșiilor în play-off-ul Superligii. Prin vorbele și faptele sale, jucătorul ”câinilor” arată că nu a uitat de unde a plecat. Te simți ca acasă la Dinamo? Sigur că da. Mă simt foarte bine aici. M-a ajutat mentalitatea mea, pentru că niciodată nu m-am oprit din muncă. Chiar dacă nu jucam, încercam să trag de mine, să-i arăt lui Mister că aș putea și eu să joc și asta încerc în continuare să fac. Și-mi doresc să joc cât mai mult. Cum consideri această etapă din cariera ta la Dinamo? O etapă foarte importantă din viața mea. Undeva unde chiar pot să cresc, să fiu ajutat și să învăț lucruri noi, pentru că e primul meu an în România, m-am întors acasă. Aveai nevoie în viața ta de Dinamo... Sincer, cred că da. Și te-am văzut după toate meciurile, oricât de grăbiți sunt colegii tăi, deși stau și Mister Kopic, stă și Florentin, stau și alți colegi la poze cu suporterii, tu stai mai mult. Când toți ceilalți pleacă, tu tot rămâi până la ultimul din stadion. Păi, sincer, îmi părea rău să fac poze cu 5-6 copii și pe restul 5-6, să-ți dau un număr doar așa, să-i las pe dinafară. Pentru că eu, când am fost mic, nu am avut posibilitatea să merg la foarte multe meciuri de fotbal, cred că am fost doar la unul când eram foarte mic, și nu am apucat să mă duc să fac o poză cu un jucător, sau să îi cer autograful. Și acum mă gândesc din perspectiva mea, ca și cum aș fi eu în tribună și l-aș ruga pe un fotbalist să facă o poză cu mine. M-aș simți, cred, extraordinar. Și de asta nu vreau să ratez pe nici unul, pentru că nu vreau să se simtă cum m-am simțit eu atunci. Erai mic, voiai și tu să mergi la un meci. OK, ești dintr-un oraș mic, nu ai avut posibilitatea să te duci repede, până ai plecat în Italia, mai în stânga, mai în dreapta la o echipă? Sincer, nu prea am avut, am înțeles și motivele și nu am putut să comentez nimic. Am înțeles, atât vreau să zic, am înțeles că nu se poate și mi-am dorit eu să ajung. Mulți mai fugeau de acasă când erau mici, se mai urcau într-un tren. Tu ai fost responsabil? Da, pot să zic că am fost responsabil și foarte cuminte. Dacă mă aude mama... Dar era și greu după să rămânem după meci, fiind orașul meu foarte departe de unde ar fi fost meciul, să zic așa. Deci nu apucam să stau, să cer să fac o poză cu cineva sau un autograf. Mai și rămâneam pe acolo și erau mari probleme. Dar bănuiesc că ai avut niște părinți înțelegători. Ai ascultat din respect, nu din frică. Nu? Sau ambele? Nu, respectul. Respectul pentru mine contează foarte mult. Și puțină frică. Am fost educat bine. Din acei ani din copilărie, până ai plecat, la ce meci ți-ai fi dorit cel mai mult să ajungi și nu ai putut? Mi-aș fi dorit să fiu la un derby când eram mic. Dar, având în vedere că sunt foarte, foarte mulți kilometri până la București, era și greu... Dar uitați că visul mi s-a îndeplinit și am fost pe teren. Ce le-ai spune copiilor care vin alături de voi la stadion și i-ai văzut că te așteaptă acolo entuziasmați? Tu te chinui, iei telefonul, le faci tu, îi ajuți tu cu selfie. Pentru că sunt foarte mulți care stau în telefoane, în tablete și totuși vin noaptea, stau după voi... Îi apreciez foarte mult făcând chestiile astea. Dar aș vrea să le zic cum eram eu când eram mic. Bine, nu am prins o generație foarte mult cu internetul, cu telefonul. Noi încă ne strigam la bloc, ne sunam la interfoane, dacă se nimerea să-l avem la scară. Și știam toți unde suntem, cu mingea-n spatele blocului. Cred că asta lipsește acum: să mai jucăm fotbal în curtea școlii, să ne scoată portarul afară din curte, să nu ne lase portarul sau să strige vecinele: „Plecați la scara voastră și jucați-vă la scara voastră!“. Să punem haine pe jos să facem porți. Chestiile astea lipsesc și eu cred că așa m-am îndrăgostit de fotbal. Nu putea mama să mă bage în casă până nu venea după mine, poate. Și era groasă atunci. Ți-ar plăcea să fii și tu un model pentru cei mici? Sincer, aș vrea să fiu un exemplu. Și sper că sunt un exemplu, dar, în primul rând, pentru copiii din Zlatna. Pentru că îi văd ce mult își doresc să joace fotbal și, pe această cale, vreau să-i salut, pentru că au fost alături de mine la meciul cu U Cluj, la Cluj. I-am auzit. Erau în tribună. Erau foarte, foarte mulți și după meci ne-am întâlnit la autocar. Aș vrea să fiu exemplu pentru ei și de fiecare dată când mă duc acasă încerc să mă duc la antrenamente. Să fac antrenament cu ei. Serios? Ce-ți mai poți dori? Simți că ai reușit în astfel de momente? Mă simt foarte bine. Atât vreau să zic. Mă simt foarte bine și mă bucur că îi văd pe ei zâmbind, chiar dacă au puține emoții, chiar dacă poate înainte m-au mai văzut prin oraș, dar mă simt foarte bine când îi văd că zâmbesc, sau, nu știu, vor să facem o poză. Pentru mine nu contează poza neapărat, dar când îi văd pe ei așa fericiți, n-am de ce să nu fac o poză cu ei. Crezi că ești pregătit mental să nu te pierzi? Sincer, vă zic cu mâna pe inimă, chiar sunt pregătit mental și nu cred că o să fac acea greșeală, să zic așa, să mă pierd. Pentru că am un scop bine stabilit și mentalitatea mea de atâția ani e aceeași.

Când era copil, Andrei Mărginean visa să ajungă în tribune la un derby. Acum, s-a obișnuit să fie pe teren la un astfel de meci

Din curtea școlii, pe stadion. Povestea lui Andrei Mărginean

E plăcut să stai la povești cu Claudiu Micovschi. Prin liniștea și seninătatea lui, întrezărești ani de muncă, de momente departe de casă, departe de câmpia unde a început fotbalul ca o joacă. la 15 ani a plecat de lângă ai lui ca să-și împlinească visul. A stat patru ani în Primavera, a purtat banderola de căpitan la Genoa, a jucat în Serie C, B și A, apoi a revenit în țară, cu toate lecțiile învățate.&nbsp;A adunat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/micovschi-claudiu-14fd147b">26 de meciuri</a> jucate și două assist-uri pentru Rapid în ediția trecută de campionat, iar acum, la începutul celui de-al doilea lui sezon în tricoul Rapidului, se gândește cum ar fi să ia un trofeu.

<h2>„Niciodată nu m-am gândit așa departe”</h2>Claudiu Micovschi n-a visat niciodată să ajungă atât de departe. Nu pentru că n-ar fi crezut în el, ci pentru că, în copilăria lui din Diosig, fotbalul era un lucru firesc, nu o proiecție de viitor. „Ne rugam tot timpul să nu plouă, ca să putem merge la fotbal. Eram de dimineața până seara la fotbal”, își amintește. Când îți petreci copilăria jucând desculț pe câmpie și te duci acasă doar când mama vine după tine cu bicicleta, nu te gândești la tribune pline și goluri importante. Te gândești cum să mai furi cinci minute de joacă. <h2 style="text-align:center;">„Parcă visam când eram în probe la Arsenal. Nu îmi venea să cred ce condiții și ce bază aveau acolo.”</h2> Dar cumva, acel băiat liniștit și serios care n-a stat niciodată „cu copii care făceau prostii”, a ajuns să fie testat de Arsenal, să joace patru ani la Genoa în Primavera cu banderola de căpitan pe braț și să învețe din fotbalul italian că poate enorm. La 15 ani, a plecat singur de acasă. Fără părinți, fără siguranțe, fără garanții. Doar cu munca lui. <h2 style="text-align:center;">„Mi-am făcut bagajul, mi-am pregătit hainele, mi-am luat rămas bun și am plecat.”</h2> Trei ani mai târziu, familia lui avea să-l vadă pentru prima oară jucând în Italia. A dat gol cu Atalanta. „O mândrie. O emoție plăcută.”

A fost căpitan la Genoa, a jucat în Serie B și Serie C, a trecut prin accidentări și nopți în care nu putea dormi, prin orașe în care fotbalul era viață și fiecare rezultat îți schimba traiul: „Când mergea bine, îți ofereau cafea pe gratis, când pierdeam, îmi ziceau de toate.” <h2 style="text-align:center;">„Mă adaptez foarte repede, încerc să fac ce fac și ceilalți, să mă integrez cât mai bine și să mă comport bine cu toată lumea.”</h2> Acum, trăiește în spiritul Rapidului. Se simte parte dintr-un grup care poate trece prin orice. „E cel mai frumos sentiment când joci pe Giulești.” Și chiar dacă a trăit multe, știe că încă nu a trăit tot. „Mi-aș dori din tot sufletul să-mi imaginez cum ar fi să iei o cupă sau campionatul. Ce va fi aici... cred că e ceva de nedescris.”

Primul care a crezut în el? Antrenorul din Diosig, care-i spunea mereu: „Să nu uiți niciodată de unde ai plecat, că tu ești un băiat muncitor și o să ajungi departe.” A ajuns. Dar n-a uitat. Claudiu Micovschi joacă și acum cu plăcerea copilului care se întâlnea cu prietenii pe câmp. Și poate de asta, atunci când fluierul de start se aude, Micovschi se simte acasă. Peste tot acasă. „Ce i-ai spune copilului care nu se gândea la așa ceva și doar juca din plăcere? I-aș spune să creadă în visul lui și să joace din plăcere pentru că fotbalul e frumos.”

Loc	Club	MJ	DG	P
1	UCV Universitatea Craiova	5	5	13
2	UTA UTA Arad	5	3	11
3	RAP FC Rapid București	4	5	10
4	FAR FC Farul Constanța	5	2	10
5	DIN Dinamo București	5	1	8
6	SLO Unirea Slobozia	5	1	7
7	UCJ FC Universitatea Cluj	5	2	6
8	FCA FC Argeș	4	0	6
9	FCB FC Botoșani	4	3	5
10	FCP Petrolul Ploiești	5	1	5
11	OTE Oțelul Galați	4	0	5
12	FCSB FCSB	5	-2	4
13	CFR CFR Cluj	4	-2	4
14	FCH AFC Hermannstadt	5	-2	3
15	MGB Metaloglobus	5	-8	1
16	FKCS FK Csikszereda	4	-9	1

superliga 2025

Fotbal

vineri 08 august

sâmbătă 09 august

duminică 10 august

luni 11 august

joi 16 octombrie