FC Argeș

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Dinamo București

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

Universitatea Craiova

FC Rapid București

Stadionul Giulești

FC Botoșani

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

FCSB

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

Metaloglobus

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

Oțelul Galați

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

UTA Arad

Unirea Slobozia

Stadionul 1 Mai

Levente Balint

ANALIZĂ

Reapariția ilfovenilor în elită a fost acompaniată de mediatizarea simpaticului șef de galerie, nea Gică. &nbsp;"Viața mea o împart alături de Voluntari " este refrenul care s-a reviralizat odată cu victoria echipei lui Florin Pîrvu în barajul cu Hermannstadt. Dar, promovarea lui FC Voluntari are o serie de lucruri care merită evidențiate. Atât în ce privește traseul din 2026, cât și perspectivele clubului în Superliga.

FLORIN PÎRVU, VOCAȚIA RĂBDĂRII În urmă cu un an, Voluntariul ceda la loviturile de departajare contra Unirii Slobozia, tot într-un baraj de menținere/promovare în Superliga. Cu toate acestea, tehnicianul a fost păstrat în post, conducerea ilfovenilor reprezentând una din rarele situații din fotbalul nostru în care un tehnician primește credit, chiar dacă a ratat un obiectiv major. Pîrvu și-a păstrat jobul chiar și când, în toamnă, Voluntariul gravita în afara locurilor de play-off. Tehnicianul de 51 de ani, care are deja o experiență consistentă în Superliga la Petrolul Ploiești, nu și-a pierdut busola și a ghidat echipa spre un play-off excelent.

EXPERIENȚA ȘI-A SPUS CUVÂNTUL Se poate spune că ilfovenii, ca să folosim un clișeu, au îmbinat experiența cu dorința de afirmare a unor tineri. Adam Nemec, ajuns la 40 de ani, a fost un element important pentru echipă, iar un grup de jucători versați a constituit scheletul de bază. Fundașii Radu Crișan și Alexandru Pițian, acesta din urmă cu probleme medicale în ultima vreme, mijlocașii Lovro Cvek, Mihael Onișa, coleg de generație cu tricolorul Vlad Dragomir, și Doru Andrei, ori atacanții Mihai Roman și Matko Babic, sunt cele mai influente nume în traseul Voluntariului.

TINERII, PLUSVALOARE Jucătorii &nbsp;"Under" au fost prezenți nu doar cantitativ, pentru a respecta regulamentul. Tinerii Voluntariului au avut evoluții care i-au adus în atenția marilor cluburi. Portarul de 19 ani Alexandru Maxim a fost transferat de campioana Universitatea Craiova. Asta, în condițiile în care în barajul cu Hermannstadt și în mare parte din play-off a apărat tânărul de 21 de ani Eduard Chioveanu. Un alt nume interesant este Remus Guțea, extrema de 19 ani care a marcat de șapte ori în campionatul Ligii 2 și a avut o prestație impresionantă în baraj. SUNT FOARTE BUNI ACASĂ Trupa lui Pîrvu a fost cea mai bună din play-off, la parcursul bun din primăvară contând mult și dominarea impusă acasă. Voluntariul a câștigat fiecare din ultimele șase meciuri oficiale din propriul fief. În 2026, ilfovenii au înregistrat șase victorii și doar un insucces acasă. Remarcabil este că Voluntariul nu a primit mai mult de un gol în niciuna din ultimele șase reprezentații oficiale de pe teren propriu.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1599770425485293&set=a.503660251762988

MIZEAZĂ PE CONTINUITATE ȘI FAC, DEJA, ACHIZIȚII PUNCTUALE Deocamdată, clubul ilfovean merge pe ideea de stabilitate. La puțin timp de la promovare, Florin Pîrvu a fost reconfirmat în funcție. De asemenea, se continuă cu Alexandru Gîț, fundașul dreapta care s-a accidentat grav în primăvară. Polivalentul Marvin Schieb a semnat și el o prelungire de angajament. Iar marți seara, la Voluntari a fost adus fundașul Denis Haruț, om important la o altă nou promovată, Sepsi OSK, în ultimii doi ani.

Ilfovenii vor să se revanșeze după doi ani în eșalonul secund

Cinci lucruri de știut despre Voluntari

Ionuț Tătaru

TRANSFERURI

UNIVERSITATEA CRAIOVA Antrenor: Filipe Coelho CONFIRMATVeniri:&nbsp;Ștefan Bană&nbsp;(final împrumut Oțelul Galați), Alexandru Maxim&nbsp;(FC Voluntari)Plecări: Silviu Lung jr. (final contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1395947865896625&set=a.590667243091362

UNIVERSITATEA CLUJAntrenor: Cristiano Bergodi CONFIRMATVeniri: Marius Ștefănescu&nbsp;(Konyaspor), Florent Poulolo&nbsp;(UTA), Neofytos Michael&nbsp;(Pafos), Pedro Pinho&nbsp;(CD Chaves)Plecări: Edvinas Gertmonas&nbsp;(final de contract), Jasper van der Werff&nbsp;(final de contract), Andrei Artean&nbsp;(final de contract), Răzvan Oaidă&nbsp;(final de contract),

https://www.facebook.com/photo?fbid=1708787897368612&set=a.219384022975681

CFR CLUJAntrenor: -Veniri:&nbsp;Plecări:&nbsp;

DINAMO BUCUREȘTIAntrenor: Nuno Campos NOUVeniri:&nbsp; Plecări: Valentin Dumitrache&nbsp;(Chindia Târgoviște), Valentin Țicu (final de contract), Jordan Ikoko&nbsp;(final de contract), Georgi Milanov&nbsp;(final de contract), Kennedy Boateng&nbsp;(final de contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1582307993898675&set=a.150983050364517

RAPID BUCUREȘTIAntrenor: Daniel Pancu NOUVeniri:&nbsp; Plecări:

FC ARGEȘAntrenor: Bogdan Andone CONFIRMATVeniri: Evagoras Antoniou&nbsp;( APOEL Nicosia), Taylor Nuvambo&nbsp;(Le Mans)Plecări: Eric Nistor (împrumut, CSM Râmnicu Vâlcea)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1604532221674426&set=pcb.1604524555008526

UTAAntrenor: Adrian Mihalcea CONFIRMATVeniri: Răzvan Oaidă (U Cluj),Plecări: Florent Poulolo&nbsp;(final de contract), Flavius Iacob&nbsp;(revenire împrumut Corvinul)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1577072211095710&set=a.445929614209981

FCSBAntrenor: Marius Baciu CONFIRMATVeniri:Plecări<strong style="color:rgb(32, 33, 34); font-family:sans-serif; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; letter-spacing:normal; text-align:right; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(249, 249, 249); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial; font-size:14.6667px;">:

OȚELUL GALAȚIAntrenor: Stjepan Tomas CONFIRMATVeniri:Plecări: Iustin Popescu (final de contract), Silviu Rus (final de contract), Cristian Chira (final de contract), Daniel Sandu (final de contract), Gabriel Debeljuh (final de contract), Ștefan Bană&nbsp;(final împrumut Universitatea Craiova)

FC BOTOȘANIAntrenor: Marius Croitoru CONFIRMATVeniri:&nbsp; Plecări:

FK CSIKSZEREDAAntrenor: Istvan Szabo NOUVeniri:&nbsp; Plecări:

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1599023325559513&set=pcb.1599017758893403

PETROLUL PLOIEȘTIAntrenor: Ricardo Sousa NOUVeniri: Robert Jeldea&nbsp;(CSM Reșița) Plecări:

https://www.facebook.com/photo?fbid=1314662380774769&set=a.506247511616264

https://www.facebook.com/photo?fbid=1311190797788594&set=a.506247511616264

FARUL CONSTANȚAAntrenor: Ioan Ovidiu Sabău NOUVeniri:&nbsp; Plecări: Gabriel Iancu&nbsp;(final contract), Jovan Markovic&nbsp;(reziliere contract), Diogo Ramalho&nbsp;(reziliere contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1453429800156793&set=a.576769301156185

CORVINUL HUNEDOARAAntrenor: Florin Maxim CONFIRMATVeniri: Adrian Frânculescu&nbsp;(CFR Cluj via CSA Steaua), Flavius Iacob&nbsp;(revenire împrumut UTA), Renato Espinosa&nbsp;(Unirea Slobozia) Plecări: Szabolcs Kilyen (încheiere contract), Mihai Velisar&nbsp;(încheiere contract), Alexandru Buziuc&nbsp;(încheiere contract), Denis Rența&nbsp;(încheiere contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1313115587692789&set=a.363418419329182

SEPSI OSKAntrenor: Ovidiu Burcă CONFIRMATVeniri:&nbsp; Plecări:

FC VOLUNTARIAntrenor: Florin Pârvu CONFIRMATVeniri:&nbsp; Plecări:

Multe schimbări și pe băncile tehnice. CFR și Dinamo, în așteptarea noilor antrenori

Toate transferurile verii 2026 în Superliga

Andreea Cio

Superliga feminină

Toți ne amintim când eram întrebați în copilărie „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Adina Borodi, jucătoare pe postul de atacant la&nbsp;„U” Olimpia Cluj, spunea că vrea să fie polițistă, deși de-abia aștepta momentul să iasă în fața blocului să bată mingea. Astfel, pasiunea pentru fotbal a plimbat-o pe alt drum. În spatele bucuriei de copil, răspunsul întrebării stătea în așteptare și suna cam așa: Când mă fac mare, vreau să fiu golgheteră în Superliga Feminină, câștigătoarea titlului, jucătoare în Champions League, să port tricoul naționalei la toate categoriile și să ascult imnul României de pe gazon.&nbsp;Adina are 21 de ani, știe cum se simte îndeplinirea visurilor și trimite un mesaj fetițelor care poate încă nu au curaj să intre pe teren:&nbsp;„În viață-s de părere că trebuie să faci ceea ce simți.”

Înainte de cadru organizat, jucai în curtea școlii?
Da, îmi plăcea, mă jucam cu băieții mult. Primele lovituri cu mingea le-am învățat de la tatăl meu și de la unchiul meu. Mă jucam că ei foarte mult. Îmi plăcea să mă duc singură afară, să mă joc mult cu mingea și să exersez tot felul de lucruri. Și după aceea am aflat de la o colegă de clasă că există echipă de fotbal feminin în oraș. Și m-am dus acasă la ai mei și -am zis că vreau să mă duc la fotbal. Și așa, bineînțeles, mama a zis „poftim?”.&nbsp; Și așa am ajuns la fotbal feminin. Dar nu m-am gândit că o să pot ajunge în punctul acesta în care sunt acum. M-am dus din simplă plăcere să nu stau în fața calculatorului sau să îmi petrec timpul doar în casă, dau un exemplu. Trebuia să-mi consum cumva energia.
Tuturor ni s-a pus întrebarea ce vrei să te faci când vei fi mare. Tu ce voiai atunci să fii?
Polițistă. Aveam ceva idei din astea. Bine, și acum nu zic că mi-ar displace să lucrez în sistemul acela.
Și cât ai stat acolo la echipă în cadrul organizat?
Doi ani. M-am apucat pe la 9 ani și un pic, iar la 11 ani și un pic deja am venit la Cluj.
Ai o amintire care îți va rămâne așa pentru tot restul vieții în suflet în acești doi ani de fotbal acasă?
Îmi rămân în suflet meciurile care erau acasă și veneau ai mei la meciuri și mă vedeau, mă susțineau, momentele alea.
Te sfătuia tata după meci ce trebuia să faci, ce n-ai făcut?
Nu, pentru că știa că fac din plăcere și nu îmi doream pe termen lung, adică nu mi-am pus obiective. Dar ulterior când a simțit că mă poate ajuta cu un sfat bun, mi l-a dat. Sau când a văzut că ceva nu a fost în regulă, m-a sfătuit cum ar trebui să fac mai bine.
Ți-amintești un sfat anume care simți că te-a ajutat?
Mă sfătuia să încerc să dau mai mult la poartă, să văd poarta mai rapid. Și, într-un fel, mi-a rămas imprimată în minte chestia asta. Și am încercat să-l ascult cât am putut și a fost mai bine.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum în fotbal?
Să nu renunț, să nu mă dau bătută.
Ai avut momente în care ai simțit că e mai ușor să renunți?
Da, am trecut prin momente și mai dificile. Erau momente când nu jucam, eram mai mult rezervă. Simțeam că mă antrenez în zadar și atunci clar îmi treceau și gânduri să renunț sau zic gata, stop. Dar am avut parte de oameni și în special familia mi-a fost alături și m-a sfătuit mult. Ulterior colegele, prietenii că totuși nu trebuie să mă facă chestia asta și să muncesc în continuare.&nbsp;Pentru că rezultate tot o să apară, o să vină și momentul meu.

<h2 style="text-align:center;">„Am ținut totul pentru mine și m-am dus mai departe, urmându-mi visul.”</h2>

Îți mai amintești momentul în care te-au contactat cei de la Olimpia Cluj?
Da. Țin minte că venisem dintr-un cantonament de la Ocna Șugatag. Și președintele de la Independența Baia Mare a sunat-o pe mama și a spus „Uitați, doamna Borodi, cei de la Cluj o vor pe Adina”. Când a auzit, mami neștiind atâtea despre fotbalul feminin și că există mai multe cluburi în alte orașe, a rămas surprinsă, bineînțeles. Când m-a anunțat, eu am fost foarte fericită în sensul că știam despre Olimpia Cluj că era la momentul acela cea mai bună echipă din țară. Și atât la junioare cât și la senioare, eu fiind junioară.
Și ce au zis ai tăi? Pentru că erai foarte mică.
Asta a fost șocul mai mare, să zic așa, pentru că aveam doar 11 ani. Și nu cred că se gândeau vreodată la așa ceva. În schimb m-au întrebat dacă îmi doresc asta și clar mi-am dorit asta. Adică am zis un da foarte hotărât la ce vârstă aveam. Poate nici nu m-am gândit ce urmează după aceea, în sensul să stau fără ei. Să stau în cămin, într-un oraș nou, mult mai mare. Nu m-am gândit clar la toate chestiile alea. Însă mi-am dat seama din momentul ăla ceea ce îmi doresc să fac cu adevărat.
Și cum a fost perioada de început? În cămin, departe de familie?
Nu pot să zic că a fost o perioadă ușoară, ținând cont că trebuia să mă acomodez, să învăț orașul. Să mă descurc, să ajung la antrenament cu autobuzul, cu tramvaiul. Să stau în cămin, fără părinți, fără familie în sine. Asta cred că mi-a fost mai greu, dar nu m-am plâns niciodată. Și nici alor mei nu le-am spus niciodată nimic în sensul că mi-e dor de ei. Sau aș vrea să fie cu mine. Niciodată n-am zis asta. Am ținut totul pentru mine și m-am dus mai departe, urmându-mi visul.
Cum a fost prima oară când ai luat titlul cu Olimpia Cluj?
Un sentiment foarte frumos, greu de exprimat în cuvinte. Clar că am simțit niște emoții pe care rar le-am trăit și le-am avut.
Simți că totuși munca ta și a echipei nu au fost în zadar și fiecare antrenament greu. Te trezești dimineața și efectiv te simți stoarsă de energie, dar tu știi că trebuie să te antrenezi. Sau poate nu ai cheful ăla pe care îl ai în alte zile, dar totuși te duci la antrenamente, te duci la sală, faci în plus.
Apoi a urmat experiența din Champions League.Parcă nici nu-ți vine să te gândești când auzi Champions League. Dar nici nu e imposibil.
Ne gândeam, ok, jucăm în Champions League. Clar nu o să fie adversari cum avem în timpul campionatului. Și o să fie mai greu, dar asta nu înseamnă că e imposibil.
Și mereu ne-am dus cu încredere și cu motivație, cu determinare. Și am jucat până la final, până la fluerul final.
E un meci anume mai special pentru tine?
Cel de la Alba Iulia, în care ne-am calificat la penalty-uri. În grupa a doua. Și aici, când am jucat la Cluj, pe Cluj Arena. Și am văzut că vine lume. La fel a fost un sentiment plăcut.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1842711383777821&set=a.746908916691412

Apropo de lume, care e reacția oamenilor când le zici că joc fotbal la Olimpia Cluj?
Și acum mai întâlnesc persoane când aud că fac fotbal Adina, poftim, tu chiar faci fotbal? Când le mai zic că există și echipă națională, la fel foarte mirați. Am întâlnit multe persoane care ba că fotbalul lui de tine. Că ești fată, cum să joci fotbal? Că trebuie să stai, vorba aia, la cratiță?
Ceea ce mi se pare un lucru destul de trist la noi în țară. Uitându-mă în alte țări unde stadioanele la fotbal feminin-s arhipline.
Când vezi sute de persoane în tribună la un meci de fotbal feminin, e ceva. Este și o speranță poate?
Da, eu îmi doresc să vină cât mai multă lume să ne susțină. Să ne vadă și să realizeze că totuși și noi, fetele, putem. Pentru că la fel cum am întâlnit persoane care se mirau că practic acest sport, la fel am întâlnit persoane care veneau și ziceau. Mamă, ce fain jucați! Mamă, parcă e mai fain meciul vostru decât meciurile băieților. Este și lume plăcut surprinsă de treaba asta.
În momentul în care auzi „femeile la cratiță”, cum reacționezi?
Parcă nici nu mai bag în seamă.
Mi se pare că sunt niște comentarii care nu-și au rostul. Pentru că la fel cum comentează persoana respectivă, ar putea să fie persoana care să aibă un copil și copilul ăla să mai aibă o fată. Și fata aia să vrea să meargă la fotbal feminin. Cum? Adică cum ai reacționa?
Debutul la echipa națională cum a fost?
Woa, un moment frumos. Mi-am îndeplinit visul de mică.
Și în momentul în care am debutat, clar că am avut niște emoții pe care la fel nu le pot exprima în cuvinte. Dar sentimentul de onoare și de mândrie e mereu când îți reprezinti țara și îți cântă imnul și porți tricoul naționalei sau echipamentul național.
Cum ai reacționat în momentul în care ai fost anunțată că ești convocată la echipa de senioare?
Am fost plăcut surprinsă și parcă nu îmi venea să cred că chiar se întâmplă chestia asta. Bineînțeles că aveam tot felul de gânduri, oare cum o să fie, cum o să fie cu fetele. Eu uitându-mă la meciuri, văzându-le pe fete, dar nu știam niciodată cum o să fie, ce o să fie. Adică niște chestii și niște gânduri pe care cred că fiecare jucătoare le-a avut la momentul respectiv.
Până acum care e momentul tău preferat de la națională?
Țin minte la U19, când ne-am calificat. Cred că fiecare moment în care am fost la națională a avut semnificația lui și mi-a rămas așa în suflet. Pornind de la U15 până în prezent, la senioare.
Tot timpul m-am bucurat și în același timp am conștientizat cât de serioasă și în continuare muncitoare să pot să fiu. Să îmi îndeplinesc tot ceea ce mi-am propus pe plan fotbalistic.
Adina, ce se întâmplă în sufletul tău când ai gol?
E un amalgam de sentimente. Bineînțeles că mă bucur, sunt fericită că îmi pot ajuta echipa. Dar mai fericită-s când văd că echipa câștigă. Bineînțeles că nu vreau să las ștacheta jos și îmi doresc și mai mult de la mine. Îmi doresc să ies din nou golgheteră. Să îmi pot ajuta echipa cât de mult pot și cu ce pot.

Adina Borodi in meciul amical de fotbal feminin dintre reprezentativele U16 ale Romaniei si Israelului, disputat pe Stadionul central al Centrului National de fotbal de la Mogosoaia, sambata 13 aprilie 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Cu câte goluri ai fost golgheteră în sezonul 2024-2025?
22 de goluri. Am fost la egalitate cu Herczeg de la Miercurea Ciuc.
Voiam să te întreb dacă ai vreun mesaj pentru fetițele care încă nu au curaj să intre pe teren?
Să facă să aibă curajul acesta. Pentru că oricum ar fi, chiar dacă poate le-ar ieși cariera aceasta de fotbaliste sau poate ar vedea că nu le place, în viață-s de părere că trebuie să faci ceea ce simți. Pentru că după poate ar regreta că n-a încercat, a făcut altceva.
Ne spui un pic despre tatuajul tău? Este un tatuaj făcut cu sora mea. Am o soră mai mare, cu diferență de 4 ani. Eu am aici scris „No matter where” și în inimă am inițiala ei. Iar ea are „No matter what”. Mi-am ales partea cu „unde”, deoarece eu sunt cea plecată de acasă mereu. Și până la urmă, orice ar fi, clar, aș fi aproape de familie. Și da, asta are legătură cu sora mea și inițiala ei. Iar ea are inițiala mea în inimă.
Sora ta practică și ea un sport?
Nu, suntem pe direcții diferite, să zic așa. Ea este educatoare&nbsp;și, în paralel, sau extra, să zic așa, cântă. Îi place foarte mult. De mică a cântat, a făcut dansuri populare. Și acum s-a axat și ea, bineînțeles, pe ceva mai stabil și mai sigur. Și este educatoare.
Și muzica v-a rămas pasiunea comună.
Da, pot să zic că da, mai ales când este acasă. Și de dimineața, de când se trezește, poate să-mi cânte. Cred că într-o zi îmi cântă 10 piese. Clar că suntem obișnuiți toți din familie și ne place.
Ai o melodie preferată pe care o cântă ea?
„Asta-i hora mamii mele”. E o piesă despre mama, e mai sentimentală, să zic așa. Și aia îmi place cel mai mult.

Duminică, Adina și „U” joacă în finala Cupei României împotriva <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-fost-acolo-cand-campioanele-superligii-feminine-au-ridicat-trofeul-f0c9c040">Farului</a>. A marcat în returul din semifinală, când clujencele au trecut de Csíkszereda, și se pregătește să lupte din nou pentru un trofeu pe care îl are deja în CV.&nbsp;Avem multe de învățat de la Adina. Cum la 11 ani, a ales să se mute de acasă și să dea o șansă fotbalului. Nu s-a dat bătută, nu s-a plâns, nu s-a oprit din îndeplinirea visurilor și, cel mai important, nu s-a făcut polițistă. Și-a ascultat feelingul:&nbsp;„În viață-s de părere că trebuie să faci ceea ce simți.”

Cum a ajuns de la joaca din fața blocului la echipa națională

Povestea Adinei Borodi, fata care a plecat de acasă la 11 ani pentru fotbal

Această perioadă inter-competițională arată din nou cât de volatilă este activitatea de antrenor. Avem o serie de modificări pe băncile tehnice ale formațiilor din Superliga. Iar încă suntem în așteptarea noului principal de la CFR Cluj, echipă calificată și în acest an în eurocupe.

REVENIREA ACASĂ PENTRU PANCONEDaniel Pancu a avut un impact extraordinar la CFR Cluj. A mers în Gruia într-un moment în care ardelenii aveau perspective sumbre privind accederea în play-off. Dar, tehnicianul venit atunci după o experiență solidă la naționala de tineret, a redresat total fosta campioană.Pancu a calificat-o pe CFR în fazele eliminatorii din Conference League, după un traseu peste așteptări, fără vreun eșec pe teren propriu. Dar, Pancu a încheiat legătura cu CFR și, așa cum se preconiza, a optat pentru Rapid.Giuleștenii s-au despărțit după doar o stagiune de Costel Gâlcă. Rapidul speră că Pancu, o glorie a Giuleștiului, va obține măcar accederea în eurocupe, după mai bine de un deceniu.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1568524345278650&set=pcb.1568524421945309

UN PORTUGHEZ LA DINAMOZeljko Kopic, unul din cei mai apreciați antrenori din Superliga, a plecat după doi ani și jumătate petrecuți la Dinamo. Croatul a readus gruparea alb-roșie în prim-plan, el preluând Dinamo în decembrie 2023, pe când bucureștenii erau în cursa de supraviețuire în elită.Șefii alb-roșiilor s-au orientat tot spre un tehnician din afara României. Noul principal al bucureștenilor este Nuno Campos, cel care și-a început munca de antrenor ca asistent al mult mai cunoscutului Paulo Fonseca.În ultimul an, Campos a lucrat la Zalaegerszeg, cu această formație terminând pe un solid loc 5 în prima divizie maghiară, în același timp echipa ajungând în finala Cupei.

ANTRENORI STRĂINI LA CSIKSZEREDA ȘI PETROLUL. UN&nbsp; NUME MARE, LA FARULCsikszereda a fost una din marile surprize ale sezonului 2025/2026. Dar, harghitenii nu au mai continuat cu Robert Ilyes, cel care a fost alături de Kopic printre cei mai longevivi tehnicieni din elită, la finele stagiunii anterioare.Ciucanii au optat pentru maghiarul Istvan Szabo. Tehnicianul de 59 de ani are un palmares consistent în țara vecină, ultimul său job fiind cel de la Nyiregyhaza.

Ioan Ovidiu Sabău, alături de un alt antrenor cu rezultate bune în ultima vreme, Bogdan Andone

Aflate până în ultimele secunde în cursă umăr la umăr pentru salvarea automată, Petrolul și Farul vor demara 2026/2027 cu alți tehnicieni.Ploieștenii tocmai ce l-au oficializat pe Ricardo Sousa, în locul lui Mehmet Topal. Lusitanul, care ca fotbalist a fost și la FC Porto, a antrenat ultima dată în liga secundă portugheză, la Vizela.În fine, Farul a optat, după Flavius Stoican, pentru un nume uriaș al fotbalului românesc. Ioan Ovidiu Sabău nu mai are nevoie de nicio prezentare, reputatul tehnician fiind ultima dată la Universitatea Cluj, grupare a cărei resetare din ultimul deceniu a fost ghidată practic de Sabău.

Mercato de vară fierbinte și la capitolul antrenori

Temperatură ridicată pe bănci

ȘTIRI

Anunț surprinzător în cursul dimineții de vineri. Zeljko Kopic nu va continua în postul de antrenor principal al lui Dinamo București.&nbsp;"Astăzi, drumurile noastre ajung să se despartă, ambele părți ajungând de comun acord că este nevoie de o nouă provocare. Clubul Dinamo îi mulțumește sincer domnului Kopić pentru toată munca depusă pe banca clubului, pentru tot aportul adus în revenirea lui Dinamo în vârful fotbalului românesc, și îi dorim mult succes în continuare în cariera de antrenor", este o parte din comunicatul clubului din capitală.Știrea a venit într-un moment în care se părea că tehnicianul croat va continua proiectul de la Dinamo.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1580903864039088&set=pcb.1580903904039084

DIN SUBSOL, SPRE EUROPAZeljko Kopic a venit la Dinamo în decembrie 2023, într-un moment în care bucureștenii, reveniți în Superliga, se aflau în zona retrogradării. Croatul a menținut echipa în elită, după un baraj cu Csikszereda.&nbsp;În 2025, Dinamo a revenit în play-off. În acest an, dinamoviștii s-au calificat din nou în Top6 și au ajuns în finala barajului pentru Conference League. Acolo au pierdut în prelungiri, dramatic, cu 1-2, contra lui FCSB.Kopic a imprimat un stil propriu echipei, Dinamo fiind deseori formația cu cea mai ridicată posesie din Superliga. Asta, în condițiile în care alb-roșiii, față de alte echipe din zona superioară, au investit puțin în transferuri, iar în partea a doua a campionatului au fost meciuri în care nu au avut la dispoziție un veritabil număr 9.

PESTE 100 DE MECIURI PE BANCA LUI DINAMOLa finalul sezonului, Zeljko Kopic și Robert Ilyes erau antrenorii cei mai longevivi din Superliga.Kopic a condus formația alb-roșie în 102 partide de Superliga, zece meciuri de Cupa României și trei jocuri de baraj.&nbsp;Este de amintit și faptul că în această primăvară, Dinamo a ajuns în semifinalele Cupei, acolo unde a cedat la loviturile de departajare în fața Universității Craiova, grupare care avea să cucerească eventul.

Zeljko Kopic se desparte de Dinamo după ce i-a readus pe alb-roșii în prim-planul Superligii

Plecarea unui profesionist

CRONICĂ

Voluntariul a rămas în viață în acest baraj după ce la un moment dat părea că se va dizolva în turul de la Sibiu. Ilfovenii au revenit de la 3-0 pentru Hermannstadt și au fost aproape chiar de un egal care ar fi detonat și mai mult tensiunea acestui retur. S-a început de la 3-2 la general pentru oaspeți.Sibienii au intrat la Voluntari cu avantajul unui gol, dar chinul Farului cu Chindia a fost un avertisment că barajele de Liga 2 au devenit foarte volatile în ultimii ani. Trupa lui Dorinel trebuia să fi știut că ilfovenii au avut un parcurs aproape spre perfect în play-off-ul Ligii 2. Mai rău era că sibienii, pe lângă multiplele absențe, nu puteau conta pe Căpușă, proaspăt căsătorit, un copy-paste după modelul Pop de la Dinamo. O bancă de rezerve scurtă, dar un line-up ofensiv, cu creativul Balaure susținându-i pe Neguț, Chițu și Buș. LAZAR, SPECIALIST LA TERAPIE INTENSIVĂ Era evident că Hermannstadt va avea un meci complicat, dar nimeni nu se aștepta ca ardelenii să intre așa de deplorabil în joc. Practic, David Lazar a fost cel care i-a ținut în viață, asemeni unui specialist în terapie intensivă, sibienii fiind în comă fotbalistică!&nbsp; Ilfovenii au demarat meciul cu foarte multă încredere, cu o ofensivă euforică, susținută de Babic, Doru Andrei și Guțea, în sprijinul versatului vârf Roman. David Lazar a avut foarte multă treabă în prima parte. În minutul 7, a deturnat șutul din unghi al lui Babic, de pe dreapta, apoi, peste trei minute, a fost la post la o acțiune a aceluiași Babic, de pe stânga. Goalkeeper-ul sibian a respins de două ori la aceeași fază, în minutul 20, reluarea cu capul a lui Onișa, respectiv șutul lui Crișan. Hermannstadt s-a mișcat greu, nereușind să producă emoții la buturile Voluntariului. Cum-necum, Hermannstadt a ajuns la liman la pauză, tot grație aceluiași Lazar, cel care în minutele adiționale a intervenit la o altă reluare cu capul a lui Crișan.

Lazar, David Beniamin

Bravul David Lazar nu a reușit să țină singur piept cu atacurile ilfovenilor

PENALTY-URI POLEMICE, SUPERIORITATE ILFOVEANĂ Sibienii s-au întors parcă mai rău de la cabine. Efervescența atacurilor ilfovene a crescut, Voluntariul fiind răsplătit pentru superioritate cu un penalty contestat de oaspeți. Karo l-a lovit pe Roman în minutul 48, senzația a fost că nu a fost cel mai clar fault posibil, dar Szabolcs Kovacs a fost ferm și a dictat penalty. Babic a bătut perfect pentru 1-0, iar elanul amfitrionilor s-a dublat. Același Lazar și-a salvat formația în minutul 58, când a oferit una din paradele primăverii la șutul din șapte metri al lui Cvek. Sibienii au oferit o primă ocazie serioasă abia în minutul 64, când Neguț a reluat de la 16 metri pe lângă poarta. Dar soarta a fost cu gazdele. Din toate punctele de vedere. A venit minutul 73, iar Kovacs a arătat din nou punctul de la 11 metri la o fază la fel de tulbure. Incursiunea lui Guțea a fost oprită, cel puțin teoretic, de Albu. Babic și-a asumat din nou răspunderea și a fost la fel de sigur pentru 2-0. Hermannstadt a încercat să asedieze buturile lui Chioveanu, dar desantul s-a oprit mereu undeva la 16 metri. Tânărul Guțea a fost aproape să închidă jocul în minutul 83, dar după un slalom frumos a exagerat și a fost oprit de Lazar. Au venit șapte minute suplimentare, Hermannstadt s-a aruncat disperată în atac. Fără precizie și fără rațiune. Iar pentru a închide parțial polemica legată de penalty-uri, în minutul opt al prelungirilor, rezerva Tolea a înscris din careul mare pentru 3-0, consfințind un contraatac care a găsit trupa sibiană departe de propria poartă. Iar Voluntariul a revenit după doi ani în Superliga, trimițând Sibiul în infernul ligii secunde și al incertitudinilor. TOTUȘI, PROMOVARE MERITATĂ… Ar fi injust ca Hermannstadt să marșeze pe tema celor două penalty-uri. Sibienii nu au trimis niciun șut pe spațiul porții luni seara. Eșecul din acest baraj este consecința unui sezon instabil, cu jucători plecați din motive financiare înaintea finalului și cu reacții letargice în disputele decisive. Iar Dorinel mai trăiește o retrogradare, după ce a contribuit, mai mult sau mai puțin la căderile Argeșului în 2007, Chiajnei în 2019, respectiv Sepsi, în 2025… Voluntariul este din nou în Superliga. Anul trecut, rata revenirea în elită după ce a cedat la loviturile de la 11 metri cu Slobozia. Acum, victoria cu Hermannstadt s-a conturat după două penalty-uri. Norocul s-a întors spre ilfoveni și spre antrenorul Florin Pîrvu, care a fost pe bancă și anul trecut. Dar, se spune că norocul și-l mai face și omul. În cazul Voluntariului, se confirmă proverbul.

Croatul Matko Babic a marcat de două ori din penalty-uri controversate. Tolea a consfințit retrogradarea lui Hermannstadt

FC Voluntari-Hermannstadt 3-0. Mat și KO pentru promovare

Ana-Maria Popescu

Universitatea Craiova (team)

https://www.youtube.com/watch?v=6QV21mhjVLs

Universitatea Craiova este noua campioană a României.
Aceasta este propoziția pe care fanii olteni au așteptat 35 de ani pentru a o auzi
din nou. Unii dintre ei au fost pe stadionul „Central” de atunci, în 1991, când
Craiova învingea Sportul Studențesc și câștiga campionatul datorită
golaverajului, iar apoi cucerea și Cupa. Alții știu despre acest moment din
amintirile celor care au trăit ceea ce pentru peste mai bine de trei decenii
avea să fie „ultimul titlu din Bănie”.
„1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul” era cântecul pe care fanii
olteni l-au repetat în vara lui 1991. De atunci, Craiova a trăit din acea amintire,
lăsată de echipa la care Sorin Cârțu era antrenor, iar Emil Săndoi golgheter.&nbsp;
„Toată perioada respectivă a fost cea mai frumoasă din
cariera mea de antrenor.&nbsp; Cariera mea de
vreo 30 de ani de antrenorat. Păi, a fost un campionat care a încununat o muncă
pe care eu o făceam la club și cu echipa respectivă de vreo trei ani de zile.&nbsp;Echipa
era pe ultimul loc și de atunci am început munca de antrenor principal la
Universitatea Craiova”, ne-a povestit Sorin Cârțu. 

Emil Săndoi își amintește și acum cum s-a sărbătorit acel titlu,
după care oltenii au așteptat 10 ani: „Bucuriile în fotbal se trăiesc foarte
intens. Acele bucurii pe care le trăiești imediat după meci în vestiar. Mi-aduc
aminte și în 1990-1991, după ce am câștigat campionatul. Ne-au fost date
medaliile, tricourile de campioni. Cu poze, cu mulți spectatori pe stadion. Cu
Cupa României plimbată, cu autocarul. După aceea și cu mașinile personale. Și
eu cu colegii mei încălcam regulile de circulație. Atunci eram câte șapte opt
în mașină cu Cupa pe capotă prin oraș”.

<h2 style="text-align:center;">„Dragostea pentru
Craiova apare datorită Craiovei Maxima. E o dragoste care se transmite din
familie”&nbsp;</h2>
Versurile imnului compus de Adrian Păunescu spun „De bucurie
rar avurăm parte”. Au apărut atunci când oltenii cunoșteau bucuriile aduse de
fotbal mai des decât ar fi crezut. Se știe despre olteni că-s pătimași când
vine vorba despre fotbal. Nu degeaba se spune că „ard” pentru el, iar stadionul
„Ion Oblemenco” este numit vulcan în zilele de meci. Și deși nu au mai avut
parte de bucurii în materie de titluri, fanii din Bănie nu și-au pierdut
speranța că într-o bună zi, trofeul de campioană va fi din nou în Oltenia. 

„Nu-mi amintesc un moment, un meci care să mă fi făcut să
iubesc Universitatea Craiova. Am iubit echipa înainte de a vedea stadionul,
înainte de a vedea un fotbalist al Universității, pe Ilie Balaci. L-am iubit, a
fost și este încă idolul meu.&nbsp;Fără a-l vedea jucând. Și pe Ilie Balaci
l-am văzut pe coperta unei reviste. Este o revistă din 84, aveam 2 ani”, ne-a
mărturisit scriitorul Florin Jianu. 

Ion Oblemenco și Ilie Balaci și-au asigurat statutul de
nemuritori datorită a ceea ce au făcut în tricoul Craiovei. Stadionul pe care
joacă acum gruparea din Bănie a fost numit după primul zeu din „Templu”, Oblemenco,
iar și mai special este că se află pe Bulevardul Ilie Balaci. Iar asta arată
încă o dată cât își apreciază Craiova legendele. 
„Poate asta e senzația mea, fiind născut aici și orbește cu
Craiova. Poate că mi se pare mie că atmosfera, chiar dacă nu este stadionul
plin, chiar dacă este lume mai puțină pe stadion. Zgomotul pe care îl fac spectatorii
este amplificat de tot ce înseamnă atmosferă și dorință la Craiova”, spune Emil
Săndoi.

<h2>Anul în care titlul a
fost din nou în Bănie, dar le-a scăpat oltenilor printre degete </h2>

Universitatea Craiova a fost aproape să readucă titlul în
Oltenia la 29 de ani de la sezonul 1990/91. S-a întâmplat în atipicul sezon pandemic
2019/20, când fotbalul și lumea s-au „oprit” pentru câteva luni bune. Totul s-a
schimbat în acel an în care au intervenit extrem de multe restricții. Jucătorii
se antrenau online, prin apeluri Zoom, iar meciurile se disputau cu stadioanele
închise, fără spectatori și cu distanțare socială între rezerve și oamenii din
staff. 

„A fost un an complet atipic. Și un sezon complet atipic. S-a
oprit lumea, nu doar fotbalul. Fotbalul a continuat, dar sub alte auspicii, ca
să zic așa.&nbsp;Cu suporterii în boxe, cu distanțare socială atunci când am
intrat pe teren, din nou și tot așa. Dar, dincolo de asta, e o amintire. E o
amintire altfel, putem zice că am trăit și vremurile astea”, a mărturisit
Lucian Pretorian, team manager la Craiova. 

Atunci, pe banca oltenilor se afla Cristiano Bergodi. Iar,
diferite circumstanțe și decizii, plus câteva schimbări apărute în regulament,
au dus-o pe Universitatea Craiova în postura de a juca, pe un „Ion Oblemenco” gol,
finala de titlu împotriva lui CFR Cluj, o echipă care știa pe atunci cum se
câștigă trofeele. 

&nbsp;„Adică dacă m-ai fi
întrebat înainte de meci în momentul respectiv, aș fi zis că o să câștigăm,
n-are cum, e anul nostru. S-au așezat, s-au aliniat toate astrele ca noi să
obținem în sfârșit titlul după care tânjește Oltenia de atâția ani. N-are cum
să ne scape printre degete. Trăind ce s-a întâmplat în acea seară, cumva, nu
neapărat că m-a pus în gardă, dar m-a maturizat și mi-am dat seama că în
fotbal, până la urmă, e ca în viață, nu întotdeauna obții ceea ce-ți dorești, dar
e clar că la un moment dat o să vină și vremea noastră. E o chestiune de timp,
din punctul meu de vedere”, a spus Andrei Coadă-Nicolaescu, ofițerul de presă
al clubului. 

Reacția fanilor, la finalul meciului, a fost una pe măsură. „Interziși”
pe stadion din cauza pandemiei, și-au așteptat favoriții în fața arenei, pentru
a-i încuraja, în ciuda titlului pierdut. Iar asta a arătat încă o dată
dragostea arzătoare a oltenilor pentru fotbal.

<h2 style="text-align:center;">„1, 2, 3, 4 Cupa și
Campionatul”&nbsp;</h2>
Sezonul 2025/26 a început în forță pentru Universitatea
Craiova, care în ultimii ani a început mereu printre favorite, dar a clacat
spre final. Cu Mirel Rădoi pe bancă, oltenii, care și-au construit pe parcursul
verii un lot mai mult decât competitiv, le-au oferit fanilor exact ceea ce
aveau nevoie pentru a-și alimenta speranțele într-un sezon de vis: fotbal spectacol!&nbsp;
Iar speranțele au fost întărite atunci când echipa s-a calificat
în premieră în faza ligii din Conference League, unde a și început să strângă
puncte. De-a lungul sezonului, oltenii au trăit mai multe „șocuri”, iar primul
dintre el a fost decizia lui Rădoi de a pleca. În locul său a venit Filipe
Coelho, cel cu nume predestinat poveștilor, iar oltenii sperau că noul antrenor
avea să o scrie pe cea mai frumoasă la capătul acestui sezon. 

Un alt „șoc” a fost eliminarea dramatică din Conference League,
de la Atena, pe care echipa l-a depășit cu brio. Iar de la fotbalul spectacol
și temperamental al lui Rădoi a trecut la fotbalul „cu calm” al lui Coelho,
care s-a dovedit și rețeta câștigătoare. Play-off-ul a început cu o luptă care părea
că se dă între patru echipe, dar la final au rămas doar două, Universitățile:
Craiova vs Cluj. 

Finala Cupei a fost „avancronica” finalei de sezon, la
capătul căreia oltenii au ieșit învingători. „Finala” sezonului s-a jucat pe „Ion
Oblemenco”, exact ca în 2020, dar spre deosebire de acum șase ani, acum am văzut
cum erupe „Vulcanul”, iar la capătul celor 90 de minute și după cinci goluri marcate
și zero primite, oltenii au cântat din nou „1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul”.
Exact ca acum 35 de ani!

Universitatea Craiova este noua campioană a României. Aceasta este propoziția pe care fanii olteni au așteptat 35 de ani pentru a o auzi din nou.

Povestea unui titlu așteptat 35 de ani în Bănie

În ultima etapă din <a href="https://www.facebook.com/superligafemininaromania">Superliga Feminină</a>, Farul Constanța a întâlnit Csikszereda la malul mării. Jucătoarele Ralucăi Simes își asiguraseră însă primul loc din clasament cu trei etape înainte, atunci când câștigau la Ciuc cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/titlul-ramane-la-constanta-farul-campioana-pentru-al-treilea-sezon-la-rand-in-superliga-feminina-16137499">4-0</a>. Astfel, cele două echipe se întâlneau pentru ultima oară în acest sezon, încheiat frumos, cu urarea&nbsp;„mult succes în Europa!”. Asta pentru că Farul va juca în Champions League, așa cum s-a întâmplat și în ultimele două sezoane. În premieră pentru România, vicecampioana, adică&nbsp;Csikszereda, va participa în UEFA Europa Cup.&nbsp;

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1835695101146116&set=a.746908933358077

Partida s-a încheiat 2-0 pentru Farul, cu golurile marcate de&nbsp;Tabita Croitoru și Estelle Gnaly,&nbsp;pe ritmul de tobe ale micilor suporteri. A urmat apoi decernarea trofeului și sărbătoarea atât de așteptată de fotbalistele din Constanța. <a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9">Am fost și anul trecut</a> alături de ele, la câștigarea celui de-al doilea titlu consecutiv, însă anul acesta le-am simțit mai puternice. Așa cum ne-a zis antrenoarea Raluca Simes, provocările întâlnite în acest sezon le-au ajutat să devină mai sigure pe ele și mai unite. „Nu ne-am dat bătute niciodată, nici în cele mai grele momente”, a adăugat jucătoarea Cristina Botojel.&nbsp;

Medaliile, tricourile de campioane, boxa și strigătele de bucurie, zâmbete și, cel mai important detaliu, trofeul. Așa am descrie pe scurt ce s-a trăit și s-a simțit după încheierea meciului. Din tribună, familiile actrițelor din rolul principal aplaudau cu mândrie.&nbsp;“Va fi un meci special pentru că încheiem un nou campionat cu un nou titlu…Suntem fericite, a fost un sezon dificil, dar satisfacția este foarte mare. Vrem să încheiem cu un succes în fața suporterilor, iar apoi să ne bucurăm împreună pentru că au fost un real sprijin și în acest campionat,” a declarat Raluca Simes înainte de meci. După primirea trofeului, am văzut-o relaxată și emoționată, ținându-l pe fiul său, Will, în brațe. Și am întrebat-o cât de dificil este să fii, în același timp, mama jucătoarelor de pe teren și mama băiețelului ei.&nbsp;„E un job diferit, dar într-un fel se și aseamănă. Cu unele dintre ele am lucrat și înainte și atunci mă cunoșteau, eu le cunoșteam și mi-era mai ușor. Pentru celelalte am avut nevoie de puțin timp ca să ne cunoaștem și apoi am arătat că am devenit o familie”, ne-a răspuns antrenoarea Farului.&nbsp;

Astfel, sezonul 2025-2026 în Superliga Feminină s-a încheiat cu Farul pe prima poziție. Vicecampioana țării este&nbsp;Csikszereda, podiumul fiind completat de Poli Timișoara. Pe locul 4 din Play-Off le regăsim pe fotbaliste de la „U” Olimpia Cluj.&nbsp;În grupa din Play-Out, Gloria Bistrița a obținut prima poziție, fiind urmată de Unirea Alba Iulia. Ghinionistele grupei au fost echipele Atletic Olimpia Gherla și Vasas Femina, terminând acest campionat pe locuri de retrogradare.&nbsp;În locul lor, vor juca în sezonul 2026-2027 Rapid și Universitatea Craiova. La finalul următorului campionat, nu va retrograda niciuna dintre cele 8 echipe, asta pentru că formatul campionatului din Superliga Feminină se va extinde la 10 echipe.&nbsp;Atât de la Constanța, pentru moment. Continuăm poveștile fotbalistelor din Superliga Feminină pe www.superliga.ro.&nbsp;

Reacțiile jucătoarelor și antrenoarei de la Farul Constanța

Am fost acolo când campioanele Superligii Feminine au ridicat trofeul

Reportaj

Într-un club există jucători importanți. Există jucători care câștigă trofee. Și există jucători care, fără să-ți dai seama, rămân acolo suficient de mult încât ajung să măsoare timpul. Pentru mulți suporteri ai CFR-ului, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/deac-ciprian-751b3873">Ciprian Deac</a> a fost mereu acolo. Au venit antrenori, au plecat colegi, s-au schimbat generații, s-au adunat titluri și sezoane. El a rămas.Născut la Dej, pe 16 februarie 1986, Deac și-a început cariera profesionistă la Unirea Dej, iar în vara lui 2006, la doar 20 de ani, făcea pasul către <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">CFR Cluj</a>. Nu știa atunci că începea o relație care avea să dureze aproape două decenii și să îl transforme într-un simbol al clubului din Gruia.În primul său sezon la CFR, 2006-2007, Dorinel Munteanu a fost cel care i-a oferit debutul, apoi echipa a fost preluată chiar de Cristiano Bergodi, actualul antrenor al marilor rivali de la <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-universitatea-cluj">Universitatea Cluj</a>. CFR a terminat atunci campionatul pe locul al treilea, însă ceea ce urma avea să schimbe istoria clubului.Un sezon mai târziu, în 2007-2008, sub conducerea lui Ioan Andone, Ciprian Deac și CFR au scris una dintre cele mai importante pagini din fotbalul românesc: au câștigat primul titlu din istoria clubului și Cupa României, o dublă ce a schimbat statutul echipei.

Apoi au venit ani în care drumurile lui Deac și ale CFR-ului s-au despărțit și s-au reîntâlnit de mai multe ori. A fost împrumutat la Oțelul Galați, transferat la Schalke 04, apoi a ajuns, tot sub formă de împrumut, la Rapid. După această aventură a revenit în Gruia în 2012. S-a întors acasă. O nouă despărțire și o nouă experiență l-au regăsit pe Ciprian în Kazahstan, înainte ca, în ianuarie 2017, să revină pentru a treia oară la CFR. De data aceasta definitiv. La începutul sezonului următor a primit tricoul cu numărul 10. Un detaliu aparent simplu, dar care a devenit unul dintre momentele importante ale poveștii lui la CFR. Numărul care avea să îl însoțească într-o perioadă în care avea să devină lider, căpitan și jucător-emblemă. Iar cifrele spun povestea unei cariere greu de egalat.&nbsp;Meciul cu FC Argeș va fi cel cu numărul 621 la nivel de cluburi. Si meciul cu numărul 509 pentru CFR Cluj.&nbsp;111 goluri marcate pentru echipe de club și echipa națională a României, dintre care 90 pentru clujeni.&nbsp;135 assist-uri în toată cariera, dintre care 118 pentru echipa din Gruia.&nbsp;În palmares, puțini jucători din fotbalul românesc se pot apropia de el: - 7 titluri de campion al României, toate câștigate cu CFR Cluj - 3 Cupe ale României - 4 Supercupe ale României, fiind jucătorul cu cele mai multe Supercupe câștigate în România

În spatele tuturor acestor cifre rămâne însă ceva mai greu de măsurat. Pentru că, între timp, Ciprian Deac a devenit un exemplu de profesionalism, un reper, un lider și un nume care a ajuns să se confunde cu identitatea echipei. A venit la CFR la 20 de ani. Pleacă la 40 de ani ca unul dintre oamenii care au scris istoria clubului. În materialul realizat <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/deac-ciprian-751b3873">înaintea retragerii sale</a>, Deac vorbește despre leadership, presiune și anii petrecuți la clubul cu care și-a legat numele pentru totdeauna. Dar poate că unul dintre cele mai frumoase rezumate nu vine de la el: „Era un băiat tânăr cu păr lung. Eu eram un copil. Acum... el a îmbătrânit, eu am crescut. Viața trece,” povestește Mircea Coman, liderul de galerie al CFR-ului.&nbsp; În câteva cuvinte, a descris poate cel mai bine ce înseamnă un jucător care stă atât de mult într-un club: la un moment dat nu mai numeri sezoanele. Numeri anii din viață.

Acum, după toate golurile spectaculoase, pasele decisive, trofeele și emoțiile trăite în Gruia, vine și momentul pe care nimeni nu îl așteaptă cu adevărat.
„Ultimul meu meci în acest tricou va fi cel cu FC Argeș. De mic mi-am dorit, când va fi să mă retrag, să mă retrag cu stadionul plin și să fie un moment special.”Mihai Domșa, unul dintre suporterii și colecționarii CFR, explică o diferență simplă:
„Sunt jucători dedicați, sunt jucători care doar trec prin club și sunt jucători-pilon, jucători-emblemă. Deac este jucător-emblemă.”Iar când vorbește despre ce a încercat să lase în urmă, Ciprian Deac nu vorbește despre cifre, goluri sau statistici.

<h2 style="text-align:center;">„Am încercat să fiu un lider prin ceea ce arăt pe teren și prin ceea ce fac în afara terenului.”</h2>

Și poate că asta explică cel mai bine povestea lui Ciprian Deac. Nu faptul că se retrage un fotbalist. Ci faptul că, pentru mulți suporteri CFR, se încheie o perioadă din viața lor în care el a fost mereu acolo.Meciul de retragere va fi vineri, 22 mai, de la ora 20:30, pe stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”, în ultima etapă a acestui sezon de Superligă.Mulțumim pentru spectacol și pentru poveste, decare!&nbsp;

Meciul de fotbal dintre AFC Hermannstadt si CFR Cluj in Superliga Nationala, la Stadionul Municipal Sibiu, 16 februarie 2026. © Action Foto / Simion Sebastian Tataru. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

Numărul 10 al CFR-ului se pregătește de ultimul meci al carierei în tricoul echipei pentru care a devenit simbol.

Ciprian Deac: „Presiunea! Cu asta m-am hrănit.”

INTERVIU

35 de ani trecuseră de la ultimul titlu câștigat în Bănie, iar acum Filipe Coelho și jucătorii săi au reușit să aducă un nou titlu Olteniei. Exact ca acum 35 de ani, cu un event, totul în mai puțin de o săptămână, exact în fața aceluiași adversar, Universitatea Cluj. Stadionul „Ion Oblemenco” a fost un adevărat Vulcan, cu mult înainte de startul meciului și mult după final. Fluier final și start petrecere. Fotbaliștii s-au dezlănțuit, iar noi am reușit să stăm de vorbă cu ei chiar pe teren, acolo unde au sărbătorit alături de familiile lor. De la lacrimile lui Tudor Băluță până la discursul luptătorului Romanchuk, de la conexiunea dintre Assad și Nsimba, până la momentele tată-fiu dintre Assad și tatăl său, Ghassan, dar și Vasile Mogoș și tatăl său, Pavel. Totul, în materialul video de mai sus.

Universitatea Craiova este noua campioană din Superliga României, iar noi am fost la meciul de pe „Ion Oblemenco”, unde jucătorii pregătiți de Filipe Coelho au scris istorie.

„Echipa asta m-a făcut să iubesc fotbalul!” Declarațiile campionilor de la Craiova după titlul câștigat

Lucian Lipovan

SPECIAL

Universitatea Craiova a primit trofeul și medaliile pentru titlul câștigat în urma <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-25-26-play-off-ucv-ucj">victoriei cu U Cluj în penultima etapă</a> a playoff-ului.

superliga 2026

Fotbal

vineri 22 mai

sâmbătă 23 mai

luni 25 mai

sâmbătă 16 mai

luni 18 mai