FC Botoșani

Voluntari

Stadionul Anghel Iordănescu

FC Argeș

FCSB

Arena Națională

CFR Cluj

Oțelul Galați

Stadionul Oțelul

UTA Arad

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

FC Farul Constanța

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

Dinamo București

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

FK Csikszereda

FC Corvinul Hunedoara

Sepsi OSK

FC Rapid București

Stadionul Giulești

Ana-Maria Popescu

CRONICĂ

În weekendul în care Campionatul Mondial
își va trage cortina, fotbalul românesc a revenit în prim‑plan, iar meciul care
a deschis noul sezon fotbalistic s-a jucat la Voluntari. Acolo, gazdele,
revenite după perioada de exil în Liga a 2‑a, trebuiau să își arate noua față
în fața unei echipe mult mai experimentate, FC Botoșani, care a început noul
sezon cu același antrenor care a încheiat și sezonul trecut pe bancă. Marius
Croitoru a fost păstrat pentru a încerca să ajungă în play-off în acest sezon,
o miză pentru foarte multe echipe în startul noului campionat.

Condițiile nu au fost cele mai plăcute pentru
jucători, la fluierul de start al partidei fiind 34 de grade la nivelul
gazonului și o căldură apăsătoare, un detaliu care a contat mult și în
desfășurarea primelor zece minute, în care niciuna dintre cele două echipe nu a
reușit să pună niciun fel de probleme în ofensivă, ocaziile lipsind cu
desăvârșire.
Istoria primului gol din noul sezon s-a
scris însă în minutul 15, când Voluntariul a reușit să bată calculele hârtiei,
arătând ca o echipă mult mai motivată. Remus Guțea, un tânăr de doar 19 ani,
propus în fotbalul românesc, a pătruns în partea stângă a careului, a aruncat
mingea în fața porții, iar Mamadou Diarra, un fundaș de 27 de ani, care ultima
oară a jucat în Irak, și-a introdus mingea în propria poartă.
Deschiderea scorului a fost și momentul care
a trezit formația moldoveană, care s-a aruncat imediat în ofensivă, în căutarea
egalării. Mailat a fost primul care putea să înscrie pentru oaspeți, dar șutul
său a fost respins spectaculos în corner de Jurhar. Faza care a urmat a adus
însă și echilibrul pe tabelă, pentru că Enriko Papa a prelungit mingea trimisă
de la colțul terenului spre bara a doua, de unde Dumiter (19) a îndeplinit o
simplă formalitate, reușind să trimită mingea în plasă.
Jucătorii au fost nevoiți să facă
cunoștință și cu noile reguli din acest sezon, centralul numărând în repetate
rânduri secundele care au trecut până când jucătorii au executat loviturile de
la margine sau până au ieșit din teren în momentul schimbării.
După jumătate de oră de joc, gazdele au
avut un prim moment important de deconcentrare, când au pierdut mingea într-o
zonă foarte periculoasă, în fața careului. Ongenda l-a lansat în dreapta pe
Mitrov, care a aruncat mutat faza în centrul careului, dar Dumiter a încercat o
execuție spectaculoasă, cu călcâiul, deși se afla într-o situație ideală să‑și
aducă echipa în avantaj. Mingea a trecut însă pe lângă poartă.
S-a intrat și la pauză cu un 1–1 care dădea
speranțe ambelor echipe în partea a doua a jocului, una care a început cu mult
mai multă energie din partea celor două formații. Guțea a dat primele emoții în
primul minut de la reluare, dar golul a venit la poarta cealaltă. Mailat a
scăpat singur cu portarul advers, a așteptat până în ultima clipă și i-a pasat
perfect lui Mitrov (47), care a împins mingea în poartă din doar câțiva metri.
Băieții lui Pârvu au reacționat imediat, dar Roman a ratat de lângă buturile
lui Anestis, la o centrare foarte bună a lui Ion Gheorghe, din lovitură liberă.
Jocul a fost echilibrat apoi pentru câteva
minute, după care Voluntariul a început să preseze serios și a ratat câteva
ocazii uriașe, Anestis fiind în mare formă. Cel mai aproape de egalare a fost
Roman, după o centrare a lui Haruț din dreapta. Mijlocașul a reluat din voleu,
dar goalkeeperul Botoșaniului a avut o intervenție incredibilă, reușind să
respingă în corner. Tot portarul moldovenilor a fost în prim‑plan și în minutul
76, când a respins la fel de spectaculos mingea trimisă de la mare distanță de
Șuteu. Oaspeții au pierdut din creativitatea de la mijloc după accidentarea lui
Ongenda și au ales să protejeze scorul în partea a doua a meciului. Tactica nu
s-a dovedit a fi însă un câștigătoare, pentru că Voluntariul a măcinat
neîncetat, iar răsplata a venit cu un minut înainte de final, la o fază
prelungită de atac, finalizată de Merloi (89), după ce oaspeții nu au reușit să
îndepărteze pericolul. Mai mult decât atât, Babic a avut victoria în gheată în
prelungiri, singur cu Anestis în situație de unu contra unu, dar atacantul a
ratat nepermis. Nici Markovic nu s-a lăsat mai prejos la ultima fază a jocului,
atacantul sufocându-se dupa un sprint de 50 de metri, la finalul căruia a rămas
singur cu portarul Voluntariul în ceea ce va fi una dintre cele mai mari ratări
ale debutului de an.
FC Botoșani a plătit scump în final un joc
foarte economicos, în urma căruia spera să își adjudece toate cele trei puncte,
fiind foarte aproape să plece cu mâna goală din prima deplasare a sezonului. Voluntariul
a transmis primul semnal că va fi o nucă tare de spart în acest campionat.

FC Voluntari și FC Botoșani au remizat în meciul de deschidere din noul sezon al Superligii, după un meci în care s-au marcat patru goluri

FC Voluntari - FC Botoșani 2-2 | Start indecis

Ionuț Tătaru

ANALIZĂ

După o vară cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/cele-mai-importante-informatii-despre-superliga-20262027-14b95585">multe mișcări de trupe</a>, Superliga pleacă din nou la drum. Universitatea Craiova pare să fie în pole position pentru un nou titlu, în condițiile în care oltenii au mutat din nou curajos, pe modelul stagiunii trecute, în timp ce rivalele, vorba unui vechi clișeu din fotbalul românesc, încă „se caută”. Până vom afla care vor fi marile rivale ale campioanei, runda inaugurală a noii ediții de Superliga ne poate oferi câteva indicii despre potențialul tuturor echipelor. Cu amendamentul că, totuși, piața transferurilor încă e deschisă și loturile mai pot fi ajustate. Așadar, pe ce ar trebui să stăm cu ochii în prima etapă din sezonul 2026/27?

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0SsUbfrFe1rwxDEunX8ymxhGiETsuG7gvVfcrX3vM7dxhkLiZ2hhcw8A2r73GuZNRl

<h2>UTA, din nou o problemă pentru campioană?</h2>

Pentru al doilea sezon la rând, Universitatea Craiova începe campionatul cu un meci în care adversară îi este UTA. De această dată, alb-albaștrii sunt campionii României și partida se va juca în Bănie, astfel că oltenii speră să nu se repete istoria din stagiunea trecută. Cu un an în urmă, la Arad, Craiova a condus cu 3-0, dar ”Bătrâna Doamnă” a revenit fantastic pe final și a obținut o remiză (3-3). Ba mai mult, în retur, arădenii au reușit să se impună cu 2-1, rezultat care a dus la despărțirea de Mirel Rădoi. După un start de sezon convingător, cu o calificare fără emoții în turul 2 preliminar din Liga Campionilor și câștigarea Supercupei României, craiovenii sunt deciși să evite instaurarea unui ”complex arădean” și, în același timp, să dea încă din start un semnal puternic concurenței.

<h2>Sabău revine la Cluj ca adversar</h2>

Vicecampioana Universitatea Cluj nu a început bine sezonul. A pierdut Supercupa României la loviturile de departajare, la fel cum a fost eliminată și din Europa League, în fața lui Dinamo Kiev. Echipa pregătită de Cristiano Bergodi nu are, așadar, o stare de spirit foarte bună la reluarea Superligii. Iar în prima etapă va trebui să-și înfrunte fostul antrenor, Ioan Ovidiu Sabău, care, în această vară, a semnat cu Farul, pe care va încerca să o readucă în prim-plan după doi ani dezamăgitori. Ultimul, încheiat cu o salvare de la retrogradare abia la baraj. „Moțul” a condus revirimentul clujenilor și acum vrea să facă același lucru la Ovidiu, iar ironia face că startul noului drum este chiar la Cluj-Napoca.

<h2>Necunoscutele CFR Cluj și Dinamo</h2>

Au fost două dintre echipele de play-off în sezonul trecut și, la un moment dat, ambele au sperat că se pot implica în lupta pentru titlu. În cele din urmă, doar clujenii s-au ales cu ceva: calificarea în Conference League. Competiție pe care alb-roșiii au ratat-o la baraj, în fața rivalei FCSB. În vară, ambele echipe au schimbat mult. Inclusiv antrenorii. În aceste condiții, atât CFR, cât și Dinamo sunt mai curând niște necunoscute la acest restart. Amândouă vor începe campionatul în deplasare, contra unor adversare incomode, Oțelul, respectiv Petrolul. Vom afla poate, măcar în parte, unde se află.

<h2>Oprește Pancu seria negativă a Rapidului cu Sepsi?</h2>

Daniel Pancu a salvat sezonul lui CFR Cluj, pe care a dus-o de la retrogradare în Europa, iar acum revine în Giulești, cu obiectivul de a o face pe Rapid să fie o forță nu doar în sezonul regular, ci și în play-off. Alb-vișiniii vin după o altă stagiune începută cu ambiții mari și încheiată cu dezamăgirea de a rămâne în afara competițiilor continentale, iar noul antrenor aduce un spirit de apartenență care ar putea schimba lucrurile. Până atunci, prima misiune a lui ”Pancone” e să oprească seria negativă a Rapidului în meciurile cu Sepsi. Covăsnenii, reveniți în Superliga după doar un an, sunt neînvinși în precedentele opt dueluri directe.

<h2>Reușește FCSB să marcheze împotriva lui FC Argeș?</h2>

FCSB și-a salvat cel mai slab sezon din ultimii ani cu o calificare în Conference League, obținută la baraj în fața lui Dinamo. Un deznodământ care nu a putut șterge prestațiile cenușii ale fostei campioane, care a rămas în premieră în afara play-off-ului. În ciuda traseului neconvingător din stagiunea trecută, roș-albaștrii nu au fost foarte activi pe piața transferurilor. Și, în plus, și-au pierdut căpitanul și cel mai bun jucător, Darius Olaru, vândut în Belgia, la Union SG. Dubiile în privința echipei lui Marius Baciu sunt legitime, iar începutul de campionat nu e deloc ușor. Primul adversar e FC Argeș, formația care în ediția trecută a Superligii a luat 6 puncte în duelurile directe, fără a primi vreun gol.

<h2>Revenirea Corvinului în Superliga după 34 de ani</h2>

România și lumea întreagă erau complet diferite în 1992, atunci când Corvinul termina pe ultimul loc în Divizia A, așa cum se numea pe atunci, și retrograda în liga secundă. Probabil că nimeni nu-și imagina atunci că vor trece 34 de ani până la întoarcerea hunedorenilor în primul eșalon. Și sigur nimeni nu credea că înainte să se întâmple asta, Corvinul va câștiga o Cupă a României și va juca în Europa. Așteptarea s-a încheiat pentru hunedoreni, care au defilat în sezonul trecut de Liga 2 și acum sunt un fel de portdrapel al nou-promovatelor în Superliga. Deocamdată, fanii trebuie să meargă la Arad pentru a-și vedea favoriții. Prima oară, împotriva celor de la Csikszereda.

Așteptarea a luat sfârșit. Azi începe noul sezon al Superligii, cu meciurile FC Voluntari - FC Botoșani și FCSB - FC Argeș

Lucruri de urmărit în prima etapă a noului sezon de Superliga

Levente Balint

Superliga se reia vineri, 17 iulie, de la ora 18:30, cu duelul dintre FC Voluntari și FC Botoșani. Ne așteaptă o ediție palpitantă, cu o serie de întrebări înaintea reluării sezonului. Va reuși Universitatea Craiova să-și păstreze titlul? Ce replică va avea FCSB după un sezon decepționant? Cum se va comporta Dinamo după încheierea erei Kopic? Va repeta Pancu în Giulești isprava din Gruia? Evident, nu doar formațiile cu pretenții atrag. Avem mutări interesante la toate echipele din Superliga.

https://www.youtube.com/watch?v=MkI569rBFm0

CRAIOVA PARE ȘI MAI PUTERNICĂ Primul titlu în Bănie după 35 de ani a ambiționat Universitatea Craiova. Alb-albaștrii nu au cedat niciun jucător important ba, dimpotrivă, au investit pentru a avea un parcurs european cât mai solid. După cum arată lucrurile acum, lotul oltenilor pare cel mai ofertant calitativ și cantitativ. Pe lângă Popescu și Isenko, a fost adus între buturi și Sava, repatriat după experiența la Udinese. S-a adus forță suplimentară în plan ofensiv, prin achiziționările lui Ronaldo Webster (Shkendija), Simon Elisor (Famalicao) și Heriberto Tavares (Maccabi Netanya). Sezonul a început în forță pentru alb-albaștri. Elevii lui Filipe Coelho și-au asigurat Supercupa după ce au dispus la 11 metri de rivala sportivă din 2026, Universitatea Cluj. Iar drumul din Champions League continuă în turul 2, contra lui Levski Sofia, după un 4-1 și 1-0 fără mari dureri de cap, cu campioana Belarusului, ML Vitebsk.

UNIVERSITATEA CLUJ, PUTERNICĂ ȘI EA PE PIAȚA DE TRANSFERURI Alb-negrii vor să demonstreze că 2026 nu este întâmplător cel mai bun sezon al lor din istorie. Clujenii au bifat o serie de achiziții din timp. Este poate cea mai masivă campanie de transferuri din pre-sezon. Marius Ștefănescu (Konyaspor), Florent Poulolo (UTA), Neofytos Michael (Pafos), Pedro Pinho (CD Chaves), Friday Adams (FC Botoșani), Alibek Aliev (CFR Cluj) și Ibuchi Goodnews (Gloria Bistrița) sunt jucătorii aduși, fără să plece, în afara lui Gertmonas, niciun fotbalist important din stagiunea trecută. Deocamdată, goleadorul Jovo Lukic, cel care a terminat pe primul loc în topul marcatorilor în 2025/2026, cu 18 reușite, rămâne la clujeni. Bosniacul a fost menajat în acest start, după prezența la Campionatul Mondial. Alb-negrii pot fi, în aceste condiții, un contracandidat serios pentru olteni în bătălia pentru titlu. FCSB, ÎNCĂ ÎN CĂUTĂRI Deși nu a prins play-off-ul în sezonul trecut, FCSB rămâne o pretendentă "by default" la titlu. Lotul este unul consistent, revenind și Daniel Bîrligea, atacantul care pe finalul ediției trecute a lipsit, din cauza unei accidentări. Deocamdată, roș-albaștrii au o campanie de achiziții nu foarte solidă. Singurele veniri OFICIALIZATE sunt cele ale fundașului dreapta Labonne, de la Caen, și mijlocașului Gnahore, de la Dinamo. Aducerea acestuia este o lovitură semnificativă în mercato. Este drept, se avansează în discuțiile pentru repatrierea lui Denis Drăguș, iar aducerea lui Luca Stancu de la Hermannstadt. De asemenea, este tot mai aproape anunțul transferării unor noi stranieri. ȘASE ANTRENORI NOI. PREDOMINĂ PORTUGHEZII Se pare că succesul lui Filipe Coelho la Craiova a creat o adevărată modă în Superliga. Inspirați, poate, de succesul lusitanului, șefii din prima divizie se orientează spre piața portugheză. Astfel, nu mai puțin de trei tehnicieni din țara lui Cristiano au fost aduși în această vară. Antonio Folha va conduce CFR Cluj, continuând într-un fel apetența grupării din Gruia spre fotbalul portughez. Dinamo, după despărțirea de Zeljko Kopic, s-a orientat spre Nuno Campos. Iar Petrolul a optat pentru un stranier și ea, după plecarea (a câta oare?) a lui Mehmet Topal, semnându-l pe Nuno Campos. Rapidul, care are o campanie de achiziții medie, l-a readus acasă pe Daniel Pancu. Csikszereda merge pe filonul maghiar și la mercato, și la antrenori, avându-l la cârmă din această vară pe Istvan Szabo, după ce localnicul Robert Ilyes asigurase promovarea în premieră, apoi un sezon liniștit pe final, în Superliga. Farul continuă linia de antrenori autohtoni și lucrează cu Ioan Ovidiu Sabău, unul din cei mai respectați tehnicieni români. NOU PROMOVATELE, AMBIȚIOASE. CORVINUL, ACTIVĂ ÎN MERCATO Revenită în Superliga după 34 de ani, Corvinul Hunedoara a avut o campanie de achiziții lăudabilă pentru o nou promovată. Proiectul alb-albaștrilor l-a atras și pe fundașul iordanian &nbsp;Abualnadi, cel care a evoluat la Campionatul Mondial 2026. Totodată, hunedorenii au captat jucători buni din Superliga, precum Espinosa și Papeau, de la Slobozia, ex-clujeanul Fabry, iar pe polivalentul fundaș Iacob l-au readus, după împrumut, de la UTA. Sepsi are și ea transferuri interesante, dorind încă o dată să arate că retrogradarea din 2025 a fost un accident. Este de remarcat aici revenirea în Superliga a fostului rapidist Bamgboye. Voluntariul și-a conservat lotul, a făcut transferuri punctuale, dar este de remarcat că ilfovenii au reușit să-i atragă în apărare pe Haruț (Sepsi) și Kiki (FCSB). Ce ar mai fi de zis? Există un grup de echipe care mizează pe continuitate și care se anunță la fel de solide ca anul trecut. Ne referim la FC Argeș, UTA, Botoșani și Oțelul. Așadar, avem în față o Superliga mai echilibrată și mai impredictibilă decât în anii trecuți!

TOATE TRANSFERURILE DIN PRE-SEZON UNIVERSITATEA CRAIOVA Antrenor: Filipe Coelho CONFIRMATVeniri:&nbsp;Ștefan Bană&nbsp;(final împrumut Oțelul Galați), Alexandru Maxim&nbsp;(FC Voluntari), Răzvan Sava (Udinese), Ronaldo Webster&nbsp;(Shkendija), Simon Elisor&nbsp;(Famalicao), Heriberto Tavares&nbsp;(Maccabi Netanya)Plecări: Silviu Lung jr. (final contract), Florin Ștefan&nbsp;(final contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1395947865896625&set=a.590667243091362

UNIVERSITATEA CLUJAntrenor: Cristiano Bergodi CONFIRMATVeniri: Marius Ștefănescu&nbsp;(Konyaspor), Florent Poulolo&nbsp;(UTA), Neofytos Michael&nbsp;(Pafos), Pedro Pinho&nbsp;(CD Chaves), Friday Adams&nbsp;(FC Botoșani), Alibek Aliev&nbsp;(CFR Cluj), Ibuchi Goodnews (Gloria Bistrița)Plecări: Edvinas Gertmonas&nbsp;(final de contract), Jasper van der Werff&nbsp;(final de contract), Andrei Artean&nbsp;(final de contract), Răzvan Oaidă&nbsp;(final de contract), Andrej Fabry&nbsp;(Corvinul)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1708787897368612&set=a.219384022975681

CFR CLUJAntrenor: Antonio Folha NOUVeniri: Yuval Sade&nbsp;(Maccabi Netanya, semnat din iarnă), Andre Moreira&nbsp;(Volos), Renato Pantalon&nbsp;(Jablonec), Igor Savic&nbsp;(Zrinjski Mostar), Armin Ziblim&nbsp;(Muscelul Câmpulug), Francisco Barrios&nbsp;(Boston River), Stefan Drazic&nbsp;(APOEL Nicosia)Plecări: Alibek Aliev&nbsp;(încetare contract), Mohammed Kamara&nbsp;(final de contract), Matei Ilie&nbsp;(Kasimpașa), Tidiane Keita&nbsp;(Ordabasy), Denis Crișan&nbsp;(încetare contract), Jayden Rus&nbsp;(încetare contract), Iustin Chirilă&nbsp;(împrumut, FC Bihor), Mihai Orban&nbsp;(împrumut, FC Bihor), Alex Bota&nbsp;(împrumut, FC Bihor), Leo Bolgado&nbsp;(Atletico Petroleos Luanda),&nbsp;Mihai Popa&nbsp;(încetare contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1415964940560792&set=a.622487359908558

DINAMO BUCUREȘTIAntrenor: Nuno Campos NOUVeniri: Adrian Manole&nbsp;(FC Argeș), Ianis Doană&nbsp;(CSA Steaua), Răzvan Radu&nbsp;(Metalul Buzău), Martin Pascual&nbsp;(CD Mirandes), Alan Bellarouch&nbsp;(Braga), Ștefan Opriș&nbsp;(Politehnica Iași), Oliver Hintsa&nbsp;(Sogndal) Plecări: Valentin Dumitrache&nbsp;(Chindia Târgoviște), Valentin Țicu (final de contract), Jordan Ikoko&nbsp;(final de contract), Georgi Milanov&nbsp;(final de contract), Kennedy Boateng&nbsp;(final de contract), Eddy Gnahore&nbsp;(final de contract), Costin Amzar&nbsp;(final de contract), Codruț Sandu&nbsp;(împrumut, Corvinul), Ianis Doană&nbsp;(Politehnica Timișoara), Matei Marin&nbsp;(ASA Tg. Mureș), Adriano Manole&nbsp;(împrumut, Ștefăneștii de Jos), Antonio Bordușanu&nbsp;(încetare contract), Luca Bărbulescu&nbsp;(încetare contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1582307993898675&set=a.150983050364517

RAPID BUCUREȘTIAntrenor: Daniel Pancu NOUVeniri: Mohammed Kamara (CFR Cluj), Vladan Bubanja&nbsp;(Orenburg), Jason Kodor&nbsp;(Lecce), Daniel Graovac (FCSB), Ștefan Senciuc&nbsp;(CFR Cluj via ASA Tg. Mureș)Plecări: Diogo Mendes&nbsp;(final de contract), Elvir Koljic&nbsp;(final de contract), Daniel Paraschiv&nbsp;(final de contract), Leo Bolgado&nbsp;(final de contract), Tobias Christensen&nbsp;(Wieczysta Cracovia), Robert Bădescu&nbsp;(UTA)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1586478730149878&set=a.701826771948416

FC ARGEȘAntrenor: Bogdan Andone CONFIRMATVeniri: Evagoras Antoniou&nbsp;( APOEL Nicosia), Taylor Nuvambo&nbsp;(Le Mans), Eduard Cotea&nbsp;(Inter Ilfov Clinceni)Plecări: Eric Nistor (împrumut, CSM Râmnicu Vâlcea), Marius Briceag (final de contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1604532221674426&set=pcb.1604524555008526

UTAAntrenor: Adrian Mihalcea CONFIRMATVeniri: Răzvan Oaidă (U Cluj), Andrei Dorobanțu&nbsp;(Unirea Slobozia), Jayson Papeau&nbsp;(Unirea Slobozia), Ismet Sinani&nbsp;(AC Bra), Peter Ouaneh&nbsp;(Laval), Alexi Pitu&nbsp;(Vejle), Robert Bădescu&nbsp;(Rapid București)Plecări: Florent Poulolo&nbsp;(final de contract), Flavius Iacob&nbsp;(revenire împrumut Corvinul), Denis Hrezdac&nbsp;(împrumut, Corvinul), Ovidiu Popescu (final de contract), Benjamin Van Durmen&nbsp;(final de contract), Mark Țuțu&nbsp;(final de contract), Luca Mihai&nbsp;(final de contract), Lucas Câmpan&nbsp;(împrumut, Unirea Slobozia)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1577072211095710&set=a.445929614209981

FCSBAntrenor: Marius Baciu CONFIRMATVeniri: Ronny Labonne&nbsp; (SM Caen), Eddy Gnahore&nbsp;(Dinamo București)Plecări<strong style="color:rgb(32, 33, 34); font-family:sans-serif; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; letter-spacing:normal; text-align:right; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(249, 249, 249); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial; font-size:14.6667px;">:&nbsp;Darius Olaru (Union Saint-Gilloise), Lukas Zima&nbsp;(încetare contract), Ionuț Cercel (împrumut, Farul Constanța), Baba Alhassan&nbsp;(încetare contract), David Kiki&nbsp;(încetare contract), Mamadou Thiam&nbsp;(încetare contract), Daniel Graovac&nbsp;(încetare contract)l, Vlad Chiricheș&nbsp;(final contract), Alexandru Pantea&nbsp;(Levadiakos)

https://www.facebook.com/FCSBOfficial/posts/pfbid02baZ8qKmzsbQwx3phSpbKyq3hCT4gkAVwjSGwBbmJGXpH1mTJN9BfB8qkVarGCh2wl

OȚELUL GALAȚIAntrenor: Stjepan Tomas CONFIRMATVeniri:&nbsp;Joao Paulino (Ordabasy), Habib Szylla&nbsp;(Uniao Leiria), Mario Contra&nbsp;(Chindia Târgoviște), Giannis Christopoulos&nbsp;(OFI Creta), Alexandru Bălănică&nbsp;(Unirea Braniștea)Plecări: Iustin Popescu (final de contract), Silviu Rus (final de contract), Cristian Chira (final de contract), Daniel Sandu (final de contract), Gabriel Debeljuh (final de contract), Ștefan Bană&nbsp;(final împrumut Universitatea Craiova), Diego Zivulic&nbsp;(final de contract), Conrado&nbsp;(Radomiak Radom), Bruno Paz&nbsp;(încetare contract)

FC BOTOȘANIAntrenor: Marius Croitoru CONFIRMATVeniri:&nbsp; Mamadou Diarra&nbsp;(Erbil SC), Gabriel Gama da Silva&nbsp;(Al-Mesaimeer), Ionuț Gurău&nbsp;(FK Bylis) Plecări: Friday Adams&nbsp;(final de contract), Aldair Caputa&nbsp;(final de contract), Enzo Lopez&nbsp;(final de contract), Antonio Dumitru&nbsp;(final de contract), Michael Pavlovic&nbsp;(final de contract), Alexandru Bota&nbsp;(final de contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1660108782456144&set=a.605624951237871

FK CSIKSZEREDAAntrenor: Istvan Szabo NOUVeniri: Alex Szabo (Kecskemet), Adam Czekus&nbsp;(Kecskemet), Albert Stahl&nbsp;(FC Bihor), Zsolt Magyar&nbsp;(împrumut, Puskas Academy), Mate Odor&nbsp;(Vasas) Plecări: Wilhelm Loeper (final de contract), Gustavo Cabral (final de contract), Zoard Nagy (final de contract), Laszlo Kleinheisler (final de contract), Lorand Bencze (final de contract), Szabolcs Dusinszki (final de contract), Mariano Bettini (final de contract), Arian Kabashi (final de contract), Erwin Bloj (final de contract), Bence Vegh (final de contract), Daniel Brugger&nbsp;(final de contract)&nbsp;

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1599023325559513&set=pcb.1599017758893403

PETROLUL PLOIEȘTIAntrenor: Ricardo Sousa NOUVeniri: Robert Jeldea&nbsp;(CSM Reșița), Alejandro Bran (Alajuelense), Rodrigo Martins&nbsp;(FC Lusitania), Leo Teixeira&nbsp;(Felgueiras), Mark Țuțu&nbsp;(UTA), Lukas Zima&nbsp;(FCSB), Calal Huseynov&nbsp;(Arda Kardzhali), Lucho Vega&nbsp;(Leiria), Adam Zaian&nbsp;(Maastricht), Breston Malula&nbsp;(Lausanne-Ochy), Dan Nlundulu&nbsp;(St. Mirren), Tiberiu Căpușă&nbsp;(Hermannstadt), Ștefan Georgescu&nbsp;(Vălenii de Munte), Dele Ola Israel&nbsp;(Olomouc B) Plecări: Tommi Jyry&nbsp;(KuPS Palloseura), Gicu Grozav&nbsp;(final de contract), Ricardinho&nbsp;(final de contract), Yvan Roche&nbsp;(final de contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1314662380774769&set=a.506247511616264

https://www.facebook.com/photo?fbid=1311190797788594&set=a.506247511616264

FARUL CONSTANȚAAntrenor: Ioan Ovidiu Sabău NOUVeniri: Eddy Silvestre&nbsp;(Dunkerque),&nbsp;Ionuț Cercel (împrumut, FCSB), Toni Njike&nbsp;(Quevilly-Rouen Metropole), Valentin Țicu&nbsp;(Dinamo), Matteo Alhinvi (Arsenal Tula), Sofyane Bouzamoucha (Rouen 1899) Plecări: Gabriel Iancu&nbsp;(final contract), Jovan Markovic&nbsp;(reziliere contract), Diogo Ramalho&nbsp;(reziliere contract), Alexandru Ișfan&nbsp;(Real Oviedo)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1453429800156793&set=a.576769301156185

CORVINUL HUNEDOARAAntrenor: Florin Maxim CONFIRMATVeniri: Adrian Frânculescu&nbsp;(CFR Cluj via CSA Steaua), Flavius Iacob&nbsp;(revenire împrumut UTA), Renato Espinosa&nbsp;(Unirea Slobozia), Mohammad Abualnadi&nbsp;(Selangor FC),&nbsp;Denis Hrezdac&nbsp;(împrumut, UTA), Andrej Fabry&nbsp;(Universitatea Cluj), Angel Gillard&nbsp;(Deportes Concepcion), Silviu Drîngă&nbsp;(Minerul Lupeni), Emmanuel Yeboah&nbsp;(Halmstads), Mihajlo Ivancevic&nbsp;(Lyngby) Plecări: Szabolcs Kilyen (încheiere contract), Mihai Velisar&nbsp;(încheiere contract), Alexandru Buziuc&nbsp;(încheiere contract), Denis Rența&nbsp;(încheiere contract), Viorel Lică&nbsp;(încetare contract), Fabio Blaga&nbsp;(împrumut, Gloria Bistrița), Antonio Bradu&nbsp;(încheiere contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1341892551481759&set=a.363418422662515

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1318454163825598&set=a.363418422662515

https://www.facebook.com/photo?fbid=1313115587692789&set=a.363418419329182

SEPSI OSKAntrenor: Ovidiu Burcă CONFIRMATVeniri: Bogdan Vătăjelu&nbsp;(FC Bihor), David Lazar&nbsp;(Hermannstadt), Doru Andrei&nbsp;(Voluntari), Gustavo Cascardo&nbsp;(Arda Kardzhali), Aboubakar Keita&nbsp;(Diosgyor), Setigui Karamoko&nbsp;(FC Pau), Funsho Bambgboye&nbsp;(Hatayspor), Victor Daguin&nbsp;(Lierse) Plecări: Denis Haruț&nbsp;(final contract), Dino Skorup&nbsp;(final de contract), Mavis Tchibota&nbsp;(final de contract), Darius Oroian&nbsp;(final de contract), Mihajlo Neskovic&nbsp;(încetare contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1574562517752017&set=a.214709770403972

FC VOLUNTARIAntrenor: Florin Pârvu CONFIRMATVeniri: Denis Haruț&nbsp;(Sepsi OSK), Matej Mamic&nbsp;(NK Radomlje), Metod Jurhar&nbsp;(NK Koper), David Kiki&nbsp;(FCSB) Plecări: Doru Andrei&nbsp;(final de contract), Steve N' Guessan&nbsp;(încetare contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1609787907816878&set=a.503660251762988

Restart. Vineri, începe noua ediție de campionat

Cele mai importante informații despre Superliga 2026/2027

Andreea Cio

DOCUMENTAR SUPERLIGA

„Fix ca pe Netflix” a fost o replică din interviul cu Alexandru Benga, în iulie 2025. Am început conversația de atunci cu o prezentare a căpitanului, apoi au curs niște cuvinte care ne-au urmărit pe mine și colegii până acasă. Pasiunea noastră pentru fotbal simțea că nu își va găsi împăcarea până nu ne întoarcem la Arad și intrăm în universul oamenilor UTA-ei.&nbsp; „Cred că la UTA chiar ai avea ce să spui pe Netflix, pentru că e o poveste foarte frumoasă, tot fenomenul ăsta care este în jurul acestei echipe. Locul ei în oraș, în comunitate, dragostea oamenilor pentru club, indiferent de categoria socială sau de domeniul de activitate și de vârstă. Deci, cred că dacă ai săpa un pic mai bine sau te-ai uita puțin mai atent, chiar ar ieși un subiect de documentar: dragostea oamenilor pentru UTA și istoria ei. Un documentar ca lumea”,&nbsp; ne-a zis Alex fix acum un an.&nbsp; În iulie 2026, la&nbsp;Grădina de Vară a Cinematografului „Arta”, din Arad, a fost proiectat documentarul pornit de la ideea lui Alex Benga.&nbsp;

https://www.facebook.com/reel/1559950125506574

Vei vedea ce face Aradul special. Poate titlurile câștigate, poate faptul că aici s-a întâmplat a opta minune a lumii. Poate ideea că este foarte important si rezultatul, dar mai important este pentru suporteri dacă echipa joacă in conformitate cu valorile și cu spiritul pe care aceasta comunitate le are. Atunci rezultatul trece pe planul doi și rămân mulțumirea sufletească și bucuria fotbalului.&nbsp;Și în această bucurie a Aradului intră diferite tipologii de oameni pe care UTA îi unește. Și putem să enumerăm aici momentele în care ne-am așezat pe scaunele pentru interviuri, ne-am făcut comozi și am început să aducem în prezent amintirile pe care oamenii UTA-ei le prețuiesc.&nbsp;Și nu am fi vorbit despre aceste amintiri dacă nu exista omul care a vrut să arate că orașul său poate face istorie. Francis Neuman.&nbsp;Familia Neuman a venit în Arad în jurul anului 1850. În 1909, Carol Neuman, unchiul celui care va fi „patronul” clubului de fotbal, a înființat fabrica textilă, întreprindere care avea să fie unul din punctele economice de top ale Aradului. Francisc urma să preia ulterior acest business care a marcat istoria fotbalului românesc. Perioada interbelică a determinat mutații imprevizibile, marea majoritate a celor din familia Neuman plecând din țară. Francisc a rămas, iar la 25 de ani a preluat toate afacerile familiei. În 1936, uzinele textile aveau peste 7.000 de angajați.

Mult timp, Francisc von Neuman a crezut că România nu va ajunge sub influența sovietică și că își va putea continua afacerile. În 1947, a fost arestat fără nicio justificare, însă a fost eliberat în iunie 1948, chiar în perioada în care regimul comunist îi naționaliza fabricile. Nevoit să părăsească țara, s-a refugiat mai întâi în Elveția, la sora sa, Maria, iar după patru ani s-a stabilit în Florida. Acolo s-a căsătorit, a avut doi copii, Alfred și Mary-Louise, și a trăit până la vârsta de 86 de ani.
După plecarea sa din România, legătura dintre Francisc von Neuman și UTA a rămas învăluită în mister. Legenda spune că, pe 30 septembrie 1970, după eliminarea campioanei Europei, Feyenoord, la club a sosit o telegramă cu un singur cuvânt: „Bravo”, semnată simplu: „F.N.”.

UTA a câștigat campionatul în România chiar la un an de la înființare, având în total șase titluri. De asemenea, are două cupe ale României și o amintire care a rămas în istorie drept&nbsp;„a opta minune a lumii”, eliminarea lui Feyenoord din Cupa Campionilor Europeni. Feyenoord fiind în vremea aceea, în 1970,&nbsp;deținătoarea Cupei, după ce câștigase finala anterioară împotriva lui Celtic.&nbsp;

<h2>De ce&nbsp;„a opta minune a lumii”?&nbsp;</h2>Cei de la Feyenoord nu le-au dat nicio șansă arădenilor. Nici nu se punea problema să nu câștige. Celebrul lor antrenor,&nbsp;Ernst Happel,&nbsp;spunea la momentul respectiv că dacă UTA se califică, va fi ca o a opta minune a lumii. Ce s-a întâmplat apoi? UTA a făcut egal pe De Kuip, un 1-1 imens, cu golul românilor marcat de Florian Dumitrescu. La retur, portarul UTA-ei, Gornea, a prins o zi fantastică. Ei au avut ocazii. Dar scorul s-a încheiat 0-0. Calificare UTA Arad.&nbsp; „Nimeni nu s-a culcat în noaptea aceea. Era toată lumea pe stradă, mergeau oamenii la restaurante, se întâlneau, se îmbrățișau”, ne-a zis profesorul Dionisie Piros, martor la înființarea UTA-ei.&nbsp;

<h2>Glorie. Decădere. Renaștere</h2>Însă nu neapărat acea calificare în detrimentul lui Feyenoord este motivul pentru care oamenii Aradului iubesc UTA. Loialitatea lor merge dincolo de fotbal. Pentru UTA cea care trecea de olandezi urmau niște ani de stagnare. Și apoi marea decădere, în sezonul 78-79. A venit apoi o perioadă de oscilație din prima ligă în a doua, dar cu mai mulți ani petrecuți în eșalonul secund. Ultimele sezoane ale UTA-ei în liga principală au fost între 2006-2008. Moment în care suporterii au intervenit și au făcut ca Bătrâna Doamnă să meargă înainte.&nbsp;Am aflat mai multe de la Claudiu Negru, președintele asociației Suporter Club UTA:„Suporter Club UTA este asociația noastră, a suporterilor din toate păturile sociale, din toate sectoarele stadionului. Asociația are ca principal obiectiv apărarea imaginii și intereselor UTA-ei. Ulterior, Suporter Club UTA a intrat și în posesia brandului UTA. Noi am văzut-o ca pe o mare onoare și, totodată, ca pe o mare responsabilitate. Și asta se aplică și astăzi.” Astfel, a fost reînființată UTA. Prin unirea unor oameni care nu au vrut să lase echipa să moară. Suporterii, Dorel Cura, fost jucător și atunci președinte&nbsp;al Asociației Județene de Fotbal și Marius Țucudean, fost jucător și el la Arad. Acesta a înscris noua echipă în Liga 4, sub denumirea de&nbsp;UTA Bătrâna Doamnă, așa cum avea să fie recunoscut clubul până a redobândit numele de UTA Arad.&nbsp; Aceasta este, pe scurt, povestea relansării tuturor visurilor arădenilor, în sezonul 2013-2014.&nbsp;

<h2>Poveste fără sfârșit</h2>Cuvintele de aici sunt doar adjuvantele poveștii. Imaginile sunt cele care ne arată mai realist unii dintre eroii unei povești care nu poate avea final. Oamenii ei nu vor permite asta. Odată ce ajungi în Arad, îți dai seama de ce toți Utiștii se adună să vadă un meci și ei. Pentru că UTA este o parte din viața și identitatea orașului. O moștenire care a trecut din generație în generație și care continuă să adune suporteri în jurul acelorași culori și valori. Și atât timp cât va exista cineva care să spună cu mândrie „Hai, UTA!”, povestea merge mai departe.

UTA Arad are o poveste care nu se va încheia vreodată. Oamenii ei nu vor permite asta.

Întregul Arad respiră UTA! Dragostea oamenilor pentru echipă și istoria ei

Istorie

Pentru al doilea sezon la rând, Universitatea Craiova și UTA sunt adversare chiar în runda inaugurală a Supeligii. De această dată, în Bănie. E un duel clasic al fotbalului românesc, între două dintre cele mai importante echipe ale provinciei. Iar de-a lungul timpului au existat câteva meciuri directe care au rămas în memoria fanilor. Un celebru 10-3 în favoarea oltenilor, cu Gică Craioveanu marcând de cinci ori, în 1995, de exemplu. A existat însă și o partidă decisivă pentru titlu, deși doar pentru una dintre formații. În 1973, alb-albaștrii au ratat șansa de a deveni campioni chiar la Arad, beneficiara fiind Dinamo. Sezonul 1972/73 părea cel mai bun moment pentru ca titlul să ajungă în premieră în Bănie. Dar Universitatea Craiova nu a început grozav campionatul, iar la finalul turului, oltenii erau abia pe locul 5, la 3 puncte de liderul Dinamo (se dădeau două puncte la victorie). Parcursul neconvingător al ”Științei” poate fi explicat și prin problemele de sănătate pe care le-a avut Ion Oblemenco, operat de un ulcer care i-a pus viața în pericol. Odată revenit ”Tunarul”, lucrurile au început să arate bine pentru alb-albaștri, care au reușit câteva rezultate excelente: 6-4 cu Rapid, 1-0 cu Dinamo sau 6-2 cu Steaua. Victorii care le-au susținut și întărit candidatura la titlu. La un moment dat, Craiova s-a detașat în fruntea clasamentului și părea scăpată în câștigătoare. Dar situația s-a complicat după surprinzătorul eșec de pe teren propriu cu Steagul Roșu (0-1), înfrângere urmată de remiza cu Petrolul (2-2). Dintr-o dată, campionatul s-a relansat. Și s-a ajuns astfel la final de iunie 1973 cu ultimele două meciuri de disputat, Dinamo - CFR Cluj și UTA - Craiova. Înaintea acestor jocuri, oltenii erau în continuare primii, cu două puncte avans. Un egal la Arad îi făcea campioni pentru prima oară. ”Câinii”, în schimb, aveau nevoie de ajutorul ”Bătrânei Doamne”. Un succes la un gol al arădenilor îi obliga pe dinamoviști să câștige la minimum patru goluri diferență împotriva lui CFR, pentru a-i depăși pe olteni la golaveraj. Interesul era uriaș, lucru confirmat de informația din ziarul ”Sportul” din ziua meciului, 24 iunie: „Ultimele două partide ale acestui atît de interesant final de campionat, al Diviziei A, vor putea fi urmărite, alternativ, astăzi pe micul ecran, în transmisie directă: de la Arad, meciul U.T.A. — Universitatea Craiova, iar de la București, întîlnirea Dinamo—C.F.R. Cluj”. Cele două meciuri au început la aceeași oră, însă Dinamo a beneficiat de ”avantajul” unei furtuni de vară, care a oprit partida de la București pentru 15-20 de minute. Alb-roșiii au deschis repede scorul, prin Sălceanu, și până la pauză aveau deja 2-0, după ce a marcat și Dumitrache. Între timp, la Arad, UTA era în avantaj cu 1-0, în urma golului înscris de Broșovschi, dar și cu un om în minus, Sima fiind eliminat de Nicolae Rainea după ceva mai mult de jumătate de oră de joc. În repriza a doua, ”câinii” au reușit repede să mai puncteze de două ori, prin Moldovan, din penalty, și Dumitrache, apoi toată atenția s-a îndreptat spre ceea ce făcea Craiova. Care, în ciuda superiorității numerice, nu a găsit drumul spre egalarea care ar fi făcut-o campioană. Și astfel, visul titlului în Bănie era spulberat pentru un singur gol. Dinamo termina pe primul loc cu 39 de puncte și golaveraj +29, Craiova era a doua, cu același punctaj și golaveraj +28.

„Luptînd cu o dăruire exemplară, dublată de foarte multă inteligență tactică și avînd în întreaga desfășurare a jocului suportul unui bagaj tehnic individual superior adversarilor, arădenii au repurtat o victorie pe deplin meritată, cu atît mai frumoasă cu cît gazdele au jucat timp de 56 de minute cu un om în minus”, nota ziarul ”Sportul” de a doua zi. Tot acolo, se făcea rezumatul zilei: „Ca într-un final de alergare urmărit cu sufletul la gură. Dinamo a reușit, ieri, să refacă distanța de puncte și de golaveraj care o despărțea de Universitatea Craiova, luînd și avansul necesar pentru marea și dramatica victorie, pe potou, din acest campionat tumultuos! Evident, însă, că soarta campionatului nu s-a jucat numai la București, în partida Dinamo — C.F.R. Cluj, ci și la Arad — mai ales acolo — unde Universitatea Craiova n-a avut forța necesară, în meciul vieții sale, de a smulge U.T.A.-ei acel punct de aur, care ar fi transformat într-un lucru fără valoare victoria dinamoviștilor, asigurîndu-i, în schimb, titlul.” Peste câteva zile, în revista ”Flacăra”, Dorin Tudoran scria că „Dinamo București a cîștigat campionatul fiindcă nu s-a speriat de locul al doilea. U Craiova l-a pierdut din teama pentru locul întîi”. Ceva mai sus, deasupra unei poze cu jucătorii ”Șiinței” apărea pentru prima oară sintagma „Campioana unei mari iubiri”. Un an mai târziu, Universitatea Craiova devenea și campioana României, tot după o cursă umăr la umăr cu Dinamo. În 1974, oltenii nu au mai ratat șansa de a obține punctul necesar în ultima etapă, 0-0 cu Petrolul, astfel că succesul categoric al alb-roșiilor, 7-0 cu FC Argeș, a fost inutil.

Universitatea Craiova începe apărarea titlului din Superliga pe teren propriu, într-un meci cu UTA. Contra arădenilor, alb-albaștrii au pierdut dramatic șansa de a deveni în premieră campioni, în 1973

Ziua în care Craiova a pierdut titlul la Arad, dar a devenit ”Campioana unei mari iubiri”

Alexandru Rad

<p style="font-style:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; text-decoration:none; margin:0px 0px 10px; color:rgb(0, 0, 0); font-family:&quot;Times New Roman&quot;; text-align:left; font-size:12px;">Dacă ești nou în lumea Fantasy, regulile sunt simple: îți construiești echipa folosind jucătorii din Superliga, iar punctele tale sunt calculate în funcție de evoluțiile lor reale din teren. Concurezi cu prietenii sau cu întreaga comunitate și încerci să demonstrezi că ești unul dintre cei mai buni manageri din România.<div>•&nbsp;Classic Fantasy</div><p style="font-style:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; text-decoration:none; margin:0px 0px 10px; color:rgb(0, 0, 0); font-family:&quot;Times New Roman&quot;; text-align:left; font-size:12px;">Modul clasic de joc rămâne punctul de plecare pentru orice manager. Îți construiești echipa cu un buget de 100 de milioane, alegi primul 11 înaintea fiecărei etape –&nbsp;maxim 4&nbsp;jucători&nbsp;de la fiecare echipa,&nbsp;faci transferuri și desemnezi căpitanul, ale cărui puncte se dublează. Poți juca în ligi private alături de prieteni sau în ligi publice, unde cei mai buni manageri sunt recompensați cu premii precum PlayStation 5, Apple Watch, boxe, tricouri și mingi oficiale Superliga, precum și produse oficiale Superliga Fantasy.<div>•&nbsp;Noutatea: Ultimate Fantasy</div><p style="font-style:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; text-decoration:none; margin:0px 0px 10px; color:rgb(0, 0, 0); font-family:&quot;Times New Roman&quot;; text-align:left; font-size:12px;">Marea noutate din Superliga Fantasy v6 este Ultimate Fantasy – un mod de joc inspirat din mecanici de tip Ultimate Team, dar adaptat pentru universul Fantasy. Bazat pe colecționarea de carduri, dueluri head-to-head și campanii săptămânale cu ediții limitate, Ultimate Fantasy poate fi început oricând în timpul sezonului, fiind alegerea perfectă pentru cei care nu au prins startul competiției sau își doresc o experiență complet diferită.<div>•&nbsp;Mai mult decât un joc</div><p style="font-style:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; text-decoration:none; margin:0px 0px 10px; color:rgb(0, 0, 0); font-family:&quot;Times New Roman&quot;; text-align:left; font-size:12px;">Superliga Fantasy v6 include și minigame-uri dedicate comunității. În Predictor, dacă reușești să ghicești toate scorurile unei etape, câștigi automat un PlayStation 5. Alături de provocări, competiții și premii, experiența Fantasy continuă dincolo de cele 90 de minute ale fiecărui meci.<div>•&nbsp;Intră în joc!</div><p style="font-style:normal; font-variant-caps:normal; font-weight:400; letter-spacing:normal; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; text-decoration:none; margin:0px 0px 10px; color:rgb(0, 0, 0); font-family:&quot;Times New Roman&quot;; text-align:left; font-size:12px;">Superliga Fantasy v6 marchează începutul unei noi etape pentru comunitatea Fantasy din România. Fie că ești un manager cu experiență sau descoperi jocul pentru prima dată, acum este momentul să-ți construiești echipa, să-ți provoci prietenii și să lupți pentru premii și primul loc în clasament. Descarcă aplicația Superliga Fantasy din App Store sau Google Play ori joacă direct din browser pe app.superligafantasy.ro. Noul sezon începe acum. Ne vedem în&nbsp;joc!

Un nou sezon de Superliga începe, iar odată cu el se lansează și Superliga Fantasy v6 – cea mai mare actualizare de până acum.

Superliga Fantasy

SUPERCUPA

2026 este unul din cei mai frumoși ani din istoria Craiovei fotbalistice. Pentru prima dată, în Bănie vin într-un singur an toate cele trei trofee interne. Duminică seara, alb-albaștrii și-au reconfirmat domnia. Și tot în fața Universității Cluj, cea contra căreia a luat Superliga și Cupa României, în primăvară. Și ca suferința ardelenilor să fie și mai cruntă, precum în Cupă, oltenii au învins la loviturile de la 11 metri.

U Cluj visa revanșa după ce a pierdut ambele trofee majore în fața Craiovei, în primăvară. Dar, contextul a făcut ca Bergodi să alinieze un 11 care la o analiză sumară era inferior campioanei. Ardelenii păreau mai degrabă setați pe returul cu Dinamo Kiev, astfel că oameni de bază ca Macalou, Mendy sau eroul de la Lublin, Michail, nu au intrat titulari. Asta, pe lângă absența lui Lukic, după efortul de la Mondial, și accidentarea recentă a lui Mikanovic. Gazde la propriu și la figurat, oltenii au intrat cu un line-up solid. După victoria lejeră cu Vitebsk, Coelho a făcut o serie de schimbări, dar chiar și așa formația a arătat excelent. El l-a titularizat în premieră între buturi pe Sava.

NSIMBA, MAI INSPIRAT DECÂT ALIEV ÎN DUELUL DIN PRIMA REPRIZĂ… S-a infirmat faptul că meciurile din startul sezonului nu au ritm. Ambele formații au intrat cu tonus bun. Evident, Craiova a fost cea care a setat nota. Nsimba a deschis șirul șanselor în minutul 4, când a deviat din șapte metri, pe lângă bară. La capitolul ocazii, Nsimba a fost în prim-plan cu duelul său cu vârful clujenilor, Aliev. Acesta din urmă a ratat incredibil în minutul 14, când a trecut cam ușor de Bancu și, singur la zece metri cu Sava, a trimis pe lângă buturi. În minutul 29, Nsimba a mai băgat o fisă după ce a scăpat de Codrea și a șutat iarăși pe lângă buturi, din poziție bună. Nici a treia încercare a francezului, din minutul 33, nu a fost cu noroc, șutul lui Nsimba, din careul mare, ștergând bara. Aliev a replicat, dar după centrarea foarte bună a lui Stanojev (35) mingea expediată de suedez a fost deviată. În cele din urmă, Nsimba nu a iertat. Era minutul 40 când a primit o pasă lungă printre stoperi, de la Mekvabishvili, a urcat iarăși din zona stângă și a șutat la colțul scurt al lui Lefter. 1-0 la pauză, un scor corect după cum au arătat lucrurile.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1482522403910535&set=a.547975264031925

… DAR REZERVELE ȘI ALIEV AU SCHIMBAT TABELA. MACALOU, DE LA EXTAZ LA AGONIE Meciul nu a intrat însă, așa cum poate se așteptau unii, în zona de confort a gazdelor. Bergodi a mutat inspirat, cu Macalou și Ștefănescu introduși pentru a împrospăta ofensiva. Și ideea a dat roade. După un start de repriză energic al clujenilor, a venit golul. Nistor l-a lansat pe dreapta pe Macalou. Ivorianul l-a prins pe picior greșit pe Bancu și l-a servit în centrul careului pe Aliev, care a îndeplinit formalitate pentru 1-1. Era minutul 53, inițial golul a fost anulat pentru ofsaid, dar verificarea VAR a indicat că Macalou nu era în poziție neregulamentară. A mutat și Coelho. Iar nou intrații Tavares și Elisor au colaborat frumos în minutul 70, dar șutul ultimului, de la 12 metri, a fost scos frumos de Lefter. A intrat bine și Cicâldău, care în minutul 83 a nimerit transversala cu un trasor de la 18 metri. De la distanță a șutat și Romanchuk, peste două minute, dar mingea nu a prins poarta. Partida s-a încheiat cu multă agitație și cartonașe galbene. Și a venit verdictul loviturilor de departajare. Acolo unde, iar, Craiova a avut nervi mai tari și luciditate mai multă. Ca la Sibiu. Toți cei cinci executanți au marcat. În schimb, Macalou, deși a contribuit la schimbarea jocului, a tras mult peste poartă. Iar în extazul publicului, juveții au savurat al treilea trofeu din 2026. Se poate spune că absolut meritat.

UNIVERSITATEA CRAIOVA-UNIVERSITATEA CLUJ 1-1 (5-3, LA 11 METRI)&nbsp; Stadion "Ion Oblemenco". Spectatori: 14.120 Au marcat: Nsimba (40) - Aliev (53) Au marcat de la 11 metri: Al-Hamlawi, Rus, Cicâldău, Mora, Mekvabishvili / Chipciu, Ștefănescu, Drammeh. A ratat: Macalou. Universitatea Craiova: Sava - Romanchuk, Stevanovic (90, Al-Hamlawi), Screciu (62, Rus) - Mora, Mekvabishvili, Băluță (71, Cicâldău), Bancu - Matei, Nsimba (62, Elisor), Baiaram (46, Tavares) Universitatea Cluj: Lefter - Poulolo (46, Macalou), Codrea, Cristea - Stanojev (86, Friday), Pinho, Simion (46, Ștefănescu), Chipciu - Nistor, Bic (81, Drammeh) - Aliev (81, Aliev).

După 1-1 în timp regulamentar, craiovenii s-au impus la 11 metri în Supercupă contra celor de la Universitatea Cluj

3 în 1. Titlul, Cupa, Supercupa

Coelho, Filipe (staff, UCV)

Portughezul se afla în fața unei provocări mari, prima în
calitate de antrenor principal, după ani buni petrecuți ca secund al lui Paulo
Bento. Existau astfel și incertitudini în ceea ce îl privește, una dintre
întrebările ridicate fiind dacă va putea să aducă titlul în Bănie după 35 de
ani, ținând cont că trebuia să continue munca începută de Mirel Rădoi, cu lotul
format cu sprijinul fostului antrenor. 
 
Încă de la primul interviu pe care l-am acordat pentru Superliga.ro, Filipe
Coelho a dat senzația unui antrenor calm, iar același lucru s-a văzut și pe
banca tehnică. Astfel, cu calm și pași mărunți, dar siguri, Universitatea
Craiova a fost încoronată campioană în Superliga la final de sezon, după un
parcurs excepțional și în faza ligii din Conference League. Coelho a adus
calmul de care oltenii aveau nevoie pentru a se ridica după fiecare moment
dificil, iar sezonul trecut a avut destule și pentru ei. Dar, astfel se construiesc
campionii.

<h2 style="text-align:center;">„Prima dată când am
ajuns pe stadion am simțit ceva diferit față de alte stadioane”</h2>
&nbsp; 
Felicitări! Câștigător
al Cupei, campion cu Craiova, cum vă simțiți? 
Este un sentiment uimitor, mai ales datorită jucătorilor și oamenilor care
lucrează în club. Și, bineînțeles, și orașului, pentru că toată lumea aștepta
asta de mult timp. Și, bineînțeles, a fost o săptămână uimitoare pe care nu o
voi uita niciodată în viața mea.
&nbsp; 
Știu că la început,
când am vorbit, ați spus că nu vă gândiți la titlu, că faceți lucrurile pas cu
pas. Dar a fost vreun gând, la început, că ați putea deveni campion cu Craiova?
Nu, la început, ca să fiu sincer cu tine, prima dată când am
mers pe stadion am simțit o energie diferită, nu pot explica, dar am simțit că
voi fi fericit aici. Desigur, în cazul în care mă întrebai în acel moment dacă
aș crede că am putea câștiga două trofee, nu. Dar energia era: „Vei fi fericit
aici”. Anumite lucruri din viața noastră nu le poți explica, este vorba despre
sentimentele din acel moment. Prima dată când am mers pe stadion am simțit ceva
diferit față de alte stadioane.
&nbsp; 
Ați spus că ați
simțit ceva când ați fost acolo prima dată, dar trebuie să vă întreb, pentru că
atmosfera de duminică a fost uimitoare. Ce ați simțit când ați văzut stadionul
și când ați văzut „Vulcanul”, de fapt?
A fost frumos, a fost atât de special. E ca și cum... Nu am
cuvinte. Este vorba despre a simți acel moment. În acel moment, eram foarte
concentrat asupra meciului, bineînțeles că m-am uitat la tribune, dar acolo
atenția era mai mult pe meci, dar, după aceea, când am avut ocazia să văd
imaginile, a fost ceva uimitor. Mulțumesc oamenilor care au făcut asta!
Felul în care ne-au susținut, mai ales în ultimele două
luni, a fost foarte important pentru noi. Mulțumesc din suflet pentru acest
lucru! 




Ați mai trăit ceva
similar cu atmosfera de pe „Oblemenco”?
Am participat și la competiții cum ar fi Cupa Mondială și
altele de genul acesta, dar, aici, dragostea pe care fanii o arată pentru club
este diferită, desigur! E ceva special! Acesta este adevărul, aici e diferit.
&nbsp; 
Știați că sunteți un
caz unic în fotbalul românesc? Pentru că niciun alt antrenor nu a câștigat
vreodată titlul în sezonul de debut fără să aibă vreo legătură anterioară cu
liga. Nici ca antrenor, nici ca jucător.
Nu am știut, dar cred că acesta nu este cel mai important
lucru pentru mine, cel mai important este că am realizat ceva special. Și modul
în care am obținut titlul și drumul până acolo sunt cele mai importante, pentru
că a fost foarte greu, am jucat împotriva unor adversari foarte dificili. De
aceea este atât de greu să câștigi ceva aici, pentru că nivelul este ridicat. După
cum am spus de multe ori, antrenori buni, echipe bune, stadioane bune și acesta
este cel mai important. Călătoria, lucrurile pe care le construim în interior,
o adevărată familie și nu contează dacă ajungem la titlu sau nu. Familia a fost
aici în toate momentele. Și asta este uimitor pentru mine.
&nbsp; 
Craiova a fost
întotdeauna recunoscută ca o echipă ofensivă, dar una care a pierdut titlurile
din cauza defensivei slabe. Cum ați reușit să-i convingeți pe jucători să
sacrifice spectacolul pentru stilul lui Mourinho, pragmatic?
Știu că oamenii poate au imaginea despre mine că sunt foarte
calm și sunt foarte calm în timpul meciurilor, dar secretul este munca depusă
în timpul săptămânii. Și muncesc mult. Și cred în ideile mele și când joci un
play-off, sunt doar 10 meciuri și când începi play-off-ul cu doar 2 puncte mai
mult decât echipa de pe locul doi, trebuie să fii deștept. Și cred că nu
greșesc, dar într-o analiză făcută, împreună cu staff-ul tehnic, înainte să vin
eu aici, am văzut că echipa a avut doar 3 meciuri fără gol primit. Ca să câștig
ceva, ca să iau titlul de campion, pentru a avea rezultate bune, trebuie să nu
primești gol în majoritatea meciurilor. Bineînțeles că muncim mult la asta și
cred că asta le arată jucătorilor că nimeni nu este mai important decât echipa,
mai întâi echipa și apoi talentul. Și al doilea lucru, este atât de important
ca jucătorul să se apere bine și să atace bine. Și ei acceptă, înțeleg, muncesc
mult. Desigur, uneori, nu a fost atât de ușor pentru toți, dar, până la urmă,
cred că am făcut o treabă foarte bună ca echipă.

<h2 style="text-align:center;">„Am petrecut mult
timp vorbind despre AEK și nu despre Mainz!” </h2>
&nbsp; 
Nu mulți antrenori
își asumă responsabilitatea pentru strategiile defensive în momentele-cheie. Ei
știu presiunea din partea fanilor, care vor să vadă spectacol, cum echipa dă
multe goluri. Ați simțit vreodată că riscați să pierdeți sprijinul fanilor când
jucați pentru rezultat?
Nu, pentru că uneori trebuie să privim jocul dintr-un alt
punct de vedere, pentru că jocul are multe momente importante și uneori trebuie
să ne apărăm, alteori trebuie să atacăm. Uneori trebuie să fim în tranziții, uneori
în fazele fixe defensive sau în fazele fixe ofensive.
De exemplu, am câștigat împotriva lui FC Argeș, cu 1-0, și
am avut multe ocazii de a marca.
Am câștigat și alte meciuri în care ne-am creat multe ocazii
de a marca. Este adevărat că după minutul 80-85, dacă noi conducem cu 1-0,
încercăm să menținem rezultatul. Chiar și cu CFR, este adevărat că era un
rezultat de egalitate, 0-0, în acel moment. A fost o strategie atunci să
rămânem cu un punct, pentru că în play-off sunt doar 10 meciuri. Nu ai prea
mult timp pentru a recupera. Dacă începi foarte prost în play-off, e imposibil
să câștigi titlul. Știm asta și a fost o parte din strategia echipei. Nu a
venit doar de la mine, dar noi continuăm să jucăm. Dacă verifici, de exemplu,
posesia mingii, în majoritatea meciurilor, în 95% dintre cazuri, avem mai multă
posesie, avem mai multe oportunități decât ceilalți, cred că este mai
echilibrat pentru mine. Și pasăm în cea mai mare parte a timpului în jumătatea
adversă de teren și jucăm cu linia defensivă atât de sus. Presăm sus. Dacă te
uiți, acești băieți nu primesc goluri pentru că joacă defensiv. În opinia mea,
nu este așa.
&nbsp; 
Craiova este singura
echipă din play-off care nu a depins de un singur marcator, pentru că atât Al
Hamlawi, cât și Nsimba au marcat. Assad are 11 goluri, iar Nsimba, 10. Cum ați
gestionat concurența din atac?
Să-i păstrați motivați, nu este o competiție. Este vorba
despre strategie. Au înțeles că uneori schimbăm jucătorii din cauza unor
aspecte de strategie, pentru că avem nevoie de jucători rapizi mai mult în
față, deoarece adversarii nu sunt atât de... Apărarea nu este atât de rapidă. Din
cauza multor lucruri. Nu este vorba despre competiție, ar trebui să fie
pregătiți să joace 0-5-10-19 minute în același mod și acesta este unul dintre
lucrurile despre care am vorbit de multe ori. Desigur, trebuie să concureze
între ei. Dar nu este vorba despre...
Pentru că, uneori, chiar dacă au rezultate bune, trebuie să
schimbăm, pentru că toți sunt buni. Trebuie să-i folosim pe toți în momente
diferite.
&nbsp; 
Ați întâmpinat
dificultăți deoarece aveți atât de mulți jucători buni și pentru că ați fost
nevoit să-i schimbați uneori? 
Nu, mi-a fost ușor. Și dacă te gândești... avem meciuri dificile. Baiaram a
jucat, de exemplu, împotriva lui Dinamo, apoi a fost suspendat două meciuri și
l-am pierdut și pe Nsimba din cauza unei probleme musculare. Și, în acest caz,
a trebuit să jucăm împotriva celor de la FCSB în aceeași săptămână. Assad și
echipa lor și nu mai avem soluții să jucăm în față.
Bineînțeles, îl aveam pe Luca și ei joacă mai multe meciuri
și suferă pentru echipă, fără timp pentru recuperare. Cred că înțeleg că echipa
este cea mai importantă și, după aceea, ei. Bineînțeles, sunt foarte mulțumit
de amândoi.
&nbsp; 
Ceea ce este
interesant la Craiova în acest sezon este că are marcatori diferiți. Pentru că
părea, la un moment dat, că oricine poate marca de la Craiova.
Asta e ideea. Pentru mine, nu era important cine marca,
pentru că jucătorul care a marcat este ultimul care a atins mingea, dar înainte
să marcăm, avem mulți jucători care trebuie să-și facă bine treaba pentru a
crea ocazia, așa că uneori căutăm atacantul. A dat 10 goluri, a dat 15 goluri. Eu
mă uit la atacant, mult mai multe puncte. Tot spațiul care poate apărea, cum ne
apărăm, cum ne poate ajuta în toate momentele. În zilele noastre, fotbalul se
schimbă mult, în opinia mea. Toată lumea trebuie să fie pregătită să atace, să
se apere, să fie conectată cu echipa. Așadar, desigur, la sfârșitul sezonului,
Assad și Nsimba au dat o mulțime de goluri, dar ceilalți jucători au muncit
mult pentru ca ei să înscrie.
&nbsp; 
Considerați momentul
de la Atena un punct de cotitură în ceea ce privește parcursul din Superliga și
din Cupă?
Nu, pentru mine, un lucru este clar, am făcut un meci
foarte, foarte bun la Atena și ar trebui să fim mândri pentru că am dat dovadă
de multă personalitate. Am jucat cu multă calitate, am avut posibilitatea să
marcăm pentru 3-0. Bineînțeles, a fost un moment trist pentru că eu cred că nu
meritam să pierdem acel meci, dar, pentru mine, un lucru este clar. Am petrecut
prea mult timp vorbind despre AEK, pentru că am pierdut... Și multe alte
lucruri și am petrecut doar o zi sau două vorbind despre Mainz. Și am vorbit
mereu despre aceste două zile și despre AEK, pentru că am pierdut în ultimul
moment, așa cum știe toată lumea. Vorbești șase luni despre asta și învățăm,
analizăm și continuăm. Și asta, pentru mine, este despre mentalitate. Este
vorba de mentalitate. Nu căuta lucrurile rele. Desigur, analizăm, învățăm, dar
căutăm mai mult lucrurile bune care se pot întâmpla și căutăm mai mult
prezentul și viitorul. Nu ne gândim prea mult la trecut.
&nbsp; 
Filipe Coelho a analizat și momentul Atena și ne-a spus și
cum a reușit să gestioneze presiunea din vestiar adusă de sezoanele fără titlu
în Bănie, dar și competiția pe posturi. Ne-a dezvăluit și ce le-a transmis
jucătorilor săi în vestiar după câștigarea Cupei și cum s-a trăit meciul
decisiv pentru titlu din Craiova. Totul, în materialul video. &nbsp;

Filipe Coelho a semnat cu Universitatea Craiova în toamnă, după decizia lui Mirel Rădoi de a părăsi echipa.

Filipe Coelho: „Am simțit de când am venit că voi fi fericit la Craiova!”

Biliboc, Lorenzo (player, CFR)

18
ani avea Lorenzo Biliboc atunci când a decis să-și lase viața din Italia și să
vină în România pentru prima dată în calitate de fotbalist profesionist.
Lorenzo s-a născut în Italia, la Torino, unde a și crescut, la academiile lui
Juventus și Parma. În iulie 2025 a decis că e momentul de o schimbare și să
facă pasul la seniori, astfel că a plecat de la Juventus U20 și a semnat cu CFR
Cluj. 
A
reușit să strălucească într-o echipă care părea că a uitat cum să o facă, cel
puțin până la numirea lui Daniel Pancu, cel care a revoluționat formația din
Gruia, iar astfel, Biliboc s-a făcut și mai tare remarcat. Să-l cunoaștem mai bine
pe tânărul fotbalist al lui CFR Cluj.

Salut, Lorenzo! În primul rând,
felicitări! Ai primit premiul pentru cel mai bun jucător Under 21 al sezonului.
Ce înseamnă pentru tine această recunoaștere? 
Salut! Pentru mine, e foarte important. A fost primul sezon al meu între
seniori și m-am adaptat foarte bine și sunt foarte fericit că am primit acest
premiu.
Cine crezi că a avut cel mai mare
rol în evoluția ta din acest sezon? 
Eu cred că toată lumea, pentru că am lucrat cu clubul. Am lucrat foarte bine,
m-au ajutat toți și părinții au fost alături de mine.
Daniel Pancu spunea despre tine că
ai o rară cultură a muncii. Când primești un premiu ca acesta, te gândești mai
mult la talent sau la muncă? 
Eu cred că mai multă a fost muncă, că talent, talentul normal că face un pic,
dar cu muncă cred că obții premiile astea și câștigi mai mult.
Care crezi că este lucrul care s-a
schimbat cel mai mult la Lorenzo în acest sezon? 
Eu cred că, când am ajuns aici, am înțeles diferența între juniori și seniori
și am știut să mă adaptez cât mai repede.
Ai primit acest premiu ca jucător Under
21. Ce îți dorești să se spună despre Lorenzo când nu vei mai fi Under? 
Acum nu știu ce să spun, dar sper că să dau tot, să merg în continuare așa și
să devin cât mai bun cu anii.
Care e cel mai frumos moment pe care
l-ai petrecut în acest sezon alături de CFR? 
Cred derby-ul de acasă, când am câștigat 3-2. A fost o atmosferă foarte
frumoasă și asta îmi vine în cap tot timpul.
Ai și reușit să marchezi atunci. 
Da, da. Și am marcat și eram foarte fericit.
Ții minte primul moment în care
cineva ți-a spus că ai talent? Cine a fost? 
Nu-mi aduc aminte chiar cine mi-a spus, dar eu cred că, atunci când cineva îți
spune că ai talent, îți vine și mai mult să lucrezi, să te implici mai mult, să
dai tot.
Care e principala valoare a CFR-ului
cu care te identifici? 
Când am venit aici, am înțeles că CFR e o echipă care câștigă tot timpul, au
câștigat multe campionate și am înțeles asta, că fiecare meci trebuie câștigat
și e tratat la fel.
Ce îți place cel mai mult la tine,
Lorenzo cel din teren? 
Îmi place că nu mă dau bătut, lucrez, mă arunc pe fiecare minge, dau tot până
nu mai pot.
Poți să ne spui un pic despre cum ai
descoperit că ai diabet? Care a fost primul tău gând atunci? 
Bine, nu eram așa mare și nu știam că e o adevărată problemă, cum era, și m-au
ajutat părinții mei și am trecut peste el normal.
Cum te îngrijești acum și ce nu ai
voie să faci sau să mănânci? 
Eu pot să fiu o persoană normală, plus că nu schimbă foarte mult. Trebuie numai
să am un pic de grijă în plus comparativ cu o persoană care nu are.
Cum ai vrea să fii recunoscut în
fotbalul românesc? 
Cred că e prea devreme să răspund la întrebarea asta. Depinde ce o să fac în
viață, în cariera mea de fotbalist. Eu sper să dau tot, să devin cineva
important pentru România.
Și ultima întrebare, ce-ți dorești
tu de la Lorenzo pentru sezonul viitor? 
Eu sper să câștigăm campionatul, cupa și sper să ajungem în Europa și să dau
cât mai mult pentru clubul ăsta

Lorenzo Biliboc a impresionat la primul său sezon în Superliga României, motiv pentru care a primit și trofeul de „Cel mai bun Under21 al sezonului 2025/26”.

„Sper să devin cineva important pentru Romănia!” Lorenzo Biliboc, cel mai bun U21 al sezonului 2025/26

INTERVIU

Înainte de a trece Atlanticul cu naționala Bosniei, Jovo Lukic a vorbit cu superliga.ro despre sezonul remarcabil pe care l-a avut în campionatul României. Chiar dacă Universitatea Cluj a pierdut în fața Universității Craiova și titlu, și Cupa României, atacantul de 27 de ani a încheiat stagiunea din postura de golgheter și MVP al Superligii. Nimeni, probabil nici măcar el, nu-și imagina așa ceva anul trecut pe vremea asta, când pleca din Bănie ca un eșec și ajungea în Ardeal cu dorința de a-și relansa cariera. La Cluj, s-a integrat imediat într-o echipă ambițioasă și „am demonstrat că am calitate să joc în acest campionat”. Iar progresul incredibil i-a permis să meargă la Mondiale, unul dintre cei doar doi reprezentanți ai Superligii la turneul din SUA, Mexic și Canada. Ce ai învățat din finalul sezonului? A fost greu. Am pierdut două trofee în ultima săptămână, dar am învățat că viața merge mai departe. Avem o altă șansă sezonul următor. Trebuie să visăm să câștigăm ceva, să luptăm pentru asta și, la sfârșitul sezonului, să încercăm să realizăm asta. Ești satisfăcut, deși ați pierdut cele două meciuri împotriva Craiovei, care ar fi putut aduce două trofee? Nu pot recunoaște că sunt pe deplin mulțumit. Sunt mulțumit de acest sezon, pentru că le-am adus multă bucurie fanilor noștri, dar avem un regret pentru că nu am câștigat măcar Cupa. Cred că este o loterie la loviturile de departajare. Nu poți planifica ceea ce se va întâmpla. Ce își dorește Jovo de la sezonul următor? Să câștige cel puțin un trofeu. Acesta este visul meu pentru sezonul următor. Și să joace, poate, în faza grupelor într-o competiție europeană? Desigur! Am uitat să spun, dar vom face tot posibilul să încercăm să jucăm măcar în Conference League. Care este următorul vis care te ține treaz noaptea, în ceea ce privește fotbalul? Doar să fiu sănătos! Sănătatea este cel mai important lucru. Dacă nu ești sănătos, nu ai nimic. Ai avut momente în care ai avut accidentări în acest sezon. În partea a doua a sezonului, două accidentări, cred. A fost greu să nu poți ajuta echipa de pe teren? Da! Ești aici, dar nu poți ajuta. Ești inutil! M-am simțit inutil. În ianuarie, când am avut prima accidentare la Antalya, m-am simțit inutil o lună, dar a doua accidentare a fost doar de două săptămâni, cred. Nu este o perioadă lungă, dar este și dificil când nu poți face nimic pentru echipa ta. Te uiți de pe margine, ei pierd și știi că le lipsești acolo. Ce poți face? Nu poți aceste planifica aceste lucruri.

În februarie, ai spus că ai venit la U Cluj pentru a demonstra ceva. Cred că am demonstrat că am calitate să joc în acest campionat. M-au „răstignit” pentru ultimul sezon pe care l-am avut la Craiova. A fost un dezastru! Toată lumea știe asta, dar acum am arătat contrariul, că pot juca în acest campionat și că pot marca. În urmă cu un an veneai după un sezon dificil și încercai să o iei de la capăt aici. Acum vorbești despre Cupa Mondială. Cât de frumos ți se pare? Cred că nu se poate mai bine. Cum a fost momentul când ai aflat că ești convocat la echipa națională pentru Cupa Mondială? Unde erai? La început, nu-mi venea să cred că e adevărat. În acest sezon, am jucat constant bine. Mă așteptam să primesc o convocare pentru meciurile din Liga Națiunilor. Pentru Cupa Mondială, nu mă așteptam, am fost foarte surprins. Ca să fiu sincer, am fost foarte bucuros. Ce înseamnă pentru tine să fii golgheterul din Superliga? Înseamnă mult pentru mine pentru că îmi aduce și alte lucruri, cum ar fi Cupa Mondială, să joc pentru echipa națională. Îmi aduce bucurie! Când sărbătoresc goluri cu colegii mei, nu aș putea fi mai fericit. Dacă l-ai putea întâlni pe Jovo din vara trecută, cel de după perioada aceea, la Craiova, ce i-ai spune? Doar să creadă în visurile sale. A existat vreun moment în acest sezon când ai simțit că acesta este locul tău, acest oraș, această echipă? După primele câteva meciuri, am simțit asta imediat. Deci te-ai îndrăgostit de U Cluj și de oraș? Pentru că mă simt bine chiar și în afara stadionului. Oriunde merg, mă simt foarte bine aici. Acum, când te uiți în urmă, există vreun gol pe care l-ai marcat și la care te-ai putea uita de 100 de ori? Împotriva Craiovei, când l-am lobat pe portar. Marcatorii sunt evaluați după goluri, dar a existat vreun meci în care ai părăsit terenul fericit, deși nu ai marcat? Desigur! De câteva ori. Nu știu! Sunt fericit de fiecare dată când câștigăm meciul. Nu pot spune... Împotriva celor de la Csíkszereda, am câștigat cu 4-1. Nu am marcat. Am fost foarte fericit. Am sărbătorit, am obținut trei puncte. Am mers în play-off. Și meciul împotriva Argeșului, când ei și-au dat autogol. Am fost foarte fericit. Nu pot să ascund asta. Arătai de parcă ai fi marcat golul. Da. Am sărbătorit ca și cum aș fi marcat. Au fost o mulțime de momente uimitoare cu fanii aici, pe Cluj Arena. Multe meciuri cu o atmosferă plăcută. Ce moment a ieșit în evidență pentru tine? Când aruncă aceste lucruri albe. Cum le spui? Role. Rolele acestea. A fost uimitor. Și mi-a plăcut pentru că nu s-au oprit. De abia au curățat totul și au aruncat din nou. Dacă sezonul tău la U Cluj ar fi titlul unui film, cum s-ar fi numi? Misiune Imposibilă. Îți place să te uiți la filme? Nu prea mult. Nu am prea mult timp. Am doi copii. De obicei, când se duc la culcare, sunt prea obosit ca să stau cu soția mea să mă uit la filme. Și ai fost inspirat cu acest titlu, pentru că a arătat ca o misiune imposibilă, care a devenit realitate. Trebuie să luptăm pentru visurile noastre. Acum, când auzi „Jovo-gol”, la ce te gândești? Când fanii scandează asta. Că ei apreciază ceea ce fac aici, pentru acest club. Ce face Jovo astăzi mai bine decât Jovo care a ajuns la U Cluj în prima zi? Poate dau interviuri mai bune. Nu știu. Ai devenit un atacant mai bun sau o persoană mai bună în acest sezon? Sau ambele? Cred că ambele. Pentru că am al doilea copil și sunt mai serios. Desigur, eram serios, dar viața te învață niște lecții pe care trebuie să le apreciezi. Și viața ta este mai împlinită pentru că arăți lucruri bune pe teren. Ai o familie foarte frumoasă și ai locuit într-un oraș foarte frumos. Totul este perfect aici. Cine te-a ajutat cel mai mult în acest sezon? Poate un coleg? Colegi? Poate când a sosit Dino (Mikanović). Nu-l cunoșteam înainte. Ne-am întâlnit aici. Ne-am împrietenit din prima lui zi aici. Și ai simțit că ai nevoie de acea conexiune balcanică când ai ajuns aici prima dată? Da, pentru că atunci când eram la Craiova, aveam și jucători balcanici acolo. Și vorbim aceeași limbă, ne înțelegeam, dar când am ajuns aici, nu era nimeni. Am fost primul. Este chiar important pentru un jucător să aibă pe cineva din propria cultură în aceeași echipă? Da, este mai ușor pentru tine. În vestiarul nostru, vorbim franceză, engleză, spaniolă, română. Nu doar o limbă. 5-6 limbi. Când auzi propria ta limbă, e ceva diferit.

Jovo Lukic a marcat primul gol al Bosniei la Cupa Mondială din acest an, competiție la care a ajuns datorită titlului de golgheter câștigat în Superliga

Lukic: „Titlul de golgheter în Superliga înseamnă mult, mi-a adus Cupa Mondială”

ÎNAPOI LA PRIMII PAȘI

În prezent, Alexandru Chipciu are 37 de ani, iar în unele
meciuri ale lui U Cluj joacă de parcă e la prima tinerețe. Încă este titular
indiscutabil al „șepcilor roșii’, iar asta spune multe atât despre mentalitatea
sa, cât și despre pregătirea din spatele fizicului său, care îl face să țină
pașii cu tinerii jucători cu care împarte vestiarul. Dar, drumul său în fotbal se
putea încheia brusc, în urmă cu nu mai puțin de 13 ani, când a suferit o
accidentare mai gravă decât părea inițial. 

„Cea mai gravă accidentare pe care am tratat-o” a numit-o
doctorul Ion Corodean, cel care l-a și operat pe Chipciu atunci când i s-a sugerat
că ar trebui să-i transmită fotbalistului că ar trebui să își pregătească
retragerea. La doar 24 de ani. Chiar și la opt ani de la acel moment, doctorul
încă susținea că accidentarea lui Alex a fost cea mai gravă pe care a tratat-o.


Accidentările fac parte din „rutina” unui sportiv de performanță,
însă diferența o face gravitatea lor. Unele încheie cariere, iar cele grave
care nu o fac, lasă în urma lor schimbări asupra fizicului și mentalului sportivului,
în timp ce altele trec de parcă nici nu au existat. Totul ține de moment, de
noroc, și de ce nu, de lecția pe care fiecare sportiv are nevoie să o trăiască,
pentru că fiecare moment este o lecție. Ce a învățat Chipciu din asta și cum a
trăit acea perioadă? Ne-a spus chiar el, în cel mai recent episod „Înapoi la
primii pași”.

<h2 style="text-align:center;">„A fost ascunsă gravitatea
accidentării”&nbsp;</h2>
O să vorbim despre o
accidentare care s-a petrecut acum foarte mulți ani. Voiam să te întreb dacă
îți mai amintești momentul accidentării? Au trecut 13 ani de atunci.
Momentul în sine mi-l amintesc, dar așa detalii, eu știu, nu
le mai țin chiar în minte așa precis. Și dacă nu era interviul despre
accidentare, uitam și eu în derularea anilor, mai ales că au trecut și foarte
mulți ani de atunci. &nbsp;
Cum a decurs acea
fază?
A fost o fază banală. Am ciupit o minge, am fost lovit din
spate, cumva fără intenție. La un moment dat, piciorul l-am pus foarte tare în
gazon și cumva s-a creat o pârghie așa din spate. Și atunci, pe moment, am
simțit o înțepătură foarte, foarte puternică. Dar ținând cont că jucam cu
Dinamo și noi deja eram campioni, dar era rivalitatea cu Dinamo și îmi doream
foarte mult să fiu pe teren. Era minutul 40, dacă țin bine minte. Cred că aveam
1-0. Și mi-am dorit mult să rămân. Mister Reghe voia să mă schimbe și eu am
zis: „Nu, nu, merg până la pauză”. Și la pauză, cumva, să-mi pun o fașă, mă gândeam
că o fi ceva banal. Și să continui a doua repriză, îmi doream foarte mult să
rămân pe teren. Doar că, la pauză, trecând alea 5 minute, am jucat în 10
oameni, m-am dus în vestiar. Au mai trecut vreo 5-10 minute până mi-a pus fașa
și toate cele. Și apoi, când am vrut să ies pe teren, ăla a fost impactul cel
mai puternic, așa să-i spun. Că am călcat pe picior și atunci am simțit că e în
neregulă.
&nbsp; 
Cât de mare a fost
durerea, atunci când ai simțit-o la adevăratul ei nivel?
Nu... A fost mare, adică a fost intensitatea foarte mare,
doar că n-a fost de lungă durată, pentru că nu am mai călcat în el. Și am și,
m-am gândit că e, nu știu, poate e ceva la gleznă sau ceva mai care nu e chiar
atât de grav. Chiar voiam să mergem la un club, organizam o petrecere cu familiile,
cu toată lumea, și voiam să mă duc cât mai repede la club. Am prins și
dopingul, am stat și la doping cu, țin minte, cu nașul meu, cu Rusescu. Și
stăteam cu piciorul sus pe acolo, am zis că nu-i ceva foarte grav și că o să mă
duc la club, o să fie bine. Și Mister, ei, cam s-a ținut de mine. A zis: „Nu,
nu, nu, te duci la Spitalul Militar să faci radiografie, te duci, te duci, te
duci”. Și am zis: „Nu, nu, că vin la club, vin la club”. Dar, într-un final, am
fost, și din ceva banal, țin minte că am trezit omul care era acolo de gardă la
Spitalul Militar, că era târziu deja. Și când m-am dus, eu m-am gândit că e
ceva banal și când mi-a spus că e fractură, am zis că nu se poate așa ceva. Și
a fost și o decizie bună că nu m-am mai dus la club, pentru că dacă mă duceam
la club, probabil și cu alcool pe acolo, euforia aia, ce era după campionat,
probabil dimineața eram cu piciorul atâta.
&nbsp; 
Cât de gravă a fost,
de fapt, accidentarea ta? Pentru că au apărut atunci tot felul de discuții, că
a fost ascunsă gravitatea ei, că nu era chiar așa.
Da, a fost ascunsă gravitatea. Ideea e că la fractură, de
obicei, la fractură, ce se vede la televizor când vezi o fractură deschisă,
iese osul prin piele, e urât, da, vizual, te omoară, adică e înfiorător să te
uiți la astfel de lucruri, dar, la mine, a fost mult mai gravă decât o fractură
deschisă, pentru că era rupt în vreo patru locuri, trebuia prins tot osul, am
avut două șuruburi cu o placă băgate așa în tibie aici și patru din lateral cu
o altă placă din lateral și la momentul ăla eu n-am înțeles gravitatea așa
mare. Vorbeam cu doctorul, cu Radu Paligora, Dumnezeu să-l ierte!, și îmi
spunea: „Lasă, mă, că nu-i nimic, e o operație de fractură, ok, o stai
trei-patru luni și aia e, dar nu-i nimic grav”.
Apoi, doctorul Ionuț Codorean, care m-a operat, era în
Canada și și-a dat seama, că a prezentat și acolo fractura, și-a dat seama că e
ceva foarte grav și că exista riscul chiar să nu mai joc fotbal, dar eu atunci
nu știam treaba asta, pentru că era foarte aproape de maleolă, de la gleznă, și
dacă se duce până în maleolă, acolo, greu îți mai revii la aceeași mobilitate,
dar am și avut noroc de un doctor extraordinar de bun, Ionuț Codorean, care a
făcut o operație perfectă și apoi de recuperare, la fel cu Ovidiu Kurti, care e
numărul 1 de la FCSB, numărul 1 din România și nu numai, cred pe recuperări,
care a tras de mine trei-patru luni, și ceilalți, Horia Codorean, fratele
doctorului, Tommy Neubert, care mi-a făcut programul când am intrat cu echipa
și domnul Reghecampf, în final, pentru că m-a băgat în pâine, ca să zic așa,
când încă nu eram, eu știu, la limita de a intra, m-a băgat mult mai devreme.
&nbsp; 
În 2021, domnul
Codorean a spus că accidentarea ta a fost cea mai gravă pe care a tratat-o,
deci a spus asta la mulți ani după ce a tratat-o.
Da, am o relație foarte bună cu el în continuare. Mie nu
mi-au spus, pentru că probabil mă și speriau la momentul ăla, eu oricum aveam,
gândul meu era doar să îmi revin cât mai repede, n-am avut frică deloc, nu mă
gândeam că nu o să mai joc fotbal, mă gândeam doar să fiu cât mai repede pe
teren. Așa, din ce țin minte, în operație, știu că a durat foarte mult, adică
prima, cred că a fost vreo cinci ore și ceva, dacă țin bine minte, și auzeam
ciocanele pe acolo, bormașina, toate astea, bine, eram sedat, nu aveam
intensitatea emoțiilor foarte mare, ba chiar eram într-o stare de relaxare, țin
minte că și pe drumul spre sala de operație, targagiul sau cine m-a dus acolo
era dinamovist și cred că am luat un xanax înainte sau ceva îți dă ca să-ți
omoare puțin emoțiile și mai ales că veneam după meciul cu Dinamo, făceam
caterincă cu el de Dinamo, de Steaua, Steaua era atunci, adică aveam o stare
mai euforică și cu dormit, cum cred că îți băga atunci în venă la operație,
ești într-o stare așa, într-o stare bună și iei totul, adică dialogul meu cu
Ionuț era, cât mai... „Hai, că m-am plictisit sau genul ăsta”. Și am mai fost
la un an jumate, cred că trebuia să le scot la un an, dar am fost la națională,
n-am vrut să le scot ca să mă duc la națională, a trebuit să scot toate
șuruburile, plăcile alea două și... Sau una sau două, nu mai știu câte aveam,
dar problema e că s-au osificat acolo și nu au putut să le mai scoată și atunci
la fel auzeam ciocanul ăla cum dădea pe acolo, dar acum la atâția ani câți au
trecut n-aș mai, adică nu mai mă înspăimânt așa dacă stau să mă gândesc, plus
că mai greu mi s-a părut când am, după ce am făcut recuperarea, făceam cu
Ovidiu 3-4 ore pe zi, am fost în Germania la fel, era foarte grea recuperarea,
forță în fiecare zi. După aia, când am intrat pe teren, aveam ceva dureri la
tibie, pentru că se schimbă alergarea și intrasem atunci, chiar când se intru
la meciuri, intrasem într-o stare de disperare, mă durea și nu știam dacă o să
fiu bine și așa mai departe, dar, aș spune, în momentul accidentării și primele
zile, operația și după, până în partea asta de a intra pe teren, au decurs
normal.

<h2 style="text-align:center;">„Nu am avut niciodată
frică sau sentimentul că nu îmi voi reveni!”&nbsp;</h2>
Când ți-au spus cât
de gravă era de fapt accidentarea, îți mai amintești ce gândeai atunci?
Ideea e că nu mi-au spus, că am vorbit cu Radu, cu Paligora,
și mi-a spus că prima dată o să fie un șurubel, că le strânge toate, o să
strângă oasele alea și bagă un șurubel și nu o să fie grea, o să dureze o oră,
o oră și ceva și e gata.
Apoi, după ce am stat 5 ore, mi-au spus că au băgat 4 plăci,
că aveam și radiografia, țin minte cum erau șuruburile alea băgate pe acolo,
dar nu știu de ce, n-am avut niciodată sentimentul că nu îmi voi reveni sau că
„Aoleu, nu o să mai fiu nu știu cum”. Am fost pozitiv și cred că, nu știu,
frică n-am avut niciodată frica asta nici în fotbal și înainte de meciuri. M-am
dus cu capul înainte în lucrurile astea și așa s-a întâmplat. Ideea e că,
vorbeam mai devreme de operații de genunchi sau de tibie, la tibie, nici nu se
mai poate întâmpla nimic, s-a sudat osul acolo, nu se mai întâmplă nimic,
mobilitatea oricum o câștigasem la cât am lucrat cu Ovidiu. Ești cam la fel, la
genunchi, e mai greu, flexia e posibil să nu mai fie la fel, e posibil să te
reaccidentezi acolo, nu mai ai aceeași forță acolo, e cumva mai complicat la
genunchi. Sunt jucători care, deși au făcut toți pașii ca mine, corecți, în
recuperare, din păcate, nu s-au mai recuperat, s-au reaccidentat, au suferit
operații și operații și am fost norocos din punctul asta de vedere și am avut
oameni care au fost extraordinar de pricepuți ca să pot să revin la nivelul
ăla. Într-adevăr, au mai vorbit oameni de-a lungul anilor, că n-am mai fost la
fel înainte de accidentare, că nu știu ce, că dacă nu mă accidentam nu știu
unde ajungeam sau astfel de lucruri. Eu aș spune că cel mai nasol a fost
momentul în care m-am accidentat, că aveam 22-23 de ani, eram, probabil, cu
Chiricheș, cel mai vandabil produs de la FCSB și, probabil, după anul pe care
l-am avut și eu puteam să prind un contract la o echipă bună din Europa și pe
bani mulți, cum a fost și „Chiri”. Apoi mi-au trebuit, eu știu, 4-5 luni până
am intrat și până s-a ajuns la o formă bună mi-au mai trebuit vreo 4-5 luni,
pentru că atunci când am intrat nu eram... Țin minte că mingea, o vedeam, parcă
era OZN pe lângă mine.
Dar apoi, după pregătirea de iarnă, cred că am dat vreo 6-7
goluri. M-a băgat Mister atacant și mi-am revenit, doar că transferul în
străinătate a fost mult mai târziu, la o vârstă de 27 de ani, când, nu știu, și
după transfer cât am stat la Anderlecht vreo trei ani jumate, nu mai ești un
produs de export pentru nimeni, doar de moment, își fac treaba echipele cu
tine. Aș spune că asta e o parte care ar fi putut fi mai bună, că puteam să
plec mai devreme, dar și faptul că am rămas la FCSB și am câștigat atâtea campionate
și milioane de suporteri compensează și nu am niciun regret acum în cap că n-am
plecat mai devreme sau mai știu eu ce, și în același timp faptul că am, după
accidentare, am fost la Anderlecht, am jucat în Champions League, am luat
campionatul cu Anderlecht și la națională, 50 de meciuri sau câte am jucat,
cred că am fost un caz fericit și sunt recunoscător așa, că mai am gândurile
mele, mă gândesc că, deși am avut o accidentare foarte gravă, care îmi putea
pune capăt carierei, totuși am reacționat bine și am avut o carieră destul de
bună și joc la vârsta asta, adică am 100 de ani și mai și joc, asta e...
Câteodată trebuie să ne oprim și să și mulțumim pentru
lucrurile astea, pentru că... Cât ai vrea să fii de profesionist, cât ai vrea
să faci toate lucrurile bune, corpul e al meu, dar cât îl pot controla sau cât
genetica, forța, viteza pe care am avut-o sau toate lucrurile pe care le-am
avut, cât mi se datorează mie? Probabil zero și ar trebui să fiu recunoscător
și să mulțumesc pentru treaba asta zi de zi, doar că noi, oamenii, nu prea
suntem și ne gândim la ce ar fi fost dacă și astfel de lucruri, dar astea aduc
și progresul într-un final.
&nbsp; 
Când ai revenit pe
teren, ți-a fost teama aia de a nu te accidenta din nou?
Nu, deloc. Țin minte, am revenit pe teren la un meci cu
Viitorul era atunci, eram numai în alunecări, în clinciuri, mă loveam pe teren,
n-aveam nicio frică. Încă o dată zic, la tibie sau la ceva osos, nu prea rămâi
cu sechele, mobilitatea cumva rămâne la fel, dar da, emoțional, ai putea rămâne
cu o frică să nu te accidentezi, dar n-am avut deloc frica asta. Mi-am dat
seama că a fost pur ghinion când m-am accidentat și așa că acum joc, cine știe,
să mă pot accidenta acum. Dar am fost, aș spune că, de-a lungul carierei, după
accidentarea asta foarte gravă, am fost ferit de accidentări, dovadă că joc la
vârsta asta, că dacă ai avea multe accidentări, n-ai mai putea să mai joci. Și
am mai avut accidentări, fiind un jucător exploziv, musculare, pentru că aveam
plecarea foarte bună și cumva mușchiul se rupea dacă nu era pregătit, dar acum
cumva nu mai am nici explozia pe care o aveam când eram copil, tânăr, dar mi-am
și gestionat corpul, știu ce să lucrez, forța câtă să fie, antrenamentul când e
greu, când nu e greu, când să forțez, când să nu forțez. Și m-am gestionat mai
bine și n-am mai avut accidentări de câțiva ani, cred că am jucat aproape toate
meciurile, doar că iau multe cartonașe și am fost suspendat în multe meciuri.
&nbsp; 
Deci diferența asta,
oricum, de accidentare poate să aibă un impact mai mult sau mai puțin psihic,
pentru că vedem jucători care au suferit accidentări la genunchi, care sunt
extrem de afectați, din punct de vedere mental, mai ales, că acolo mentalul
cred că e extrem de important.
E extrem de important, cum ziceam mai înainte, când eram copil
și apoi tânăr jucător, n-am avut frica asta, nu am avut frică. Probabil de la
mama, tata mi-au dat încrederea, m-au lăsat să iau decizii cât de tâmpit eram
când eram copil, mi-au dat libertatea de a greși și de a-mi da seama de
greșelile mele și frica n-a fost niciodată, mi-a plăcut să mă bag cu capul
înainte și să pierd decât să stau pe margine și să îmi fie frică. Și în
momentul ăsta, adică prefer să fac o greșeală și chiar dacă sunt expus sau risc
ceva, dar decât să stau pe margine și să am regretul că n-am încercat și cumva
îmi și fac procesul ăsta, că „ești un laș, că n-ai făcut asta”, îmi place să am
încredere în orice situație și m-a ajutat la începutul accidentării, deloc n-am
avut în cap asta, adică mă gândeam doar să-mi revin mai repede, mai repede
voiam să mă operez, mai repede să reiau procesul de recuperare cât mai repede
și aș spune și jucătorilor care au frică, dacă au la articulații genunchi,
glezne și așa mai departe, e posibil că simți că nu e la fel și probabil asta
îți dă teama, dar la mine simțind că piciorul e la fel, i-am dat înainte și nu
m-am gândit la repercusiuni, să mă gândesc dacă se rupe, dacă nu se rupe, dacă
nu o să mai fie la fel, pur și simplu i-am dat înainte.
Procesul de antrenament a fost greu, pentru că m-am antrenat
3-4 ore cu Ovidiu, forță, forță, forță, la un moment dat intri într-o monotonie
de asta, să știi că te trezești mâine și iar faci 4 ore leg extension și
exerciții devine plictiseală mare la un moment dat și momentul, cum am mai
spus, când să intru în teren, ieși pe teren și îți dai seama că cumva alergarea
nu e la fel sau te mai doare tibia, nu prea accepți și luam antiinflamatoare și
atunci 2-3 săptămâni le-am avut mai grele până am intrat pe teren, dar cred că
ține foarte mult și de antrenor să te lase să-ți revii și să aibă răbdare,
probabil sunt și antrenori care nu mai au răbdare, cu mine au răbdare și Mister
Reghe și MM era atunci, m-au pus și pe lista de Champions League, într-adevăr,
fusesem și un jucător care a fost determinant și așteptau să fiu în continuare
determinant sau să fiu un produs de export și cumva era normal să aibă și ei
răbdare cu mine, dar sunt și cazuri în care, știu, antrenorii nu au răbdare,
vor rezultate imediate, sau președintele, patronul, se accidentează un jucător,
nu-i mai prelungește contractul. Ăsta e fotbalul și e și mult ghinion în astfel
de situații, nu știu. Mi-a venit în cap acum Bourceanu, era la Arsenal Tula,
parcă, și trebuia să prelungească contractul, fusese cel mai bun, în echipa
campionatului, unul dintre cel mai buni mijlocași, ca cifre, cu contractul să-l
semneze și a făcut și el fractură, cred că a avut o fractură de tibie, cred că
a avut și el, și automat nu și-a mai prelungit contractul, până și-a revenit...
Viața îți oferă și astfel de momente și e pur noroc, aș
spune, că știu o grămadă de fotbaliști care au, poate erau mult mai buni decât
mine, la același nivel cu mine, sau puteau să aibă o carieră mult mai bună
decât a mea, și au fost măcinați de accidentări după accidentări, după
accidentări și nu au mai ajuns la nivelul pe care și l-au dorit ei și, cum am
spus, e pur noroc, influența asupra lucrurilor e zero și chiar dacă probabil
îmi atribui așa câteodată lucruri, zic că am fost nu știu cum, m-am antrenat și
ăla n-a făcut nu știu ce, acum vorbim la rece așa și după o carieră lungă, e
doar norocul care face diferența în treburile astea.

<h2 style="text-align:center;">„Ăsta este fotbalul
și nu numai, e lumea: produci, ești bine, nu mai produci, ești parcat” </h2>
&nbsp; Dar nu e un pic și
nedrept atunci când cluburile tratează jucătorii, să zicem, în cazul în care
s-a accidentat, gata, e pa, nu îi mai acorzi timpul ăla să-ți arate, dacă, să
zicem, era în formă când s-a accidentat, nu îi mai dai timpul ăla, e doar un
produs.
Da, ăsta e fotbalul, chiar dacă noi, emoțional, ne gândim
că, nu știu, oamenii din fotbal țin la jucători sau se mai și creează relații,
într-adevăr, între președinți, patroni și jucători, e normală treaba asta, cred
că asta în funcție și de cât oferi clubului, că un jucător care oferă mult
clubului, cum am dat exemplul meu la FCSB, lumea are răbdare cu tine și o să
aibă răbdare mult timp cu tine. 
Dar sunt și cazuri în care, eu știu?, jucători care, ok, au
dat clubului, dar clubul se poate dispensa de ei ușor, automat primează
interesul și nu mai contează altceva. Din punctul nostru, al jucătorilor, e
foarte greu și starea în sine e ceva ce nu-ți poți imagina decât dacă treci
prin ea. Eu am fost norocos din punctul asta de vedere, dar ăsta e fotbalul,
dar nu numai fotbalul, e lumea în ziua de azi, capitalismul și tot. Produci,
ești bine, nu mai produci, ești parcat, mai glumim cu Nistor și cu toți pe aici
la echipă, vorbim de cai și că atunci când nu mai poți să tragi la manej sau
cum se numește, te lasă să trăiești acolo, îți dă apă, mâncare și la revedere,
doar să stai, că nu mai duci. Așa e și în fotbal, e crud, dar, în același timp,
trebuie să te-și adaptezi și să n-aștepți, nu știu, recunoștință sau să crezi
că... Când eram tânăr, credeam în treaba asta și mă gândeam că tot cum ești la
un nivel, la un moment dat, bine, la echipă națională și o să fie mereu așa și
toată lumea o să fie mereu așa și președintele, și patronul și tu o să trăiești
o viață...

Acum, îmi dau seama că nu e așa și că viața se schimbă,
lucrurile se mișcă. Ce a fost acum 5 ani nu mai contează și acum un an nu mai
contează. Se schimbă totul și așa e și în viața de zi cu zi și în fotbal.
Automat, se preiau lucrurile din viață.
&nbsp; 
Mai mulți sportivi de
performanță au spus că nu există zi în care să nu simtă cel puțin o durere în
corp. E și cazul tău?
Da, cred că și dacă ești tânăr, nu contează pentru că poate îți
soliciți corpul să facă lucruri pe care nu le poate face, de exemplu, în
perioada de pregătire, după o vacanță, tu vii și corpul tău nu e la fel de
pregătit cum era acum 10 zile și începi cu o readaptare și apoi îi dai niște
stimuli mai grei decât organismul poate duce ca el să poată în câteva zile să
revină să fie mai bun decât a fost, mai pregătit decât a fost. Automat procesul
ăsta inflamator doare la tendoane, la mușchi. Cu cât trece vârsta, într-adevăr,
durerile sunt mai mari. Dar e normal și fotbalul de performanță e o luptă. În
fiecare zi, pentru mine, mi se pare greu și când intri într-o zonă de confort
și te gândești că e ușor și că vin pe aici, stânga, dreapta, deja n-ai cum să
mai progresezi și automat durerea face parte din proces. Unii sunt mai
sensibili la durere.
Sunt jucători care stau cu o accidentare două săptămâni și
percepția lor subiectivă e că îi doare și alții care la aceeași accidentare
reacționează mai la durere mai... Tot așa, genetic, cred că e treaba asta și
intră mai repede la antrenament. Dar asta e competiția, e și durere. Durere e
și emoțională după un meci.
E o durere emoțională pe care un suporter de acasă,
indiferent de cât o simte, un jucător o simte dublu. Chiar dacă, eu știu?,
senzația din afară, știu, vezi un jucător care cumva câștigă bani, are o
carieră și te gândești „Ăla, ăla nu-l interesează. Stă acasă, liniștit”. La
jucători e crunt. Pierzi și pentru țara ta și meciul în sine și gânduri că dacă
ai greșit trebuia să faci aia, ba aia, ba nu știu ce, antrenor nu știu cum. Și
durerea asta emoțională e tot o durere care îți bagă, nu știu, stres în
organism și simți dureri peste tot.
&nbsp; 
În încheiere, pentru
că ești o voce extrem de coerentă din fotbalul nostru, dar și un exemplu,
spune-mi ce crezi că este important să știe fotbaliștii care trec prin
accidentări grave.
Aș spune la început că sunt o voce extrem de coerentă sau aș
spune că nu mă consider... adică imaginea mea despre mine nu e așa, gen să mă
consider și vorbesc pentru că sunt coerent și eu sunt exemplu sau... deloc nu
mă gândesc la treaba asta. Aș spune că e posibil să fie subiectivă treaba asta
pentru că am trecut eu prin ea, dar legat de frica asta și de ideea că nu o să
mai fie la fel sau cred că dacă ești pozitiv și procesul de antrenament e cel
corect, într-adevăr aici trebuie să ai și șansa de a beneficia și anumiți
jucători să aibă potența financiară de a lucra cu oameni care sunt de top în
domeniu, cum a fost cazul meu, Ovidiu sau doctorul Ionuț, care probabil 90% au
contat ei în recuperarea mea. Dacă ai posibilitatea de a lucra cu specialiști,
apoi încrederea că tu o să fii la fel cum ai fost înainte de accidentare este
esențială pentru că mai am în cap multe exemple care și-au... Prepeliță a avut
ligamentele încrucișate, care e o accidentare mai gravă, cred, decât o fractură
și când a revenit era mai pregătit decât noi jucătorii care eram cu Thomas în
perioada aia și alergam de rupeam, el era la același nivel fizic și sunt multe
exemple jucători care au, și în fotbalul mare, care au revenit la același
nivel, dar cred că e esențial să ai parte de specialiști și cel care te
operează să nu te mai opereze de șapte ori ca să fii bine și recuperarea să fie
perfectă, dar, în același timp, am văzut și cazuri în care jucătorii n-au pus
munca și efort în recuperare, adică, nu știu, alea 3-4 ore pe care le făceam cu
Ovidiu dacă veneai pe la sală și făceai jumătate de oră la mișto și ziceai „Hai
gata, că am terminat”, și am văzut și cazuri din astea, șansele să te
recuperezi sunt mici și apoi dai vina pe, nu știu, cel cu care ai făcut
recuperarea sau pe Dumnezeu sau alte lucruri, pe ghinion, dar aș spune că dacă
procesul e corect și ai parte de oameni capabili și faci antrenamentele alea,
șansele să fii la fel sunt extrem de mari. Din păcate în România, cum vorbeam
mai devreme, conducerea nu îți mai prelungește contractul și tu singur să te
duci să faci recuperare costă și să te operezi la un doctor bun costă și cumva,
pachetul ăsta nu că nu prea merită, dar sunt jucători care nu și-l permit, cum
am spus mai devreme, unii sunt norocoși și unii sunt ghinioniști ca și în
fotbal, ca și în viață și nu ai ce, nu ține doar de tine singur să te operezi
singur, să faci recuperarea singur și să revii singur că e imposibil dar cred
că ăsta ne ajută mult în procesul de recuperare și în ideea de a fi pozitiv și
să crezi că o să fii la același nivel. Eu, de la prima zi după ce m-am
accidentat, momentul în sine, că pierdeam alea 4-5 luni până mi-am revenit, aia
mi-a fost mai greu așa să accept, dar face parte din viață. Am avut și momente
mai dureroase decât accidentarea pentru mine și chiar dacă pe moment atunci te
gândești că e sfârșitul lumii și că viața a terminat, cumva creierul face ca în
timp să uiți și să nu mai ai nicio treabă.

superliga 2026

Fotbal

vineri 17 iulie

sâmbătă 18 iulie

duminică 19 iulie

luni 20 iulie