FC Argeș

CFR Cluj

Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

Dinamo București

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

Universitatea Craiova

FC Rapid București

Stadionul Giulești

FC Botoșani

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

Oțelul Galați

Petrolul Ploiești

Stadionul Ilie Oană

FCSB

AFC Hermannstadt

Stadionul Municipal Sibiu

UTA Arad

Unirea Slobozia

Stadionul 1 Mai

Metaloglobus

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

Ana-Maria Popescu

ÎNAPOI LA PRIMII PAȘI

În prezent, Alexandru Chipciu are 37 de ani, iar în unele
meciuri ale lui U Cluj joacă de parcă e la prima tinerețe. Încă este titular
indiscutabil al „șepcilor roșii’, iar asta spune multe atât despre mentalitatea
sa, cât și despre pregătirea din spatele fizicului său, care îl face să țină
pașii cu tinerii jucători cu care împarte vestiarul. Dar, drumul său în fotbal se
putea încheia brusc, în urmă cu nu mai puțin de 13 ani, când a suferit o
accidentare mai gravă decât părea inițial. 

„Cea mai gravă accidentare pe care am tratat-o” a numit-o
doctorul Ion Corodean, cel care l-a și operat pe Chipciu atunci când i s-a sugerat
că ar trebui să-i transmită fotbalistului că ar trebui să își pregătească
retragerea. La doar 24 de ani. Chiar și la opt ani de la acel moment, doctorul
încă susținea că accidentarea lui Alex a fost cea mai gravă pe care a tratat-o.


Accidentările fac parte din „rutina” unui sportiv de performanță,
însă diferența o face gravitatea lor. Unele încheie cariere, iar cele grave
care nu o fac, lasă în urma lor schimbări asupra fizicului și mentalului sportivului,
în timp ce altele trec de parcă nici nu au existat. Totul ține de moment, de
noroc, și de ce nu, de lecția pe care fiecare sportiv are nevoie să o trăiască,
pentru că fiecare moment este o lecție. Ce a învățat Chipciu din asta și cum a
trăit acea perioadă? Ne-a spus chiar el, în cel mai recent episod „Înapoi la
primii pași”.

<h2 style="text-align:center;">„A fost ascunsă gravitatea
accidentării”&nbsp;</h2>
O să vorbim despre o
accidentare care s-a petrecut acum foarte mulți ani. Voiam să te întreb dacă
îți mai amintești momentul accidentării? Au trecut 13 ani de atunci.
Momentul în sine mi-l amintesc, dar așa detalii, eu știu, nu
le mai țin chiar în minte așa precis. Și dacă nu era interviul despre
accidentare, uitam și eu în derularea anilor, mai ales că au trecut și foarte
mulți ani de atunci. &nbsp;
Cum a decurs acea
fază?
A fost o fază banală. Am ciupit o minge, am fost lovit din
spate, cumva fără intenție. La un moment dat, piciorul l-am pus foarte tare în
gazon și cumva s-a creat o pârghie așa din spate. Și atunci, pe moment, am
simțit o înțepătură foarte, foarte puternică. Dar ținând cont că jucam cu
Dinamo și noi deja eram campioni, dar era rivalitatea cu Dinamo și îmi doream
foarte mult să fiu pe teren. Era minutul 40, dacă țin bine minte. Cred că aveam
1-0. Și mi-am dorit mult să rămân. Mister Reghe voia să mă schimbe și eu am
zis: „Nu, nu, merg până la pauză”. Și la pauză, cumva, să-mi pun o fașă, mă gândeam
că o fi ceva banal. Și să continui a doua repriză, îmi doream foarte mult să
rămân pe teren. Doar că, la pauză, trecând alea 5 minute, am jucat în 10
oameni, m-am dus în vestiar. Au mai trecut vreo 5-10 minute până mi-a pus fașa
și toate cele. Și apoi, când am vrut să ies pe teren, ăla a fost impactul cel
mai puternic, așa să-i spun. Că am călcat pe picior și atunci am simțit că e în
neregulă.
&nbsp; 
Cât de mare a fost
durerea, atunci când ai simțit-o la adevăratul ei nivel?
Nu... A fost mare, adică a fost intensitatea foarte mare,
doar că n-a fost de lungă durată, pentru că nu am mai călcat în el. Și am și,
m-am gândit că e, nu știu, poate e ceva la gleznă sau ceva mai care nu e chiar
atât de grav. Chiar voiam să mergem la un club, organizam o petrecere cu familiile,
cu toată lumea, și voiam să mă duc cât mai repede la club. Am prins și
dopingul, am stat și la doping cu, țin minte, cu nașul meu, cu Rusescu. Și
stăteam cu piciorul sus pe acolo, am zis că nu-i ceva foarte grav și că o să mă
duc la club, o să fie bine. Și Mister, ei, cam s-a ținut de mine. A zis: „Nu,
nu, nu, te duci la Spitalul Militar să faci radiografie, te duci, te duci, te
duci”. Și am zis: „Nu, nu, că vin la club, vin la club”. Dar, într-un final, am
fost, și din ceva banal, țin minte că am trezit omul care era acolo de gardă la
Spitalul Militar, că era târziu deja. Și când m-am dus, eu m-am gândit că e
ceva banal și când mi-a spus că e fractură, am zis că nu se poate așa ceva. Și
a fost și o decizie bună că nu m-am mai dus la club, pentru că dacă mă duceam
la club, probabil și cu alcool pe acolo, euforia aia, ce era după campionat,
probabil dimineața eram cu piciorul atâta.
&nbsp; 
Cât de gravă a fost,
de fapt, accidentarea ta? Pentru că au apărut atunci tot felul de discuții, că
a fost ascunsă gravitatea ei, că nu era chiar așa.
Da, a fost ascunsă gravitatea. Ideea e că la fractură, de
obicei, la fractură, ce se vede la televizor când vezi o fractură deschisă,
iese osul prin piele, e urât, da, vizual, te omoară, adică e înfiorător să te
uiți la astfel de lucruri, dar, la mine, a fost mult mai gravă decât o fractură
deschisă, pentru că era rupt în vreo patru locuri, trebuia prins tot osul, am
avut două șuruburi cu o placă băgate așa în tibie aici și patru din lateral cu
o altă placă din lateral și la momentul ăla eu n-am înțeles gravitatea așa
mare. Vorbeam cu doctorul, cu Radu Paligora, Dumnezeu să-l ierte!, și îmi
spunea: „Lasă, mă, că nu-i nimic, e o operație de fractură, ok, o stai
trei-patru luni și aia e, dar nu-i nimic grav”.
Apoi, doctorul Ionuț Codorean, care m-a operat, era în
Canada și și-a dat seama, că a prezentat și acolo fractura, și-a dat seama că e
ceva foarte grav și că exista riscul chiar să nu mai joc fotbal, dar eu atunci
nu știam treaba asta, pentru că era foarte aproape de maleolă, de la gleznă, și
dacă se duce până în maleolă, acolo, greu îți mai revii la aceeași mobilitate,
dar am și avut noroc de un doctor extraordinar de bun, Ionuț Codorean, care a
făcut o operație perfectă și apoi de recuperare, la fel cu Ovidiu Kurti, care e
numărul 1 de la FCSB, numărul 1 din România și nu numai, cred pe recuperări,
care a tras de mine trei-patru luni, și ceilalți, Horia Codorean, fratele
doctorului, Tommy Neubert, care mi-a făcut programul când am intrat cu echipa
și domnul Reghecampf, în final, pentru că m-a băgat în pâine, ca să zic așa,
când încă nu eram, eu știu, la limita de a intra, m-a băgat mult mai devreme.
&nbsp; 
În 2021, domnul
Codorean a spus că accidentarea ta a fost cea mai gravă pe care a tratat-o,
deci a spus asta la mulți ani după ce a tratat-o.
Da, am o relație foarte bună cu el în continuare. Mie nu
mi-au spus, pentru că probabil mă și speriau la momentul ăla, eu oricum aveam,
gândul meu era doar să îmi revin cât mai repede, n-am avut frică deloc, nu mă
gândeam că nu o să mai joc fotbal, mă gândeam doar să fiu cât mai repede pe
teren. Așa, din ce țin minte, în operație, știu că a durat foarte mult, adică
prima, cred că a fost vreo cinci ore și ceva, dacă țin bine minte, și auzeam
ciocanele pe acolo, bormașina, toate astea, bine, eram sedat, nu aveam
intensitatea emoțiilor foarte mare, ba chiar eram într-o stare de relaxare, țin
minte că și pe drumul spre sala de operație, targagiul sau cine m-a dus acolo
era dinamovist și cred că am luat un xanax înainte sau ceva îți dă ca să-ți
omoare puțin emoțiile și mai ales că veneam după meciul cu Dinamo, făceam
caterincă cu el de Dinamo, de Steaua, Steaua era atunci, adică aveam o stare
mai euforică și cu dormit, cum cred că îți băga atunci în venă la operație,
ești într-o stare așa, într-o stare bună și iei totul, adică dialogul meu cu
Ionuț era, cât mai... „Hai, că m-am plictisit sau genul ăsta”. Și am mai fost
la un an jumate, cred că trebuia să le scot la un an, dar am fost la națională,
n-am vrut să le scot ca să mă duc la națională, a trebuit să scot toate
șuruburile, plăcile alea două și... Sau una sau două, nu mai știu câte aveam,
dar problema e că s-au osificat acolo și nu au putut să le mai scoată și atunci
la fel auzeam ciocanul ăla cum dădea pe acolo, dar acum la atâția ani câți au
trecut n-aș mai, adică nu mai mă înspăimânt așa dacă stau să mă gândesc, plus
că mai greu mi s-a părut când am, după ce am făcut recuperarea, făceam cu
Ovidiu 3-4 ore pe zi, am fost în Germania la fel, era foarte grea recuperarea,
forță în fiecare zi. După aia, când am intrat pe teren, aveam ceva dureri la
tibie, pentru că se schimbă alergarea și intrasem atunci, chiar când se intru
la meciuri, intrasem într-o stare de disperare, mă durea și nu știam dacă o să
fiu bine și așa mai departe, dar, aș spune, în momentul accidentării și primele
zile, operația și după, până în partea asta de a intra pe teren, au decurs
normal.

<h2 style="text-align:center;">„Nu am avut niciodată
frică sau sentimentul că nu îmi voi reveni!”&nbsp;</h2>
Când ți-au spus cât
de gravă era de fapt accidentarea, îți mai amintești ce gândeai atunci?
Ideea e că nu mi-au spus, că am vorbit cu Radu, cu Paligora,
și mi-a spus că prima dată o să fie un șurubel, că le strânge toate, o să
strângă oasele alea și bagă un șurubel și nu o să fie grea, o să dureze o oră,
o oră și ceva și e gata.
Apoi, după ce am stat 5 ore, mi-au spus că au băgat 4 plăci,
că aveam și radiografia, țin minte cum erau șuruburile alea băgate pe acolo,
dar nu știu de ce, n-am avut niciodată sentimentul că nu îmi voi reveni sau că
„Aoleu, nu o să mai fiu nu știu cum”. Am fost pozitiv și cred că, nu știu,
frică n-am avut niciodată frica asta nici în fotbal și înainte de meciuri. M-am
dus cu capul înainte în lucrurile astea și așa s-a întâmplat. Ideea e că,
vorbeam mai devreme de operații de genunchi sau de tibie, la tibie, nici nu se
mai poate întâmpla nimic, s-a sudat osul acolo, nu se mai întâmplă nimic,
mobilitatea oricum o câștigasem la cât am lucrat cu Ovidiu. Ești cam la fel, la
genunchi, e mai greu, flexia e posibil să nu mai fie la fel, e posibil să te
reaccidentezi acolo, nu mai ai aceeași forță acolo, e cumva mai complicat la
genunchi. Sunt jucători care, deși au făcut toți pașii ca mine, corecți, în
recuperare, din păcate, nu s-au mai recuperat, s-au reaccidentat, au suferit
operații și operații și am fost norocos din punctul asta de vedere și am avut
oameni care au fost extraordinar de pricepuți ca să pot să revin la nivelul
ăla. Într-adevăr, au mai vorbit oameni de-a lungul anilor, că n-am mai fost la
fel înainte de accidentare, că nu știu ce, că dacă nu mă accidentam nu știu
unde ajungeam sau astfel de lucruri. Eu aș spune că cel mai nasol a fost
momentul în care m-am accidentat, că aveam 22-23 de ani, eram, probabil, cu
Chiricheș, cel mai vandabil produs de la FCSB și, probabil, după anul pe care
l-am avut și eu puteam să prind un contract la o echipă bună din Europa și pe
bani mulți, cum a fost și „Chiri”. Apoi mi-au trebuit, eu știu, 4-5 luni până
am intrat și până s-a ajuns la o formă bună mi-au mai trebuit vreo 4-5 luni,
pentru că atunci când am intrat nu eram... Țin minte că mingea, o vedeam, parcă
era OZN pe lângă mine.
Dar apoi, după pregătirea de iarnă, cred că am dat vreo 6-7
goluri. M-a băgat Mister atacant și mi-am revenit, doar că transferul în
străinătate a fost mult mai târziu, la o vârstă de 27 de ani, când, nu știu, și
după transfer cât am stat la Anderlecht vreo trei ani jumate, nu mai ești un
produs de export pentru nimeni, doar de moment, își fac treaba echipele cu
tine. Aș spune că asta e o parte care ar fi putut fi mai bună, că puteam să
plec mai devreme, dar și faptul că am rămas la FCSB și am câștigat atâtea campionate
și milioane de suporteri compensează și nu am niciun regret acum în cap că n-am
plecat mai devreme sau mai știu eu ce, și în același timp faptul că am, după
accidentare, am fost la Anderlecht, am jucat în Champions League, am luat
campionatul cu Anderlecht și la națională, 50 de meciuri sau câte am jucat,
cred că am fost un caz fericit și sunt recunoscător așa, că mai am gândurile
mele, mă gândesc că, deși am avut o accidentare foarte gravă, care îmi putea
pune capăt carierei, totuși am reacționat bine și am avut o carieră destul de
bună și joc la vârsta asta, adică am 100 de ani și mai și joc, asta e...
Câteodată trebuie să ne oprim și să și mulțumim pentru
lucrurile astea, pentru că... Cât ai vrea să fii de profesionist, cât ai vrea
să faci toate lucrurile bune, corpul e al meu, dar cât îl pot controla sau cât
genetica, forța, viteza pe care am avut-o sau toate lucrurile pe care le-am
avut, cât mi se datorează mie? Probabil zero și ar trebui să fiu recunoscător
și să mulțumesc pentru treaba asta zi de zi, doar că noi, oamenii, nu prea
suntem și ne gândim la ce ar fi fost dacă și astfel de lucruri, dar astea aduc
și progresul într-un final.
&nbsp; 
Când ai revenit pe
teren, ți-a fost teama aia de a nu te accidenta din nou?
Nu, deloc. Țin minte, am revenit pe teren la un meci cu
Viitorul era atunci, eram numai în alunecări, în clinciuri, mă loveam pe teren,
n-aveam nicio frică. Încă o dată zic, la tibie sau la ceva osos, nu prea rămâi
cu sechele, mobilitatea cumva rămâne la fel, dar da, emoțional, ai putea rămâne
cu o frică să nu te accidentezi, dar n-am avut deloc frica asta. Mi-am dat
seama că a fost pur ghinion când m-am accidentat și așa că acum joc, cine știe,
să mă pot accidenta acum. Dar am fost, aș spune că, de-a lungul carierei, după
accidentarea asta foarte gravă, am fost ferit de accidentări, dovadă că joc la
vârsta asta, că dacă ai avea multe accidentări, n-ai mai putea să mai joci. Și
am mai avut accidentări, fiind un jucător exploziv, musculare, pentru că aveam
plecarea foarte bună și cumva mușchiul se rupea dacă nu era pregătit, dar acum
cumva nu mai am nici explozia pe care o aveam când eram copil, tânăr, dar mi-am
și gestionat corpul, știu ce să lucrez, forța câtă să fie, antrenamentul când e
greu, când nu e greu, când să forțez, când să nu forțez. Și m-am gestionat mai
bine și n-am mai avut accidentări de câțiva ani, cred că am jucat aproape toate
meciurile, doar că iau multe cartonașe și am fost suspendat în multe meciuri.
&nbsp; 
Deci diferența asta,
oricum, de accidentare poate să aibă un impact mai mult sau mai puțin psihic,
pentru că vedem jucători care au suferit accidentări la genunchi, care sunt
extrem de afectați, din punct de vedere mental, mai ales, că acolo mentalul
cred că e extrem de important.
E extrem de important, cum ziceam mai înainte, când eram copil
și apoi tânăr jucător, n-am avut frica asta, nu am avut frică. Probabil de la
mama, tata mi-au dat încrederea, m-au lăsat să iau decizii cât de tâmpit eram
când eram copil, mi-au dat libertatea de a greși și de a-mi da seama de
greșelile mele și frica n-a fost niciodată, mi-a plăcut să mă bag cu capul
înainte și să pierd decât să stau pe margine și să îmi fie frică. Și în
momentul ăsta, adică prefer să fac o greșeală și chiar dacă sunt expus sau risc
ceva, dar decât să stau pe margine și să am regretul că n-am încercat și cumva
îmi și fac procesul ăsta, că „ești un laș, că n-ai făcut asta”, îmi place să am
încredere în orice situație și m-a ajutat la începutul accidentării, deloc n-am
avut în cap asta, adică mă gândeam doar să-mi revin mai repede, mai repede
voiam să mă operez, mai repede să reiau procesul de recuperare cât mai repede
și aș spune și jucătorilor care au frică, dacă au la articulații genunchi,
glezne și așa mai departe, e posibil că simți că nu e la fel și probabil asta
îți dă teama, dar la mine simțind că piciorul e la fel, i-am dat înainte și nu
m-am gândit la repercusiuni, să mă gândesc dacă se rupe, dacă nu se rupe, dacă
nu o să mai fie la fel, pur și simplu i-am dat înainte.
Procesul de antrenament a fost greu, pentru că m-am antrenat
3-4 ore cu Ovidiu, forță, forță, forță, la un moment dat intri într-o monotonie
de asta, să știi că te trezești mâine și iar faci 4 ore leg extension și
exerciții devine plictiseală mare la un moment dat și momentul, cum am mai
spus, când să intru în teren, ieși pe teren și îți dai seama că cumva alergarea
nu e la fel sau te mai doare tibia, nu prea accepți și luam antiinflamatoare și
atunci 2-3 săptămâni le-am avut mai grele până am intrat pe teren, dar cred că
ține foarte mult și de antrenor să te lase să-ți revii și să aibă răbdare,
probabil sunt și antrenori care nu mai au răbdare, cu mine au răbdare și Mister
Reghe și MM era atunci, m-au pus și pe lista de Champions League, într-adevăr,
fusesem și un jucător care a fost determinant și așteptau să fiu în continuare
determinant sau să fiu un produs de export și cumva era normal să aibă și ei
răbdare cu mine, dar sunt și cazuri în care, știu, antrenorii nu au răbdare,
vor rezultate imediate, sau președintele, patronul, se accidentează un jucător,
nu-i mai prelungește contractul. Ăsta e fotbalul și e și mult ghinion în astfel
de situații, nu știu. Mi-a venit în cap acum Bourceanu, era la Arsenal Tula,
parcă, și trebuia să prelungească contractul, fusese cel mai bun, în echipa
campionatului, unul dintre cel mai buni mijlocași, ca cifre, cu contractul să-l
semneze și a făcut și el fractură, cred că a avut o fractură de tibie, cred că
a avut și el, și automat nu și-a mai prelungit contractul, până și-a revenit...
Viața îți oferă și astfel de momente și e pur noroc, aș
spune, că știu o grămadă de fotbaliști care au, poate erau mult mai buni decât
mine, la același nivel cu mine, sau puteau să aibă o carieră mult mai bună
decât a mea, și au fost măcinați de accidentări după accidentări, după
accidentări și nu au mai ajuns la nivelul pe care și l-au dorit ei și, cum am
spus, e pur noroc, influența asupra lucrurilor e zero și chiar dacă probabil
îmi atribui așa câteodată lucruri, zic că am fost nu știu cum, m-am antrenat și
ăla n-a făcut nu știu ce, acum vorbim la rece așa și după o carieră lungă, e
doar norocul care face diferența în treburile astea.

<h2 style="text-align:center;">„Ăsta este fotbalul
și nu numai, e lumea: produci, ești bine, nu mai produci, ești parcat” </h2>
&nbsp; Dar nu e un pic și
nedrept atunci când cluburile tratează jucătorii, să zicem, în cazul în care
s-a accidentat, gata, e pa, nu îi mai acorzi timpul ăla să-ți arate, dacă, să
zicem, era în formă când s-a accidentat, nu îi mai dai timpul ăla, e doar un
produs.
Da, ăsta e fotbalul, chiar dacă noi, emoțional, ne gândim
că, nu știu, oamenii din fotbal țin la jucători sau se mai și creează relații,
într-adevăr, între președinți, patroni și jucători, e normală treaba asta, cred
că asta în funcție și de cât oferi clubului, că un jucător care oferă mult
clubului, cum am dat exemplul meu la FCSB, lumea are răbdare cu tine și o să
aibă răbdare mult timp cu tine. 
Dar sunt și cazuri în care, eu știu?, jucători care, ok, au
dat clubului, dar clubul se poate dispensa de ei ușor, automat primează
interesul și nu mai contează altceva. Din punctul nostru, al jucătorilor, e
foarte greu și starea în sine e ceva ce nu-ți poți imagina decât dacă treci
prin ea. Eu am fost norocos din punctul asta de vedere, dar ăsta e fotbalul,
dar nu numai fotbalul, e lumea în ziua de azi, capitalismul și tot. Produci,
ești bine, nu mai produci, ești parcat, mai glumim cu Nistor și cu toți pe aici
la echipă, vorbim de cai și că atunci când nu mai poți să tragi la manej sau
cum se numește, te lasă să trăiești acolo, îți dă apă, mâncare și la revedere,
doar să stai, că nu mai duci. Așa e și în fotbal, e crud, dar, în același timp,
trebuie să te-și adaptezi și să n-aștepți, nu știu, recunoștință sau să crezi
că... Când eram tânăr, credeam în treaba asta și mă gândeam că tot cum ești la
un nivel, la un moment dat, bine, la echipă națională și o să fie mereu așa și
toată lumea o să fie mereu așa și președintele, și patronul și tu o să trăiești
o viață...

Acum, îmi dau seama că nu e așa și că viața se schimbă,
lucrurile se mișcă. Ce a fost acum 5 ani nu mai contează și acum un an nu mai
contează. Se schimbă totul și așa e și în viața de zi cu zi și în fotbal.
Automat, se preiau lucrurile din viață.
&nbsp; 
Mai mulți sportivi de
performanță au spus că nu există zi în care să nu simtă cel puțin o durere în
corp. E și cazul tău?
Da, cred că și dacă ești tânăr, nu contează pentru că poate îți
soliciți corpul să facă lucruri pe care nu le poate face, de exemplu, în
perioada de pregătire, după o vacanță, tu vii și corpul tău nu e la fel de
pregătit cum era acum 10 zile și începi cu o readaptare și apoi îi dai niște
stimuli mai grei decât organismul poate duce ca el să poată în câteva zile să
revină să fie mai bun decât a fost, mai pregătit decât a fost. Automat procesul
ăsta inflamator doare la tendoane, la mușchi. Cu cât trece vârsta, într-adevăr,
durerile sunt mai mari. Dar e normal și fotbalul de performanță e o luptă. În
fiecare zi, pentru mine, mi se pare greu și când intri într-o zonă de confort
și te gândești că e ușor și că vin pe aici, stânga, dreapta, deja n-ai cum să
mai progresezi și automat durerea face parte din proces. Unii sunt mai
sensibili la durere.
Sunt jucători care stau cu o accidentare două săptămâni și
percepția lor subiectivă e că îi doare și alții care la aceeași accidentare
reacționează mai la durere mai... Tot așa, genetic, cred că e treaba asta și
intră mai repede la antrenament. Dar asta e competiția, e și durere. Durere e
și emoțională după un meci.
E o durere emoțională pe care un suporter de acasă,
indiferent de cât o simte, un jucător o simte dublu. Chiar dacă, eu știu?,
senzația din afară, știu, vezi un jucător care cumva câștigă bani, are o
carieră și te gândești „Ăla, ăla nu-l interesează. Stă acasă, liniștit”. La
jucători e crunt. Pierzi și pentru țara ta și meciul în sine și gânduri că dacă
ai greșit trebuia să faci aia, ba aia, ba nu știu ce, antrenor nu știu cum. Și
durerea asta emoțională e tot o durere care îți bagă, nu știu, stres în
organism și simți dureri peste tot.
&nbsp; 
În încheiere, pentru
că ești o voce extrem de coerentă din fotbalul nostru, dar și un exemplu,
spune-mi ce crezi că este important să știe fotbaliștii care trec prin
accidentări grave.
Aș spune la început că sunt o voce extrem de coerentă sau aș
spune că nu mă consider... adică imaginea mea despre mine nu e așa, gen să mă
consider și vorbesc pentru că sunt coerent și eu sunt exemplu sau... deloc nu
mă gândesc la treaba asta. Aș spune că e posibil să fie subiectivă treaba asta
pentru că am trecut eu prin ea, dar legat de frica asta și de ideea că nu o să
mai fie la fel sau cred că dacă ești pozitiv și procesul de antrenament e cel
corect, într-adevăr aici trebuie să ai și șansa de a beneficia și anumiți
jucători să aibă potența financiară de a lucra cu oameni care sunt de top în
domeniu, cum a fost cazul meu, Ovidiu sau doctorul Ionuț, care probabil 90% au
contat ei în recuperarea mea. Dacă ai posibilitatea de a lucra cu specialiști,
apoi încrederea că tu o să fii la fel cum ai fost înainte de accidentare este
esențială pentru că mai am în cap multe exemple care și-au... Prepeliță a avut
ligamentele încrucișate, care e o accidentare mai gravă, cred, decât o fractură
și când a revenit era mai pregătit decât noi jucătorii care eram cu Thomas în
perioada aia și alergam de rupeam, el era la același nivel fizic și sunt multe
exemple jucători care au, și în fotbalul mare, care au revenit la același
nivel, dar cred că e esențial să ai parte de specialiști și cel care te
operează să nu te mai opereze de șapte ori ca să fii bine și recuperarea să fie
perfectă, dar, în același timp, am văzut și cazuri în care jucătorii n-au pus
munca și efort în recuperare, adică, nu știu, alea 3-4 ore pe care le făceam cu
Ovidiu dacă veneai pe la sală și făceai jumătate de oră la mișto și ziceai „Hai
gata, că am terminat”, și am văzut și cazuri din astea, șansele să te
recuperezi sunt mici și apoi dai vina pe, nu știu, cel cu care ai făcut
recuperarea sau pe Dumnezeu sau alte lucruri, pe ghinion, dar aș spune că dacă
procesul e corect și ai parte de oameni capabili și faci antrenamentele alea,
șansele să fii la fel sunt extrem de mari. Din păcate în România, cum vorbeam
mai devreme, conducerea nu îți mai prelungește contractul și tu singur să te
duci să faci recuperare costă și să te operezi la un doctor bun costă și cumva,
pachetul ăsta nu că nu prea merită, dar sunt jucători care nu și-l permit, cum
am spus mai devreme, unii sunt norocoși și unii sunt ghinioniști ca și în
fotbal, ca și în viață și nu ai ce, nu ține doar de tine singur să te operezi
singur, să faci recuperarea singur și să revii singur că e imposibil dar cred
că ăsta ne ajută mult în procesul de recuperare și în ideea de a fi pozitiv și
să crezi că o să fii la același nivel. Eu, de la prima zi după ce m-am
accidentat, momentul în sine, că pierdeam alea 4-5 luni până mi-am revenit, aia
mi-a fost mai greu așa să accept, dar face parte din viață. Am avut și momente
mai dureroase decât accidentarea pentru mine și chiar dacă pe moment atunci te
gândești că e sfârșitul lumii și că viața a terminat, cumva creierul face ca în
timp să uiți și să nu mai ai nicio treabă.

Episodul cu numărul 7 din seria „Înapoi la primii pași” îl are protagonist pe unul dintre cei mai îndrăgiți veterani din Superliga, Alexandru Chipciu.

”Înapoi la primii pași”, episodul 7. Accidentarea care îi putea încheia cariera lui Chipciu la 24 de ani

Levente Balint

TRANSFERURI

Mai avem o lună până la începerea ediției 2026/2027 din Superliga. Deși mai este timp, mai multe formații din elită sunt foarte active la semnarea transferurilor. Trei formații, aflate în posturi și cu ținte diferite, se disting în acest moment.

UNIVERSITATEA CLUJÎnvățată, probabil, cu pățania de anul trecut, când lotul a fost conturat ceva mai greu, iar traseul din Superliga a fost unul modest în start, trupa de sub Feleac a semnat deja o serie de jucători: Marius Ștefănescu&nbsp;(Konyaspor), Florent Poulolo&nbsp;(UTA), Neofytos Michael&nbsp;(Pafos), Pedro Pinho&nbsp;(CD Chaves), Friday Adams&nbsp;(FC Botoșani), Alibek Aliev&nbsp;(CFR Cluj), Ibuchi Goodnews (Gloria Bistrița).Este de remarcat lovitura pe care alb-negrii au dat-o marii rivale CFR, prin aducerea lui Aliev, cel care a lăsat o bună impresie în Gruia, în partea a doua a stagiunii trecute. U a impresionat și prin revenirea în România a lui Marius Ștefănescu, unul dintre jucătorii proeminenți din Superliga, înainte de plecarea în străinătate. Este de semnalat și angajamentul semnat cu unul din cei mai interesanți fundași dreapta din sezonul trecut, ex-botoșăneanul Friday Adams.Iar U mizează și pe viitor. Miercuri seara a fost transferat atacantul de 20 de ani Goodnews, nigerianul remarcându-se în rodarea din ultimii ani, din Liga 2, de la Corvinul Hunedoara și Gloria Bistrița.

Adams, Friday

PETROLUL PLOIEȘTIPrahovenii au încheiat gâfâind stagiunea anterioară, rămânerea directă fiind și consecința unor împrejurări fericite.Acum, galben-albaștrii au prezentat deja un grup masiv de nou veniți: Robert Jeldea&nbsp;(CSM Reșița), Alejandro Bran (Alajuelense), Rodrigo Martins&nbsp;(FC Lusitania), Leo Teixeira&nbsp;(Felgueiras), Mark Țuțu&nbsp;(UTA), Lukas Zima&nbsp;(FCSB), Calal Huseynov&nbsp;(Arda Kardzhali).Petroliștii au făcut o mutare răsunătoare prin semnarea internaționalului de tineret Țuțu, fundașul dreapta fiind unul din Underii care au cules elogii în 2025/2026. De asemenea, impresionează și revenirea lui Zima, cel care a fost înainte de plecarea la FCSB un pilon esențial al Petrolului.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1322429329998074&set=a.506247511616264

CORVINUL HUNEDOARAAlb-albaștrii nu au sărbătorit prea mult revenirea după mai bine de trei decenii în Superliga.&nbsp;Adrian Frânculescu&nbsp;(CFR Cluj via CSA Steaua), Flavius Iacob&nbsp;(revenire împrumut UTA), Renato Espinosa&nbsp;(Unirea Slobozia), Mohammad Abualnadi&nbsp;(Selangor FC),&nbsp;Denis Hrezdac&nbsp;(împrumut, UTA), Andrej Fabry&nbsp;(Universitatea Cluj) sunt fotbaliștii deja veniți sub comanda lui Florin Maxim.Abualnadi se anunță un transfer de urmărit, iordanianul participând la Cupa Mondială aflată în desfășurare. Nici semnarea lui Fabry nu este de neglijat, mijlocașul venit de la Cluj fiind unul din jucătorii interesanți din ultimii ani, din Superliga.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1324291823241832&set=a.363418419329182

Trei echipe se disting în campania de transferuri. Până acum

Cine conduce în clasamentul din mercato?

A fost o zi consistentă ca știri și noutăți în loturi.&nbsp;

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1561112092041174&set=pcb.1561112145374502

TRANSFER ALERT 18 iunie FCSB a realizat a doua achiziție din mercato. În această seară, a semnat cu roș-albaștrii fundașul dreapta Ronny Labone, de la terța divizionară franceză SM Caen. Primul transfer al zilei vine de la Dunăre. Oțelul și-a asigurat serviciile lui Mario Contra, cel care a apărat până în stagiunea trecută buturile celor de la Chindia Târgoviște. UTA mută și ea. Astăzi a fost adus Jayson Papeau, ultima dată la Unirea Slobozia, el făcându-se cunoscut la noi sub culorile lui Rapid. 17 iunie Petrolul Ploiești și Oțelul Galați sunt cele mai grăbite formații astăzi. La orele dimineții, ambele au anunțat nou transferuri.După ce prahovenii l-au cedat ieri pe Jyry în Finlanda și l-au readus pe Lukas Zima de la FCSB, astăzi ploieștenii l-au semnat pe fundașul azer Calal Huseynov, din Bulgaria. Iar dunărenii au rezolvat un transfer interesanr din Portugalia.Sepsi a realizat al treilea transfer, aducându-l pe Doru Andrei, de la o altă nou promovată, FC Voluntari.U Cluj l-a adus pe tânărul atacant de 20 de ani Goodnews, de la Gloria Bistrița.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1590884306381167&set=a.445929614209981

https://www.facebook.com/photo?fbid=1540122224791931&set=a.117553220382179

16 iunieMutare surprinzătoare sub Feleac. Proaspăt despărțit de CFR, atacantul Alibek Aliev a optat pentru rivala locală Universitatea. Tot azi, FCSB a confirmat că Darius Olaru s-a despărțit de roș-albaștri și a semnat cu vicecampioana Belgiei,&nbsp;Royale Union Saint-Gilloise.&nbsp;

https://www.facebook.com/photo?fbid=1723158905931511&set=a.219384022975681

UNIVERSITATEA CRAIOVA Antrenor: Filipe Coelho CONFIRMATVeniri:&nbsp;Ștefan Bană&nbsp;(final împrumut Oțelul Galați), Alexandru Maxim&nbsp;(FC Voluntari)Plecări: Silviu Lung jr. (final contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1395947865896625&set=a.590667243091362

UNIVERSITATEA CLUJAntrenor: Cristiano Bergodi CONFIRMATVeniri: Marius Ștefănescu&nbsp;(Konyaspor), Florent Poulolo&nbsp;(UTA), Neofytos Michael&nbsp;(Pafos), Pedro Pinho&nbsp;(CD Chaves), Friday Adams&nbsp;(FC Botoșani), Alibek Aliev&nbsp;(CFR Cluj), Ibuchi Goodnews (Gloria Bistrița)Plecări: Edvinas Gertmonas&nbsp;(final de contract), Jasper van der Werff&nbsp;(final de contract), Andrei Artean&nbsp;(final de contract), Răzvan Oaidă&nbsp;(final de contract), Andrej Fabry&nbsp;(Corvinul)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1708787897368612&set=a.219384022975681

CFR CLUJAntrenor: Antonio Folha NOUVeniri:&nbsp;Plecări: Alibek Aliev&nbsp;(încetare contract), Mohammed Kamara&nbsp;(final de contract), Matei Ilie&nbsp;(Kasimpașa)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1415964940560792&set=a.622487359908558

DINAMO BUCUREȘTIAntrenor: Nuno Campos NOUVeniri:&nbsp; Plecări: Valentin Dumitrache&nbsp;(Chindia Târgoviște), Valentin Țicu (final de contract), Jordan Ikoko&nbsp;(final de contract), Georgi Milanov&nbsp;(final de contract), Kennedy Boateng&nbsp;(final de contract), Eddy Gnahore&nbsp;(final de contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1582307993898675&set=a.150983050364517

RAPID BUCUREȘTIAntrenor: Daniel Pancu NOUVeniri: Mohammed Kamara (CFR Cluj), Vladan Bubanja&nbsp;(Orenburg)Plecări: Diogo Mendes&nbsp;(final de contract), Elvir Koljic&nbsp;(final de contract), Daniel Paraschiv&nbsp;(final de contract), Leo Bolgado&nbsp;(final de contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1586478730149878&set=a.701826771948416

FC ARGEȘAntrenor: Bogdan Andone CONFIRMATVeniri: Evagoras Antoniou&nbsp;( APOEL Nicosia), Taylor Nuvambo&nbsp;(Le Mans)Plecări: Eric Nistor (împrumut, CSM Râmnicu Vâlcea), Marius Briceag (final de contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1604532221674426&set=pcb.1604524555008526

UTAAntrenor: Adrian Mihalcea CONFIRMATVeniri: Răzvan Oaidă (U Cluj), Andrei Dorobanțu&nbsp;(Unirea Slobozia), Jayson Papeau&nbsp;(Unirea Slobozia)Plecări: Florent Poulolo&nbsp;(final de contract), Flavius Iacob&nbsp;(revenire împrumut Corvinul), Denis Hrezdac&nbsp;(împrumut, Corvinul), Ovidiu Popescu (final de contract), Benjamin Van Durmen&nbsp;(final de contract), Mark Țuțu&nbsp;(final de contract), Luca Mihai&nbsp;(final de contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1577072211095710&set=a.445929614209981

FCSBAntrenor: Marius Baciu CONFIRMATVeniri:&nbsp;Ceara Anderson&nbsp;(Csikszereda),&nbsp;Ronny Labonne&nbsp; (SM Caen)Plecări<strong style="color:rgb(32, 33, 34); font-family:sans-serif; font-style:normal; font-variant-ligatures:normal; font-variant-caps:normal; letter-spacing:normal; text-align:right; text-indent:0px; text-transform:none; word-spacing:0px; background-color:rgb(249, 249, 249); text-decoration-style:initial; text-decoration-color:initial; font-size:14.6667px;">:&nbsp;Darius Olaru (Union Saint-Gilloise), Lukas Zima&nbsp;(încetare contract)

https://www.facebook.com/FCSBOfficial/posts/pfbid02baZ8qKmzsbQwx3phSpbKyq3hCT4gkAVwjSGwBbmJGXpH1mTJN9BfB8qkVarGCh2wl

OȚELUL GALAȚIAntrenor: Stjepan Tomas CONFIRMATVeniri:&nbsp;Joao Paulino (Ordabasy), Habib Szylla&nbsp;(Uniao Leiria), Mario Contra&nbsp;(Chindia Târgoviște)Plecări: Iustin Popescu (final de contract), Silviu Rus (final de contract), Cristian Chira (final de contract), Daniel Sandu (final de contract), Gabriel Debeljuh (final de contract), Ștefan Bană&nbsp;(final împrumut Universitatea Craiova)

FC BOTOȘANIAntrenor: Marius Croitoru CONFIRMATVeniri:&nbsp; Plecări: Friday Adams&nbsp;(final de contract), Aldair Caputa&nbsp;(final de contract), Enzo Lopez&nbsp;(final de contract), Antonio Dumitru&nbsp;(final de contract), Michael Pavlovic&nbsp;(final de contract), Alexandru Bota&nbsp;(final de contract)

FK CSIKSZEREDAAntrenor: Istvan Szabo NOUVeniri: Alex Szabo (Kecskemet) Plecări: Ceara Anderson&nbsp;(FCSB)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1605726511555861&set=a.125598559568671

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1599023325559513&set=pcb.1599017758893403

PETROLUL PLOIEȘTIAntrenor: Ricardo Sousa NOUVeniri: Robert Jeldea&nbsp;(CSM Reșița), Alejandro Bran (Alajuelense), Rodrigo Martins&nbsp;(FC Lusitania), Leo Teixeira&nbsp;(Felgueiras), Mark Țuțu&nbsp;(UTA), Lukas Zima&nbsp;(FCSB), Calal Huseynov&nbsp;(Arda Kardzhali) Plecări: Tommi Jyry&nbsp;(KuPS Palloseura)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1314662380774769&set=a.506247511616264

https://www.facebook.com/photo?fbid=1311190797788594&set=a.506247511616264

FARUL CONSTANȚAAntrenor: Ioan Ovidiu Sabău NOUVeniri: Eddy Silvestre&nbsp;(Dunkerque) Plecări: Gabriel Iancu&nbsp;(final contract), Jovan Markovic&nbsp;(reziliere contract), Diogo Ramalho&nbsp;(reziliere contract)

https://www.facebook.com/photo?fbid=1453429800156793&set=a.576769301156185

CORVINUL HUNEDOARAAntrenor: Florin Maxim CONFIRMATVeniri: Adrian Frânculescu&nbsp;(CFR Cluj via CSA Steaua), Flavius Iacob&nbsp;(revenire împrumut UTA), Renato Espinosa&nbsp;(Unirea Slobozia), Mohammad Abualnadi&nbsp;(Selangor FC),&nbsp;Denis Hrezdac&nbsp;(împrumut, UTA), Andrej Fabry&nbsp;(Universitatea Cluj) Plecări: Szabolcs Kilyen (încheiere contract), Mihai Velisar&nbsp;(încheiere contract), Alexandru Buziuc&nbsp;(încheiere contract), Denis Rența&nbsp;(încheiere contract), Viorel Lică&nbsp;(încetare contract), Fabio Blaga&nbsp;(împrumut, Gloria Bistrița), Antonio Bradu&nbsp;(încheiere contract)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1318454163825598&set=a.363418422662515

https://www.facebook.com/photo?fbid=1313115587692789&set=a.363418419329182

SEPSI OSKAntrenor: Ovidiu Burcă CONFIRMATVeniri: Bogdan Vătăjelu&nbsp;(FC Bihor), David Lazar&nbsp;(Hermannstadt), Doru Andrei&nbsp;(Voluntari) Plecări: Denis Haruț&nbsp;(final contract)

FC VOLUNTARIAntrenor: Florin Pârvu CONFIRMATVeniri: Denis Haruț&nbsp;(Sepsi OSK) Plecări: Doru Andrei&nbsp;(final de contract)

Joi, 18 iunie/Oțelul și UTA continuă achizițiile. FCSB anunță seara o nouă mutare

Toate transferurile verii 2026 în Superliga

ȘTIRI

UNIVERSITATEA CRAIOVACantonament în&nbsp;Neustift im Stubaital/AustriaMeciuri de verificare21 iunie: FC Stubai24 iunie: FK Sabah29 iunie: Polissya Zhytomir

https://www.facebook.com/photo?fbid=1405771721580906&set=pcb.1405773488247396

UNIVERSITATEA CLUJCantonament în Bad Radkersburg/AustriaMeciuri de verificare22 iunie: NK Mura27 iunie: Ujpest2 iulie: Vojvodina3 iulie: Nyiregyhaza

CFR CLUJCantonament în Zrece/SloveniaMeciuri de verificare2 iulie: NK Alumini4 iulie: Olimpija Ljubljana7 iulie: FC Noah9 iulie: Karpaty Lviv

DINAMO BUCUREȘTI -&nbsp;

RAPID BUCUREȘTICantonament în Bad Leonfelden/AustriaMeciuri de verificare5 iulie: Rapid Viena8 iulie: Kosice9 iulie: Slovan Liberec

FC ARGEȘCantonament în Rogla/Slovenia

UTA20 iunie: Progresul PecicaCantonament în Slovenia

FC BOTOȘANI -

CSIKSZEREDA20 iunie: CsikszeredaCantonament în Austria27/28 iunie, turneu Dunajska Streda27 iunie: Gyor28 iunie: DAC sau Backa Topola

OȚELUL GALAȚICantonament pe plan local

PETROLUL PLOIEȘTI-

FARUL CONSTANȚAMeciuri de verificare27 iunie: Fratria Varna30 iunie: Oțelul Galați8 iulie: Cernomore Varna10 iulie: Dinamo București

CORVINUL HUNEDOARACantonament în Rogla/Slovenia

SEPSI OSK 20 iunie: Csikszereda

FC VOLUNTARICantonament în Croația

Cantonamente, jocuri de verificare, știri / ÎN CURS DE ACTUALIZARE

Programul de pregătire al echipelor din Superliga

Olaru, Darius (player, FCSB)

„Era un lider în teren”. Așa a fost descris Darius Olaru, pe când avea 22 de ani, în 2020 de către Răzvan Pleșca, cel alături de care a împărțit vestiarul la Gaz Metan Mediaș. Atunci, mijlocașul semnase cu FCSB. Un paradox, ținând cont că echipa cu care a ținut de mic, după cum chiar el a recunoscut, era Dinamo. Lucrurile s-au schimbat, însă, după șase ani și jumătate petrecuți în tricoul roș-albastru. „De suporteri m-am atașat. Când eram mic nu eram stelist, dar după această perioadă am devenit cel mai mare stelist, sunt trup și suflet pentru culori. Echipa are nevoie de ei”, a declarat Darius Olaru recent. Tăcut, liniștit și emotiv. Câteva dintre cuvintele care îl caracterizau pe fotbalistul care a atras atenția FCSB-ului, dar nu și în teren, acolo unde liniștea i se transforma în putere, putere care aducea echilibru la mijlocul terenului. De-a lungul timpului, Olaru și-a găsit „vocea” la FCSB, în special pe gazon, „voce” dată și de statutul de dublu campion alături de roș-albaștri, iar indispensabil ar fi unul dintre cuvintele care l-ar defini, analizând momentele critice în care a ieșit la rampă și și-a salvat echipa. Și-a câștigat și statutul de lider al vestiarului prin prestațiile sale, statut care s-a concretizat și cu primirea banderolei de căpitan odată ce Florin Tănase a părăsit echipa.

Olaru, Darius

Acum, 257 de meciuri, cinci trofee, 63 de goluri și 41 de assist-uri mai târziu, Darius Olaru a făcut pasul spre unul dintre visurile sale: Liga Campionilor. Mijlocașul a plecat de la FCSB și a semnat cu Royale Union Saint-Gilloise, vicecampioana Belgiei. „Pentru mine, acel meci cu LASK, când am marcat în ultimul minut și ne-am calificat în Europa League, a fost cel mai frumos. Desigur, și cele două titluri. Primul a fost mai special, a venit după o perioadă în care echipa nu câștigase titlul. Șase ani și jumătate au trecut repede, m-am maturizat, am trecut și prin momente dificile, și prin momente frumoase. Mi-aș fi dorit ca anul acesta să avem rezultate mult mai bune, dar pe final am salvat cât de cât sezonul”, a spus Olaru la plecarea din țară.

https://www.youtube.com/watch?v=nSgUbrAa_y0

Darius Olaru a plecat de la FCSB și începe o nouă aventură în fotbal, în Belgia, la Royale Union Saint-Gilloise.

De la lider tăcut la căpitan: Darius Olaru a plecat de la FCSB

Ionuț Tătaru

Cele două reprezentante ale Superligii în a treia competiție UEFA, CFR Cluj și FCSB, vor juca direct în turul 2 preliminar și, la prima vedere, vor avea parte de adversari abordabili. Astfel, ocupanta locului 3 la finalul sezonului trecut, CFR, o va întâlni pe câștigătoarea dublei dintre Alashkert (Armenia) și FC Yelimay (Kazahstan). Armenii sunt o veche cunoștință a fotbalului românesc, Alashkert fiind eliminată din Europa League în sezoane consecutive, 2018/19 și 2019/20, de CFR (0-7 la general) și FCSB (3-5). În ceea ce-i privește pe kazahi, ei sunt la prima participare în cupele europene. FCSB, în schimb, nu trebuie să aștepte vreun duel din primul tur preliminar pentru a-și afla adversara. Roș-albaștrii, care vor juca în Europa după ce au câștigat barajul cu Dinamo, o vor întâlni pe FK Auda, din Letonia. Pe locul 5 în ultima ediție de campionat, balticii au prins un loc în turul 2 preliminar din Conference League după ce au cucerit Cupa Letoniei. Pentru Auda va fi a patra prezență consecutivă în Europa, de fiecare dată în Conference League, cel mai bun parcurs fiind în sezonul 2024/25, când s-a oprit în turul 3 preliminar, după ce le-a eliminat pe B36 Tórshavn (Insulele Feroe) și Cliftonville (Irlanda de Nord). Meciurile din turul 2 preliminar al Conference League se vor disputa în 23 și 30 iulie.

<h2>Posibilii următori adversari pentru Universitatea Craiova și U Cluj</h2>

După ce marți <a href="https://www.superliga.ro/articole/vitebsk-si-dinamo-kiev-primele-adversare-pentru-reprezentantele-superligii-in-noul-sezon-european-53b158d9">și-au aflat adversarii din primul tur preliminar al Ligii Campionilor, respectiv Europa League</a>, Universitatea Craiova și Universitatea Cluj știu acum pe cine vor întâlni și în fazele următoare, dacă va fi cazul. Astfel, dacă oltenii trec de ML Vitebsk, vor juca în turul 2 preliminar al UCL cu echipa care câștigă dubla Borac Banja Luka (Bosnia) - Levski Sofia (Bulgaria). În cazul unei nedorite eliminări, campioana Superligii va continua în turul 2 preliminar din Conference League, unde adversară va fi învinsa dintre Kairat Almaty (Kazahstan) și Sutjeska Niksic (Muntenegru). U Cluj a avut din nou parte de o tragere la sorți grea. Dacă va reuși să o elimine pe Dinamo Kiev, formația pregătită de CRistiano Bergodi va da în turul 2 preliminar din UEL de PAOK, din Grecia.

Miercuri a avut loc tragerea la sorți a meciurilor din turul 2 preliminar al Conference League

CFR Cluj și FCSB și-au aflat la rândul lor primele adversare din noul sezon european

ANALIZĂ

CFR Cluj apelează din nou la școala de antrenori din Portugalia. În ultimele două decenii, de când este în prim-planul fotbalului românesc, gruparea din Gruia s-a axat deseori pe tehnicieni străini. Iar cei lusitani sunt prețuiți de șefii alb-vișiniilor.

FOLHA, PROVENIT DIN ȘCOALA PORTO Tehnicianul de 55 de ani a preluat recent gruparea clujeană, luându-i locul lui Daniel Pancu, plecat la Rapid București. Antonio Folha are ca misiune accederea în grupele Conference League și câștigarea celor două trofee: "Un club precum CFR are mereu datoria de a lupta pentru titluri. Este un club mare. Sper ca echipa să reușească ceea ce ne propunem. Să controlăm partida, să dezechilibrăm adversarii prin posesia mingii. Îmi doresc o echipă pasionată de joc, capabilă să joace frumos", a declarat el imediat după ce a fost nimit în post. Ca jucător, Folha a evoluat cel mai sus la FC Porto, având și zece selecții la națională. Ca principal, cele mai importante experiențe sunt cele la Porto B, respectiv Portimonense, la această ultimă trupă fiind tehnician în prima ligă.

Toni Conceicao se bucura dupa castigarea Cupei Romaniei

Toni Conceicao, în 2016, când CFR cucerea Cupa României

CONCEICAO, CEL MAI PERFORMANT PORTUGHEZ LA CFR CFR a avut trei tehnicieni în trecut, iar cel mai mult și-a lăsat amprenta Toni Conceicao, cel care a fost de trei ori pe banca feroviarilor. El și-a adus contribuția la titlurile din 2010 și 2019, a luat Cupa în 2009 și 2016, iar în 2019 a fost la cârma echipei în anul cuceririi unei alte Cupe. Alți doi antrenori portughezi au avut mai puțin noroc pe banca echipei din Gruia. Regretatul Jorge Costa a venit în 2011 la CFR și a condus formația în 26 de partide. Apoi, Paulo Sergio a fost numit în funcție în toamna lui 2012 și a avut un procentaj de puncte de 36,84 la sută din 19 jocuri. Deși acești doi tehnicieni nu au avut impact ca rezultate, munca lor a adus o influență vizibilă în dezvoltarea clubului.

Antonio Folha continuă tradiția portughezilor în Gruia

Genă lusitană

INTERVIU

Joyskim Dawa a ajuns în România în urmă
cu cinci ani, în 2021, după ce a petrecut un an în Letonia. Prima echipă
românească pentru care a jucat a fost FC Botoșani, dar a stat doar un an în
Moldova, fiind intrat pe radarul celor de la FCSB. De-a lungul timpului s-au
făcut multe transferuri pe ruta Botoșani - FCSB, dar fundașul central camerunez
este, probabil, unul dintre cele mai bune. 
A devenit rapid un stâlp în apărarea
roș-albastră, cucerind două titluri la rând în Superligă. Cariera sa era într-o
reală ascensiune când a suferit o accidentare care l-a ținut departe de teren o
bună perioadă de timp, în timp ce evolua pentru naționala Camerunului. <a href="https://www.superliga.ro/articole/inapoi-la-primii-pasi-episodul-5-joyskim-dawa-mai-puternic-si-mai-disciplinat-57f36560">Dawa a vorbit despre această accidentare</a> deja, dar acum este momentul să îl cunoaștem
pe fundașul FCSB-ului. 
Joyskim, dacă fiul tău te-ar ruga
să-i spui povestea vieții tale, cum ai face-o? Ce i-ai spune? 
Să muncești din greu. Să muncești din greu este întreaga poveste a vieții mele.
Pentru că eu, nu știu, nu vin dintr-o academie sau ceva de genul, am devenit
profesionist la un club de amatori, înainte de un club de amatori, mergeam la
școală, practicam fotbal pe stradă, știi? Deci, doar să lupți și să muncești
din greu. Asta e povestea vieții mele.
Dacă am compara viața fiului tău la
vârsta asta și viața ta la vârsta lui? 
Nu e același lucru, acum fiul meu are totul. Mama avea ceva, dar nu era bogată,
a luptat mult ca să ne ofere mie și fraților și surorilor mele o viață bună, dar
nu a fost același lucru, știi. Eu am mai mulți bani decât mama când era tânără,
știi. Deci fiul meu are de toate. Școala, hainele, mâncarea, tot ce are. Dar
încerc să-l fac să fie modest. Să nu devină răsfățat.
Ce ai vrea să învețe de la tine? 
Să fie pozitiv și să se bucure de viață, cred că asta e principalul lucru.
Ai spus că atunci când erai mic,
tatăl tău ți-a dat un tricou cu Henry de la Barcelona. Ce a însemnat acel
tricou pentru tine? 
Pentru că atunci când eram copil, eram fan al Barcelonei, așa că mă uitam la
fiecare meci și îmi plăcea acest tip de tricou și când i-am spus tatălui meu,
mi-a cumpărat. Era la Paris, mi-a cumpărat din magazin și a fost primul meu
tricou, ca un tricou de echipă. Nu știu dacă îl mai am, dar îmi amintesc în
fiecare zi că aveam acest tricou cu mine.
Și știai pe atunci că vrei să devii
fotbalist? 
Da, de când eram copil.
Ce înseamnă pentru tine acum, să vezi
că copiii vor tricoul tău? 
Înseamnă că am reușit, înseamnă că am reușit în viață, în fotbal. Sunt un
exemplu pentru unii copii, sunt mândru de mine, știi.

Tchakonte, Joyskim Dawa

Te-ai născut în Franța, dar spune-mi,
când ai mers prima dată în Camerun și care este prima ta amintire? 
Am mers cu mama în Camerun când eram bebeluș, nu-mi amintesc pentru că eram
bebeluș, dar când m-am întors, a fost prima dată. Am jucat cu echipa națională
sub 23 de ani și m-am întors, aveam vreo 17, 17, 18 ani și m-am întors și toate
amintirile mele erau legate de fotbal. Primul meu antrenament, primul meu meci
cu echipa sub 23 de ani. A fost foarte frumos. O experiență foarte bună.
Având în vedere cât de privilegiați
sunt fotbaliștii, fotbaliștii profesioniști, cum este să vezi cât de grea este
viața în Africa? 
Dar e o viață diferită, știi. În Africa, în fiecare țară, nu doar în Camerun,
se luptă mult pentru că nu au bani. În unele țări, sunt foarte săraci. Pot fi o
țară bogată, dar în ceea ce privește politica și tot restul, știi, dar când am
văzut niște copii, nu aveau nimic și când merg în Camerun, pentru mine, trebuie
să le ofer ceva. Înseamnă că reușesc în ceea ce fac. Deci, pentru mine, este
foarte important să văd acești copii fericiți. De aceea, de fiecare dată când
merg în Camerun, încerc să le ofer niște mâncare, niște haine. Tot ce pot face,
încerc să fac.
Ce sacrificii au făcut părinții tăi
pentru tine și cariera ta? 
Poate cu școala, pentru că eram inteligent, dar nu-mi plăcea școala, așa că de
fiecare dată, de la școală o sunau pe mama și spunea: „O, Dawa nu e aici, s-a
dus să joace fotbal cu prietenii lui și a lipsit de la chestia aia”. La
început, mama nu era fericită, dar apoi a înțeles și a spus: „Bine,
concentrează-te doar pe fotbal. Dacă nu vrei să mergi la școală,
concentrează-te doar pe fotbal. Dar trebuie să reușești”. Și, până la urmă,
cred că este un mare sacrificiu, pentru că nu toți părinții pot permite astfel
de lucruri, știi.
Franța, Portugalia, Ucraina, Letonia
și acum România. Ce te-a învățat fiecare țară despre tine? 
Cum să fii singur. Pentru că în toate aceste țări am fost singur, am trăit
singur, am început să gătesc, am început să mă disciplinez. Toate aceste țări
m-au învățat să fiu singur în această viață.
Ce înseamnă pentru tine să reprezinți
Camerunul? 
În primul rând, familia mea, pentru că sunt foarte mândri că reprezint
Camerunul. Pentru că m-am născut în Franța, nu m-am născut în Camerun, așa că
sunt foarte fericiți și foarte mândri de mine. Îmi place să primesc acest tip
de mesaj. Când spun: „Sunt foarte mândru de tine pentru că reprezinți țara”.
A fost un sezon foarte dificil pentru
FCSB, după două sezoane foarte bune. Am spus că echipa a ajuns în play-out pentru
prima dată. Ce crezi că nu a funcționat în acest sezon? 
Cred că începutul sezonului, începutul sezonului înseamnă totul. Dacă începi
bine, nu poți să nu termini bine, poți avea momente în care joci bine, dar
începutul a fost foarte dificil și acum avem rezultatul.
În concluzie, aș dori să continui
propoziția: La FCSB, mă simt... 
Mă simt bine, mă simt ca într-o familie.

Joyskim Dawa - Inapoi la primii pasi - YT Thumbnail.jpg

Fundașul de la FCSB este unul dintre transferurile de succes ale Superligii, adaptându-se rapid, dar și evoluând de la sezon la sezon, motiv pentru care are în dreptul său trei trofee câștigate.

„Am ajuns profesionist de la un club de amatori!” Joyskim Dawa își spune povestea

Andreea Cio

CFR Cluj (team)

Odată ce sezoanele se încheie și anii trec, pentru suporteri contează ce amintiri rămân în urma meciurilor. Și de fiecare dată asociază o eră, o perioadă sau o anumită partidă importantă cu un erou. Pentru că eroii sunt cei care construiesc istoria.&nbsp;Fiecare echipă din Superliga are eroii ei. Iar CFR Cluj e o candidată clară la una dintre cele mai lungi liste de momente de neuitat, create de fotbaliști și antrenori care vor rămâne legende în muzeul clubului.&nbsp;&nbsp;Așa că am provocat <a href="https://welovesport.ro/stiri/oamenii-clujului-cum-a-fost-creat-documentarul-despre-derby-39081">doi suporteri CFR</a>, Mircea Coman (liderul galieriei) și Titus Trif (cu vechime de 22 de ani), la un joc pe care orice suporter din România ar trebui să-l încerce la un moment dat. Pentru că e bine, din când în când, să-ți amintești de ce îți iubești echipa. Numele unor eroi pot fi motive întemeiate.

<h2>La ce te gândești când auzi numele lui Culio?&nbsp;</h2> Unul dintre cei mai importanți și iubiți jucători ai echipei din Gruia. Este pentru mulți suporteri în aceeași categorie cu <a href="https://www.superliga.ro/articole/ciprian-deac-presiunea-cu-asta-m-am-hranit-12f6c2b7">Deac</a>, <a href="https://www.superliga.ro/articole/mario-camora-mi-ar-placea-sa-fiu-antrenor-la-cfr-5f01986d">Camora</a> și Cadu când vine vorba de legendele clubului. Mijlocașul născut la Mercedes, în Argentina, a bucurat tribunele din Cluj cu tehnica, pasele decisive, execuțiile din faze fixe și, nu în ultimul rând, cu pasiunea sa.&nbsp;A venit la CFR în 2007, după o periodă petrecută în Chile și a făcut parte din generația care a schimbat complet ADN-ul clubului.&nbsp;Chiar în primul său sezon, CFR a câștigat primul titlu și prima Cupă a României din istorie.Dar nu despre acest moment au spus Mircea și Titus, ci despre unul care poate fi recunoscut drept unul dintre cele mai mari rezultate ale unei echipe românești în Champions League.&nbsp;

<h2>Dar numele lui Cadu ce îți transmite?&nbsp;</h2> Uneori, amintirile sunt unele și mai puternice, mai ales când intră în discuție orgoliul. Pentru Titus, primul lucru la care se gândește când aude de Cadu sunt titlurile câștigate în fața rivalilor de la „U” . În 2008, CFR avea nevoie de victorie&nbsp;pe terenul Universității Cluj în ultima etapă. Meciul s-a terminat 1-0, iar unicul gol a fost marcat de Ricardo Cadu din penalty.&nbsp;Patru ani mai târziu, istoria s-a repetat. În 2012, CFR a cucerit al treilea titlu după victoria cu 3-2 pe terenul lui U Cluj. Cadu a deschis scorul tot din penalty, iar în minutul 88 a marcat și golul victoriei care a adus matematic trofeul în Gruia.„CFR Cluj”, ne-a răspuns clar Mircea Coman. Un jucător se poate confunda cu clubul, atunci când îi îndeplinește visurile.&nbsp;

Ricardo Cadu inscrie din penalty golul victoriei.

Sebastián Dubarbier, Tony, Cristian Fabbiani și încă niște nume-surpriză apar în lista provocării pentru fanii CFR-ului. Iar răspunsurile lor pot fi considerate un rezumat al evoluției acestui club. Așa ținem minte uneori povestea, punând cap la cap momentele în care am fost fericiți. Și eroii cu emblema clubului nostru preferat pe piept.&nbsp;

Despre „Caniggia”, dubla de la Roma și o listă de eroi

Provocarea Superligii și răspunsul suporterilor: „Un jucător cu o viteză ieșită din comun!”

Superliga din tribună

Mihai Domșa este suporter CFR din 1969. În&nbsp;„57 de ani de druckăreală”, a îmbinat dragostea pentru echipă cu pasiunea pentru colecționat, moștenită de la bunicul matern.&nbsp;„De la familia mică în care eram noi, am ajuns în familia mare în care suntem toți”, ne-a zis cu zâmbetul pe buze, așezat la masa plină de poze, legitimații, programe de meci și multe alte amintiri alb-vișinii.&nbsp;Odată ce a început să povestească despre bunicul enciclopedist, despre primul meci la CFR, despre talanga de care dânsul și fratele erau responsabili, am simțit că am primit acces într-un univers în care fotbalul este înfrumusețat de respect, blândețe și loialitate. În biroul din Gruia am descoperit cum ar trebui să fie fotbalul, de fapt. Și cum ar trebui să lucreze el corect în sufletele oamenilor.&nbsp;Bine ai venit și tu în universul domnului Domșa. O să-ți placă aici, „unde&nbsp;fiecare obiect în parte, având mica lui poveste, face o poveste mare cu totul”. Una care va rămâne pentru totdeauna.&nbsp;

„Sunt născut în ianuarie 1960. Primul program din colecția mea este din aprilie 1960. Un meci care s-a jucat la Cluj, CFR cu CS Târgu Mureș. Sunt CFR-ist foarte vechi, dar de adunat obiecte despre CFR am început după 2000. Și de atunci adun, adun, adun de peste tot. Eu sunt colecționar. Colecționar generic vorbind și în mod particular colecționar de lucruri legate de CFR și de istoria CFR-ului. Nu adun obiecte mari. Dar am și ceva tricouri, am și ceva fulare. Dar alea nu sunt un subiect. Îmi plac foarte mult obiectele mici. Adun bilete, adun programe. Aia-i istoria scrisă. Adun insigne, adun fanioane, adun calendare. Adun diverse gadget-uri. Adun lucruri vechi, legitimații de exemplu, legate de CFR. Am fotografii vechi legate de CFR. Cea mai veche fotografie este din 1917. 99% e vorba de un CFR-ist. După tricou, după niște informații care le am, dar n-am reușit să identific personajul. Dar și asta face parte din bucuria și plăcerea adunatului. Faptul că poți să cauți informații și să descoperi diverse lucruri. Ideea este că fiecare obiect în parte, având mica lui poveste, face o poveste mare cu totul.”

Puteți să ne spuneți cum a început povestea colecționatului? Aici este legat de bunicul matern povestea. Noroc că el nu avea un album cu „U”, pentru că atunci eram „U”-ist la ora asta. Deci el a fost un enciclopedist. A însemnat mult pentru istoria clujeană de după Unire. E o stradă în Cluj care îi poartă numele. Și o bibliotecă a UMF-ului care poartă numele. Practic a înființat Catedra de istorie a medicinii în Cluj. Și fiind un om deschis spre istorie, respecta foarte mult orice obiect scris, făurit de mâna omului, care într-un fel sau altul adună în el câte o părticică de istorie. Ca atare, fără să fie filatelist, el avea trei clasoare cu timbre. Un clasor cu faună-floră, toată lumea are faună-floră. Un clasor cu reproduceri de artă, mulți au și clasoare cu reproduceri de artă. Și un clasor cu timbre legate de medicină, cruce roșie, farmacie. Pasiunea lui și meseria lui. Pleca dimineața la ora 9 la institut, seara la ora 5 se întorcea, traversa Clujul de pe un deal pe celălalt, într-un sens și în celălalt. Și după ce venea acasă, după ce mânca, după ce schimba câteva vorbe cu cei din familie, se retrăgea în camera lui, care acum este biroul meu de lucru. Eu mă duceam după el tiptil, tiptil, scoteam un clasorel de timbre, deschideam pagina și îi ziceam: „Tata Mocu”, că așa îi ziceam eu, „povestește-mi despre timbrul ăsta.” Și-mi povestea până adormeam lângă el. Astea erau poveștile de bunic către nepotul lui, nu poveștile cu trei iezi cucuieți și capra mamii. Nu că n-ar fi fost frumoase și alea, dar n-aveam partea asta de povești. Și așa am îndrăgit foarte de mic hârtia colorată, peticul ăla de hârtie care se lipește pe plic. Și asta a fost detenta. La cinci ani am poză în revista Filatelia lucrând la timbre, împreună cu fratele meu mai mic cu doi ani. Noi foarte, foarte de mici am început amândoi. Numai că eu am dus un pic mai departe toată povestea, am început să-mi extind zonele de colecționare și evident, de la un moment dat încolo, am început să adun lucruri legate de CFR. Deci am o colecție legată de CFR. Vreau să cred că în materie de programe și de bilete e cea mai solidă colecție legată de CFR Cluj. Sunt și alți colecționari în țara, legați de alte cluburi. Pe mulți îi cunosc, fac schimburi cu ei. Indiferent de rivalități sportive, suntem prieteni. De la acest mic crâmpei cu bunicul meu am ajuns la colecțiile de astăzi.

La 9 anișori, ați preluat această iubire dintr-o jumătate a familiei, corect? Corect, da. Pentru că, evident, aveam doi bunici. Unul matern, unul patern. Bunicul matern era universitar clujean cu vechi state și era cel cu legitimația numărul 70 la Clubul Universitatea, imediat după Unire. Dar pe linie paternă, antecedentele au fost mai serioase legate de CFR. Un văr de-al bunicului meu, în 1946, s-a transferat de la CFR Teiuș la CFR Cluj, ca jucător. Bunicul meu a fost membru cotizant la CFR Cluj, fiind lucrător la Remiza CFR Cluj. Tatăl meu, ca și militar de carieră, n-a putut să fie înrolat, dar și el ținea cu CFR-ul. Și el m-a dus la primul meci la CFR, odată cu promovarea în liga 1. Un meci cu ASA Târgu Mureș. Atunci am descoperit fotbalul pe stadion. Îl jucam ca și copil pe stradă. Și atunci, evident, am descoperit CFR-ul ca și echipă, pentru că atunci CFR-ul nu avea încă stadionul din Gruia. Și juca jos pe Municipal, în tandem cu vecinii de oraș. Și la primul meci în liga întâi cu ASA, CFR-ul a bătut cu 2-0. Nebunie pe stadion și de acolo încolo CFR-ul a fost în sufletul meu.

Cine erau oamenii care jucau pentru CFR în acea perioadă?Oamenii aceia erau niște oameni care lucrau la CFR Cluj. La CFR, mă refer la instituția Căilor Ferate. Pentru că pe vremea aceea nu exista fotbal profesionist. Era un fotbal de amatori sau semi-amatori. Fiind jucători de ligi inferioare B, C de-a lungul timpului, chiar erau angajați ai CFR-ului din Cluj, ai atelierelor CFR, ca să fiu mai exact. Și erau oameni cu care te întâlneai zi de zi. Și acei oameni cu care te întâlneai zi de zi au devenit jucătorii de Liga Națională. Erau oameni cu care stai la un pahar de vorbă. Nu noi, că noi eram copii, evident. Părinții noștri, pe lângă stadionul de jos, după meciuri. Și acum veneau să reprezinte Clujul în Liga Națională. Normal că era curiozitate și interes. Cum era galeria CFR-ului în acei ani? Noi am avut galerie mică. Noi oricum eram o echipă mică. Și am fost întotdeauna echipă mică. Mă refer acum la apartenență. Pentru că noi am fost înființați ca și echipă muncitorească de cartier. Și asta a fost foarte multă vreme. Deci profilul ăsta nu o să-l schimbe nimeni. Și asta rămâne în ADN, orice ar spune oricine. Dar pot să spun aici că atunci când s-a dat în folosință stadionul din Gruia, noi deja aveam experiență copii fiind și crescând nițeluș, experiență de ceferiști. Și noi foarte repede, la primul meci de fapt, am ocupat colțul din peluză. Câți am fost? Vreo 30 de oameni atunci. 30 de copii, încă o dată spun. Iar eu cu frati-miu eram cei cu talanga. Cu talanga făcută de tatăl meu, dintr-un corp de obuz, de bronz. Grea, a naibii de grea, unul trebuia să țină și celălalt mișca limba. Deci noi am fost, eu cu frati-miu, cei doi cu echipa de zgomote. Aveți acolo o fotografie cu fratele dumneavoastră, nu? Da, e legitimația lui de membru al galeriei ceferiste din 1979. Asta pentru cei care spun că nu avem istorie în materie de galerie.

<h2 style="text-align:center;">„Fiecare obiect în parte, având mica lui poveste, face o poveste mare cu totul.”</h2>

Putem vorbi de exemplu despre un carnet care este foarte rar și foarte greu de văzut. E vorba de un carnet de legitimare a unui domn care se numea Vereș Daniel la clubul sportiv al Căilor Ferate din Cluj din perioada de Dictat, când Ardealul de Nord era sub ocupația maghiară. Război. Deci o perioadă în care sportul era foarte puțin susținut și ca atare foarte puțini practicau sportul că celelalți aveau altă ocupație. Erau foarte rare obiectele legate de sport din acea perioadă. Și uite că eu am reușit să fac rost de un carnet în stare foarte bună. Un carnet de membru al Kolozsvári Sportegyesület, adică clubul sportiv al Căilor Ferate din Cluj. Asta este o piesă foarte rară, foarte greu de găsit. După cum spuneam, în stare foarte bună cu ștampila de club și așa mai departe. Mai am o monedă care este un obiect contemporan, dar și obiectele contemporane pot să fie foarte interesante. Asta este o piesă care de exemplu puțin o văd, sau o văd foarte mulți, dar nu o văd de aproape. Este o monedă de arbitru. Pentru că la fiecare meci de Cupe Europene arbitrii primesc câte o monedă pentru acel meci. Asta este moneda cu care se alege terenul sau mingea la început de la meciul CFR Cluj - AS Roma din 2020.&nbsp;Sunt lucruri deosebit de rar de găsit într-o colecție pentru că în general arbitrii și le păstrează. Aici a lucrat norocul. Din fericire arbitrul a fost un pic uituc. Și-a uitat în vestiar moneda și după o bucată de vreme era de mult plecat. A găsit-o cineva din club și s-a gândit imediat la mine și mi-a dat-o mie. Deci și norocul contează în viață, fără discuție.

Sunt curioasă ce v-a învățat CFR pe dumneavoastră despre viață și despre iubire? Asta e o întrebare foarte grea. CFR-ul te poate învăța... echipa de fotbal cu care ții, de fapt.&nbsp; Sunt convins că se întâmplă și la alții aceleași lucruri. Te poate învăța ce înseamnă camaraderia. Te poate învăța ce înseamnă perseverență. Te poate învăța ce înseamnă respectul pentru alții. Te poate învăța și lucruri rele, dacă vrei să le alegi pe alea. Dar e bine să le alegi pe cele bune. Am foarte mulți prieteni în relația cu care nu contează statutul lor, statutul meu, pe care îi tratez efectiv ca egali, indiferent pe ce poziție sunt. Ori deasupra, ori dedesubt. Din perspectiva studiilor, meseriei, a caracterului. Pentru că sunt ceferiști. Și asta deja înseamnă o marcă. Aveți ceva pentru care să-i mulțumiți tatălui sau bunicului? Ați simțit recunoștință față de ei că v-au dus la CFR? E bine că ați punctat finalul, pentru că altfel m-ați fi dus pe o zonă foarte vastă. Sigur că pentru tată, pentru bunic și pentru cei care sunt familia, întotdeauna ai recunoștință.&nbsp;Dar legat de CFR, evident că nu pot decât să le mulțumesc că m-au dus, mă rog, tata m-a dus, dar și bunicul a contat în demersul ăsta, m-au dus pe stadion la un meci al CFR-ului și în felul ăsta mi-au lărgit foarte mult familia. Pentru că asta s-a întâmplat. De la familia mică în care eram noi, am ajuns în familia mare în care suntem toți. Eu vă spun că știu pe cineva care a rămas în tricoul CFR-ului și va rămâne toată viața și dincolo de ea. Dintre jucători? Nu, dumneavoastră. Păi n-ați greșit, că și eu am jucat la CFR, ca junior. Da, asta este sigur. Deci nimic nu mă va mai schimba de aici. Asta, 100%. Deci dacă despre ceva pot să garantez... în viață sunt două lucruri. Că vine odată capătul și că nu o să fie altfel decât alb-vișiniu.

Cum a ajuns Mihai Domșa să păstreze istoria CFR-ului

De la un timbru la o colecție de-o viață

Superliga feminină

Toți ne amintim când eram întrebați în copilărie „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Adina Borodi, jucătoare pe postul de atacant la&nbsp;„U” Olimpia Cluj, spunea că vrea să fie polițistă, deși de-abia aștepta momentul să iasă în fața blocului să bată mingea. Astfel, pasiunea pentru fotbal a plimbat-o pe alt drum. În spatele bucuriei de copil, răspunsul întrebării stătea în așteptare și suna cam așa: Când mă fac mare, vreau să fiu golgheteră în Superliga Feminină, câștigătoarea titlului, jucătoare în Champions League, să port tricoul naționalei la toate categoriile și să ascult imnul României de pe gazon.&nbsp;Adina are 21 de ani, știe cum se simte îndeplinirea visurilor și trimite un mesaj fetițelor care poate încă nu au curaj să intre pe teren:&nbsp;„În viață-s de părere că trebuie să faci ceea ce simți.”

Înainte de cadru organizat, jucai în curtea școlii?
Da, îmi plăcea, mă jucam cu băieții mult. Primele lovituri cu mingea le-am învățat de la tatăl meu și de la unchiul meu. Mă jucam că ei foarte mult. Îmi plăcea să mă duc singură afară, să mă joc mult cu mingea și să exersez tot felul de lucruri. Și după aceea am aflat de la o colegă de clasă că există echipă de fotbal feminin în oraș. Și m-am dus acasă la ai mei și -am zis că vreau să mă duc la fotbal. Și așa, bineînțeles, mama a zis „poftim?”.&nbsp; Și așa am ajuns la fotbal feminin. Dar nu m-am gândit că o să pot ajunge în punctul acesta în care sunt acum. M-am dus din simplă plăcere să nu stau în fața calculatorului sau să îmi petrec timpul doar în casă, dau un exemplu. Trebuia să-mi consum cumva energia.
Tuturor ni s-a pus întrebarea ce vrei să te faci când vei fi mare. Tu ce voiai atunci să fii?
Polițistă. Aveam ceva idei din astea. Bine, și acum nu zic că mi-ar displace să lucrez în sistemul acela.
Și cât ai stat acolo la echipă în cadrul organizat?
Doi ani. M-am apucat pe la 9 ani și un pic, iar la 11 ani și un pic deja am venit la Cluj.
Ai o amintire care îți va rămâne așa pentru tot restul vieții în suflet în acești doi ani de fotbal acasă?
Îmi rămân în suflet meciurile care erau acasă și veneau ai mei la meciuri și mă vedeau, mă susțineau, momentele alea.
Te sfătuia tata după meci ce trebuia să faci, ce n-ai făcut?
Nu, pentru că știa că fac din plăcere și nu îmi doream pe termen lung, adică nu mi-am pus obiective. Dar ulterior când a simțit că mă poate ajuta cu un sfat bun, mi l-a dat. Sau când a văzut că ceva nu a fost în regulă, m-a sfătuit cum ar trebui să fac mai bine.
Ți-amintești un sfat anume care simți că te-a ajutat?
Mă sfătuia să încerc să dau mai mult la poartă, să văd poarta mai rapid. Și, într-un fel, mi-a rămas imprimată în minte chestia asta. Și am încercat să-l ascult cât am putut și a fost mai bine.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum în fotbal?
Să nu renunț, să nu mă dau bătută.
Ai avut momente în care ai simțit că e mai ușor să renunți?
Da, am trecut prin momente și mai dificile. Erau momente când nu jucam, eram mai mult rezervă. Simțeam că mă antrenez în zadar și atunci clar îmi treceau și gânduri să renunț sau zic gata, stop. Dar am avut parte de oameni și în special familia mi-a fost alături și m-a sfătuit mult. Ulterior colegele, prietenii că totuși nu trebuie să mă facă chestia asta și să muncesc în continuare.&nbsp;Pentru că rezultate tot o să apară, o să vină și momentul meu.

<h2 style="text-align:center;">„Am ținut totul pentru mine și m-am dus mai departe, urmându-mi visul.”</h2>

Îți mai amintești momentul în care te-au contactat cei de la Olimpia Cluj?
Da. Țin minte că venisem dintr-un cantonament de la Ocna Șugatag. Și președintele de la Independența Baia Mare a sunat-o pe mama și a spus „Uitați, doamna Borodi, cei de la Cluj o vor pe Adina”. Când a auzit, mami neștiind atâtea despre fotbalul feminin și că există mai multe cluburi în alte orașe, a rămas surprinsă, bineînțeles. Când m-a anunțat, eu am fost foarte fericită în sensul că știam despre Olimpia Cluj că era la momentul acela cea mai bună echipă din țară. Și atât la junioare cât și la senioare, eu fiind junioară.
Și ce au zis ai tăi? Pentru că erai foarte mică.
Asta a fost șocul mai mare, să zic așa, pentru că aveam doar 11 ani. Și nu cred că se gândeau vreodată la așa ceva. În schimb m-au întrebat dacă îmi doresc asta și clar mi-am dorit asta. Adică am zis un da foarte hotărât la ce vârstă aveam. Poate nici nu m-am gândit ce urmează după aceea, în sensul să stau fără ei. Să stau în cămin, într-un oraș nou, mult mai mare. Nu m-am gândit clar la toate chestiile alea. Însă mi-am dat seama din momentul ăla ceea ce îmi doresc să fac cu adevărat.
Și cum a fost perioada de început? În cămin, departe de familie?
Nu pot să zic că a fost o perioadă ușoară, ținând cont că trebuia să mă acomodez, să învăț orașul. Să mă descurc, să ajung la antrenament cu autobuzul, cu tramvaiul. Să stau în cămin, fără părinți, fără familie în sine. Asta cred că mi-a fost mai greu, dar nu m-am plâns niciodată. Și nici alor mei nu le-am spus niciodată nimic în sensul că mi-e dor de ei. Sau aș vrea să fie cu mine. Niciodată n-am zis asta. Am ținut totul pentru mine și m-am dus mai departe, urmându-mi visul.
Cum a fost prima oară când ai luat titlul cu Olimpia Cluj?
Un sentiment foarte frumos, greu de exprimat în cuvinte. Clar că am simțit niște emoții pe care rar le-am trăit și le-am avut.
Simți că totuși munca ta și a echipei nu au fost în zadar și fiecare antrenament greu. Te trezești dimineața și efectiv te simți stoarsă de energie, dar tu știi că trebuie să te antrenezi. Sau poate nu ai cheful ăla pe care îl ai în alte zile, dar totuși te duci la antrenamente, te duci la sală, faci în plus.
Apoi a urmat experiența din Champions League.Parcă nici nu-ți vine să te gândești când auzi Champions League. Dar nici nu e imposibil.
Ne gândeam, ok, jucăm în Champions League. Clar nu o să fie adversari cum avem în timpul campionatului. Și o să fie mai greu, dar asta nu înseamnă că e imposibil.
Și mereu ne-am dus cu încredere și cu motivație, cu determinare. Și am jucat până la final, până la fluerul final.
E un meci anume mai special pentru tine?
Cel de la Alba Iulia, în care ne-am calificat la penalty-uri. În grupa a doua. Și aici, când am jucat la Cluj, pe Cluj Arena. Și am văzut că vine lume. La fel a fost un sentiment plăcut.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1842711383777821&set=a.746908916691412

Apropo de lume, care e reacția oamenilor când le zici că joc fotbal la Olimpia Cluj?
Și acum mai întâlnesc persoane când aud că fac fotbal Adina, poftim, tu chiar faci fotbal? Când le mai zic că există și echipă națională, la fel foarte mirați. Am întâlnit multe persoane care ba că fotbalul lui de tine. Că ești fată, cum să joci fotbal? Că trebuie să stai, vorba aia, la cratiță?
Ceea ce mi se pare un lucru destul de trist la noi în țară. Uitându-mă în alte țări unde stadioanele la fotbal feminin-s arhipline.
Când vezi sute de persoane în tribună la un meci de fotbal feminin, e ceva. Este și o speranță poate?
Da, eu îmi doresc să vină cât mai multă lume să ne susțină. Să ne vadă și să realizeze că totuși și noi, fetele, putem. Pentru că la fel cum am întâlnit persoane care se mirau că practic acest sport, la fel am întâlnit persoane care veneau și ziceau. Mamă, ce fain jucați! Mamă, parcă e mai fain meciul vostru decât meciurile băieților. Este și lume plăcut surprinsă de treaba asta.
În momentul în care auzi „femeile la cratiță”, cum reacționezi?
Parcă nici nu mai bag în seamă.
Mi se pare că sunt niște comentarii care nu-și au rostul. Pentru că la fel cum comentează persoana respectivă, ar putea să fie persoana care să aibă un copil și copilul ăla să mai aibă o fată. Și fata aia să vrea să meargă la fotbal feminin. Cum? Adică cum ai reacționa?
Debutul la echipa națională cum a fost?
Woa, un moment frumos. Mi-am îndeplinit visul de mică.
Și în momentul în care am debutat, clar că am avut niște emoții pe care la fel nu le pot exprima în cuvinte. Dar sentimentul de onoare și de mândrie e mereu când îți reprezinti țara și îți cântă imnul și porți tricoul naționalei sau echipamentul național.
Cum ai reacționat în momentul în care ai fost anunțată că ești convocată la echipa de senioare?
Am fost plăcut surprinsă și parcă nu îmi venea să cred că chiar se întâmplă chestia asta. Bineînțeles că aveam tot felul de gânduri, oare cum o să fie, cum o să fie cu fetele. Eu uitându-mă la meciuri, văzându-le pe fete, dar nu știam niciodată cum o să fie, ce o să fie. Adică niște chestii și niște gânduri pe care cred că fiecare jucătoare le-a avut la momentul respectiv.
Până acum care e momentul tău preferat de la națională?
Țin minte la U19, când ne-am calificat. Cred că fiecare moment în care am fost la națională a avut semnificația lui și mi-a rămas așa în suflet. Pornind de la U15 până în prezent, la senioare.
Tot timpul m-am bucurat și în același timp am conștientizat cât de serioasă și în continuare muncitoare să pot să fiu. Să îmi îndeplinesc tot ceea ce mi-am propus pe plan fotbalistic.
Adina, ce se întâmplă în sufletul tău când ai gol?
E un amalgam de sentimente. Bineînțeles că mă bucur, sunt fericită că îmi pot ajuta echipa. Dar mai fericită-s când văd că echipa câștigă. Bineînțeles că nu vreau să las ștacheta jos și îmi doresc și mai mult de la mine. Îmi doresc să ies din nou golgheteră. Să îmi pot ajuta echipa cât de mult pot și cu ce pot.

Adina Borodi in meciul amical de fotbal feminin dintre reprezentativele U16 ale Romaniei si Israelului, disputat pe Stadionul central al Centrului National de fotbal de la Mogosoaia, sambata 13 aprilie 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Cu câte goluri ai fost golgheteră în sezonul 2024-2025?
22 de goluri. Am fost la egalitate cu Herczeg de la Miercurea Ciuc.
Voiam să te întreb dacă ai vreun mesaj pentru fetițele care încă nu au curaj să intre pe teren?
Să facă să aibă curajul acesta. Pentru că oricum ar fi, chiar dacă poate le-ar ieși cariera aceasta de fotbaliste sau poate ar vedea că nu le place, în viață-s de părere că trebuie să faci ceea ce simți. Pentru că după poate ar regreta că n-a încercat, a făcut altceva.
Ne spui un pic despre tatuajul tău? Este un tatuaj făcut cu sora mea. Am o soră mai mare, cu diferență de 4 ani. Eu am aici scris „No matter where” și în inimă am inițiala ei. Iar ea are „No matter what”. Mi-am ales partea cu „unde”, deoarece eu sunt cea plecată de acasă mereu. Și până la urmă, orice ar fi, clar, aș fi aproape de familie. Și da, asta are legătură cu sora mea și inițiala ei. Iar ea are inițiala mea în inimă.
Sora ta practică și ea un sport?
Nu, suntem pe direcții diferite, să zic așa. Ea este educatoare&nbsp;și, în paralel, sau extra, să zic așa, cântă. Îi place foarte mult. De mică a cântat, a făcut dansuri populare. Și acum s-a axat și ea, bineînțeles, pe ceva mai stabil și mai sigur. Și este educatoare.
Și muzica v-a rămas pasiunea comună.
Da, pot să zic că da, mai ales când este acasă. Și de dimineața, de când se trezește, poate să-mi cânte. Cred că într-o zi îmi cântă 10 piese. Clar că suntem obișnuiți toți din familie și ne place.
Ai o melodie preferată pe care o cântă ea?
„Asta-i hora mamii mele”. E o piesă despre mama, e mai sentimentală, să zic așa. Și aia îmi place cel mai mult.

Duminică, Adina și „U” joacă în finala Cupei României împotriva <a href="https://www.superliga.ro/articole/am-fost-acolo-cand-campioanele-superligii-feminine-au-ridicat-trofeul-f0c9c040">Farului</a>. A marcat în returul din semifinală, când clujencele au trecut de Csíkszereda, și se pregătește să lupte din nou pentru un trofeu pe care îl are deja în CV.&nbsp;Avem multe de învățat de la Adina. Cum la 11 ani, a ales să se mute de acasă și să dea o șansă fotbalului. Nu s-a dat bătută, nu s-a plâns, nu s-a oprit din îndeplinirea visurilor și, cel mai important, nu s-a făcut polițistă. Și-a ascultat feelingul:&nbsp;„În viață-s de părere că trebuie să faci ceea ce simți.”

superliga 2026

Fotbal

vineri 22 mai

sâmbătă 23 mai

luni 25 mai

sâmbătă 16 mai

luni 18 mai