Voluntari

FC Corvinul Hunedoara

Stadionul Francisc Neuman

Dinamo București

Sepsi OSK

Sepsi Arena

UTA Arad

FC Botoșani

Stadion "Municipal" Botoșani

Oțelul Galați

FCSB

Arena Națională

Universitatea Craiova

FK Csikszereda

Stadionul Municipal Miercurea Ciuc

Petrolul Ploiești

FC Farul Constanța

Stadionul Central Ovidiu

CFR Cluj

FC Argeș

Stadionul Orășenesc Mioveni

FC Rapid București

FC Universitatea Cluj

Cluj Arena

Levente Balint

CRONICĂ

https://www.youtube.com/watch?v=G037ad-j7gU

Principalul argument al gazdelor înaintea acestui meci ținea de forța arătată de Botoșani acasă. În campionat, formația lui Marius Croitoru nu pierduse pe teren propriu din 7 martie. De asemenea, antrenorul moldovenilor putea alinia cel mai bun 11 posibil la ora actuală, Mailat fiind din nou titular, după o perioadă în care a absentat din diferite motive. UTA câștigase patru din ultimele cinci directe cu moldovenii, dar Mihalcea a avut reale probleme în alcătuirea unei apărări competitive. Fără Dorobanțu, Ouaneh și Pospelov, ultimul nefiind încă total refăcut, arădenii și-au fortificat zona centrală. La mijloc, a fost sacrificat Papeau pentru ca Ivanov să betoneze partea mediană, alături de Mino Sota. Și ca tacâmul să fie complet, alb-roșiii aveau doar șapte rezerve disponibile.

START AVÂNTAT AL GAZDELOR. VAR-UL, PUS LA TREABĂ Botoșănenii au ars etapa de tatonare și au asaltat poarta arădeană, dornici să profite de punctele vulnerabile ale UTA-ei. Iar oaspeții au cedat repede. În minutul 6, Ivanov l-a faultat pe Dumiter în careu. Penalty clar. Mailat a bătut de la punctul cu var, dar faza a fost repetată după ce la analiza video s-a semnalat că Rosa nu a stat măcar cu un picior pe linia porții. La reluare, Mailat nu a mai iertat. 1-0, iar botoșănenii au primit un impuls major.&nbsp; A venit încă un gol, însă Dumiter, în minutul 14, era în poziție de ofsaid. Dar, nu a mai fost nimic neregulamentar în minutul 17, când același Dumiter a insistat la o fază prelungită, l-a servit pe De Vega, brazilianul marcând superb, de la 18 metri, mingea fiind plasată aproape de vinclu: 2-0. UTA și-a revenit greu din pumni, iar Mihalcea a schimbat deja din minutul 27. Tânărul Țăroi a fost înlocuit de Tzionis, jocul arădenilor îmbunătățindu-se vizibil. Roman (33) a tras în afara porții de la 17 metri, Tzionis imitându-l în minutul 45, din careul mare. Apoi, Roman l-a întins pe Anestis în primul minut adițional, cu un șut de la distanță. Prima parte s-a prelungit cu nouă minute fiindcă Szabolcs Kovacs a fost chemat să analizeze golul marcat de Dumiter. După revederea dezvoltării fazei, s-a constatat că inițial Miron se aflase în poziție de ofsaid. O fază complicată, una demnă de studiat la cursurile de arbitraj…

Mailat, Sebastian

ROSA A OPRIT UN SCOR MAI DRASTIC Mihalcea nu a mai așteptat și a renunțat la Ivanov, pentru ca Papeau să vină cu mai multă calitate ofensivă. A crescut volumul de atac al vizitatorilor, Tzionis șutând periculos în minutul 51, dar fără probleme pentru Anestis. Dar, această abordare a fost și pe placul gazdelor, care și-au putut desfășura jocul pe contraatac. Noroc însă cu Rosa, goalkeeper-ul arădenilor ținându-și echipa în viață. Capverdianul a salvat câteva situații critice. De nu mai puțin de patru ori l-a blocat pe Dumiter! În minutul 52, a scos șutul acestuia din 16 metri. În minutul 59, a deturnat reluarea cu capul din careul mic, apoi, după patru minute l-a blocat pe goleadorul gazdelor, scăpat pe contraatac. Iar după ce în minutul 75 a parat șutul lui Ongenda, Rosa a mai avut o paradă în minutul 90, în șapte metri, la Dumiter. UTA a insistat, în minutul 64 Anestis a fost nevoit să respingă un șut bun al lui Roman de la distanță. Dar, situațiile de gol al oaspeților nu au dezechilibrat situația generală. Victorie incontestabilă pentru moldoveni, cei care avansează spre o zonă mai liniștită din clasament. UTA a făcut ce a putut, în condițiile unui lot șubrezit de accidentări.

Scorul final a fost stabilit deja din minutul 17

Botoșani-UTA 2-0. S-a văzut repede învingătoarea

Marius Huțu

https://www.youtube.com/watch?v=-4l1aM0V8iU

Dinamo mergea în Covasna cu alura dată de poziția de lider. Alb-roșiii erau evident favoriți, ei intrând în perioada de întrerupere pentru meciurile inter-țări cu patru victorii oficiale la rând. Nuno Campos nu avea nicio indisponibilitate majoră față de ultimele jocuri, așa că Dinamo începea cu cea mai bună formulă posibilă. Deplasarea la Sfântu Gheorghe nu era însă neapărat comodă. Sepsi a arătat un fotbal bun pentru o nou promovată, neavând niciun eșec acasă în acest campionat. Îl are și pe Ovidiu Burcă, un bun cunoscător al actualului Dinamo. Mai mult, Dinamo avea o problemă în disputele cu Sepsi. Alb-roșiii nu mai trecuseră de OSK de peste șapte ani, deci mai aveau un motiv major să se impună.

START ÎN STIL DIESEL, CONTINUARE CA LA FORMULA 1 Primul sfert a fost mai degrabă unul prudent, de studiu reciproc absolut. Dar, treptat, Dinamo a accelerat și în minutul 13 a avut prima situație bună. Karamoko a pătruns pe stânga, dar șutul său din șapte metri a fost deturnat de Lazar. Cîrjan (18) a fost găsit în spatele stoperilor, dar a fost cu greu blocat. Iar o altă acțiune pe stânga a fost blocată de Lazar în minutul 23, la șutul lui Opruț. A fost însă preambulul pentru 0-1. Pascual a fost din nou la locul potrivit, în minutul 24, înscriind cu capul după cornerul bătut în șapte metri de Armstrong.&nbsp; Odată deblocată tabela, OSK a încercat să replice, dar nu a putut aduce decât o fază remarcabilă, când Doru Andrei (34) a trimis pe spațiul porții din lovitură liberă, dar Bellarouch a parat. Ritmul impus de "câini" a fost prea intens pentru Sepsi. Armstrong a devenit din nou servant decisiv în minutul 36. Scoțianul a urcat pe dreapta pe un spațiu liber și l-a găsit în careul mic pe Soro, care a îndeplinit o formalitate pentru 0-2. Păun a tras peste poartă din 17 metri (39), iar Bellaarouch a fost la post la șutul din minutul 43 al lui Vianna. Acestea au fost încercările covăsnenilor până-n pauză. Prea puțin, fiindcă Dinamo a jucat ca un adevărat lider, cu vână și siguranță de sine.

Armstrong, Danny

Scoțianul lui Dinamo a ajuns la zece pase decisive în prezentul campionat

SEPSI, MAI ACTIVĂ DUPĂ PAUZĂ, DAR FĂRĂ EFECT Imediat după întoarcerea de la cabine, Dinamo a fost aproape de 3-0, dar Armstrong, scăpat pe partea dreaptă, nu a putut să-l bată pe Lazar. Burcă a schimbat triplu în minutul 53, introducându-i pe Oberlin, Cmiljanic și Cîmpean. Iar OSK a început să fie tot mai periculoasă. Oberlin (56) a avut un șut deviat în corner, iar Păun (58) l-a întins pe Bellaarouch cu un șut de la 18 metri. Covăsnenii au presat și, pe fondul schimbărilor de la oaspeți, a fost aproape de a relansa jocului. În minutul 74, Cmiljanic a nimerit bara, mingea a sărit în față, i-a venit tot lui, în cinci metri, dar a tras incredibil în afara porții. Cîrjan a mai avut și el un șut de la distanță, în minutul 80, scos de Lazar, iar celălalt portar a ținut la adăpost avantajul cu intervenția (87) la șutul tare din 16 metri al lui Andrei. Dacă avea energia și dinamismul din partea secundă, Sepsi putea emite pretenții mai mari. Dar, Dinamo a administrat inteligent avantajul stabilit în prima parte și s-a impus într-un stil de lider veritabil.

Spaniolii Pascual și Soro au adus o nouă victorie pentru lider

Sepsi-Dinamo 0-2. " Furia Roja" de Superliga

https://www.youtube.com/watch?v=hPLKBdc0vus

Rivale în cursa de promovare din primăvară, Corvinul și Voluntari consemnaseră trasee diferite înaintea etapei a 11-a. Hunedorenii intrau în rundă cu 13 puncte, un bilanț mai mult decât respectabil, pe fondul unui joc de calitate. Ilfovenii mai degrabă au decepționat, cu doar opt puncte și cu înfrângeri pe linie în deplasare. Alb-albaștrii jucau prima dată la Petroșani, noua lor casă, după ce sezonul l-au început prin partide domestice disputate la Arad. Era o bună ocazie de a-și reconfirma forța arătată ca echipă-gazdă. Până vineri, numai campioana Craiova câștigase ca oaspete în 2026/2027 contra Corvinului.

SCHIMBĂRI ÎN AMBELE FORMULE DE START Chiar dacă a câștigat în ultimul meci, 3-2 la Galați, Florin Maxim a modificat formula de start. De voie, de nevoie. Cu mici probleme, Ivancevic a fost înlocuit în centrul apărării de experimentatul Ilie. iar Goodlad și Gillard, marcatori din postură de rezerve la Dunăre, au fost titularizați, în locul celor pe care i-au înlocuit atunci, Fabry și Espinosa. Florin Pîrvu l-a debutat oficial în apărare pe sârbul Cestic, cel care a prins două meciuri la națională și a evoluat la un moment dat la Koln. Asta, în detrimentul lui Onișa. Fundașul stânga Kiki, respectiv mijlocașii Schieb și Merloi, au prins primul 11, pe locurile lui Mamic și Babic, față de eșecul din runda precedentă, 0-2 acasă cu U Cluj.

Cvek a egalat, dar prestația bună a croatului nu a adus scorul sperat pentru ilfoveni

JOC ANIMAT ÎN PRIMA PARTE Trecerea ca "flotant" la Petroșani nu a schimbat instinctele dominatoare ale Corvinului. Ca de obicei când joacă acasă, hunedorenii s-au impus din start, iar în minutul 6 au profitat de deja consacratele ezitări din defensiva ilfoveană. O minge respinsă neglijent spre propriul careu a fost agățată de Gillard, cel care a fost faultat de Jurhar. Penalty-ul a fost transformat sigur de Ribeiro - 1-0. Începutul în forță a continuat. Pîrvulescu a trimis în minutul 11 din 14 metri peste poartă, pe un contraatac, deși putea fi mult mai precis în execuție. Apoi, Jurhar și-a salvat echipa în minutul 15, când Goodlad a tras de la 18 metri aproape de bară, respectiv după trei minute când a avut o paradă de excepție la reluarea lui Pîrvulescu, rămas singur la opt metri. Ilfovenii au profitat însă de un moment de relaxare din apărarea Corvinului. Cvek a marcat cu capul din șase metri (26), beneficiind și de ieșirea greșită a lui Sandu pe cornerul bătut de Gheorghe. Însă hunedorenii au ripostat iute. Era minutul 28 când Neacșa a centrat perfect în șapte metri, de unde Yeboah a punctat cu capul, pe o nouă așezare eronată a defensivei oaspete. Către pauză, Voluntariul a echilibrat vizibil jocul, dar singurul moment important l-a reușit în minutul 41, când Roman a trimis pe lângă bară, din opt metri. O primă repriză alertă și plăcută, inclusiv pentru un privitor neutru.

Yeboah, Emmanuel

REZERVELE, ÎN PRIM-PLAN DUPĂ PAUZĂ Pîrvu a reacționat la cabine și a reformat apărarea, introducându-i pe Dumbrăvanu și Kiki. Iar în atac, a intrat după pauză Babic. Maxim a apelat și el la Fabry, aceste modificări influențând crucial jocul. Ilfovenii au început mai deciși și au ținut mult posesia. Chiar și așa, Corvinul putea să-și facă meciul lejer, dar Jurhar a scos cu piciorul, în minutul 56, reluarea pe contraatac a lui Gillard. Strădaniile oaspeților au fost însă premiate în minutul 63. Ca și omologii lor din Ilfov, și stoperii hunedoreni au fost ezitanți, o minge furnizată de Gheorghe punându-l pe Babic în poziție de gol din careul mare. Croatul nu a iertat: 2-2. Jocul a redevenit spectaculos. Guțea (67) a tras puțin pe lângă poartă din colțul careului, iar Jurhar, peste cinci minute, a avut o nouă paradă remarcabilă, la șutul lui Bratu. În cele din urmă, Corvinul avea să dea lovitura letală în minutul 80. Fabry a bătut&nbsp; bine un corner de pe dreaptă, iar Cărăruș a punctat cu capul, din șase metri, dintr-o defensivă confuză. S-a terminat 3-2, deși Voluntariul a încercat un asediu, dar nu a mai avut forța de a reveni. Etapa s-a deschis cu un meci spectaculos, care confirmă cât de redutabil este Corvinul lui Maxim. Voluntariul a arătat ambiție și capacitate de reacție, dar plătește mai departe pentru problemele din defensivă.

Hunedorenii au învins la primul meci ca gazde la Petroșani

Corvinul-Voluntari 3-2. Tari și-n Valea Jiului

Ana-Maria Popescu

AVANCRONICĂ

Superliga a reînceput de joi seară, cu restanța din derby-ul
Clujului și continuă în acest weekend cu etapa cu numărul 11. Capul de afiș
este ultimul duel al etapei, meciul dintre U Cluj și Rapid, două echipe cu aspirații
mari în acest sezon, însă până acolo ne așteaptă și alte dueluri interesante. Avem
și antrenori noi, iar doi dintre ei îi vedem la lucru în FCSB - Oțelul.
Așadar, pe ce ar trebui să stăm cu ochii în etapa a 11-a din
Superliga?

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1560730699423038&set=a.547975264031925

<h2>Dinamo nu a mai
câștigat cu Sepsi din 2019 &nbsp;</h2>
Liderul din Superligă are o deplasare dificilă în reluarea
campionatului, la Sfântu Gheorghe, acolo unde a câștigat ultima dată în 2019. E
drept, cele două formații au parcursuri diferite în acest sezon. „Câinii” au
intrat în pauza competițională cu patru victorii la rând, una dintre ele în
Cupă, iar singura înfrângere a sezonului au suferit-o în prima etapă, pe
terenul Petrolului, 0-1. De atunci au înregistrat două remize, iar restul victorii,
ceea ce poate fi o problemă pentru Sepsi, care a câștigat doar trei meciuri în
acest sezon.
Interesant este că Dinamo nu a mai reușit să câștige
împotriva lui Sepsi din septembrie 2019, atunci când Daniel Popa marca golul
victoriei la Sfântu Gheorghe.

<h2>Antrenori noi pentru
FCSB și Oțelul</h2>
În cazul FCSB-ului vorbim despre un antrenor care a mai
ocupat banca tehnică a roș-albaștrilor, Laurențiu Reghecampf, care începe al
treilea mandat al său. Tehnicianul revenit din Tunisia a avut la dispoziție pauza
internațională pentru a pune la punct partea fizică a echipei, iar meciul de
sâmbătă reprezintă primul său test. Misiunea sa nu va fi una ușoară, ținând
cont că FCSB nu a mai câștigat de pe 17 august și ocupă locul 11 în clasament,
cu 12 puncte.
Schimbare pe bancă am avut și la Oțelul, acolo unde s-a mai
adăugat un nume portughez în rândul tehnicienilor din Superligă. Rui Duarte l-a
înlocuit pe Stjepan Tomas, după trei înfrângeri la rând înregistrate de
gălățeni. Rămâne de văzut care dintre cei doi antrenori va avea parte de
debutul visat.

<h2>Singura echipă fără
victorie întâlnește campioana </h2>
Pe Csikszereda o așteaptă o provocare mare în această etapă,
sub comanda unui alt antrenor. Valentin Suciu a revenit pe banca tehnică a
ciucanilor, la patru ani și jumătate de la momentul în care s-a despărțit de
formația din Miercurea Ciuc. Decizia a venit în urma demiterii lui Istvan Szabo,
după înfrângerea cu Petrolul din ultima etapă înainte de pauză, 0-2. Csikszereda
este singura echipă fără victorie în acest sezon și întâlnesc o formație pe
care pauza a găsit-o în mare formă.

Craiova pare să-și fi revenit după startul mai puțin
convingător în Superligă, iar în pauza internațională a intrat cu trei victorii
la rând în campionat, fără gol primit și cu 10 marcate. Așadar, un adversar de
temut, iar vestea bună pentru olteni este și că cel mai în formă atacant al
lor, Al Hamlawi, a continuat să înscrie și în pauza internațională, în toate
cele trei meciuri amicale disputate de Palestina.

Al Hamlawi, Assad

<h2>Cea mai bună apărare întâlnește unul dintre cele mai bune
atacuri</h2>
Rapid are cea mai bună apărare din Superliga, cu doar șase
goluri primite în primele zece etape, în timp ce U Cluj are al treilea cel mai
bun atac, cu 17 reușite, în spatele Craiovei (24) și lui Dinamo (23). Meciul
care se joacă luni este capul de afiș al etapei și este interesant de văzut ce
se va întâmpla pe Cluj Arena, ținând cont că Rapidul nu a mai câștigat în fața „șepcilor
roșii” din iulie 2023, iar atunci se impunea chiar pe terenul clujenilor. Sunt
trei victorii la rând în ultimele întâlniri pentru U.

<h2>Petrolul, fără
victorie de trei ani cu Farul </h2>
Meciul de la Ovidiu se anunță a fi unul echilibrat, ținând
cont de parcursul ambelor echipe, care ocupă locuri de play-off după primele
zece etape. Petrolul se află pe poziția a patra și are 19 puncte, în timp ce
Farul are cu cinci mai puțin și se află pe locul șase. Sunt două echipe în
formă, însă avantajul pare a fi de partea Farului, care nu a mai pierdut cu Petrolul
din august 2023 și mai are și terenul propriu, cu vântul specific zonei, de
partea sa.

<h2>CFR a pierdut un singur meci din ultimele cinci pe terenul
lui Argeș </h2>
&nbsp;Argeșul a intrat în pauza competițională în criză de formă,
după ce sezonul trecut a reușit performanța de a accede în play-off.
Așteptările sunt mari în „Trivale”, astfel că Bogdan Andone se luptă să
redreseze situația, ținând cont că echipa sa se află mai aproape de subsolul
clasamentului. CFR vine după înfrângerea din derby, însă Șumudică a „amenințat”
încă de când a preluat echipa că rezultatele muncii sale vor fi văzute începând
cu luna octombrie, astfel că așteptările sunt mai mari în privința ardelenilor,
ținând cont că întâlnesc cel mai slab atac al campionatului. Argeș are șase
goluri marcate, la egalitate cu Csikszsreda, spre deosebire de cele 16 ale CFR-ului.

<h2>Rămâne Botoșani
neînvinsă acasă? </h2>
Echipa lui Marius Croitoru nu a pierdut niciunul dintre cele
patru meciuri jucate pe teren propriu în acest sezon în Superligă, chiar în
ultimele două etape de acasă a câștigat fără să primească gol, 1-0 cu
Csikszereda și 5-0 cu Sepsi. A intrat, însă, în pauza competițională cu o
înfrângere pe terenul lui CFR Cluj și are toate atuurile să plece neînvinsă în
acest weekend, ținând cont că UTA are o singură victorie în deplasare, și aceea
cu FCSB, în rest înfrângeri.

<h2>Corvinul se mută la
Petroșani </h2>
După ce și-a început sezonul în Superliga României la Arad, Corvinul
s-a mutat la Petroșani, pe stadionul „Petre Libardi”, care nu a mai găzduit un
meci din prima ligă de 19 ani. Este un duel al nou-promovatelor, care se află
la poli opuși ai clasamentului. Gruparea lui Florin Maxim este prima pe loc de
play-out, cu 13 puncte, în timp ce Voluntari este penultima în clasament, cu opt
puncte. La Arad, Corvinul a pierdut un singur meci, chiar ultimul, cu Craiova,
0-1.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02rKBsyiAf95zLwWq9Wqn36DURRKgySGQX4UJbG7ZwtteHYtahXxRDvkyaif5KiQQDl

Pauza internațională s-a încheiat, astfel că revenim la weekend-urile pline de meciuri din Superliga României.

Lucruri de urmărit în etapa a 11-a din Superliga

Meciul de fotbal dintre CFR Cluj si U Cluj in Superliga Nationala, la stadionul Dr. Constantin Radulescu, din Cluj-Napoca, 8 octombrie 2026. © Action Foto / Simion Sebastian Tataru. Unauthorized use is prohibited. All rights reserved.

https://www.youtube.com/watch?v=MMPT7V8U8pM

Marius Șumudică a spus înainte de meci că rivalii locali erau favoriți, chiar dacă derby-ul se juca în Gruia. Tehnicianul alb-vișiniilor se referea la situația actuală a celor două cluburi. Iar traseul din ultimul an îi dădea dreptate. "U"&nbsp; este per total mult mai stabilă sportiv și economic, în vreme ce alb-vișiniii sunt la terapie intensivă din punct de vedere financiar. Și deficitari la soluțiile de calitate din lot. Dar, un derby întotdeauna e special. "Ești ca animalul rănit, atunci devii mai fioros", a spus tehnicianul. Ultimele opt ediții ale acestui duel au avut toate scoruri la limită, deci aveam toate elementele unei partide mai degrabă imprevizibile.

FĂRĂ SURPRIZE MAJORE ÎN FORMULELE DE START Bergodi a venit în Gruia cu ceea ce poate fi considerată cea mai bună variantă a Universității. Cu o excepție. Lukic a fost ținut la început pe bancă, probabil fiindcă luni seara a jucat în Bosnia-Herțegovina versus Polonia.&nbsp; Dincolo, deși anunțase probleme din cauza unor viroze, Șumudică a avut la dispoziție cei mai buni jucători. A optat pentru Kun ca "Under", în locul lui Biliboc, unul din tinerii promițători ai Superligii, ajuns târziu de la acțiunea reprezentativă.

DRAZIC - ON FIRE, LA PROPRIU ȘI LA FIGURAT CFR a părut că s-a "vitaminizat" mai bine cu ambianța incendiară a derby-ului și a început mai alert. Alb-vișiniii au dat primul semnal în minutul 9, când șutul de la 17 metri al lui Nalic a fost reținut de Lefter. Apoi, amfitrionii au eficientizat prima ocazie periculoasă. Doi dintre cei mai constanți jucători ai alb-vișiniilor, Cordea și Drazic, au conlucrat în minutul 12, iar sârbul a punctat cu un șut din șapte metri, beneficiind și de ezitarea apărării alb-negre. Drazic a celebrat golul ridicând și o torță aruncată pe teren de galeria… Universității. CFR a trecut însă repede pe modulul economic și s-a așezat prudent în propria jumătate. Alb-negrii au deținut posesia, însă au avut situații care nu au creat mari emoții la poarta lui Vâlceanu. Goalkeeper-ul celor din Gruia a prins în minutul 23 șutul de la distanță tras de Nistor. Apoi, Vâlceanu a fost atent după patru minute la încercarea lui Chipciu, de la 15 metri. Posesia oaspeților nu a însemnat însă o superioritate concretă. "U" a măcinat mult în gol, a avut și câteva pase eronate, nearătând că ar putea dezechilibra apărarea gazdelor în acest stil. Posesia de 71 la sută de la finalul primei părți nu le ținea de cald elevilor lui Bergodi, cel care trebuie să găsească soluții pentru revigorarea atacului.

Macalou, Issouf

REACȚIE DE ECHIPĂ MARE Bergodi nu a mai așteptat și a făcut trei schimbări radicale la pauză. Pinho, Nistor și Aliev le-au lăsat locurile lui Drammeh, Ștefănescu și Lukic. Iar "U" a arătat altfel. Mai direct, mai energic și mai eficient. Presiunea pusă instant de oaspeți a făcut ca mai puțin experimentatul Kun să comită un henț în careu, abia după aproape două minute fiind chemat Horia Mladinovici la ecranul VAR. Penalty incontestabil, transformat în minutul 51 de Macalou. Golul de 1-1 a răsturnat total raportul de pe gazon, CFR topindu-se în atacurile alb-negrilor. Iar în minutul 55, Universitatea a lovit din nou. Lukic a centrat perfect de pe stânga, iar Mendy a reluat în plasă pentru 1-2, din opt metri, cu o execuție frumoasă. CFR nu a mai fost capabilă să ofere angajamentul din prima parte. "U" nu s-a retras, cum a făcut rivala ei în prima parte, iar fotbalul ei ofertant i-a adus al treilea gol, tot după o combinație remarcabilă. De data asta, în minutul 71, servantul de pe stânga a fost Chipciu, mingea a ajuns la Macalou, cel care din colțul careului mic a catapultat balonul sub bară, pentru 1-3. Șumudică a mai încercat ceva prin introducerea lui Buș și Omrani, însă atacurile au fost palide. Vâlceanu a mai salvat o minge, evitând un 1-4 mai dureros, în minutul 77, la execuția din 17 metri a lui Drammeh. Temerile lui Șumudică s-au confirmat. Universitatea este acum net superioară. Repriza secundă i-a arătat capacitatea de a rămâne una din protagonistele Superligii. Și i-a alimentat orgoliul că Universitatea dă acum ora exactă în Cluj.

Alb-negrii au întors scorul după pauză

CFR - "U" 1-3. În Cluj, se poartă "Șepcile"

Dobre, Alexandru Mihai (player, RAP)

Pe 7 octombrie se împlinesc doi ani de când Rapid a ales să-și pună
încrederea în Alex Dobre, iar el a ales să revină în România, la opt ani
distanță de momentul în care a părăsit țara, pentru a-și urma visul. Acela de a
ajunge pe cele mai mari scene ale fotbalului. Visul său a început în România,
dar a continuat în Anglia timp de 4 ani. 
A ajuns apoi în Franța, unde a jucat timp de doi ani și jumătate, iar apoi
în Portugalia. Un an și jumătate mai târziu, drumul avea să îl readucă acasă,
în România. A plecat la 18 ani și s-a întors la 26. Mai matur, mai disciplinat
și gata să își regăsească drumul. Este genul de jucător pe care îl vezi peste tot
atunci când este pe teren și care, asemenea idolului său, nu știe când să renunțe.
Îl știm pe fotbalistul Alex Dobre, însă e momentul să mai cunoaștem încă o
parte din omul care este acum și povestea care l-a adus în acest punct.

<h2 style="text-align:center;">„La 14 ani am descoperit că pot să mă
descurc singur” </h2>
Dacă i-am întreba pe părinții tăi,
cum era Alex atunci când era mic? Ce crezi că ne-ar spune? 
Eram un copil foarte energic. Îmi doream să fac multe activități. Îmi doream să
ies să mă joc cu mingea, cu prietenii. Știu că ne strângeam la sintetic sau ne strângeam
în parc, în cartierul unde am copilărit. Și stăteam cât mai mult afară să mă
joc. 
Care e cel mai trăsnit lucru pe care
l-ai făcut în copilărie? 
Acum, ce-mi vine în minte, băteam la uși și fugeam. 
Și nu a fost nimeni care să te prindă?
 
M-a prins o singură dată. 
Și cum te-a prins? 
M-a prins o singură dată când am aruncat o petardă pe scară. Și cei de la
etajul respectiv se așteptau, pentru că o zi înainte am mai făcut acest lucru. Și
au stat pe poziții și m-au prins. 
Și ce s-a întâmplat cu tine atunci? 
Pot să zic că am prins o bătaie pe cinste acasă. 
 
Cum arăta o zi din copilăria ta? 
Mă trezeam dimineață, mâncam, mă duceam la școală. Îmi terminam orele, după
care mă duceam la antrenament. Veneam înapoi. Îmi făceam un duș rapid, mâncam
ceva. După care, până seara, ieșeam cu prietenii în parc să ne jucăm și să
petrecem cât mai mult timp împreună. 
Dacă te-ai putea întoarce la un
moment, un singur moment din copilărie, care ar fi acela? 
M-aș întoarce exact la o zi, cum am spus înainte. Adică să trec din nou prin
ceea ce am trecut atunci. 
La 14 ani și jumătate ai plecat
singur la Cluj. Care e lucrul despre tine pe care l-ai descoperit atunci și pe
care părinții tăi probabil nu îl știau, când ai plecat tu singur? 
Că pot să mă descurc singur. Probabil că pot să am grijă, adică să mă descurc
singur. Adică să mă duc la sală, să îmi iau de mâncare, să îmi bag la spălat.
Lucruri de genul pe care un puști sau un adolescent, probabil, părinții se
gândesc că nu le poate face bine.

<h2 style="text-align:center;">„Greul te face să devii cea mai bună
versiune a ta” </h2>
Nu i-a fost întotdeauna ușor, iar fiecare țară în care a locuit și-a lăsat
amprenta asupra fotbalistului, dar și omului de astăzi. Cândva, însă, un tânăr
adolescent care visa să își facă un nume în fotbal a fost nevoit să doarmă în
mașină, alături de partenera lui, pentru că banii pe care îi avea nu îi
ajungeau pentru a-și plăti o chirie. 
Anglia, Franța, Portugalia. Ce-ai
luat cu tine din fiecare țară, atât fotbalistic, dar și personal? 
Fiecare campionat și fiecare țară și-a lăsat o amprentă, să zic așa. În
Anglia eram copil. Am dat nas în nas cu fotbalul de cel mai înalt nivel. Am
fost în vestiar cu niște jucători imenși, de la care am avut ce să învăț.
Asemenea și în Franța, în prima ligă, în a doua ligă. Un fotbal de anduranță,
un fotbal dur. Un fotbal în care m-am maturizat. Iar în Portugalia, un
campionat cu foarte mulți jucători tehnici, un campionat care se bazează foarte
mult pe tranziție, un campionat în care viteza de joc este foarte importantă și
este un campionat foarte bun să reajungi în fotbalul mare. Am prins experiență,
am prins minute, am învățat ce înseamnă să joci la nivel înalt și mă bucur că am
trecut prin această experiență. 
 
Ce te bucuri că ai lăsat în urmă în
aceste țări? 
Mă bucură că, în primul rând, mental am lăsat tot ce am avut mai bun. Sunt
sigur că în fiecare antrenament și în fiecare meci pe care le-am jucat, am
încercat să scot maximul, să fiu cea mai bună versiune a mea și nu am niciun
regret în acest sens.
Alex, uitându-te la viața ta de acum,
te poți gândi la faptul că acum ceva ani, când erai tu adolescent, ai dormit în
mașină pentru că nu aveai bani unde să dormi? 
Da, asta m-a maturizat foarte mult, asta am făcut-o alături de soția mea, pe
care o respect și este alături de mine în fiecare moment. Atunci când ea este
cea care îmi dă putere și mă împinge de la spate, au fost foarte multe momente
și mă bucur că le-am experimentat împreună, mă bucur că m-am maturizat foarte
mult și că am avut această foame de performanță, această foame să reușesc, atât
pe plan profesional, cât și în viața de zi cu zi, să mă așez din punct de
vedere atât financiar, dar să fiu și un exemplu bun pentru puști, pentru copii
care vor să devină ceva și vor să facă ceva cu viața lor. Greul te face, din
punctul meu de vedere, să devii cea mai bună versiune a ta.

<h2 style="text-align:center;">„Sezonul trecut m-a afectat foarte
mult lipsa rezultatelor” </h2>
Parcursul lui Dobre în tricoul Rapidului nu a fost întotdeauna ușor. Uneori,
presiunea și-a spus cuvântul, iar unul dintre principalii săi inamici a fost
chiar presiunea pe care el o pune pe el. Nu își imagina că avea să îmbrace
tricoul Rapidului în Superliga României, dar acum se îndreaptă spre o bornă
importantă pentru giuleșteni. 
Te apropii de 100 de meciuri în
tricoul Rapidului, vreau să te întreb dacă atunci când ai plecat din România,
te-ai fi gândit că primul club din Superliga la care vei juca o să fie Rapidul?
 
Nu m-am gândit și mă bucur din suflet că am luat această decizie, este o
decizie pe care am luat-o cu inima, mă bucur de fiecare moment aici și îmi
doresc din suflet să îmi îndeplinesc obiectivele alături de Rapid și sper la
cât mai multe meciuri, dar cel mai important este să intru și să ies sănătos de
pe teren. 
 
Cum ai descrie parcursul tău de la
Rapid, de până acum? 
Un parcurs foarte bun, cu bune și cu rele, pentru că este normal, nu totul
poate să fie perfect sau frumos, dar mă bucur prin tot ceea ce am trecut, atât
prin momentele frumoase, cât și prin momentele mai grele. Este o experiență, o
primesc cu brațele deschise, așa cum voi primi și din momentul de față, dar
sper să fie loc de cât mai multe momente frumoase, de cât mai multe obiective
îndeplinite și de cât mai multe amintiri frumoase.
Ce a fost cel mai greu pentru tine în
sezonul trecut? 
Cel mai greu sezonul trecut a fost să fac față, să zic, presiunii pe care am
avut-o în play-off. Nefiind rezultate, m-a afectat foarte mult pentru că nu am
mai avut reușite, mi-am dorit foarte mult ca etapă de etapă să scot maximul. De
multe ori am făcut-o, de multe ori nu am făcut-o, dar pot să vă garantez că am
fost 100% implicat, așa cum sunt mereu și, cum am spus, sper ca în acest sezon
să-mi iau revanșa, atât eu, cât și băieții, și să reușim ceva frumos.
Ce schimbări a adus Daniel Pancu în
Giulești? 
În primul rând, determinarea, ambiția, dorința pe care o arată la fiecare
antrenament, la fiecare meci, ceea ce ne inspiră și este un exemplu prin ceea
ce ne spune și ne bucurăm să-l avem alături de noi și sper să ne conducă către
ceva frumos în acest sezon. 
 
Dacă mingea ar putea vorbi în timpul
meciului, când e la piciorul tău, ce crezi că ți-ar spune? 
Să mai dau și pasă. Nu știu, sincer. Probabil să-mi ascult instinctul. 
 
Descrie-ți stilul de joc cu ajutorul
unei piese. 
„Cât poți de tare”.
Ai avut perioade în care nu jucai și
spuneai că asta te făcea să simți că nu mai trăiești fotbalul. Ce faci astăzi
când simți că lucrurile nu merg? 
Încerc să-mi țin aceeași rutină ca și când joc titular, pentru că asta mă face
să fiu pregătit atunci când am șansa să joc sau atunci când am șansa să intru
pe teren, să fiu 100%. 
Disciplina este unul dintre cuvintele
care te caracterizează de departe. Voiam să știu dacă ai vreun guilty pleasure?
 
Am, după meci, să mănânc, nu știu, fast-food, nu știu, burger sau shaorma, asta
este guilty pleasure-ul.

Dobre, Alexandru

<h2 style="text-align:center;">„Cristiano ne arată că indiferent de
ceea ce câștigi, trebuie să-ți dorești mai mult” </h2>
Știm deja că idolul tău este
Cristiano Ronaldo. Disciplina aia a definit și cariera lui Ronaldo. Văzând
discuțiile din jurul lui de la Națională, când lumea spune că ar fi trebuit să
se retragă sau ceva de genul ăsta, mă gândeam să te întreb dacă, la un anumit
punct, crezi că disciplina poate să fie și un sabotor pentru un fotbalist,
pentru că spiritul ăsta al lui de a nu renunța niciodată nu pare că îl face să
mai tragă poate unde nu mai poate, nu mai e la același nivel? 
Da, atunci când îți creezi o rutină și te obișnuiești să faci aceleași lucruri
zi de zi, devine un automatism din punctul meu de vedere. Și atunci când nu
faci acele lucruri, parcă te deconectezi, nu știu, complet de la acest lucru.
Și el este idolul meu pentru că îl văd ca un exemplu și cred că mulți
fotbaliști tineri sau mulți fotbaliști îl văd ca un exemplu datorită vârstei pe
care o are și a implicării pe care o are în momentul de față, la vârsta lui. Și
cât de mult face pentru fotbal și cât de mult își dorește și atunci când nu
marchează sau atunci când nu joacă bine sau atunci când este rezervă la vârsta
lui și, să zic, la ceea ce a reușit să câștige, atât pe plan individual, cât și
cu echipa, nu știu, atunci nouă ne arată că indiferent ce-ai câștiga sau
indiferent ce-ai obține, trebuie mereu să ai aceeași foame, să-ți dorești mai
mult, mai mult, mai mult și să încerci să scoți maximul, așa cum am spus mereu.
Dacă mâine ai avea voie să petreci 60
de minute cu Ronaldo, dar n-ai voie să-l întrebi absolut nimic despre fotbal,
ce l-ai întreba? 
L-aș întreba ce-i place să facă în timpul liber, l-aș întreba cum își petrece
el o zi liberă, l-aș întreba cum se recuperează după un meci sau după... 
Fără fotbal. 
Păi cum se recuperează, gen, că e fără fotbal, are o zi liberă. L-aș întreba ce
activități îi plac, nu știu, la ce filme se uită, care este idolul lui, dacă
știe jucători din România sau ce știe despre România, lucruri de genul. Dacă se
joacă pe PlayStation, dacă îi place padelul, dar am văzut că joacă. L-aș
provoca la un padel, probabil. 
 
Știu că ai spus că din primul tău
salariu ți-ai cumpărat haine și ceva jucători pe FIFA. Dacă ai avea acum suma
primului tău salariu și ai putea să o cheltuiești exact ca atunci, ce ți-ai
cumpăra? 
Cu mintea pe care o am acum, mi-aș lua acțiuni. La bursă. 
 
Dacă mâine ai pierde definitiv fotbalul, ce parte din Alex Dobre ai vrea să
rămână neschimbată? 
Felul meu de a fi. Adică energia pe care o transmit. Și felul meu exact cum
sunt eu. Nu aș vrea să-mi pierd identitatea aceasta.
E departe acest moment, dar ce-ai
vrea să spună despre tine atunci când te vei retrage din fotbal? 
Aș vrea să spun că am reușit să-mi îndeplinesc toate obiectivele pe care mi
le-am setat și că sunt un exemplu bun de urmat pentru noile generații.

Alex Dobre s-a folosit de experiențele acumulate în Anglia, Franța și Portugalia, devenind un jucător de bază al Rapidului.

Interviu exclusiv cu Alex Dobre: „Sezonul trecut m-a afectat lipsa rezultatelor”

Andreea Cio

INTERVIU

Lângă Piața Crângași din București, drumul coboară spre căminele de studenți. Pe stânga, după ce treci de terenurile de tenis, se vede tribuna oficială a unui stadion bătrân, dar cu atâtea povești cu și despre oameni tineri. Tu știi cine a fost Gașca Nebună și cum suporterii se îndreptau la prânz spre meci? Într-un loc care nu a trăit vreodată fotbal după apus, pentru că acolo nu existau nocturne, ci doar plopi în spatele tribunelor și clădiri ale Politehnicii București. În zi de meci, ciorchini de studenți se adunau la geamuri sau pe blocuri. Nu pentru că biletul ar fi fost scump, ci pentru că așa era regula, asta era o parte din viața studențească. Și cred că m-am înșelat. Sportul a trăit fotbal după apus. Când totul s-a încheiat și au rămas doar amintirile. Printre ele, o clasare pe locul 4 din prima ligă în sezonul 2005-2006, cu Florin Maxim în „uniformă” de student, complet albă.

În acel sezon, Sportul a strâns 56 de puncte, la fel de multe ca Dinamo, și a marcat de 54 de ori. Într-o echipă cu Ionuț Mazilu, Costin Lazăr, Tibi Bălan, Marius Nae, Dacian Varga și Viorel Ferfelea, Maxim a bifat 12 apariții. În primăvară, „studenții” au legat șapte victorii consecutive, una dintre ele acel 5-4 cu Dinamo care a rămas între meciurile nebune ale unei echipe care își purta porecla cu destulă naturalețe. Florin Maxim avea 25 de ani. Până să ajungă însă în Regie, povestea lui cu fotbalul începuse la Brad și trecuse deja, pentru prima dată, prin Hunedoara. „Nu am fost vreun talent. M-am bazat doar pe muncă și pe corectitudinea față de fotbal”, spune astăzi Maxim. Avea în jur de 10-11 ani când a ajuns împreună cu colegii și cu tatăl său la un meci al Corvinului. A stat chiar în tribuna stadionului în care, peste ani, avea să povestească pentru documentarul <a href="https://www.superliga.ro/articole/ce-inseamna-corvinul-pentru-hunedoara-987615c7">Echipa cu inima de fier</a>&nbsp;despre cea mai importantă parte a carierei sale de antrenor. Își amintește și vremea de atunci. Ploua mărunt.„Și atunci parcă mi-a crescut în mine dorința de a juca la echipa emblemă a județului nostru”, completează fostul fundaș stânga. Nici nu își imagina el câtă bucurie va aduce hunedorenilor.

<h2>De la Hunedoara la opt stații de Ghencea</h2> A început fotbalul la Aurul Brad, iar în 1998 dorința copilului din tribună devenea realitate. Florin Maxim ajungea la Corvinul și debuta în Divizia B. Avea 17 ani. Aventura avea să fie scurtă. Opt meciuri mai târziu, fundașul stânga pleca spre București. La 18 ani, Maxim ajungea la Steaua. N-a rămas însă în Ghencea. Au urmat Alba Iulia și UMT (UM Timișoara), echipa pentru care a debutat în prima ligă, pe 5 august 2001, într-un meci cu Rapid. Apoi drumul l-a adus din nou la București. De data aceasta, la opt stații de Ghencea cu tramvaiul 41, printre căminele din Regie. La Sportul Studențesc avea să petreacă cea mai mare parte a carierei. A prins și retrogradarea, și revenirea în prima ligă, iar în sezonul promovării a marcat de opt ori. Au fost 88 de meciuri în campionat în prima perioadă petrecută în alb, înainte ca povestea să se întrerupă în 2006. Sportul a retrogradat atunci nu pe teren, ci din cauza problemelor financiare, iar Maxim a plecat la Farul Constanța. Trei sezoane mai târziu ajungea din nou în vestul țării, de data aceasta la Timișoara. Acolo, cariera lui a ieșit pentru prima dată din granițele României. În sezonul 2009-2010, Florin Maxim a jucat în grupele Europa League. A fost titular la Bruxelles, cu Anderlecht, a intrat împotriva lui Ajax și a fost din nou titular la Zagreb, la singura victorie a Timișoarei din acea grupă, 2-1 cu Dinamo Zagreb. Avea 28 de ani și nu știa că, peste un deceniu, experiența avea să cântărească într-o alegere făcută nu pentru el, ci pentru jucătorii săi.

<h2>Când fotbalul s-a văzut altfel</h2> După Timișoara, Maxim s-a întors pentru încă două sezoane la Sportul Studențesc. Au urmat Petrolul și Concordia Chiajna, iar ultimul tricou al carierei a fost cel al lui FC Voluntari. În 2015, la 34 de ani, încheia un drum de aproape două decenii ca fotbalist, cu peste 200 de meciuri în prima ligă. Dar n-a plecat din fotbal. Doar a schimbat locul din care îl privea. A rămas la Voluntari, mai întâi aproape de juniori, apoi ca antrenor secund. Timp de câțiva ani a lucrat în staff, până când, în noiembrie 2019, Viitorul Șelimbăr i-a oferit prima echipă pe care să o conducă din postura de antrenor principal. Primul proiect avea să-i aducă și prima promovare. În sezonul 2020-2021, a terminat neînvins cele 18 etape ale sezonului regular din Liga 3, cu 16 victorii și două egaluri. A trecut apoi de Crișul Chișineu Criș și de Măgura Cisnădie la baraje și a urcat în Liga 2. Maxim nu a mai continuat însă la Șelimbăr. <h2>„Am luat-o puțin personal”</h2> În vara lui 2021, după mai bine de două decenii de când plecase de acolo ca jucător, drumul îl ducea din nou spre Hunedoara. Corvinul nu se numea încă, oficial, Corvinul. Echipa era CS Hunedoara, juca în Liga 3, iar tribunele nu mai semănau cu cele pe care le văzuse copilul de 10-11 ani, venit la meci împreună cu tatăl său. Au revenit apoi numele, palmaresul și, încet, oamenii în tribune. Pentru Florin Maxim, însă, obiectivul de început era să ducă echipa în locul în care o găsise el, ca jucător. „Eu am debutat la Corvinul în Liga a 2-a și mi-am dorit enorm să duc echipa acolo.”&nbsp; Așa cum el ne-a spus cu sinceritate, a luat misiunea puțin personal. Asta explică ce a urmat în următorii 5 ani.

<h2>Dușul rece</h2> Doar că prima încercare n-a dus în Liga 2.&nbsp; În 2022, Corvinul a ajuns până la barajul decisiv pentru promovare. A câștigat prima manșă cu Minaur Baia Mare, 2-1 la Hunedoara, dar a pierdut returul cu 1-4. Un sezon întreg s-a oprit la 90 de minute de obiectivul pe care Maxim îl luase „puțin personal”. Ne-a zis că totul se năruise pentru el. Totuși, spre plăcuta lui surpriză, semnalele din partea primarului Hunedoarei nu a lăsat loc de interpretări. Să i se spună clar să nu-i treacă prin cap să plece a fost declicul.&nbsp; Urmau să încerce din nou.&nbsp; Un an mai târziu, de data aceasta acasă, Corvinul a obținut promovarea. Iar Maxim a primit și imaginea care lipsea din povestea începută în tribune, pe o ploaie măruntă, când avea 10-11 ani. Un stadion plin. „A fost o imagine pe care nu o pot uita și nu o voi uita niciodată. Un stadion alb-albastru, încurajându-ne și, după meci, intrând pe teren alături de noi și de jucători.” Prima ratare rămăsese însă cu el.&nbsp; „Câteodată poate ai nevoie de un duș rece, de un șoc să mergi mai departe. Eu cred că m-a întărit acel an și am avut multe de învățat.” Maxim spune că fusese prea permisiv cu jucătorii și că, privind înapoi, ar fi trebuit să ia alte decizii. Lecția n-a însemnat însă amenzi și nici transformarea vestiarului într-un loc condus prin frică. În cinci ani la Corvinul, spune că nu a amendat niciun jucător. Are reguli. Jucătorii se cântăresc în fiecare zi. Are principii, dar încearcă, înainte de toate, să le explice de ce există. „Le facem pentru ei, nu să fim niște sperietori sau să-i amendăm.” În fiecare zi schimbă ceva la antrenamente, introduce cerințe noi și încearcă să-și țină jucătorii „în priză”. Pentru că, în filozofia lui Maxim, nici măcar o zi obișnuită de antrenament n-ar trebui să treacă pur și simplu, fără să câștigi ceva din ea. Mai ales când vezi în fiecare zi un reminder al visului pe care îl ai de împlinit. Pe o tablă din vestiar era scrisă o dată. 15 mai. Ziua finalei Cupei României.&nbsp; O scriseseră încă de la începutul sezonului. Nu știau dacă vor ajunge acolo. Știau doar că nimeni nu le putea interzice să se gândească la ziua aceea. <h1 style="text-align:center;">„Nu ne poate opri nimeni din a visa.”</h1> Până atunci mai era însă mult. Corvinul a trecut de două tururi preliminare, apoi a câștigat o grupă din care făcea parte și Sepsi, echipă din Superligă și deținătoarea trofeului. În sferturile de finală, la Hunedoara venea CFR Cluj. Stadionul era plin. Înaintea meciului, Maxim le-a cerut jucătorilor săi ceva ce nu ținea doar de tactică. „În momentul în care avem mingea, să încercăm să-i atragem pe suporteri de partea noastră. Să încercăm un șut la poartă,să obținem un corner, ca să putem să dăm din mâini, să le cerem cumva suportul fanilor noștri.”&nbsp;În minutul 11, CFR a rămas în zece oameni după eliminarea lui Tachtsidis. Până la pauză, Marius Lupu a făcut 1-0. După pauză au mai venit trei goluri. 4-0 scria pe tabelă la finalul meciului. O echipă din Liga 2 tocmai eliminase una dintre cele mai titrate formații ale ultimilor ani din fotbalul românesc. Iar oamenii din tribune făcuseră exact ce sperase Maxim. Crezuseră. „Au început să creadă și ne-au dat acea energie pe care noi am fructificat-o. Și am reușit să mergem mai departe.” Două săptămâni mai târziu, tot la Hunedoara, Corvinul a învins-o cu 3-1 pe FC Voluntari și s-a calificat în finala Cupei României. Data de pe tablă nu mai era un vis. Pe 15 mai 2024, la Sibiu, Corvinul Hunedoara și Oțelul Galați au terminat 2-2 după 120 de minute. Trofeul s-a decis la penalty-uri.&nbsp; Corvinul a câștigat. Pentru prima dată în istoria clubului.

<h2>Șansa pe care nu le-o putea lua</h2> Trofeul a deschis însă o ușă care nu mai fusese deschisă la Hunedoara de 42 de ani. Europa. Corvinul a primit licența pentru Europa League, dar alegerea venea cu un preț. Schimbarea formei de organizare, necesară pentru ca echipa să poată avea drept de promovare în Superligă, trebuia amânată. Pentru Maxim, alegerea a însemnat și o întoarcere, peste ani, la experiența trăită ca jucător la Timișoara. „Am jucat meciuri internaționale în Europa League și am simțit pe propria piele ce înseamnă. Nu puteam să le răpim băieților șansa aceasta.” <h2>Corvinul, din nou în Europa&nbsp; </h2> Hunedorenii reveneau în cupele europene după 42 de ani. Adversara tocmai câștigase Cupa Ungariei și terminase campionatul pe locul secund. Pe teren, diferența de pe hârtie a dispărut. Sergiu Buș a deschis scorul. Marius Lupu a marcat de trei ori. Paksi - Corvinul 0-4. Maxim spune că victoria nu l-a surprins. Proporțiile ei, poate. Iar cele patru goluri avantaj au produs, înaintea returului, un gând care s-a strecurat aproape inevitabil în jurul echipei. <h1 style="text-align:center;">„N-au cum să ne dea 5!” </h1> N-au dat. Paksi a câștigat returul cu 2-0, iar Corvinul a mers mai departe. A urmat Rijeka. 0-0 la Sibiu, apoi returul din Croația. Rijeka a marcat repede, dar Corvinul a primit în repriza a doua șansa de a egala. Sergiu Buș, omul care deschisese seara de la Paks, a ratat un penalty. Florin refuză însă să transforme ratarea într-un reproș. Tocmai pentru că știe cum se simte un astfel de moment. Ca jucător, la Farul, fusese desemnat să execute un penalty împotriva Stelei, deși simțea că nu ar trebui să o facă. A ratat. De atunci, spune că nu mai stabilește un singur executant. Are trei-patru jucători pregătiți, iar alegerea le aparține în funcție de cum se simt în acel moment. La Rijeka, mingea n-a intrat. Corvinul a pierdut cu 0-1 și aventura europeană s-a oprit. Au rămas însă patru goluri la Paks, o dublă în care o echipă din Liga 2 a stat la un penalty de egalitate în fața viitoarei campioane a Croației și experiența pentru care, cu câteva luni înainte, alesese să amâne un alt vis. Superliga.

<h2>Visul rămas în așteptare&nbsp; </h2> În sezonul 2025-2026, Corvinul a terminat neînvinsă cele 21 de etape ale sezonului regular din Liga 2. Iar pe 7 mai, la Hunedoara, o victorie cu 2-0 împotriva lui FC Voluntari a făcut ca promovarea să devină matematică. După 34 de ani, Corvinul revenea în prima ligă. Câteva zile mai târziu, echipa lui Maxim devenea și campioana Ligii 2. Când ajunsese la Hunedoara, în 2021, găsise o echipă de Liga 3 care încă se numea CS Hunedoara și tribune din care dispăruseră mulți dintre suporteri. Cinci ani mai târziu, avea în spate o promovare în Liga 2, o Cupă a României, meciuri europene și, în sfârșit, drumul deschis spre Superligă. Dar Maxim vorbește despre ce s-a construit la Hunedoara mai degrabă la plural decât la singular. „Nu sunt boss-ul nimănui, eu sunt parte din această echipă.” Spune că încearcă să fie antrenorul pe care și l-ar fi dorit el atunci când era jucător. Nu intră în viața privată a fotbaliștilor, nu îi amendează și preferă să vorbească cu ei „părintește, frățește”, atunci când situația o cere. Întors în vechea tribună a stadionului din Hunedoara pentru interviul cu Superliga.ro, vorbește despre Corvinul ca despre un proiect care abia începe să capete dimensiunea pe care și-o dorește.&nbsp; Stadion. Bază de pregătire. Academie. O proiecție pe minimum cinci ani. <h1 style="text-align:center;">„Să facem din Corvinul noul Atletico Madrid!” </h1> Nu vorbește despre copierea unui club. Vorbește despre identitate, despre legătura dintre echipă și oraș și despre construirea unui loc în care jucătorii să-și dorească să vină. Iar când este întrebat dacă se vede plecând, Maxim nu pare grăbit. Cine ar vrea să se grăbească să plece, atunci când acasă se simte bine. Peste mai bine de trei decenii, copilul care văzuse primul meci al Corvinului cu tatăl său, pe o ploaie măruntă, vorbește despre ce a reușit să facă pentru echipa la care își dorea atunci doar să ajungă. Și câte mai are de realizat de acum înainte pe Drumul Corvinilor.&nbsp;„Un copil de la Brad, crescut de un maistru miner și o mamă care a lucrat în alimentară, a reușit să câștige un trofeu, să promoveze o echipă ca și Corvinul și să aibă multe de demonstrat în viitor.”

Florin Maxim povestește despre un proiect pe care l-a luat „puțin personal”

De la copilul din tribună la Corvinul din Superligă

Pascual, Martin (player, DIN)

Șapte victorii, două remize și o înfrângere. Așa arată cifrele liderului
Dinamo după primele 10 etape. Fanii dinamoviști au simțit teamă la finalul
sezonului trecut, când l-au pierdut pe Zeljko Kopic, dar au rămas și fără unul
dintre stâlpii de bază ai apărării, Kennedy Boateng și era clar că orice fundaș
va intra să-i suplinească absența se va afla în fața unei mari provocări. 
Semne de întrebare și-au ridicat și atunci când Dinamo anunța transferul lui
Martin Pascual, un fundaș central venit din Spania, de la Mirandes, grupare din
Segunda Division, la care a fost mai mult rezervă decât titular. Pascual însă a
profitat de șansa oferită și și-a arătat calitățile încă din cantonament,
astfel că Nuno Campos, înlocuitorul lui Kopic, i-a făcut loc în formula de
start, iar spaniolul l-a recompensat chiar de la al doilea meci, când a marcat
în victoria clară cu Craiova, 5-1. 
De atunci a fost titular și integralist în Superligă, iar în derby-ul cu
FCSB a ieșit din nou la rampă cu un gol, provocând și un autogol, pe care și-l
însușește ca fiind al său. A mai marcat o dată, înainte de pauza
internațională, la primul meci al lui Dinamo pe Arena Națională, așa cum a
marcat și în primul meci al sezonului de pe Arcul de Triumf și, alături de
Armstrong, se numără printre cei mai buni marcatori ai echipei. Neobișnuit
pentru un fundaș central, dar și mai neobișnuit pentru un fundaș de 27 de ani
care până acum nu reușise să marcheze niciun gol în cariera profesionistă.
Dinamo, însă, pare locul potrivit, iar el pare omul potrivit pentru „câini”.

Pascual, Martin

<h2 style="text-align:center;">„Primul gol pe care îl marchezi
pentru echipă este întotdeauna foarte special!” </h2>
Martin, pentru început, spune-ne cum
te simți în România? 
„Incredibil” este cuvântul care descrie cel mai bine cum mă simt aici, pentru
că totul merge așa cum mi-am dorit. Este foarte bine. Bineînțeles, echipa este
pe primul loc în campionat, muncim extraordinar de bine. Atmosfera și relația
cu fanii de pe Arena Națională sunt, de asemenea, extraordinare. Mi-a plăcut
foarte mult ultimul meci și felul în care ne-au făcut să ne simțim, așa că
totul merge perfect.
La ultimul meci, cel cu Farul, ce
părere ai avut despre atmosferă, după ce ați jucat la începutul sezonului pe
Arcul de Triumf, iar acum v-ați mutat pe Arena Națională? Cum ți s-a părut
stadionul? 
Stadionul este incredibil, este atât de mare și atât de frumos. Îmi place și
Arcul de Triumf, pentru că este mai mic, așa că și atmosfera pe care o creează
fanii este grozavă. Dar, bineînțeles, nu poți compara cu un stadion atât de
mare. Arena Națională este cu totul altceva, cred.
Ai petrecut un an la Atletico, dar nu
ai apucat să joci pentru prima echipă. Totuși, se știe că stilul de joc al lui
Atletico este mai axat pe partea defensivă. Ce ai învățat în perioada petrecută
acolo? 
Eram la echipa a doua, așa că, deși prima echipă joacă mai mult sau mai puțin
în acest stil, Fernando Torres, antrenorul pe care l-am avut acolo, îi plăcea
și jocul cu mingea și considera că este foarte important. Așa că nu aruncam
mingea la întâmplare. Știam să ne apărăm, dar am învățat foarte multe și cu
mingea, cum să mă mișc și cum să gândesc. A fost, așadar, un an în care mi-am
îmbunătățit și calitățile cu mingea.
Cum ai ales Dinamo? Mai ales știind
că te aștepta o provocare importantă, și anume să te impui ca titular, pentru
că Boateng a plecat și mai erau și alți fundași aici. A fost o adevărată
provocare pentru tine. 
Bineînțeles, știam că vin la o echipă foarte mare, cu multă istorie și cu o
prezență importantă. Acesta este cel mai înalt nivel, așa că la orice echipă
există concurență, există competiție între coechipieri. Dar cred că acest lucru
face diferența, pentru că nu te relaxezi niciodată, știind că un coechipier îți
poate lua locul de titular în orice moment. Așa că este ceva ce știi atunci
când vii aici și cred că am făcut alegerea potrivită.

Ai marcat pentru Dinamo în al doilea
tău meci în tricoul echipei, împotriva Craiovei, care fusese campioana
sezonului trecut. Cum a fost acel meci pentru tine? 
Cred că a fost... Nu pot spune că a fost cel mai special, pentru că apoi cred
că meciul cu FCSB a fost ceva aparte. Dar acel prim meci pe Arcul de Triumf, cu
suporterii noștri, în care am câștigat și cu 5-1, a fost o prestație foarte
bună a echipei. A fost incredibil, iar primul gol pe care îl marchezi pentru o
echipă, mai ales pentru această echipă, este întotdeauna foarte special. A fost
o seară deosebită.
Dar pari genul de jucător care se
ridică la nivelul meciurilor mari, pentru că ai marcat și cu FCSB. Ai înscris
un gol și ai provocat un autogol, dar putem spune că, până la urmă, ai reușit o
dublă. Ai avut un presentiment înainte de meci că vei marca? 
Nu pot spune că am avut un presentiment că voi marca, dar am avut o săptămână
foarte bună de antrenamente. Avem un antrenor foarte bun la fazele fixe, așa că
știam că putem provoca multe probleme, dar nu m-am așteptat niciodată să
înscriu două goluri sau să marchez unul și să provoc un altul. Vreau să spun că
le-am marcat pe amândouă. Îți place întotdeauna să marchezi, dar nu te aștepți
niciodată să înscrii două goluri împotriva acestei echipe, într-un derby. 
Trebuie să spunem că două goluri
pentru un fundaș sunt ceva incredibil. 
Da, bineînțeles, este incredibil.
Corectează-mă dacă greșesc, dar, din
câte am văzut, nu marcaseși niciun gol în carieră înainte de primul gol
împotriva Craiovei, pentru Dinamo. Care este secretul? Ce s-a schimbat? 
România, poate. A fost ceva care m-a urmărit puțin, pentru că, bineînțeles,
când eram mai tânăr, marcam multe goluri și eram obișnuit cu asta. Dar când am
ajuns la echipa de seniori, s-au întâmplat lucruri care m-au împiedicat să
înscriu: ba bara, ba ofsaidul, știi, tot felul de lucruri, dar am avut ocazii,
așa că a fost puțin ciudat. Acum, însă, totul intră.
Sunt curioasă dacă ai jucat vreodată
pe o altă poziție sau ai fost mereu fundaș? 
La început, la Rayo, mai jucam uneori mijlocaș, uneori pentru a ne apăra mai
mult. Iar când meciul era blocat în ultimele minute, uneori mă trimiteau în
atac ca să lovesc mingea cu capul și să mă bat cu toată lumea, știi, dar
poziția mea principală este cea de fundaș central, iar celelalte două le-am
ocupat doar în anumite ocazii.
Armstrong este golgheterul echipei,
cu patru goluri. Tu ești al doilea, cu trei goluri. 
Patru, de fapt, pentru că a fost o dublă. Am patru. 
 
Cum te simți știind că, fiind fundaș și
aflându-te în primul tău sezon la Dinamo, ești cel mai bun marcator al echipei? 
Nu am cuvinte. Este ceva incredibil, iar faptul că sunt la egalitate cu Danny
Armstrong, golgheterul echipei, mă face extrem de fericit.
Aceasta este prima ta experiență în
afara Spaniei. Ce părere ai despre asta? Cum a fost pentru tine să pleci din
Spania și să vii în România? 
Am fost foarte confortabil cu această decizie, pentru că am simțit că era
momentul potrivit. De asemenea, echipa m-a motivat foarte mult. Am avut și
ajutorul unor spanioli care erau aici, așa că mi-au făcut aceste prime momente
mult mai ușoare. Trebuie să fiu foarte recunoscător că îi am alături.
Ai un obiectiv stabilit pentru acest
sezon? Sau cerul este limita? 
Meci cu meci. Cerul este limita. Vom vedea. Nu pot spune altceva.
Pentru încheiere, transmite-le un
mesaj fanilor lui Dinamo. 
Trebuie să spun că avem nevoie de voi la fiecare meci, pentru că ne sunteți de
mare ajutor și ne sprijiniți foarte mult, ne ajutați atunci când avem cea mai
mare nevoie de voi, așa că avem nevoie să fiți la fel cum ați fost până acum.
Vă mulțumesc!

Dinamo este liderul Superligii după primele 10 etape, iar unul dintre motive este Martin Pascual.

Martin Pascual, fundașul marcator de la Dinamo s-a descătușat în România

Alexandru Rad

DOCUMENTAR SUPERLIGA

De la furnalele Hunedoarei și generația lui Mircea Lucescu până la Cupa României și revenirea în Superligă, documentarul „Echipa cu inima de fier” spune povestea unui club care a rămas parte din identitatea unui oraș.„Unii ar spune că e doar o altă echipă din Superliga. Le-aș
spune că nu e așa.”Așa începe „Echipa cu inima de fier”, documentarul care
spune povestea Corvinului Hunedoara. O poveste în care fotbalul depășește cu
mult cele 90 de minute și nu se ține cu dinții de rezultate sau trofee. Corvinul
sunt oamenii, orașul lor și amintirile transmise dintr-o generație în alta. Corvinul
e parte din cine sunt toți cei care au trăit, au povestit sau măcar au ascultat
despre „corbii care se plimbă pe gazon”.

https://www.youtube.com/watch?v=IST1XRbicN0

<h2>Orașul de fier și generația care a făcut istorie</h2> Pentru a înțelege Corvinul, pașii documentarului se întorc în Hunedoara industrială, în orașul care „nu dormea niciodată”. Combinatul siderurgic și echipa de fotbal au crescut împreună, iar legătura dintre ele avea să modeleze inclusiv generația care a făcut istorie în anii '80. Ioan Andone își amintește cum Mircea Lucescu îi ducea pe jucători în combinat atunci când echipa traversa perioade mai slabe. Le punea căști de protecție și îi ducea în oțelărie și la furnale, pentru a vedea cât de greu se câștigau banii din care era susținut și clubul.

<h2>Ioan Andone:&nbsp;„Jucam pentru comunitate, combinat și oraș”</h2> Din acea Hunedoară au plecat spre fotbalul mare Michael Klein, Ioan Andone, Romulus Gabor sau Ioan Petcu. În jurul lor s-au născut performanțe, dar și povești care au supraviețuit deceniilor: „norma hunedoreană”, tricourile Hondurasului sau celebrul „Ascundeți vinul, că vine Corvinul”. Apoi, furnalele s-au stins, iar odată cu decăderea combinatului s-a stins încet și strălucirea Corvinului. Clubul a dispărut din prim-plan, însă nu și din memoria orașului. Suporterii au continuat să-i ducă numele mai departe, iar poveștile echipei anilor '80 au trecut de la bunici la părinți și apoi la copii.

<h2>Un nou capitol</h2> Renașterea începe în 2021. Numele Corvinului se întoarce, suporterii se apropie din nou de echipă, iar Florin Maxim începe construcția unei noi generații. Mai întâi vine promovarea în Liga a II-a. Apoi, un vis care părea aproape neverosimil pentru o echipă din eșalonul secund: Cupa României. Maxim și staff-ul său și-au trecut data finalei în calendar înainte ca drumul până acolo să fie parcurs. „Am făcut tot ce a depins de noi să ne îndeplinim acel vis, pentru că nu ne poate opri nimeni din a visa”, povestește antrenorul. Visul a devenit trofeu, iar Corvinul s-a întors apoi în Europa. Pentru Maxim, dimensiunea acelei performanțe avea să fie înțeleasă poate abia peste ani: „E o mândrie pentru mine că un copil de la Brad a reușit să câștige un trofeu, să promoveze o echipă ca și Corvinul și să aibă multe de demonstrat și în viitor.” Iar viitorul a adus și revenirea în Superligă după 34 de ani.

Astăzi, copiii așteaptă autografe de la jucătorii actualei generații așa cum alte generații au crescut cu poveștile lui Klein, Andone, Gabor sau Petcu. În oraș apar din nou familii întregi îmbrăcate în alb-albastru. Poate că tocmai aici se află, de fapt, povestea Corvinului. Echipele se schimbă, generațiile trec, furnalele se pot stinge. Dar, la Hunedoara, Corvinul a găsit mereu pe cineva care să-i ducă povestea mai departe.

O poveste spusă prin vocile oamenilor care au dus pasiunea mai departe

Ce înseamnă Corvinul pentru Hunedoara?

Chess Coders

Lucian Lipovan

SUPERLIGA INSIDER

Florin Ardelean este fotoreporter sportiv de mai bine de 20 de ani. Astăzi, lucrează pentru Superliga și We Love Sport. Are zeci de derby-uri fotografiate, dar pentru prima oară a setat o cameră video care să surprindă o zi întreagă la Dinamo - FCSB. Sunt imagini inedite din culise, din zonele fotografilor, din locuri în care oamenii „de rând” ajung mai rar sau deloc, dar și vorbe ale unor colegi de meserie. Cum trăiesc fotografii un derby? Aflăm din materialul video!

FOTOGRAF INSIDER LA DERBY! Cum trăiește un fotoreporter ziua unui Dinamo - FCSB? Imagini inedite!

SPECIAL

Rapid - Dinamo a început la ora 21:30. Pentru oamenii care duc meciul pe televizoarele noastre, partida a început deja în jurul orei 17:00.&nbsp;Cu câteva ore înainte de primul fluier, se montează camere, se trag cabluri, se extinde carul TV. Vă luăm cu noi într-un tur în culisele derby-ului.&nbsp;Intrăm în carul de transmisie de la Rapid - Dinamo ca să vedem cum ajunge golul de pe teren pe televizorul tău. Tu vezi o singură imagine, dar cineva trebuie să aleagă dintre toate fazele filmate. Iar unul dintre ghizii noștri este&nbsp;Răzvan Angel, regizorul transmisiunii din acea seară. "Când se dă un gol e haosul cel mai mare, pentru că trebuie să vezi cine a dat golul, să vezi reacțiile, să cauți reacții din public și, în timpul ăla, băieții de la reluări, băieții de la EVS, derulează și îți propun cele mai bune unghiuri pentru a arăta omului de acasă cum s-a dat gol", ne explică Răzvan.&nbsp;Atmosfera de meci durează 90 de minute plus prelungiri, bucuria unui gol durează câteva minute și, doar în câteva secunde, emoțiile de pe stadion ajung la tine pe televizor. Ca tu să te simți parte din poveste. Dar cel mai bine înțelegeți ce se întâmplă în spatele camerelor TV la un meci din Superliga din reportajul video.

Loc		Club	MJ	DG	P

superliga 2026

Fotbal

vineri 09 octombrie

sâmbătă 10 octombrie

duminică 11 octombrie

luni 12 octombrie